Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2006

M. Of. nr. 1023 din 22 decembrie 2006

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ

privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit, a societăţilor de asigurare şi/sau de reasigurare, a societăţilor de servicii de investiţii financiare şi a societăţilor de administrare a investiţiilor dintr-un conglomerat financiar

 

Având în vedere că transpunerea şi implementarea Directivei Parlamentului European şi a Consiliului 2002/87/CE din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit, a societăţilor de asigurare şi societăţilor de servicii de investiţii financiare dintr-un conglomerat financiar şi modificarea directivelor Consiliului 73/239/CEE, 79/267/CEE, 92/49/CEE, 92/96/CEE, 93/6/CEE şi 93/22/CEE şi a directivelor Parlamentului European şi ale Consiliului 98/78/CE şi 2000/12/CE (Directiva 2002/87/CE) în legislaţia naţională trebuie realizate până la finele anului 2006, termen stabilit în cadrul negocierilor în vederea aderării, astfel încât să poată fi realizată şi procedura de prenotificare la Comisia Europeană a întregului cadru legislativ adoptat,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

CAPITOLUL I

Domeniul de aplicare şi definiţii

Art. 1. – Prezenta ordonanţă de urgenţă stabileşte regulile de supraveghere suplimentară a entităţilor reglementate, persoane juridice române, autorizate conform regulilor sectoriale aplicabile şi care fac parte dintr-un conglomerat financiar, în scopul asigurării stabilităţii financiare şi al protecţiei deponenţilor, asiguraţilor şi investitorilor.

Art. 2. – (1) În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

1. instituţie de credit – o instituţie de credit în sensul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului;

2. societate de asigurare – o societate de asigurare în sensul Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi o societate de asigurare dintr-un stat terţ, care ar necesita o autorizaţie în conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, dacă ar avea sediul social pe teritoriul României;

3. societate de servicii de investiţii financiare – o societate de servicii de investiţii financiare în sensul Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare;

4. firmă de investiţii – o firmă de investiţii în sensul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, autorizată într-un stat membru să presteze servicii de investiţii financiare de natura celor prevăzute de Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi o firmă de investiţii dintr-un stat terţ care ar necesita o autorizaţie în calitate de societate de servicii de investiţii financiare, în conformitate cu prevederile Legii nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, dacă ar avea sediul social pe teritoriul României, care este autorizată într-un stat terţ şi care este supusă unor reguli prudenţiale considerate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare cel puţin la fel de stricte ca cele prevăzute de legislaţia aplicabilă societăţilor de servicii de investiţii financiare;

5. entitate reglementată – o instituţie de credit, o societate de asigurare, o societate de reasigurare, o societate de servicii de investiţii financiare, o firmă de investiţii sau o societate de administrare a investiţiilor, autorizată în România sau într-un alt stat membru;

6. societate de administrare a investiţiilor – o societate de administrare a investiţiilor în sensul Legii nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi o societate de administrare a investiţiilor dintr-un stat terţ, care ar necesita o autorizaţie în conformitate cu prevederile Legii nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, dacă ar avea sediul principal pe teritoriul României;

7. societate de reasigurare – o societate de reasigurare în sensul Legii nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare;

8. reguli sectoriale – legislaţia naţională referitoare la supravegherea prudenţială a entităţilor reglementate;

9. sector financiar – un sector format din una sau mai multe dintre următoarele entităţi:

a) o instituţie de credit, o instituţie financiară sau o societate prestatoare de servicii auxiliare, în sensul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006. Aceste entităţi reprezintă sectorul bancar;

b) o societate de asigurare, o societate de reasigurare sau o societate holding de asigurare, în sensul Legii nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare. Aceste entităţi reprezintă sectorul asigurărilor;

c) o societate de servicii de investiţii financiare, o firmă de investiţii, o societate de administrare a investiţiilor sau o instituţie financiară. Aceste entităţi reprezintă sectorul serviciilor de investiţii;

d) o societate financiară holding mixtă;

10. societate-mamă – o entitate care se află în una dintre următoarele situaţii:

a) are majoritatea drepturilor de vot într-o altă entitate, denumită filială;

b) are dreptul de a numi sau de a înlocui majoritatea membrilor organelor de administrare, de conducere sau de supraveghere ale altei entităţi, denumită filială, şi este în acelaşi timp acţionar/asociat sau membru al acelei entităţi;

c) are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra unei entităţi, denumită filială, al cărei acţionar/asociat sau membru este, în virtutea unui contract încheiat cu acea entitate ori a unor prevederi din actul constitutiv al entităţii, în cazul în care legislaţia aplicabilă filialei îi permite acesteia să fie supusă unor astfel de contracte sau prevederi;

d) este acţionar/asociat sau membru al unei entităţi şi majoritatea membrilor organelor de administrare, de conducere sau de supraveghere ale acelei filiale, aflaţi în funcţie în exerciţiul financiar în curs, în exerciţiul financiar anterior şi până la data la care sunt întocmite situaţiile financiare consolidate, au fost numiţi numai ca rezultat al exercitării drepturilor sale de vot; această prevedere nu se aplică în cazul în care o altă entitate are faţă de acea filială drepturile prevăzute la lit. a), b) sau c);

e) este acţionar/asociat sau membru al unei entităţi şi controlează singură, în baza unui acord încheiat cu alţi acţionari/asociaţi sau membri ai acelei entităţi, denumită filială, majoritatea drepturilor de vot în acea filială;

f) are dreptul de a exercita sau, în opinia autorităţilor competente, exercită în fapt o influenţă dominantă ori un control asupra altei entităţi, denumită filială;

g) societatea-mamă împreună cu o altă entitate, denumită filială, sunt conduse pe o bază unică de către societatea-mamă;

11. filială – o entitate aflată în relaţie cu o societate-mamă, în una dintre situaţiile prevăzute la pct. 10; toate filialele unei filiale trebuie, de asemenea, să fie considerate filiale ale societăţii-mamă;

12. participaţie – drepturi în capitalul altor entităţi, reprezentate sau nu de titluri care, prin crearea unei legături durabile cu acele entităţi, sunt destinate să contribuie la activitatea entităţii ori deţinerea directă sau indirectă de cel puţin 20% din drepturile de vot ori din capitalul unei entităţi;

13. grup – un grup de entităţi, format dintr-o societate-mamă, filialele sale şi entităţile în care societatea-mamă sau filialele sale deţin o participaţie, precum şi un grup de entităţi legate între ele printr-o relaţie, alta decât cea dintre o societate-mamă şi o filială, respectiv o relaţie în următorul sens:

a) o entitate şi una sau mai multe entităţi sunt conduse pe o bază unică, în virtutea unui contract încheiat cu acea entitate ori a prevederilor din statutul sau actul constitutiv al acelor entităţi;

b) organele de administrare, de conducere sau de supraveghere ale uneia sau mai multor entităţi sunt formate din aceleaşi persoane reprezentând majoritatea, aflate în funcţie în cursul exerciţiului financiar şi până la întocmirea situaţiilor financiare consolidate;

14. legături strânse – o situaţie în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate între ele prin:

a) participaţie, care înseamnă deţinerea, directă sau prin intermediul controlului, a 20% ori mai mult din drepturile de vot sau din capitalul unei entităţi; sau

b) control, care înseamnă relaţia dintre o societate-mamă şi o filială, în toate cazurile prevăzute la pct. 10, sau o relaţie similară între orice persoană fizică sau juridică şi o entitate; orice filială a unei filiale este considerată, de asemenea, o filială a societăţii-mamă care este liderul acelor entităţi. O situaţie în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate permanent de una şi aceeaşi persoană printr-o relaţie de control este, de asemenea, privită ca reprezentând o legătură strânsă între astfel de persoane;

15. conglomerat financiar – un grup care, sub rezerva conformării cu prevederile art. 3, îndeplineşte următoarele condiţii:

a) o entitate reglementată este liderul grupului sau cel puţin una dintre filialele din grup este o entitate reglementată;

b) în cazul în care există o entitate reglementată ca lider de grup, aceasta este o societate-mamă a unei entităţi din sectorul financiar, o entitate care deţine o participaţie într-o entitate din sectorul financiar sau o entitate legată cu o entitate din sectorul financiar printr-o relaţie în sensul pct. 13;

c) în cazul în care nicio entitate reglementată nu este lider de grup, activităţile grupului se desfăşoară în principal în sectorul financiar în sensul prevederilor art. 3 alin. (1);

d) cel puţin una dintre entităţile din grup este din sectorul asigurărilor şi cel puţin una este din sectorul bancar sau al serviciilor de investiţii;

e) atât activităţile consolidate şi/sau agregate ale entităţilor din grup, desfăşurate în sectorul asigurărilor, cât şi activităţile consolidate şi/sau agregate ale entităţilor care îşi desfăşoară activitatea în sectorul bancar şi al serviciilor de investiţii sunt semnificative în sensul prevederilor art. 3 alin. (2) sau ale art. 4;

16. societate financiară holding mixtă – o societate-mamă, alta decât o entitate reglementată, care împreună cu filialele sale, din care cel puţin una este o entitate reglementată, şi împreună cu alte entităţi constituie un conglomerat financiar;

17. autorităţi competente – autorităţile din România sau dintr-un alt stat membru, care sunt împuternicite prin lege ori alte reglementări să supravegheze instituţiile de credit şi/sau societăţile de asigurare şi societăţile de reasigurare şi/sau societăţile de servicii de investiţii financiare, respectiv firmele de investiţii şi/sau societăţile de administrare a investiţiilor, fie la nivel individual, fie la nivelul grupului;

18. autorităţi competente relevante:

a) autorităţile competente din România sau dintr-un alt stat membru, responsabile cu supravegherea sectorială la nivel consolidat a oricăreia dintre entităţile reglementate dintr-un conglomerat financiar;

b) coordonatorul desemnat în conformitate cu prevederile art. 26, dacă este diferit de autorităţile prevăzute la lit. a);

c) alte autorităţi competente implicate, dacă autorităţile prevăzute la lit. a) şi b) apreciază ca fiind necesar; această apreciere ia în considerare în special cota de piaţă deţinută de entităţile reglementate ale conglomeratului în alte state membre, în special dacă aceasta depăşeşte 5%, precum şi importanţa în cadrul conglomeratului a oricărei entităţi reglementate stabilite într-un alt stat membru;

19. tranzacţii intragrup – toate tranzacţiile în care entităţile reglementate din cadrul unui conglomerat financiar se bazează fie direct, fie indirect pe alte entităţi din acelaşi grup sau pe orice persoană fizică sau juridică legată de entităţile din acel grup prin „legături strânse“, pentru îndeplinirea unei obligaţii, contractuale ori nu, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit;

20. concentrarea riscurilor – toate expunerile care implică o pierdere potenţială, înregistrate de către entităţile din cadrul unui conglomerat financiar şi care sunt suficient de mari pentru a înrăutăţi solvabilitatea sau poziţia financiară în general a entităţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar; astfel de expuneri pot fi cauzate de riscul de contrapartidă/riscul de credit, riscul de investiţii, riscul de asigurare, riscul de piaţă, alte riscuri sau o combinaţie ori o interacţiune a acestor riscuri;

21. stat membru – un stat membru al Uniunii Europene, precum şi un stat aparţinând Spaţiului Economic European;

22. Comitetul Conglomeratelor Financiare – organul instituit la nivelul Uniunii Europene, potrivit prevederilor Directivei 2002/87/CE privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit, a societăţilor de asigurare şi a societăţilor de servicii de investiţii financiare dintr-un conglomerat financiar şi privind modificarea directivelor 73/239/CEE, 79/267/CEE, 92/49/CEE, 92/96/CEE, 93/6/CEE şi 93/22/CEE ale Consiliului şi 2000/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, având drept competenţe asistarea Comisiei Europene în adoptarea modificărilor cu caracter tehnic ale prevederilor directivei, precum şi formularea principiilor generale de evaluare a echivalenţei supravegherii suplimentare exercitate de autorităţile competente dintr-un stat terţ, potrivit prevederilor art. 51;

23. stat terţ – un stat, altul decât un stat membru în sensul pct. 21.

(2) Orice subgrup al unui grup în sensul alin. (1) pct. 13, care îndeplineşte criteriile de la respectivul punct, va fi considerat un conglomerat financiar.

CAPITOLUL II

Identificarea conglomeratului financiar

Art. 3. – (1) Activităţile unui grup se desfăşoară în principal în sectorul financiar, în sensul prevederilor art. 2 pct. 15 lit. c), dacă raportul dintre totalul activului bilanţier al entităţilor reglementate şi al celor nereglementate din sectorul financiar, din cadrul grupului, şi totalul activului bilanţier al grupului în ansamblul său depăşeşte 40%.

(2) Activităţile din diferite sectoare financiare sunt semnificative în sensul prevederilor art. 2 pct. 15 lit. e), dacă, pentru fiecare sector financiar, media aritmetică între raportul dintre totalul activului bilanţier al acelui sector financiar şi totalul activului bilanţier al entităţilor din sectorul financiar din cadrul grupului şi raportul dintre cerinţele de solvabilitate ale aceluiaşi sector financiar şi totalul cerinţelor de solvabilitate ale entităţilor din sectorul financiar din cadrul grupului depăşeşte 10%.

(3) În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, sectorul financiar cel mai puţin important dintr-un conglomerat financiar este sectorul cu cea mai mică medie aritmetică, iar sectorul financiar cel mai important dintr-un conglomerat financiar este sectorul cu cea mai mare medie aritmetică. Pentru calculul mediei aritmetice şi pentru determinarea sectorului financiar cel mai puţin important şi a celui mai important, sectorul bancar şi sectorul serviciilor de investiţii financiare sunt considerate împreună.

Art. 4. – (1) Activităţile intersectoriale se prezumă, de asemenea, a fi semnificative în sensul prevederilor art. 2 pct. 15 lit. e), dacă totalul activului bilanţier al sectorului financiar cel mai puţin important din grup depăşeşte echivalentul în lei a 6 miliarde euro.

(2) În cazul în care grupul nu atinge pragul prevăzut la art. 3 alin. (2), dar îl atinge pe cel prevăzut la alin. (1), autorităţile competente relevante pot decide de comun acord să nu considere grupul un conglomerat financiar sau să nu aplice prevederile referitoare la concentrarea riscurilor, tranzacţiile intragrup sau la mecanismele de control intern şi la procesele de administrare a riscurilor, dacă ele apreciază că includerea grupului în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare ori că aplicarea unor astfel de prevederi nu este necesară sau nu ar fi corespunzătoare ori ar genera confuzie în raport cu obiectivele supravegherii suplimentare, luând în considerare elemente cum ar fi:

a) mărimea relativă a sectorului financiar cel mai puţin important al grupului, calculată fie pe baza mediei aritmetice menţionate la art. 3 alin. (2), fie pe baza totalului activului bilanţier ori pe baza cerinţelor de solvabilitate ale unui astfel de sector financiar, nu depăşeşte 5%; sau

b) cota de piaţă, calculată pe baza totalului activului bilanţier din sectorul bancar sau din cel al serviciilor de investiţii şi pe baza primelor brute subscrise în sectorul asigurărilor, nu depăşeşte 5% în niciun stat membru.

(3) Deciziile luate în conformitate cu prezentul articol sunt notificate celorlalte autorităţi competente implicate.

Art. 5. – (1) Pentru aplicarea prevederilor art. 3 şi 4, autorităţile competente relevante pot, de comun acord:

a) să excludă o entitate din calculul rapoartelor, în cazurile prevăzute la art. 17;

b) să ia în considerare respectarea pragurilor prevăzute la art. 3 pentru 3 ani consecutivi, astfel încât să se evite schimbările bruşte de regim, şi să nu ia în considerare această respectare a pragurilor dacă există schimbări semnificative în structura grupului.

(2) În cazul în care un conglomerat financiar a fost identificat în conformitate cu prevederile art. 3 şi 4, deciziile prevăzute la alin. (1) sunt luate pe baza unei propuneri făcute de coordonatorul acelui conglomerat financiar.

Art. 6. – Pentru aplicarea prevederilor art. 3, autorităţile competente relevante pot, în cazuri excepţionale şi de comun acord, să înlocuiască criteriul bazat pe totalul activului bilanţier cu unul sau cu ambii dintre următorii parametri ori să adauge unul dintre aceştia sau amândoi, respectiv totalul veniturilor şi activităţile din afara bilanţului, dacă apreciază că aceştia prezintă o relevanţă deosebită pentru scopurile supravegherii suplimentare în baza prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 7. – (1) În cazul conglomeratelor supuse deja supravegherii suplimentare, pentru aplicarea prevederilor art. 3, dacă rapoartele prevăzute în cadrul acelui articol scad sub 40% şi, respectiv, sub 10%, un raport inferior fixat la 35% şi, respectiv, la 8% se aplică pentru următorii 3 ani, pentru evitarea schimbărilor bruşte de regim.

(2) În mod similar, în cazul conglomeratelor supuse deja supravegherii suplimentare, pentru aplicarea prevederilor art. 4, dacă totalul activului bilanţier al sectorului financiar cel mai puţin important din grup scade sub echivalentul în lei a 6 miliarde euro, un prag inferior, fixat la echivalentul în lei a 5 miliarde euro, se aplică pentru următorii 3 ani, pentru evitarea schimbărilor bruşte de regim.

(3) Pe perioada prevăzută în prezentul articol coordonatorul poate, cu acordul celorlalte autorităţi relevante, să decidă că rapoartele inferioare sau suma mai mică prevăzute în prezentul articol vor înceta să se aplice.

Art. 8. – (1) Calculele prevăzute în cadrul prezentei secţiuni privind bilanţul trebuie să se efectueze pe baza totalului activului bilanţier agregat al entităţilor din grup, potrivit situaţiilor financiare anuale ale acestora. În vederea efectuării acestui calcul, entităţile în care se deţine o participaţie trebuie să fie luate în considerare până la concurenţa sumei din totalul activului bilanţier al acestora, corespunzătoare cotei de participare proporţionale agregate, deţinută de grup. Cu toate acestea, în cazul în care există situaţii financiare consolidate, acestea sunt utilizate în locul situaţiilor financiare agregate.

(2) Cerinţele de solvabilitate prevăzute la art. 3 alin. (2) şi la art. 4 trebuie să fie calculate în conformitate cu prevederile regulilor sectoriale aplicabile.

Art. 9. – (1) Autorităţile competente din România care au autorizat entităţile reglementate identifică, pe baza prevederilor art. 2–8 şi ale art. 10–14, orice grup care intră în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare. În acest scop:

a) autorităţile competente din România care au autorizat entităţi reglementate din cadrul grupului trebuie să coopereze strâns ori de câte ori este necesar, inclusiv cu autorităţi competente din alte state membre;

b) dacă o autoritate competentă din România apreciază că o entitate reglementată autorizată de acea autoritate competentă este membru al unui grup care poate fi un conglomerat financiar, ce nu a fost încă identificat, respectiva autoritate competentă trebuie să comunice opinia sa celorlalte autorităţi competente implicate.

(2) Coordonatorul desemnat în conformitate cu prevederile art. 26 informează societatea-mamă lider de grup sau, în absenţa societăţii-mamă, entitatea reglementată cu cel mai mare total al activului bilanţier din cel mai important sector financiar din grup că grupul a fost identificat ca un conglomerat financiar, precum şi asupra desemnării coordonatorului. De asemenea, coordonatorul informează autorităţile competente care au autorizat entităţile reglementate din grup şi autorităţile competente ale statului membru în care societatea financiară holding mixtă îşi are sediul central, precum şi Comisia Europeană.

CAPITOLUL III

Supravegherea suplimentară

SECŢIUNEA 1

Sfera de aplicare a supravegherii suplimentare

Art. 10. – (1) Fără a se aduce atingere prevederilor privind supravegherea conţinute în regulile sectoriale, supravegherea suplimentară a entităţilor reglementate prevăzute la art. 1 se exercită în măsura şi după modalităţile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă.

(2) Următoarele entităţi reglementate sunt supuse supravegherii suplimentare la nivelul conglomeratului financiar, în conformitate cu prevederile art. 15–45:

a) orice entitate reglementată, care este liderul unui conglomerat financiar;

b) orice entitate reglementată, a cărei societate-mamă este o societate financiară holding mixtă cu sediul central într-un stat membru;

c) orice entitate reglementată, legată de o altă entitate din sectorul financiar printr-o relaţie în sensul prevederilor art. 2 pct. 13.

Art. 11. – (1) Orice subgrup al unui grup, care îndeplineşte criteriile pentru a fi conglomerat financiar, este supus supravegherii suplimentare.

(2) Coordonatorul desemnat pentru un anumit subgrup care este conglomerat financiar poate decide exceptarea acestuia de la regimul supravegherii suplimentare, fără a se aduce atingere obiectivelor de stabilitate financiară.

Art. 12. – Orice entitate reglementată care nu este supusă supravegherii suplimentare, în conformitate cu art. 10 alin. (2), a cărei societate-mamă este o entitate reglementată sau o societate financiară holding mixtă, cu sediul central într-un stat terţ, este supusă supravegherii suplimentare la nivelul conglomeratului financiar, în măsura şi după modalităţile prevăzute la art. 51 şi 52.

Art. 13. – (1) Dacă persoane deţin participaţii sau legături de capital în una ori mai multe entităţi reglementate sau exercită o influenţă semnificativă asupra unor astfel de entităţi, fără a deţine o participaţie ori fără a avea legături de capital, în alte cazuri decât cele prevăzute la art. 10 alin. (2) şi la art. 12, autorităţile competente relevante determină de comun acord, având în vedere obiectivele supravegherii suplimentare prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, dacă şi în ce măsură trebuie exercitată supravegherea suplimentară a entităţilor reglementate, ca şi cum ar constitui un conglomerat financiar.

(2) În vederea aplicării unei astfel de supravegheri suplimentare, cel puţin una dintre entităţi trebuie să fie o entitate reglementată în sensul prevederilor art. 1 şi trebuie să fie îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 2 pct. 15 lit. d) şi e).

(3) În vederea aplicării primului alineat reţelelor cooperatiste de credit, autorităţile competente trebuie să ia în considerare angajamentul financiar public al acestor grupuri faţă de alte entităţi financiare.

Art. 14. – Fără a se aduce atingere prevederilor art. 36 şi 37, exercitarea supravegherii suplimentare la nivelul conglomeratului financiar nu implică în niciun fel obligaţia pentru autorităţile competente de a exercita un rol de supraveghere pe bază individuală a societăţilor financiare holding mixte, a entităţilor reglementate dintr-un stat terţ aparţinând unui conglomerat financiar sau a entităţilor nereglementate dintr-un conglomerat financiar.

SECŢIUNEA a 2-a

Poziţia financiară

2.1. Adecvarea capitalului

Art. 15. – (1) Fără a se aduce atingere regulilor sectoriale, supravegherea suplimentară a adecvării capitalului entităţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar se exercită în conformitate cu regulile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă şi în reglementările date în aplicarea acesteia.

(2) Entităţile reglementate dintr-un conglomerat financiar trebuie să se asigure că, la nivelul conglomeratului financiar, sunt disponibile în permanenţă fonduri proprii, cel puţin la nivelul cerinţelor de adecvare a capitalului, calculate în conformitate cu una dintre metodele enumerate la art. 16 alin. (2) şi cu principiile tehnice, prevăzute în reglementările date în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă.

(3) Entităţile reglementate trebuie să dispună de politici corespunzătoare de adecvare a capitalului la nivelul conglomeratului financiar.

(4) Cerinţele prevăzute la alin. (2) şi (3) fac obiectul supravegherii exercitate de către coordonator în conformitate cu prevederile cap. IV.

(5) Coordonatorul trebuie să se asigure că efectuarea calculului prevăzut la alin. (2) se face cel puţin o dată pe an, dacă prin reglementări nu se prevede o frecvenţă mai mare, fie de către entitatea reglementată care este liderul conglomeratului financiar, fie, în cazul în care conglomeratul financiar nu are drept lider o entitate reglementată, de către societatea financiară holding mixtă sau de către entitatea reglementată din conglomeratul financiar identificată de coordonator după consultarea cu celelalte autorităţi competente relevante şi cu entităţile reglementate din conglomeratul financiar, supuse supravegherii suplimentare.

(6) Rezultatele calculului şi datele relevante pentru calcul sunt transmise coordonatorului de către entitatea reglementată în sensul prevederilor art. 1, care este liderul conglomeratului financiar sau, în cazul în care conglomeratul financiar nu are drept lider o entitate reglementată, de către societatea financiară holding mixtă ori de către entitatea reglementată din conglomeratul financiar, identificată de coordonator după consultarea cu celelalte autorităţi competente relevante şi cu entităţile reglementate din conglomeratul financiar, supuse supravegherii suplimentare.

Art. 16. – (1) În vederea calculării cerinţelor de adecvare a capitalului prevăzute la art. 15 alin. (2), următoarele entităţi sunt incluse în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare, în măsura şi după modalităţile definite în reglementările date în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă:

a) o instituţie de credit, o instituţie financiară sau o societate prestatoare de servicii auxiliare în sensul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006;

b) o societate de asigurare, o societate de reasigurare sau o societate holding de asigurare în sensul Legii nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare;

c) o societate de servicii de investiţii financiare, o firmă de investiţii, o societate de administrare a investiţiilor sau o instituţie financiară;

d) societăţi financiare holding mixte.

(2) Cerinţele suplimentare de adecvare a capitalului se calculează prin aplicarea, în conformitate cu decizia coordonatorului luată după consultarea cu celelalte autorităţi competente relevante şi cu entităţile reglementate din conglomeratul financiar, a uneia dintre următoarele metode: metoda consolidării contabile, metoda deducerii şi agregării sau metoda deducerii valorii contabile/a cerinţei de solvabilitate.

Art. 17. – (1) Coordonatorul poate decide să nu includă o anumită entitate în calculul cerinţelor suplimentare de adecvare a capitalului, în următoarele cazuri:

a) dacă entitatea este situată într-un stat terţ unde există impedimente de natură juridică pentru transferul informaţiilor necesare, fără a se aduce atingere regulilor sectoriale privind obligaţia autorităţilor competente de a refuza autorizaţia atunci când exercitarea efectivă a funcţiilor de supraveghere ale acestora este împiedicată;

b) dacă entitatea prezintă un interes neglijabil în raport cu obiectivele de supraveghere suplimentară a entităţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar;

c) dacă includerea unei entităţi ar fi necorespunzătoare sau ar produce confuzie în raport cu obiectivele supravegherii suplimentare.

(2) Dacă mai multe entităţi urmează să fie excluse potrivit alin. (1) lit. b), cu toate acestea ele trebuie să fie incluse atunci când împreună prezintă un interes ce nu poate fi neglijat în raport cu obiectivele supravegherii suplimentare.

(3) În cazul menţionat la alin. (1) lit. c), cu excepţia cazurilor de urgenţă, coordonatorul consultă celelalte autorităţi competente relevante înaintea luării unei decizii.

(4) Dacă în unul dintre cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) coordonatorul nu include o entitate reglementată în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare, autorităţile competente însărcinate cu supravegherea acelei entităţi pot cere entităţii care este liderul conglomeratului financiar informaţii care pot facilita supravegherea de către acestea a entităţii reglementate, chiar dacă respectiva entitate nu este situată în aceeaşi jurisdicţie cu entitatea care este liderul conglomeratului financiar.

2.2. Concentrarea riscurilor şi tranzacţiile intragrup

Art. 18. – (1) Fără a se aduce atingere regulilor sectoriale, supravegherea suplimentară a concentrării riscurilor şi a tranzacţiilor intragrup în cazul entităţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar se exercită în conformitate cu regulile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă şi în reglementările date în aplicarea acesteia.

(2) Entităţile reglementate sau societăţile financiare holding mixte, după caz, trebuie să raporteze periodic coordonatorului, potrivit reglementărilor, orice concentrare semnificativă a riscurilor la nivelul conglomeratului financiar, precum şi toate tranzacţiile intragrup semnificative ale entităţilor reglementate din cadrul unui conglomerat financiar, în conformitate cu regulile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă şi în reglementările date în aplicarea acesteia.

(3) Dacă nu se stabileşte altfel de către coordonator, o tranzacţie intragrup se prezumă a fi semnificativă dacă valoarea acesteia depăşeşte cel puţin 5% din valoarea totală a cerinţelor de adecvare a capitalului la nivelul unui conglomerat financiar.

(4) Informaţiile necesare sunt transmise coordonatorului de către entitatea reglementată care este liderul conglomeratului financiar sau, atunci când conglomeratul financiar nu are drept lider o entitate reglementată, de către societatea financiară holding mixtă ori de către entitatea reglementată din conglomeratul financiar identificată de coordonator după consultarea cu celelalte autorităţi competente relevante şi cu entităţile reglementate din conglomeratul financiar, supuse supravegherii suplimentare.

Art. 19. – Concentrările de riscuri şi tranzacţiile intragrup sunt supuse supravegherii exercitate de coordonator, care va urmări în mod deosebit riscul eventual de contaminare în cadrul conglomeratului financiar, riscul de conflict de interese, riscul de eludare a regulilor sectoriale, precum şi nivelul sau volumul riscurilor.

Art. 20. – (1) Autorităţile competente pot stabili, prin reglementări date în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, limite cantitative, precum şi orice alte măsuri de supraveghere care să permită atingerea obiectivelor de supraveghere suplimentară, cu privire la orice concentrare a riscurilor la nivelul conglomeratului financiar.

(2) Autorităţile competente pot stabili, prin reglementări date în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, limite cantitative şi cerinţe calitative, precum şi orice alte măsuri de supraveghere care să permită atingerea obiectivelor de supraveghere suplimentară, cu privire la tranzacţiile intragrup ale entităţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar.

Art. 21. – În cazul în care un conglomerat financiar are drept lider o societate financiară holding mixtă, regulile sectoriale privind concentrarea riscurilor, dacă acestea există, respectiv cele privind tranzacţiile intragrup ale sectorului financiar cel mai important din conglomeratul financiar, se aplică sectorului financiar în ansamblul său, inclusiv societăţii financiare holding mixte.

Art. 22. – Coordonatorul poate aplica la nivelul conglomeratului financiar prevederile sectoriale referitoare la tranzacţiile intragrup şi la concentrarea riscurilor, în special pentru a evita eludarea regulilor sectoriale.

Art. 23. – Coordonatorul va informa Comitetul Conglomeratelor Financiare asupra principiilor de supraveghere aplicate referitoare la concentrarea riscurilor şi tranzacţiile intragrup.

2.3. Mecanisme de control intern şi procese de administrare a riscurilor

Art. 24. – (1) Entităţile reglementate trebuie să se asigure că la nivelul conglomeratului financiar există procese adecvate de administrare a riscurilor şi mecanisme de control intern corespunzătoare, inclusiv proceduri administrative şi contabile riguroase.

(2) Procesele de administrare a riscurilor includ:

a) principii de administrare şi de conducere sănătoase, cu aprobarea şi revizuirea periodică a strategiilor şi politicilor de către organele de administrare şi de conducere competente la nivelul conglomeratului financiar, în ceea ce priveşte toate riscurile asumate de acestea;

b) politici corespunzătoare de adecvare a capitalului în vederea anticipării impactului strategiei lor asupra profilului de risc şi asupra cerinţelor de capital, aşa cum au fost stabilite în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale reglementărilor date în aplicarea acesteia;

c) proceduri adecvate care să asigure că sistemele lor de monitorizare a riscurilor sunt integrate corespunzător în modul lor de organizare şi că sunt luate toate măsurile pentru a se asigura că sistemele implementate în toate entităţile incluse în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare sunt coerente, astfel încât riscurile să poată fi măsurate, monitorizate şi controlate la nivelul conglomeratului financiar.

(3) Mecanismele de control intern cuprind:

a) mecanisme corespunzătoare în ceea ce priveşte adecvarea capitalului, pentru a identifica şi măsura toate riscurile semnificative şi pentru a determina un nivel al fondurilor proprii corespunzător riscurilor asumate;

b) proceduri de raportare şi proceduri contabile riguroase pentru a identifica, măsura, monitoriza şi controla tranzacţiile intragrup şi concentrarea riscurilor.

(4) În toate entităţile incluse în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare, potrivit prevederilor secţiunii 1 a cap. III, trebuie să existe mecanisme adecvate de control intern pentru furnizarea oricăror date şi informaţii care ar fi relevante pentru scopurile supravegherii suplimentare.

(5) Procesele şi mecanismele prevăzute la alin. (1)–(4) fac obiectul supravegherii exercitate de coordonator.

CAPITOLUL IV

Măsuri pentru facilitarea supravegherii suplimenare

SECŢIUNEA 1

Autoritatea competentă responsabilă cu exercitarea supravegherii suplimentare – coordonatorul

1.1. Criterii pentru desemnarea coordonatorului

Art. 25. – În vederea asigurării unei supravegheri suplimentare corespunzătoare a entităţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar, un coordonator unic, responsabil de coordonarea şi exercitarea supravegherii suplimentare, este desemnat dintre autorităţile competente ale statelor membre implicate, inclusiv cele ale statului membru în care se află sediul central al societăţii financiare holding mixte.

Art. 26. – (1) Desemnarea coordonatorului se bazează pe criteriile prevăzute la următoarele alineate.

(2) În cazul în care un conglomerat financiar are drept lider o entitate reglementată, coordonator este autoritatea competentă care a autorizat acea entitate reglementată, potrivit regulilor sectoriale aplicabile.

(3) În cazul în care un conglomerat financiar nu are drept lider o entitate reglementată, coordonator este autoritatea competentă identificată în conformitate cu următoarele principii:

a) în cazul în care societatea-mamă a unei entităţi reglementate este o societate financiară holding mixtă, coordonator este autoritatea competentă care a autorizat acea entitate reglementată potrivit regulilor sectoriale aplicabile;

b) în cazul în care mai multe entităţi reglementate cu sediul central în state membre au ca societate-mamă aceeaşi societate financiară holding mixtă şi una dintre aceste entităţi a fost autorizată în statul membru în care se află sediul central al societăţii financiare holding mixte, coordonator este autoritatea competentă a entităţii reglementate autorizate în acel stat membru;

c) în cazul în care mai multe entităţi reglementate, care desfăşoară activitate în sectoare financiare diferite, au fost autorizate în statul membru în care se află sediul central al societăţii financiare holding mixte, coordonator este autoritatea competentă a entităţii reglementate care îşi desfăşoară activitatea în sectorul financiar cel mai important;

d) în cazul în care conglomeratul financiar are drept lider mai multe societăţi financiare holding mixte cu sediul central în diferite state membre şi există o entitate reglementată în fiecare dintre aceste state, coordonator este autoritatea competentă a entităţii reglementate cu cel mai mare total al activului bilanţier, dacă aceste entităţi îşi desfăşoară activitatea în acelaşi sector financiar sau autoritatea competentă a entităţii reglementate din sectorul financiar cel mai importat;

e) în cazul în care mai multe entităţi reglementate cu sediul central în state membre au ca societate-mamă aceeaşi societate financiară holding mixtă şi niciuna dintre aceste entităţi nu a fost autorizată în statul membru în care se află sediul central al societăţii financiare holding mixte, coordonator este autoritatea competentă care a autorizat entitatea reglementată cu cel mai mare total al activului bilanţier din sectorul financiar cel mai important;

f) în cazul în care conglomeratul financiar este un grup fără o societate-mamă în calitate de lider sau în orice alt caz, coordonator este autoritatea competentă care a autorizat entitatea reglementată cu cel mai mare total al activului bilanţier din sectorul financiar cel mai important.

(4) În anumite cazuri, autorităţile competente relevante pot, de comun acord, să nu aplice criteriile prevăzute la alin. (2) şi (3), dacă aplicarea lor ar fi inadecvată, având în vedere structura conglomeratului şi importanţa relativă a activităţilor acestuia în diferite ţări, şi să desemneze o autoritate competentă diferită în calitate de coordonator. În aceste cazuri, înaintea luării deciziei, autorităţile competente acordă conglomeratului posibilitatea de a-şi exprima opinia asupra deciziei respective.

1.2. Atribuţiile coordonatorului

Art. 27. – (1) Atribuţiile coordonatorului cu privire la supravegherea suplimentară sunt următoarele:

a) coordonarea colectării şi difuzării informaţiilor relevante sau esenţiale în condiţiile desfăşurării normale a activităţii, precum şi în situaţii de urgenţă, inclusiv difuzarea de informaţii care prezintă importanţă pentru exercitarea atribuţiei de supraveghere a autorităţii competente în baza regulilor sectoriale;

b) supravegherea şi evaluarea situaţiei financiare a unui conglomerat financiar;

c) evaluarea aplicării regulilor privind adecvarea capitalului, concentrarea riscurilor şi tranzacţiile intragrup, prevăzute la art. 15–23, precum şi în reglementările date în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă;

d) evaluarea structurii, organizării şi a mecanismelor de control intern ale conglomeratului financiar, prevăzute la art. 24;

e) planificarea şi coordonarea activităţilor de supraveghere atât în condiţiile desfăşurării normale a activităţii, cât şi în situaţii de urgenţă, în colaborare cu autorităţile competente relevante implicate;

f) alte atribuţii, măsuri şi decizii stabilite coordonatorului prin prezenta ordonanţă de urgenţă sau care decurg din aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2) În situaţia în care coordonatorul unui conglomerat financiar este o autoritate competentă din România, acesta îndeplineşte atribuţiile prevăzute la alin. (1) şi faţă de entităţile dintr-un alt stat membru.

(3) În situaţia în care coordonatorul unui conglomerat financiar este o autoritate dintr-un alt stat membru, acesta poate îndeplini, faţă de entităţile din România, atribuţiile prevăzute la alin. (1).

(4) În vederea facilitării supravegherii suplimentare şi pentru a fi fundamentată pe o bază juridică extinsă, coordonatorul şi celelalte autorităţi competente relevante şi, dacă este cazul, alte autorităţi competente implicate încheie acorduri de coordonare. Prin aceste acorduri de coordonare se pot încredinţa atribuţii suplimentare coordonatorului şi se pot specifica procedurile pentru luarea deciziilor în cadrul supravegherii suplimentare, de către autorităţile competente relevante, astfel cum se prevede în art. 3–9, 13, 15–17, 30, 48 şi 51, precum şi procedurile pentru cooperarea cu alte autorităţi competente.

(5) Fără a se aduce atingere posibilităţii de delegare a competenţelor şi a responsabilităţilor specifice de supraveghere, prevăzută de regulile sectoriale, prezenţa unui coordonator însărcinat cu atribuţii specifice privind supravegherea suplimentară a entităţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar nu afectează atribuţiile şi responsabilităţile autorităţilor competente, prevăzute prin regulile sectoriale.

SECŢIUNEA a 2-a

Cooperarea şi schimbul de informaţii dintre autorităţile competente

2.1. Schimbul de informaţii

Art. 28. – (1) Fără a se aduce atingere responsabilităţilor specifice stabilite potrivit regulilor sectoriale, autorităţile competente responsabile de supravegherea entităţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar şi autoritatea competentă desemnată drept coordonator al acelui conglomerat financiar cooperează între ele în mod strâns, furnizându-şi reciproc orice informaţii esenţiale sau relevante pentru exercitarea atribuţiilor lor de supraveghere, potrivit regulilor sectoriale şi prezentei ordonanţe de urgenţă. În acest sens, autorităţile competente şi coordonatorul comunică, la cerere, orice informaţie relevantă şi, din oficiu, orice informaţie esenţială.

(2) Autorităţile competente din România realizează schimbul de informaţii cu autorităţi competente din alte state membre pentru exercitarea atribuţiilor lor de supraveghere suplimentară.

(3) Cooperarea trebuie să asigure cel puţin colectarea şi schimbul de informaţii cu privire la următoarele elemente esenţiale:

a) identificarea structurii grupului, a tuturor entităţilor principale care aparţin unui conglomerat financiar, precum şi a autorităţilor competente pentru entităţile reglementate din acel grup;

b) strategiile conglomeratului financiar;

c) situaţia financiară a conglomeratului financiar, în special în ceea ce priveşte adecvarea capitalului, tranzacţiile intragrup, concentrarea riscurilor şi profitabilitatea;

d) principalii acţionari şi conducătorii conglomeratului financiar;

e) organizarea, administrarea riscurilor şi sistemele de control intern la nivelul conglomeratului financiar;

f) procedurile pentru colectarea informaţiilor de la entităţile dintr-un conglomerat financiar şi pentru verificarea acelor informaţii;

g) dificultăţile întâmpinate de entităţile reglementate sau de alte entităţi ale conglomeratului financiar, care pot afecta în mod serios entităţile reglementate;

h) principalele sancţiuni şi măsurile excepţionale luate de autorităţile competente în conformitate cu regulile sectoriale sau cu prezenta ordonanţă de urgenţă.

Art. 29. – În măsura în care sunt necesare pentru exercitarea atribuţiilor lor specifice, autorităţile competente pot să schimbe informaţii de natura celor prevăzute la art. 28 alin. (3), cu privire la entităţile reglementate dintr-un conglomerat financiar, potrivit prevederilor din regulile sectoriale, cu următoarele autorităţi: bănci centrale ale statelor membre, Sistemul European al Băncilor Centrale şi Banca Centrală Europeană.

Art. 30. – (1) Fără a se aduce atingere responsabilităţilor lor specifice, stabilite în baza regulilor sectoriale, înaintea luării unei decizii, atunci când deciziile sunt importante pentru atribuţiile de supraveghere ale celorlalte autorităţi competente, autorităţile competente implicate se consultă reciproc în ceea ce priveşte următoarele elemente:

a) modificări ale structurii acţionariatului, ale structurii organizatorice sau ale structurii de conducere ale entităţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar, care necesită aprobarea ori autorizarea autorităţilor competente;

b) principalele sancţiuni sau măsurile excepţionale luate de autorităţile competente.

(2) O autoritate competentă poate decide să nu consulte celelalte autorităţi în cazuri de urgenţă sau când o astfel de consultare ar putea compromite eficienţa deciziilor. În acest caz, autoritatea competentă informează fără întârziere asupra deciziilor luate de celelalte autorităţi competente.

Art. 31. – (1) Coordonatorul poate cere autorităţilor competente ale statului membru în care o societate-mamă are sediul central şi care nu exercită ele însele supravegherea suplimentară, în conformitate cu prevederile art. 25 şi 26, să solicite societăţii-mamă orice informaţii care ar fi relevante pentru exercitarea atribuţiilor de coordonare ale acestuia, prevăzute la art. 27, şi să transmită acele informaţii coordonatorului.

(2) Atunci când informaţiile prevăzute la art. 33 alin. (2) au fost deja comunicate unei autorităţi competente în conformitate cu regulile sectoriale, autorităţile competente responsabile de exercitarea supravegherii suplimentare se pot adresa acestei autorităţi pentru a obţine informaţiile respective.

(3) În cazul în care coordonatorului îi sunt necesare informaţii care au fost deja date altei autorităţi competente în conformitate cu regulile sectoriale, coordonatorul trebuie să contacteze această autoritate, în măsura în care este posibil, pentru a preveni raportarea dublă către diferite autorităţi implicate în supraveghere.

Art. 32. – (1) Colectarea sau deţinerea de informaţii cu privire la o entitate din cadrul unui conglomerat financiar, care nu este o entitate reglementată, nu implică în niciun fel că autorităţile competente trebuie să aibă atribuţii de supraveghere ale acestor entităţi la nivel individual.

(2) Informaţiile primite în cadrul supravegherii suplimentare şi în special orice schimb de informaţii dintre autorităţile competente şi dintre acestea şi alte autorităţi, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, sunt supuse prevederilor privind secretul profesional şi comunicarea informaţiilor confidenţiale din regulile sectoriale.

2.2. Accesul la informaţii

Art. 33. – (1) Persoanele juridice, care sunt supuse supravegherii suplimentare, fie că sunt sau nu entităţi reglementate, trebuie să-şi comunice reciproc orice informaţii relevante pentru scopurile supravegherii suplimentare.

(2) Autorităţile competente responsabile cu exercitarea supravegherii suplimentare au acces la orice informaţie care ar fi relevantă pentru scopurile supravegherii suplimentare, atunci când iau contact, direct sau indirect, cu entităţile dintr-un conglomerat financiar, fie că sunt sau nu entităţi reglementate.

(3) Orice entitate din România, reglementată sau nereglementată, care aparţine unui conglomerat financiar, furnizează informaţii la cererea coordonatorului, inclusiv în situaţia în care acesta este o autoritate competentă dintr-un alt stat membru.

2.3. Verificarea informaţiilor

Art. 34. – În aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, pentru verificarea, în cazuri determinate, a informaţiilor referitoare la o entitate, reglementată sau nereglementată, care este parte a unui conglomerat financiar şi care este situată într-un alt stat membru, autorităţile competente din România cooperează cu autorităţile competente ale acelui stat membru pentru efectuarea verificării.

Art. 35. – (1) Autorităţile competente dintr-un alt stat membru care doresc, în cazuri determinate, să verifice informaţiile referitoare la o entitate din România, reglementată sau nereglementată, care este parte a unui conglomerat financiar, solicită autorităţilor competente din România efectuarea verificării.

(2) Autorităţile care primesc o astfel de cerere trebuie ca, în limitele competenţelor lor, să efectueze verificarea fie ele însele, fie permiţând unui auditor sau expert să o efectueze, fie permiţând autorităţii care a formulat cererea să o efectueze ea însăşi.

(3) Atunci când nu face ea însăşi verificarea, autoritatea competentă care a formulat cererea poate, dacă doreşte, să participe la verificare.

SECŢIUNEA a 3-a

Societăţile financiare holding mixte

Art. 36. – (1) Conducerea operativă a activităţii unei societăţi financiare holding mixte, persoană juridică română, trebuie să fie asigurată de două persoane, care să aibă onorabilitatea necesară şi experienţă suficientă pentru a exercita acele atribuţii.

(2) Societăţile financiare holding mixte trebuie să notifice coordonatorului numirea în funcţie a persoanelor prevăzute la alin. (1), inclusiv în situaţia în care coordonatorul este o autoritate competentă dintr-un alt stat membru, în condiţiile stabilite prin reglementări.

(3) Coordonatorul urmăreşte în permanenţă îndeplinirea cerinţelor menţionate la alin. (1), dispunând măsurile sau sancţiunile care se impun în caz de nerespectare a acestora, prevăzute la art. 43, respectiv la art. 44.

Art. 37. – (1) Societăţile financiare holding mixte, persoane juridice române, trebuie să organizeze şi să conducă contabilitatea în conformitate cu prevederile Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, şi ale reglementărilor contabile specifice date în aplicarea acesteia şi să întocmească situaţii financiare anuale care să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare, a performanţei financiare, a fluxurilor de trezorerie şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată la nivel de grup.

(2) Administratorii şi persoanele care asigură conducerea operativă a societăţilor financiare holding mixte sunt responsabile pentru aplicarea alin. (1).

Art. 38. – Societăţile financiare holding mixte sunt obligate să prezinte coordonatorului situaţiile financiare consolidate, precum şi alte date şi informaţii solicitate de coordonator pentru scopurile supravegherii suplimentare, la termenele şi în forma stabilite prin reglementări.

Art. 39. – (1) Situaţiile financiare anuale consolidate ale societăţilor financiare holding mixte trebuie să fie auditate de auditori financiari aprobaţi de coordonator. Coordonatorul poate respinge numirea unui auditor dacă apreciază că acesta nu dispune de experienţă şi independenţă adecvate pentru îndeplinirea sarcinilor specifice.

(2) În scopul auditării situaţiilor financiare, fiecare societate financiară holding mixtă încheie contracte cu auditori financiari, persoane juridice, care, potrivit legislaţiei în domeniu, pot desfăşura activitate de audit financiar în România.

(3) Societăţile financiare holding mixte au obligaţia să înlocuiască periodic auditorul financiar sau să solicite auditorului financiar înlocuirea periodică a coordonatorului echipei care realizează auditul financiar, conform cerinţelor coordonatorului.

Art. 40. – (1) Coordonatorul are acces la orice documente întocmite de auditorii financiari în cadrul activităţii de audit.

(2) Coordonatorul, împreună cu celelalte autorităţi competente relevante, şi auditorii financiari ai societăţii financiare holding mixte se întâlnesc periodic pentru a discuta aspecte de interes comun în ceea ce priveşte activitatea conglomeratului financiar. La aceste întâlniri pot fi invitate şi persoanele care asigură conducerea operativă a societăţii financiare holding mixte şi, respectiv, cele care asigură conducerea operativă a entităţilor reglementate din conglomeratul financiar.

Art. 41. – (1) Auditorul financiar al unei societăţi financiare holding mixte trebuie să informeze coordonatorul de îndată ce, în exercitarea atribuţiilor sale, a luat cunoştinţă despre orice fapt sau decizie în legătură cu societatea financiară holding mixtă ori cu o entitate reglementată din cadrul conglomeratului financiar, care:

a) reprezintă o încălcare semnificativă a prezentei ordonanţe de urgenţă şi/sau a reglementărilor ori a altor acte emise în aplicarea acesteia;

b) este de natură să afecteze activitatea conglomeratului financiar;

c) poate conduce la un refuz din partea auditorului financiar de a-şi exprima opinia asupra situaţiilor financiare sau la exprimarea de către acesta a unei opinii cu rezerve.

(2) La solicitarea coordonatorului, auditorul financiar al societăţii financiare holding mixte are obligaţia să furnizeze orice detalii, clarificări şi explicaţii referitoare la datele cuprinse în situaţiile financiare consolidate ale societăţii financiare holding mixte.

(3) Îndeplinirea cu bună-credinţă de către auditorul financiar a obligaţiei de a informa coordonatorul, conform alin. (1) şi (2), nu constituie o încălcare a obligaţiei de păstrare a secretului profesional, care revine acestuia potrivit legii sau clauzelor contractuale, şi nu poate atrage răspunderea acestuia.

Art. 42. – Coordonatorul poate retrage aprobarea acordată unui auditor financiar, în situaţia în care acesta nu îşi îndeplineşte în mod corespunzător atribuţiile prevăzute de lege sau nu respectă cerinţele de conduită etică şi profesională specifice.

SECŢIUNEA a 4-a

Măsuri şi sancţiuni

Art. 43. – În cazul în care entităţile reglementate dintr-un conglomerat financiar respectă cerinţele referitoare la adecvarea capitalului, concentrarea riscurilor, tranzacţiile intragrup şi, respectiv, la mecanismele de control intern şi procesele de administrare a riscurilor, prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă şi în reglementările date în aplicarea acesteia, dar, cu toate acestea, solvabilitatea riscă să fie periclitată sau tranzacţiile intragup ori concentrările de riscuri conduc la o deteriorare a poziţiei financiare a entităţilor reglementate, coordonatorul poate lua, în ceea ce priveşte societatea financiară holding mixtă, următoarele măsuri:

a) încheierea unui acord cu administratorii societăţii financiare holding mixte, care să cuprindă un program de măsuri de remediere;

b) solicitarea de informaţii auditorului financiar;

c) dispunerea înlocuirii auditorului financiar.

Art. 44. – (1) În cazul în care entităţile reglementate sau o societate financiară holding mixtă dintr-un conglomerat financiar nu se conformează cerinţelor referitoare la adecvarea capitalului, concentrarea riscurilor, tranzacţiile intragrup şi, respectiv, la mecanismele de control intern şi procesele de administrare a riscurilor, prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă şi în reglementările date în aplicarea acesteia, nu respectă condiţiile speciale impuse ori angajamentele asumate cu privire la supravegherea suplimentară sau nu respectă oricare dintre măsurile impuse potrivit prevederilor art. 43, coordonatorul poate aplica, în ceea ce priveşte societatea financiară holding mixtă, următoarele sancţiuni:

a) avertisment scris;

b) suspendarea din funcţie pe o perioadă determinantă a uneia sau a mai multor persoane care asigură conducerea operativă a societăţii;

c) amendă aplicată societăţii financiare holding mixte, ale cărei limite, limita minimă şi cea maximă, sunt reprezentate de valorile cele mai mari care rezultă din aplicarea procentelor de 0,05% şi 1% atât la cifra de afaceri, realizată în cursul exerciţiului financiar anterior, de către entitatea reglementată din sectorul asigurărilor, filială a societăţii financiare holding mixte, care a realizat cifra de afaceri cea mai ridicată, cât şi la capitalul iniţial minim reglementat al entităţii reglementate din sectorul bancar şi al serviciilor de investiţii, filială a societăţii financiare holding mixte; dacă acest sector cuprinde mai multe filiale care sunt entităţi reglementate, cuantumul amenzii se determină prin raportare la capitalul minim al entităţii reglementate care atinge nivelul de capital minim cel mai ridicat;

d) amendă aplicată persoanelor care asigură conducerea operativă, între 1–6 remuneraţii nete, conform nivelului acestora în luna precedentă datei la care s-a constatat fapta;

e) dispunerea înlocuirii, de către societatea financiară holding mixtă, a persoanei/persoanelor care asigură conducerea operativă a societăţii.

(2) Pe perioada suspendării din funcţie, dispusă de coordonator în baza alin. (1) lit. b), se va asigura de către societatea financiară holding mixtă desemnarea, cu respectarea prevederilor art. 36 alin. (1), a unei persoane care să asigure interimar conducerea operativă.

(3) Cuantumul amenzii trebuie să fie raportat la gravitatea faptei săvârşite. Amenzile încasate se fac venit la bugetul statului de jurisdicţia căreia aparţine coordonatorul.

Art. 45. – Coordonatorul comunică autorităţilor competente constatările efectuate potrivit prevederilor art. 43 şi 44.

Art. 46. – Pentru scopurile supravegherii suplimentare, autorităţile competente pot aplica entităţilor reglementate aflate sub supravegherea lor oricare dintre măsurile sau sancţiunile prevăzute de regulile sectoriale, care se aplică în mod corespunzător.

Art. 47. – (1) În situaţia în care coordonatorul unui conglomerat financiar este o autoritate dintr-un alt stat membru, acesta poate aplica sancţiuni şi faţă de societăţile financiare holding mixte, persoane juridice române.

(2) În situaţia în care coordonatorul unui conglomerat financiar este o autoritate competentă din România, acesta poate aplica sancţiuni şi faţă de o societate financiară holding mixtă dintr-un alt stat membru.

Art. 48. – Coordonatorul şi celelalte autorităţi competente vor încheia acorduri de coordonare, dacă este necesar, în sensul corelării acţiunilor de supraveghere, pentru scopurile aplicării prevederilor art. 43–47.

Art. 49. – Dacă o entitate reglementată se foloseşte de apartenenţa sa la un conglomerat financiar pentru a se sustrage, total sau parţial, de la aplicarea regulilor sectoriale, autorităţile competente pot aplica entităţilor reglementate aflate sub supravegherea lor oricare dintre măsurile ori sancţiunile prevăzute de regulile sectoriale corespunzătoare.

Art. 50. – Faptelor prevăzute la art. 44 le sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL V

Raporturile cu statele terţe

SECŢIUNEA 1

Societăţi-mamă din state terţe

Art. 51. – Fără a se aduce atingere regulilor sectoriale, în cazul prevăzut la art. 12, autorităţile competente din România verifică dacă entităţile reglementate, a căror societate-mamă are sediul central într-un stat terţ, sunt supuse supravegherii exercitate de autoritatea competentă a unui stat terţ, care este echivalentă cu aceea prevăzută prin prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă. Verificarea se efectuează la cererea societăţii-mamă ori a oricărei entităţi reglementate autorizate în România sau într-un stat membru ori din oficiu, de către autoritatea competentă din România care ar fi coordonator, dacă s-ar aplica criteriile prevăzute la art. 26 alin. (1). Acea autoritate competentă consultă celelalte autorităţi competente relevante şi ia în considerare orice linii directoare aplicabile, elaborate de Comitetul Conglomeratelor Financiare. În acest scop, autoritatea competentă consultă Comitetul Conglomeratelor Financiare înaintea luării unei decizii.

Art. 52. – (1) În absenţa supravegherii echivalente prevăzute la art. 51, autorităţile competente relevante desemnează un coordonator şi aplică, prin analogie, entităţilor reglementate dispoziţiile referitoare la supravegherea suplimentară a entităţilor reglementate prevăzute la art. 10 alin. (2) sau autorităţile competente pot aplica una dintre metodele prevăzute la alin. (2).

(2) Autorităţile competente pot aplica alte metode care să asigure o supraveghere suplimentară corespunzătoare a entităţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar. Aceste metode trebuie să fie agreate de coordonator, după consultarea cu celelalte autorităţi competente relevante. Autorităţile competente pot solicita în special înfiinţarea unei societăţi financiare holding mixte care are sediul central într-un stat membru şi pot să aplice prezenta ordonanţă de urgenţă entităţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar care are drept lider acea societate financiară holding mixtă. Metodele trebuie să permită atingerea obiectivelor supravegherii suplimentare stabilite în prezenta ordonanţă de urgenţă şi trebuie să fie notificate celorlalte autorităţi competente implicate şi Comisiei Europene.

SECŢIUNEA a 2-a

Cooperarea cu autorităţile competente din statele terţe

Art. 53. – Pentru scopurile supravegherii suplimentare prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, autorităţile competente pot iniţia încheierea de acorduri privind mijloacele de exercitare a supravegherii suplimentare a entităţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar, cu autorităţile competente din unul sau mai multe state terţe.

Art. 54. – Autorităţile competente informează Comisia Europeană, Comitetul Consultativ Bancar, Comitetul Asigurărilor şi Comitetul Conglomeratelor Financiare asupra rezultatelor negocierilor şi, dacă este cazul, asupra situaţiilor care rezultă din încheierea acordurilor.

CAPITOLUL VI

Dispoziţii finale

Art. 55. – Banca Naţională a României, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi Comisia de Supraveghere a Asigurărilor vor emite reglementări comune în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 56. – Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.

 

*

 

Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune în legislaţia naţională cap. I şi II, cu excepţia paragrafului 4 al art. 6, precum şi cap. V şi VI, cu excepţia paragrafului 1 lit. a) şi a paragrafului 2 ale art. 30, din Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2002/87/CE din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit, a societăţilor de asigurare şi a societăţilor de servicii de investiţii financiare dintr-un conglomerat financiar, precum şi modificarea directivelor Consiliului 73/239/CEE, 79/267/CEE, 92/49/CEE, 92/96/CEE, 93/6/CEE şi 93/22/CEE şi a directivelor 98/78/CE şi 2000/12/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 035 din 11 februarie 2003.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul finanţelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

Ministrul integrării europene,

Anca Daniela Boagiu

 

Bucureşti, 6 decembrie 2006.

Nr. 98.