Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2001 − Republicare*)

M. Of. nr. 168 din 5 martie 2008

 

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ

privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializării alimentelor*)

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. – (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă stabileşte cadrul juridic unitar referitor la producerea, ambalarea, depozitarea, transportul şi comercializarea alimentelor, responsabilităţile producătorilor şi comercianţilor de alimente, organizarea controlului oficial al alimentelor şi sancţiunile în vederea protejării calităţii alimentelor.

(2) Aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă protejează consumatorii de practici incorecte în fabricarea, depozitarea şi comercializarea alimentelor şi asigură condiţii pentru informarea lor corectă şi completă, în conformitate cu reglementările legale privind protecţia consumatorilor.

Art. 2. – Reglementările prezentei ordonanţe de urgenţă nu se aplică alimentelor produse în gospodării individuale pentru consumul propriu şi nici produselor alimentare care sunt în tranzit sau care sunt depozitate temporar, ca bunuri care tranzitează ţara, dacă nu reprezintă un pericol pentru sănătatea umană sau pentru mediu.

Art. 3. – În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii folosiţi se definesc după cum urmează:

a) alimente – produse în stare naturală sau prelucrate, destinate consumului uman, inclusiv apa minerală şi guma de mestecat, din care se exclud tutunul, produsele medicinale şi substanţele narcotice sau psihotrope;

b) alimente de origine animală – alimente constând în sau conţinând aproape în exclusivitate produse de origine animală;

c) alimente de origine vegetală – alimente constând în sau conţinând aproape în exclusivitate produse de origine vegetală;

d) alimente cu destinaţie nutriţională specială – alimente care datorită compoziţiei lor speciale sau procesului de prelucrare sunt în mod clar distincte de alimentele destinate consumului normal, au o compoziţie corespunzătoare cu scopurile nutriţionale pretinse şi sunt comercializate într-o formă care indică acest obiectiv. Aceste alimente trebuie să îndeplinească cerinţele nutriţionale speciale ale anumitor categorii de persoane ale căror procese digestive sau metabolice sunt perturbate ori ale anumitor categorii de persoane care se află în condiţii fiziologice speciale şi care din această cauză pot să obţină un beneficiu special ca urmare a consumului controlat de anumite substanţe din alimente sau pentru sugari ori copii mici sănătoşi;

e) alimente provenite din organisme modificate genetic şi/sau organisme modificate genetic – alimente care conţin o combinaţie nouă de material genetic obţinut prin tehnici de biotehnologie şi/sau organisme (orice entitate biologică capabilă să se reproducă sau să transfere material genetic) în care materialul genetic a fost modificat printr-un proces care nu are loc în mod natural prin împerechere şi/sau recombinare naturală;

f) ingrediente – orice substanţă, inclusiv aditivii, folosită în producerea sau la prepararea alimentelor şi prezentă în produsul finit ca atare sau într-o formă modificată;

g) aditivi alimentari – orice substanţă care în mod normal nu este consumată ca aliment în sine şi care nu este utilizată ca ingredient alimentar caracteristic, având sau neavând o valoare nutritivă, care, adăugată intenţionat în produsele alimentare în scopuri tehnologice pe parcursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratament, ambalare, transport sau depozitare a unor asemenea produse alimentare, devine sau poate deveni ea însăşi ori prin derivaţii săi, direct sau indirect, o componentă a acestor produse alimentare;

h) contaminanţi alimentari – orice substanţă adăugată neintenţionat în alimente, prezentă în acestea ca rezultat al producţiei (inclusiv activităţile privind creşterea plantelor şi animalelor şi medicina veterinară), al fabricaţiei, prelucrării, preparării, tratamentelor, împachetării, ambalării, transportului sau manipulării acestora sau ca rezultat al contaminării mediului înconjurător. Materiile străine, cum ar fi fragmentele de insecte, părul de animale, nu sunt incluse în această definiţie;

i) nutrienţi şi/sau suplimente alimentare – substanţe nutritive, respectiv protide, lipide, glucide, vitamine, macro- şi microelemente minerale şi/sau preparate prelucrate sub formă de tablete, capsule, drajeuri, pulberi sau lichide care au în compoziţia lor macro- şi micronutrienţi şi/sau alte substanţe comestibile, care sunt consumate în cantităţi definite, în mod suplimentar faţă de aportul alimentar obişnuit;

j) materiale în contact cu alimentele – materialele şi articolele care în formă finită vin în contact cu alimentele sau care sunt în contact cu alimentele şi sunt destinate acestui scop;

k) etichetarea – orice cuvinte, mărci comerciale, mărci de fabrică, ilustrate sau simboluri referitoare la aliment şi poziţionate pe orice ambalaj, document de însoţire, notă, etichetă, banderolă sau colerată, care însoţesc sau se referă la alimentul respectiv;

l) aliment preambalat – orice articol unic prezentat ca atare consumatorului final sau operatorilor economici care prepară şi furnizează hrană pentru populaţie, constituit dintr-un aliment şi ambalajul în care acesta a fost introdus înainte de a fi oferit spre vânzare, ambalaj care acoperă produsul în întregime sau numai parţial, astfel încât conţinutul acestuia să nu poată fi deteriorat fără deschiderea sau modificarea ambalajului;

m) comercializarea alimentelor – orice operaţiune de vânzare-cumpărare, import-export, al cărei scop este de a oferi alimente unei terţe părţi, cu excepţia celor destinate unor cercetări ştiinţifice şi expertize de laborator;

m) igienă alimentară – toate măsurile necesare pentru a se asigura protecţia, stabilitatea şi salubritatea alimentelor, pornindu-se de la cultivare sau creştere, producţie ori fabricaţie până la consumul final;

o) material de ambalare – orice tip de recipient sau orice material de învelire şi acoperire, care protejează alimentul de contaminare şi de modificarea calităţii;

p) reziduuri pesticide – orice substanţă, inclusiv derivaţii şi metaboliţii săi, care în mod natural nu se găseşte în alimente, dar care poate fi regăsită ca urmare a încorporării ei în mod conştient sau accidental şi care prin depăşirea limitelor maxime admise poate constitui factor de risc pentru sănătate, şi/sau reziduurile pesticidelor şi ale metabolitelor acestora şi produsele de descompunere sau de reacţie prezente în/pe alimentele specifice;

q) calitatea alimentului – totalitatea proprietăţilor întrunite de aliment care îl fac compatibil cu reglementările specifice;

r) data limită de consum – data stabilită de producător pentru produsele care, din punct de vedere microbiologic, au un grad ridicat de perisabilitate şi sunt susceptibile ca, după un timp scurt, să prezinte un pericol imediat pentru sănătatea consumatorului şi va fi precedată de menţiunea „Expiră la data de ...”, indicându-se în ordine ziua, luna şi anul, în formă necodificată;

s) data durabilităţii minimale – data stabilită de producător până la care un aliment îşi păstrează caracteristicile specifice în condiţii de depozitare corespunzătoare şi va fi precedată de menţiunea „A se consuma, de preferinţă, înainte de ...”, dacă în dată este inclusă şi ziua, sau „A se consuma, de preferinţă, până la sfârşitul ...”, dacă se indică luna şi anul sau numai anul;

t) auxiliari (adjuvanţi) tehnologici – orice substanţă care nu este consumată ca ingredient alimentar în sine, utilizată intenţionat în procesarea materiilor prime, alimentelor sau ingredientelor lor, pentru îndeplinirea unui anumit scop tehnologic în cursul tratării sau procesării şi care poate duce la prezenţa neintenţionată, dar de neevitat din punct de vedere tehnic, a reziduurilor de substanţă sau a derivatelor acesteia în produsul finit, cu menţiunea că aceste reziduuri nu prezintă vreun risc pentru sănătate şi nu au vreun efect tehnologic asupra produsului finit;

u) alimente contrafăcute – alimente a căror calitate, menţionată în declaraţia de conformitate, în standardul sau specificaţia tehnică de produs şi pe etichetă, a fost modificată, intenţionat sau neintenţionat, într-un mod care ar putea constitui un risc pentru sănătatea consumatorilor, care le-ar putea leza interesele sau i-ar informa greşit;

v) alimente şi ingrediente alimentare inedite – alimente şi ingrediente alimentare care nu au mai fost utilizate până în prezent în consumul uman.

CAPITOLUL II

Condiţii generale

SECŢIUNEA 1

Unităţile producătoare de alimente

Art. 4. – (1) Unităţile în care se produc alimente, ingrediente, aditivi alimentari şi auxiliari tehnologici se amplasează numai în acele spaţii care îndeplinesc condiţiile stabilite prin reglementările legale în vigoare.

(2) Alimentele, ingredientele, aditivii alimentari şi auxiliarii tehnologici se produc în unităţi care îndeplinesc condiţiile de funcţionare stabilite prin reglementările legale în vigoare.

SECŢIUNEA a 2-a

Condiţii de fabricare

Art. 5. – La fabricarea alimentelor se utilizează numai aditivi şi materiale de ambalare sau orice alte materiale care vin în contact cu alimentele, avizate de Ministerul Sănătăţii Publice împreună cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, conform reglementărilor legale în vigoare.

Art. 6. – Fabricarea, depozitarea şi transportul alimentelor se fac cu respectarea normelor tehnologice, igienico-sanitare şi sanitare veterinare, care să asigure îndeplinirea cerinţelor de sănătate publică, de igienă alimentară şi de calitate a alimentelor.

SECŢIUNEA a 3-a

Condiţii privind personalul

Art. 7. – Fabricarea, depozitarea, transportul şi comercializarea alimentelor se fac numai de către persoanele care îndeplinesc condiţiile de sănătate stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii publice şi care, pentru operaţiunile pe care le execută, întrunesc calificarea necesară şi deţin cunoştinţe suficiente în domeniul sănătăţii publice, al igienei alimentelor sau igienei muncii, atestate conform reglementărilor legale în vigoare.

SECŢIUNEA a 4-a

Condiţii privind compoziţia şi calitatea alimentelor

Art. 8. – (1) Alimentele trebuie să aibă o compoziţie care să asigure atât calitatea acestora, cât şi sănătatea consumatorilor şi să îndeplinească condiţiile de igienă prevăzute de normele legale în vigoare.

(2) Reglementările privind nivelul de admisibilitate a aditivilor alimentari şi a auxiliarilor tehnologici din compoziţia alimentelor, precum şi igiena alimentelor se stabilesc de Ministerul Sănătăţii Publice, de comun acord cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

SECŢIUNEA a 5-a

Condiţii privind utilizarea aditivilor alimentari

Art. 9. – La fabricarea sau la manipularea alimentelor destinate comercializării sunt interzise:

a) utilizarea aditivilor care nu au fost autorizaţi, fie singuri, fie în combinaţie cu alte substanţe;

b) utilizarea proceselor tehnologice în vederea obţinerii de aditivi neautorizaţi în produsele alimentare;

c) utilizarea peste limitele maxime admise a aditivilor autorizaţi.

Art. 10. – Se interzice comercializarea alimentelor dacă acestea au fost fabricate sau manipulate cu încălcarea prevederilor art. 9 ori dacă nu sunt compatibile cu alte reglementări legale în vigoare.

Art. 11. – Se interzice comercializarea aditivilor sau a schimbătorilor de ioni a căror utilizare este interzisă la fabricarea sau la manipularea alimentelor.

Art. 12. – Fac excepţie de la prevederile art. 9:

a) aditivii care au fost îndepărtaţi din alimente complet sau care se regăsesc în produsul ce urmează să fie vândut în cantităţi reziduale, tehnic inevitabile şi tehnologic inactive, care nu pun în pericol sănătatea sau nu modifică proprietăţile organoleptice ale produsului;

b) apa distilată sau demineralizată, aerul, azotul ori dioxidul de carbon, pentru situaţiile în care acestea nu sunt utilizate ca presurizanţi, sau hidrogenul, dacă se foloseşte la hidrogenarea grăsimilor sau la fabricarea alcoolilor.

Art. 13. – În vederea protejării intereselor consumatorilor şi ţinându-se seama de cerinţele tehnologice, nutriţionale şi dietetice ale alimentelor, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Sănătăţii Publice sunt abilitate să emită reglementări sau instrucţiuni comune referitoare la:

a) aprobarea utilizării aditivilor în general sau numai pentru anumite alimente ori pentru anumite scopuri;

b) specificarea aditivilor admişi şi a limitelor maxime pentru aditivi şi produşii lor de reacţie conţinuţi în alimente, precum şi a condiţiilor de puritate pentru aditivi şi schimbătorii de ioni;

c) fabricarea, manipularea şi comercializarea aditivilor şi a schimbătorilor de ioni;

d) interzicerea sau restricţionarea utilizării anumitor aditivi şi schimbători de ioni la fabricarea alimentelor;

e) reactualizarea aditivilor admişi, în funcţie de condiţiile de folosire şi de informaţiile ştiinţifice.

SECŢIUNEA  a 6-a

Condiţii privind contaminanţii în general, radiaţiile sau utilizarea materialelor radioactive

Art. 14. – (1) Ministerul Sănătăţii Publice şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale sunt abilitate să adopte reglementări comune privind prezenţa contaminanţilor în alimente.

(2) Reglementările trebuie să se bazeze pe principiul conform căruia alimentul care conţine un contaminant într-o cantitate neacceptată din punct de vedere al sănătăţii publice, respectiv la un nivel de toxicitate care depăşeşte limitele maxime admise, să nu fie fabricat şi distribuit în vederea comercializării.

Art. 15. – (1) Tratamentul alimentelor cu radiaţii ionizante se face numai:

a) în unităţi de iradiere autorizate din punct de vedere al securităţii nucleare de către Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare şi din punct de vedere sanitar, de către Ministerul Sănătăţii Publice;

b) cu asigurarea mijloacelor de protecţie şi de securitate a sănătăţii consumatorilor, după avizarea produsului de Ministerul Sănătăţii Publice.

(2) Iradierea alimentelor poate fi autorizată doar în cazul în care:

a) este justificată şi necesară din punct de vedere tehnologic;

b) nu prezintă riscuri pentru sănătate şi este realizată în condiţiile prevăzute de reglementările legale în vigoare;

c) este în beneficiul consumatorului;

d) nu este utilizată ca înlocuitor al practicilor de igienă şi sănătate sau al bunelor practici de fabricaţie ori de cultivare.

(3) Iradierea alimentelor poate fi utilizată numai în următoarele scopuri:

a) pentru reducerea riscului bolilor provocate de organismele patogene din alimente, prin distrugerea acestora;

b) reducerea procesului de alterare a alimentelor prin distrugerea organismelor dăunătoare şi stoparea proceselor de deteriorare;

c) reducerea pierderilor alimentare prin maturarea, germinarea sau încolţirea prematură;

d) îndepărtarea din alimente a organismelor dăunătoare plantelor sau produselor din plante.

(4) În momentul supunerii la iradiere alimentele trebuie să fie într-o formă corespunzătoare de salubritate. Utilizarea tratamentului cu radiaţii ionizante ca substituent al practicilor de igienă sau sănătate ori al bunei practici de producţie sau de cultivare agricolă este interzisă.

(5) Materialele utilizate la ambalarea alimentelor ce urmează să fie iradiate trebuie să corespundă acestui scop şi să fie avizate de Ministerul Sănătăţii Publice.

(6) Tratarea prin iradiere nu poate fi utilizată în combinaţie cu alte metode chimice de tratare folosite în acelaşi scop.

(7) Iradierea poate fi realizată numai prin sursele autorizate de Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare.

(8) Etichetarea alimentelor tratate cu radiaţii ionizante se face prin înscrierea pe etichete a expresiilor „Tratat prin ionizare” sau „Tratat cu radiaţii ionizante”.

(9) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Sănătăţii Publice şi Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare sunt abilitate să emită reglementări comune cu privire la tratarea cu radiaţii ionizante a produselor alimentare pentru consumul uman.

SECŢIUNEA  a 7-a

Condiţii privind reziduurile de pesticide şi alte produse care se regăsesc în alimente

Art. 16. – (1) Se interzice comercializarea alimentelor care conţin:

a) reziduuri ale substanţelor utilizate pentru protecţia plantelor, fertilizatori, astfel cum sunt definite în reglementările legale specifice, sau alte produse pentru tratarea plantelor şi solului, produse pentru protejarea depozitării ori produsele lor de degradare sau de reacţie, peste limitele prevăzute în reglementările legale în vigoare;

b) reziduuri ale substanţelor utilizate pentru protecţia plantelor, astfel cum sunt definite în reglementările legale specifice, care nu au fost autorizate şi care sunt interzise să fie folosite pentru alimente sau pentru materiile lor prime.

(2) Ministerul Sănătăţii Publice şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale sunt abilitate să emită reglementări comune pentru:

a) stabilirea limitelor maxime admise de reziduuri sau de alte substanţe în/pe alimente;

b) interzicerea comercializării alimentelor al căror conţinut în reziduuri sau în alte substanţe depăşeşte limita maximă admisă;

c) stabilirea măsurilor pentru dezinfectarea, decontaminarea şi dezinfestarea camerelor sau a echipamentelor în care ori cu care au fost fabricate, manipulate sau comercializate alimentele, precum şi specificarea, interzicerea sau restricţionarea utilizării de mijloace, echipamente ori metode, în vederea protejării intereselor consumatorilor.

SECŢIUNEA a 8-a

Condiţii privind prezenţa în alimente a substanţelor active farmacologic

Art. 17. – (1) Se interzic fabricarea şi comercializarea alimentelor de origine animală, dacă ele conţin reziduuri de substanţe active farmacologic sau produsele lor de metabolism:

a) a căror utilizare a fost interzisă la aceste animale prin reglementări legale specifice;

b) care depăşesc limitele maxime admise de reziduuri de medicamente de uz veterinar în produsele de origine animală, prevăzute de reglementările specifice legale în vigoare;

c) care nu au fost autorizate sau înregistrate ca medicamente pentru tratamentul animalelor sau a căror utilizare a fost interzisă prin alte reglementări legale în vigoare ori care nu sunt autorizate pentru utilizare ca aditivi în hrana animalelor.

(2) În situaţiile în care substanţele active farmacologic sunt autorizate şi înregistrate ca medicamente ori sunt autorizate ca aditivi în hrana animalelor, se pot fabrica alimente de origine animală, care pot fi comercializate dacă sunt respectate perioadele de aşteptare stabilite în reglementările specifice legale în vigoare.

(3) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Sănătăţii Publice sunt abilitate să emită ordine comune care:

a) să stabilească limitele maxime pentru substanţele farmacologic active şi produsele lor de reacţie, care nu pot fi depăşite în/pe alimentele comercializate;

b) să excludă din tratamentul animalelor, în totalitate sau pentru anumite scopuri, acele substanţe farmacologic active care ar conduce la depăşirea conţinutului de reziduuri admis în alimentele de origine animală sau să stabilească perioade de aşteptare pentru aceste substanţe şi să interzică comercializarea alimentelor care au fost produse cu încălcarea acestor reglementări;

c) să stabilească limitele maxime pentru reziduurile de antibiotice, substanţe medicamentoase, hormoni, substanţe anabolizante, ca rezultat al folosirii acestora în practica zootehnică pentru stimularea creşterii animalelor şi în practica sanitară veterinară pentru tratarea animalelor bolnave;

d) să stabilească limitele maxime pentru metalele grele sau alte substanţe nocive care poluează mediul şi care provin în principal din sfera industrială şi a transportului;

e) să stabilească limitele maxime pentru toxinele care provin din dezvoltarea mucegaiurilor toxigene pe materiile prime sau pe produsele finite.

SECŢIUNEA a 9-a

Condiţii privind alimentele cu destinaţie nutriţională specială, suplimentele nutritive, alimentele fortificate şi cele modificate genetic

Art. 18. – Ministerul Sănătăţii Publice împreună cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale sunt abilitate să adopte reglementări pentru specificarea condiţiilor de fabricare şi manipulare aplicabile alimentelor destinate unor cerinţe speciale de nutriţie, precum şi a condiţiilor privind comercializarea acestor produse. Reglementările se vor baza pe principiul comercializării numai a alimentelor destinate unor cerinţe speciale de nutriţie, care nu sunt periculoase pentru sănătatea publică şi pentru care se asigură o informare corespunzătoare a consumatorilor privind proprietăţile şi caracteristicile acestora.

Art. 19. – Se autorizează Ministerul Sănătăţii Publice să elaboreze legislaţia care reglementează alimentele cu destinaţie nutriţională specifică şi alimentele şi ingredientele alimentare inedite.

Art. 20. – (1) Ministerul Sănătăţii Publice este abilitat să emită reglementări privind suplimentele nutritive şi fortificarea alimentelor.

(2) Reglementarea trebuie să stabilească reguli privind fortificarea, restaurarea cu nutrienţi a alimentelor, precum şi reguli privind fabricarea şi comercializarea suplimentelor de hrană care conţin nutrienţi. Această reglementare trebuie să prevadă doza zilnică recomandată de nutrienţi.

Art. 21. – Ministerul Sănătăţii Publice, Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, împreună cu Institutul Naţional de Statistică, au obligaţia să verifice trimestrial datele privind nutriţia pe diferite segmente ale populaţiei, precum şi datele privind securitatea alimentară, pe care trebuie să se bazeze recomandările privind coşul minim de consum zilnic, respectiv cantitatea minimă de produse necesare, şi să informeze Guvernul asupra concluziilor.

CAPITOLUL III

Condiţii privind producţia, igiena şi ambalarea alimentelor.

Responsabilităţile producătorilor de alimente

Art. 22. – Producătorii de alimente, persoane fizice sau juridice, vor comercializa numai alimentele care prezintă siguranţă, sunt salubre şi apte pentru consum.

Art. 23. – (1) Producătorii de alimente sunt obligaţi să respecte parametrii privind proprietăţile organoleptice, fizice, chimice, microbiologice şi toxicologice ale alimentelor conform reglementărilor legale în vigoare.

(2) Producătorii de alimente sunt obligaţi să organizeze şi să aplice controlul calităţii alimentelor, fabricate sau manipulate, în laboratoare proprii sau în laboratoare autorizate.

(3) Fabricarea şi comercializarea alimentelor contrafăcute sunt interzise.

Art. 24. – Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Sănătăţii Publice adoptă prin ordin comun reglementări prin care se stabilesc condiţiile privind igiena alimentelor şi alte cerinţe obligatorii privind fabricarea şi manipularea alimentelor, precum şi procedurile de verificare a conformităţii cu aceste cerinţe.

Art. 25. – Reglementările vor stabili prevederi pentru fabricarea şi manipularea alimentelor în mod igienic, iar operatorii din industria alimentară trebuie să identifice şi să corecteze orice fază critică, pentru asigurarea securităţii alimentare. Aceste reglementări vor stabili prevederi pentru identificarea, implementarea, menţinerea şi îmbunătăţirea procedurilor adecvate ale securităţii alimentare, prin dezvoltarea sistemului propriu de analiză a riscurilor punctelor critice de control.

Art. 26. – (1) Ministerul Sănătăţii Publice împreună cu Ministerul Economiei şi Finanţelor şi cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale sunt abilitate să adopte reglementări privind materialele care vin în contact cu alimentele.

(2) Reglementările trebuie să includă condiţii generale pentru toate materialele care vin în contact cu alimentele şi să indice măsuri şi proceduri specifice pentru categorii diferite de materiale care vin în contact cu alimentele.

(3) Materialele şi obiectele care vin în contact cu alimentele se produc conform bunelor practici de fabricaţie, astfel încât, în condiţiile lor normale şi prevăzute de utilizare, să nu transfere alimentelor constituenţi în cantităţi care ar putea periclita sănătatea umană sau care ar putea aduce o schimbare inacceptabilă, potrivit legii, în compoziţia alimentelor sau o deteriorare a caracteristicilor organoleptice ale acestora.

Art. 27. – Ministerul Sănătăţii Publice împreună cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor sunt abilitate să adopte reglementări privind etichetarea alimentelor.

Art. 28. – Etichetarea alimentelor trebuie să ofere consumatorilor informaţiile necesare, suficiente, verificabile şi uşor de comparat, care să permită acestora să aleagă produsul corespunzător exigenţelor şi posibilităţilor lor financiare, să cunoască eventualele riscuri la care ar putea fi supuşi, astfel încât să nu fie induşi în eroare.

Art. 29. – Informaţiile de pe etichetele alimentelor trebuie să fie înscrise în limba română, indiferent de ţara producătoare, fără a se exclude prezentarea lor în alte limbi, să fie vizibile, lizibile şi inscripţionate într-un mod care să nu permită ştergerea lor.

CAPITOLUL IV

Comercializarea alimentelor

SECŢIUNEA 1

Condiţii pentru oferirea alimentelor spre vânzare

Art. 30. – (1) Alimentele pot fi comercializate numai în spaţii special amenajate şi destinate acestui scop, în condiţii de igienă adecvate şi cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(2) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Sănătăţii Publice şi Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale sunt abilitate să adopte reglementări specifice comune privind comercializarea alimentelor pe pieţele organizate sau în afara acestora.

Art. 31. – Alimentele oferite spre comercializare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) să fie fabricate conform prevederilor legale, în scopul protecţiei sănătăţii publice, protecţiei igienei alimentului şi protecţiei calităţii produsului;

b) să se încadreze în nivelurile maxime admise de contaminare fizică, chimică, microbiologică, toxicologică sau radiologică, stabilite prin reglementări speciale;

c) să fie ambalate, etichetate şi marcate conform reglementărilor specifice, iar inscripţionarea etichetelor să fie vizibilă, lizibilă şi corectă.

SECŢIUNEA a 2-a

Restricţii privind comercializarea alimentelor

Art. 32. – (1) Se interzice comercializarea alimentelor care:

a) nu sunt însoţite de documente care le atestă originea, provenienţa şi securitatea;

b) sunt manipulate şi comercializate în condiţii necorespunzătoare de igienă, care pun în pericol sănătatea consumatorilor;

c) afectează sănătatea consumatorilor prin vânzarea unor produse sau substanţe drept alimente.

(2) Se interzice comercializarea drept alimente a unor produse care le imită, nu sunt alimente şi care prezintă riscul de a pune în pericol sănătatea sau securitatea consumatorilor, conform reglementărilor legale în vigoare.

Art. 33. – (1) În scopul evitării daunelor asupra sănătăţii cauzate de alimente Ministerul Sănătăţii Publice împreună cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale sunt abilitate să emită reglementări comune pentru:

a) interzicerea sau restricţionarea utilizării anumitor produse, substanţe, obiecte ori procese tehnologice;

b) specificarea utilizării anumitor procese de fabricare sau manipulare a alimentelor;

c) impunerea unor cerinţe la fabricarea, manipularea sau comercializarea anumitor alimente;

d) indicarea utilizării avertismentelor, a altor prezentări cu efect de avertizare şi precauţii de siguranţă pentru anumite substanţe;

e) interzicerea sau restricţionarea fabricării ori manipulării anumitor substanţe dăunătoare din punct de vedere fiziologic în fabricile de procesare a alimentelor, precum şi introducerea lor în astfel de fabrici.

(2) Alimentele care au fost fabricate sau manipulate cu încălcarea prevederilor alin. (1) lit. a) şi b) sunt interzise la vânzare.

SECŢIUNEA a 3-a

Măsuri privind protecţia consumatorilor împotriva practicilor incorecte

Art. 34. – Pentru protejarea consumatorilor împotriva practicilor incorecte şi în scopul informării lor corecte Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împreună cu Ministerul Sănătăţii Publice şi cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor sunt abilitate să emită ordine comune care să reglementeze:

a) informarea privind natura, conţinutul, originea, fabricantul sau participantul la vânzarea alimentelor;

b) condiţiile privind ambalarea, etichetarea, marcarea şi păstrarea alimentelor până la consumatorul final;

c) condiţiile privind fabricarea, respectiv calitatea materiilor prime şi a ingredientelor folosite în producerea sau la prepararea alimentelor, operaţiunile tehnologice obligatorii pentru fiecare categorie de alimente, compoziţia sau calitatea anumitor alimente, inclusiv a celor cu destinaţie specială;

d) interzicerea vânzării alimentelor sub anumite denumiri, informaţii sau prezentări care pot induce în eroare, precum şi interzicerea publicităţii produselor pentru care se utilizează anumite prezentări grafice sau alte informaţii care pot induce în eroare;

e) interzicerea vânzării alimentelor care conţin substanţe sau obiecte nealimentare, ambalate separat sau împreună cu alimentul, în acelaşi ambalaj, dacă acestea nu sunt necesare pentru prepararea, manipularea sau consumarea alimentului;

f) interzicerea vânzării anumitor alimente drept medicamente.

Art. 35. – Pentru protejarea intereselor consumatorilor Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împreună cu Ministerul Sănătăţii Publice şi cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor sunt abilitate să emită ordine comune care să reglementeze:

a) condiţiile privind autorizarea unităţilor care produc, prelucrează, depozitează, transportă şi comercializează alimente;

b) condiţiile privind avizarea alimentelor pentru a fi declarate apte pentru consumul uman;

c) condiţiile privind controlul unităţilor care produc, prelucrează, depozitează, transportă şi comercializează alimente.

SECŢIUNEA a 4-a

Dispoziţii privind utilizarea alimentelor şi a produselor alimentare interzise sau periculoase

Art. 36. – Ministerul Sănătăţii Publice împreună cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor sunt abilitate să adopte reglementări comune privind retragerea de pe piaţă, interzicerea comercializării şi modalităţile de distrugere sau de folosire în alte scopuri a alimentelor care prezintă un risc pentru sănătate.

CAPITOLUL V

Controlul oficial al alimentelor

SECŢIUNEA 1

Organizarea controlului oficial al alimentelor

Art. 37. – (1) Ministerul Sănătăţii Publice, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor sunt abilitate să adopte reglementări comune privind controlul oficial al alimentelor.

(2) Controlul oficial al alimentelor urmăreşte dacă unităţile care produc, prelucrează, depozitează, transportă sau comercializează alimentele, auxiliarii „adjuvanţi” tehnologici, aditivii alimentari, vitaminele, sărurile minerale, oligoelementele şi alţi aditivi destinaţi vânzării ca atare, personalul implicat, obiectele sau materialele care vin în contact cu alimentele în timpul fabricaţiei, manipulării sau comercializării sunt conforme cu reglementările legale în vigoare, respectă tehnologiile de fabricaţie, inclusiv calitatea utilajelor de fabricaţie. Scopul principal al controlului oficial al alimentelor este de a asigura că alimentele destinate pieţei interne sau exportului prezintă siguranţă, sunt salubre şi apte pentru consum.

(3) Autorităţile competente controlează alimentele pe întregul lor circuit, de la producere până la comercializare, conform atribuţiilor şi competenţelor legale în vigoare.

Art. 38. – (1) Autorităţile competente pentru executarea controlului oficial al alimentelor sunt:

a) autorităţile sanitare veterinare, fitosanitare şi de control tehnologic, desemnate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale;

b) autorităţile sanitare desemnate de Ministerul Sănătăţii Publice;

c) autorităţile pentru protecţia consumatorilor desemnate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.

(2) Controlul alimentelor se realizează prin inspecţiile efectuate de către inspectorii de stat pentru controlul alimentelor stabilite la alin. (1), care au obligaţia să păstreze secretele de fabricaţie sau datele pe care le cunosc despre unităţile controlate.

(3) Inspecţia cuprinde verificarea materiilor prime, ingredientelor, auxiliarilor tehnologici şi a altor produse utilizate pentru prepararea şi producţia alimentelor, produselor semifabricate, produselor finite, metodelor de conservare, condiţiilor de amplasare şi de igienă a unităţilor în care alimentele sunt procesate, asigurarea apei potabile, verificarea mijloacelor de transport, a echipamentelor şi mijloacelor tehnologice utilizate în procesarea alimentelor, etichetarea, materialele utilizate în contact cu alimentele, mijloacele, procedurile şi materialele folosite pentru igienizarea unităţilor şi echipamentelor şi îndepărtarea reziduurilor.

(4) În scopul verificării securităţii şi/sau a calităţii alimentelor prin analize de laborator, inspectorii autorizaţi să exercite controlul pot preleva probe de alimente, materiale în contact cu alimentele, substanţe utilizate pentru curăţenie şi orice alte substanţe care pot afecta caracteristicile alimentelor. Analizele trebuie efectuate numai de laboratoarele oficiale ale autorităţilor competente pentru executarea controlului oficial al alimentelor, iar contravaloarea analizelor efectuate pe probele prelevate se taxează conform actelor normative în vigoare.

(5) Inspecţia cuprinde verificarea persoanelor care lucrează în unităţile care produc, prelucrează, depozitează, transportă sau comercializează alimente, pentru a stabili dacă ele îndeplinesc condiţiile de sănătate şi igienă.

(6) Inspecţia cuprinde verificarea securităţii şi/sau a calităţii alimentelor prin analize de laborator.

(7) Inspecţiile trebuie efectuate regulat şi/sau atunci când se suspectează o neconformitate, prin utilizarea unor mijloace proporţionale cu scopul urmărit. Ca regulă generală, inspecţiile vor fi efectuate fără avertisment prealabil.

(8) Inspecţia poate fi suplimentată, dacă este cazul, cu interviuri cu conducerea unităţii inspectate şi cu persoanele care lucrează pentru această unitate, cu citirea valorilor înregistrate cu instrumentele de măsură instalate de unitatea respectivă şi cu inspecţii realizate cu propriile instrumente asupra măsurătorilor realizate cu instrumentele instalate de unitatea respectivă.

(9) Autorităţile competente pentru executarea controlului oficial al alimentelor, desemnate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, de Ministerul Sănătăţii Publice şi de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, sunt abilitate să emită ordine comune care să reglementeze:

a) dreptul tuturor celor care au făcut subiectul inspecţiei să ceară şi altă opinie, fără a exclude dreptul de a contesta modalitatea în care inspecţia a fost realizată, conform reglementărilor legale în vigoare;

b) procedura de prelevare şi testare a eşantioanelor, inclusiv prevederile ce reglementează procedura de contraexpertiză.

SECŢIUNEA a 2-a

Drepturile şi îndatoririle inspectorilor de stat pentru controlul alimentelor

Art. 39. – (1) Inspecţiile sunt efectuate de inspectorii autorizaţi ai autorităţilor stabilite la art. 38 alin. (1) lit. a)–c), conform competenţelor specifice.

(2) Inspectorii sunt autorizaţi să facă copii de pe materialele şi documentele care se află în posesia celor inspectaţi sau referinţe despre acestea.

(3) Inspectorii sunt obligaţi să păstreze secretul profesional şi să nu divulge unei terţe părţi secretele comerciale sau alte informaţii confidenţiale ori particulare obţinute în timpul sau în legătură cu inspecţia, dacă nu li se cere să facă aceasta de către o autoritate judecătorească sau de către partea inspectată.

(4) Inspectorii care descoperă sau suspectează neconformarea cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă sau cu alte acte normative în vigoare vor lua măsuri în conformitate cu prevederile acestora.

(5) Inspectorii de stat pot solicita pe timpul controlului, după caz, protecţia personală şi sprijinul organelor de poliţie.

SECŢIUNEA a 3-a

Măsuri dispuse de autorităţile competente

Art. 40. – (1) Autoritatea desemnată pentru controlul alimentelor, în toate cazurile în care constată nerespectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă sau ale altor acte normative în vigoare, este împuternicită:

a) să interzică funcţionarea unităţilor care produc, prelucrează, depozitează, transportă sau comercializează alimente, precum şi folosirea unor materii prime, aditivi, adjuvanţi, materiale de ambalare, echipamente, ustensile, utilaje şi substanţe de decontaminare;

b) să declare alimentele ca fiind improprii consumului sau necorespunzătoare din punct de vedere calitativ, să limiteze sau să interzică utilizarea şi comercializarea acestora, să le dirijeze pentru consum condiţionat pentru utilizarea sau comercializarea în alte scopuri şi să ordone distrugerea lor în conformitate cu reglementările legale în vigoare;

c) să retragă autorizaţia de funcţionare a unităţilor producătoare şi de comercializare a alimentelor;

d) să sesizeze organele de cercetare penală în cazul în care faptele constatate pot constitui infracţiuni;

e) să interzică temporar comercializarea loturilor de alimente suspecte sub aspect calitativ. Deţinătorul alimentelor interzise temporar de la comercializare trebuie să asigure condiţii de păstrare şi de conservare adecvate până la clarificarea situaţiei acestora.

(2) Autoritatea desemnată pentru controlul alimentelor poate aplica amenzi pentru contravenţii, în conformitate cu prevederile reglementărilor legale în vigoare.

SECŢIUNEA a 4-a

Sancţiuni

Art. 41. – Încălcarea prevederilor legale în vigoare, inclusiv cele prevăzute în ordinele emise de ministerele abilitate potrivit prevederilor prezentei reglementări privind alimentele, atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz.

Art. 42. – Fabricarea de alimente falsificate sau contrafăcute constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit Codului penal.

Art. 43. – Faptele care constituie contravenţii şi valoarea amenzilor aplicate se stabilesc în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare.

CAPITOLUL VI

Dispoziţii finale

Art. 44. – Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă Ordonanţa Guvernului nr. 113/1999 privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializării alimentelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 31 august 1999.