Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2005

M. Of. nr. 576 din 5 iulie 2005

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

O R D O N A N Ţ Ă  D E  U R G E N Ţ Ă

privind modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii

 

Urgenţa adoptării prezentului act normativ rezultă din necesitatea îndeplinirii angajamentelor asumate de România în cadrul negocierilor privind Capitolul 13 „Ocupare şi politici sociale“, de armonizare a legislaţiei naţionale cu acquis-ul comunitar. 

Modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii se numără printre măsurile cuprinse în Programul legislativ prioritar pentru integrarea în Uniunea Europeană, program care stabileşte adoptarea actului normativ pentru modificarea Codului muncii până la data de 30 iunie 2005. 

Necesitatea urgentării modificării Codului muncii decurge şi din angajamentul stabilit de Guvernul României cu Banca Mondială, prin Programul de ajustare (PAL2), încă din anul 2003. De asemenea, România s-a angajat să revizuiască prevederile Codului muncii până la data de 1 iulie 2005, drept criteriu de performanţă structurală, şi prin Aranjamentul stand-by de tip preventiv dintre România şi Fondul Monetar Internaţional, ratificat prin Legea nr. 468/2004. 

În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă. 

Art. I. – Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2005, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 2, litera b) va avea următorul cuprins:

„b) cetăţenilor români încadraţi cu contract individual de muncă şi care prestează activitatea în străinătate, în baza unor contracte încheiate cu un angajator român, cu excepţia cazului în care legislaţia statului pe al cărui teritoriu se execută contractul individual de muncă este mai favorabilă;“. 

2. Alineatul (3) al articolului 14 va avea următorul cuprins:

„(3) Persoana fizică dobândeşte capacitatea de a încheia contracte individuale de muncă în calitate de angajator, din momentul dobândirii capacităţii depline de exerciţiu.“

3. Alineatul (1) al articolului 16 va avea următorul cuprins:

„Art. 16. – (1) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. 

Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfăşoare o activitate independentă, precum şi asociaţia familială au obligaţia de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.“

4. Alineatul (1) al articolului 17 va avea următorul cuprins:

„Art. 17. – (1) Anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligaţia de a informa persoana selectată în vederea angajării ori, după caz, salariatul cu privire la clauzele generale pe care intenţionează să le înscrie în contract sau să le modifice.“

5. După alineatul (1) al articolului 17 se introduce un nou alineat, alineatul (1¹), cu următorul cuprins:

„(1¹) Obligaţia de informare a persoanei selectate în vederea angajării sau a salariatului se consideră îndeplinită de către angajator la momentul comunicării ofertei sale privind conţinutul contractului individual de muncă sau al actului adiţional, după caz.“

6. La articolul 17 alineatul (2), partea introductivă va avea următorul cuprins:

„(2) Persoana selectată în vederea angajării ori, după caz, salariatul va fi informat cu privire la cel puţin următoarele elemente:“. 

7. La articolul 17 alineatul (2), literele d) şi m) vor avea următorul cuprins:

„d) funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării ocupaţiilor din România sau altor acte normative şi atribuţiile postului;

........................................................................................... 

m) durata perioadei de probă, după caz;“. 

8. După alineatul (4) al articolului 17 se introduce un nou alineat, alineatul (4¹), cu următorul cuprins:

„(4¹) La negocierea, încheierea sau modificarea contractului individual de muncă, oricare dintre părţi poate fi asistată de către terţi, conform propriei opţiuni, cu respectarea confidenţialităţii prevăzute la alin. (5).“

9. La articolul 18 alineatul (1), partea introductivă va avea următorul cuprins:

„Art. 18. – (1) În cazul în care salariatul urmează să îşi desfăşoare activitatea în străinătate, angajatorul are obligaţia de a-i comunica în timp util informaţiile prevăzute la art. 17 alin. (2), precum şi informaţii referitoarte la:“. 

10. După alineatul (1) al articolului 18 se introduce un nou alineat, alineatul (1¹), cu următorul cuprins:

„(1¹) Informaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi c) trebuie să fie înscrise şi în conţinutul contractului individual de muncă.“

11. Articolul 19 va avea următorul cuprins:

„Art. 19. – În situaţia în care angajatorul nu îşi execută obligaţia de informare prevăzută la art. 17 şi 18, salariatul este în drept să sesizeze, în termen de 30 de zile de la data neîndeplinirii acestei obligaţii, instanţa judecătorească competentă şi să solicite despăgubiri corespunzătoare prejudiciului pe care l-a suferit ca urmare a neexecutării de către angajator a obligaţiei de informare.“

12. Articolul 21 va avea următorul cuprins:

„Art. 21. – (1) La încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia, părţile pot negocia şi cuprinde în contract o clauză de neconcurenţă prin care salariatul să fie obligat ca după încetarea contractului să nu presteze, în interesul său propriu sau al unui terţ, o activitate care se află în concurenţă cu cea prestată la angajatorul său, în schimbul unei indemnizaţii de neconcurenţă lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada de neconcurenţă. 

(2) Clauza de neconcurenţă îşi produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activităţile ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului, cuantumul indemnizaţiei de neconcurenţă lunare, perioada pentru care îşi produce efectele clauza de neconcurenţă, terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii, precum şi aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiţie cu angajatorul. 

(3) Indemnizaţia de neconcurenţă lunară datorată salariatului nu este de natură salarială, se negociază şi este de cel puţin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă sau, în cazul în care durata contractului individual de muncă a fost mai mică de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului. 

(4) Indemnizaţia de neconcurenţă reprezintă o cheltuială efectuată de angajator, este deductibilă la calculul profitului impozabil şi se impozitează la persoana fizică beneficiară, potrivit legii.“

13. Articolul 22 va avea următorul cuprins:

„Art. 22. – (1) Clauza de neconcurenţă îşi poate produce efectele pentru o perioadă de maximum 2 ani de la data încetării contractului individual de muncă. 

(2) Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazurile în care încetarea contractului individual de muncă s-a produs de drept, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 56 lit. d), f), g), h) şi j), ori a intervenit din iniţiativa angajatorului pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.“

14. La articolul 28, litera b) va avea următorul cuprins:

„b) în cazul detaşării sau trecerii în alt loc de muncă ori în altă activitate, dacă se schimbă condiţiile de muncă;“. 

15. Alineatul (4) al articolului 31 va avea următorul cuprins:

„(4) Absolvenţii instituţiilor de învăţământ se încadrează, la debutul lor în profesie, pe baza unei perioade de probă de cel mult 6 luni.“

16. După alineatul (4) al articolului 31 se introduce un nou alineat, alineatul (4¹), cu următorul cuprins:

„(4¹) Pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta, printr-o notificare scrisă, la iniţiativa oricăreia dintre părţi.“

17. Alineatul (3) al articolului 34 va avea următorul cuprins:

„(3) Registrul general de evidenţă a salariaţilor se completează în ordinea angajării şi cuprinde elementele de identificare ale tuturor salariaţilor, data angajării, funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării ocupaţiilor din România sau altor acte normative, tipul contractului individual de muncă şi data încetării contractului individual de muncă.“

18. La articolul 40 alineatul (1), litera b) va avea următorul cuprins:

„b) să stabilească atribuţiile corespunzătoare pentru fiecare salariat, în condiţiile legii şi/sau în condiţiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel naţional sau la nivel de ramură de activitate aplicabil;“. 

19. La articolul 40 alineatul (2), litera d) va avea următorul cuprins:

„d) să comunice periodic salariaţilor situaţia economică şi financiară a unităţii. Periodicitatea comunicărilor se stabileşte prin negociere în contractul colectiv de muncă aplicabil;“. 

20. La articolul 49, alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Pe durata suspendării pot continua să existe alte drepturi şi obligaţii ale părţilor decât cele prevăzute la alin. (2), dacă acestea sunt prevăzute prin legi speciale, prin contractul colectiv de muncă aplicabil, prin contracte individuale de muncă sau prin regulamente interne.“

21. La articolul 51, litera g) se abrogă. 

22. La articolul 51 se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:

„(2) Contractul individual de muncă poate fi suspendat în situaţia absenţelor nemotivate ale salariatului, în condiţiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, contractul individual de muncă, precum şi prin regulamentul intern.“

23. Alineatul (2) al articolului 52 va avea următorul cuprins:

„(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi c), dacă se constată nevinovăţia celui în cauză, salariatul îşi reia activitatea avută anterior şi i se va plăti, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.“

24. La articolul 56, literele d) şi g) vor avea următorul cuprins:

„d) la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, pensionare anticipată, pensionare anticipată parţială sau pensionare pentru invaliditate a salariatului, potrivit legii;

........................................................................................... 

g) ca urmare a condamnării penale la executarea unei pedepse privative de libertate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti;“. 

25. La articolul 61, litera b) va avea următorul cuprins:

„b) în cazul în care salariatul este arestat preventiv pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, în condiţiile Codului de procedură penală;“. 

26. După litera d) a articolului 61 se introduce o nouă literă, litera e), cu următorul cuprins:

„e) în cazul în care salariatul îndeplineşte condiţiile de vârstă standard şi stagiul de cotizare şi nu a solicitat pensionarea în condiţiile legii.“

27. După alineatul (1) al articolului 62 se introduce un nou alineat, alineatul (1¹), cu următorul cuprins:

„(1¹) În cazul în care concedierea intervine pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. a), angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispoziţiilor art. 263–268.“

28. Alineatul (2) al articolului 63 va avea următorul cuprins:

„(2) Concedierea salariatului pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. d) poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel naţional sau la nivel de ramură de activitate aplicabil, precum şi prin regulamentul intern.“

29. Alineatele (2), (3) şi (4) ale articolului 64 vor avea următorul cuprins:

„(2) În situaţia în care angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante potrivit alin. (1), acesta are obligaţia de a solicita sprijinul agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă în vederea redistribuirii salariatului, corespunzător pregătirii profesionale sau, după caz, capacităţii de muncă stabilite de medicul de medicină a muncii. 

(3) Salariatul are la dispoziţie un termen de 3 zile lucrătoare de la comunicarea angajatorului conform prevederilor alin. (1) pentru a-şi manifesta expres consimţământul cu privire la noul loc de muncă oferit. 

(4) În cazul în care salariatul nu îşi manifestă expres consimţământul în termenul prevăzut la alin. (3), precum şi după notificarea cazului către agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă conform alin. (2), angajatorul poate dispune concedierea salariatului.“

30. La articolul 68, litera a) va avea următorul cuprins:

„a) cel puţin 10 salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi mai mult de 20 de salariaţi şi mai puţin de 100 de salariaţi;“. 

31. Articolul 69 va avea următorul cuprins:

„Art. 69. – În cazul concedierilor colective, angajatorului îi revin următoarele obligaţii:

a) să iniţieze, în scopul punerii de acord, consultări cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, referitoare la metodele şi mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numărului de salariaţi afectaţi şi de atenuare a consecinţelor prin recurgerea la măsuri sociale ce vizează în special sprijinul pentru recalificare sau reconversie profesională a salariaţilor concediaţi;

b) să pună la dispoziţie sindicatului care are membri în unitate sau, după caz, reprezentanţilor salariaţilor toate informaţiile relevante în legătură cu concedierea colectivă, în vederea formulării propunerilor din partea acestora.“

32. Alineatul (1) al articolului 70 va avea următorul cuprins:

„Art. 70. – (1) Angajatorul are obligaţia să notifice în scris sindicatului sau, după caz, reprezentanţilor salariaţilor intenţia de concediere colectivă, cu cel puţin 30 de zile calendaristice anterioare emiterii deciziilor de concediere.“

33. La articolul 70 alineatul (2), partea introductivă va avea următorul cuprins:

„(2) Notificarea intenţiei de concediere colectivă trebuie să cuprindă:“. 

34. La articolul 70 alineatul (2), litera f) va avea următorul cuprins:

„f) măsurile pentru atenuarea consecinţelor concedierii şi compensaţiile ce urmează să fie acordate salariaţilor supuşi concedierii, conform dispoziţiilor legale şi/sau contractului colectiv de muncă aplicabil;“. 

35. Alineatul (3) al articolului 70 va avea următorul cuprins:

„(3) Angajatorul are obligaţia să comunice notificarea prevăzută la alin. (2) inspectoratului teritorial de muncă şi agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă la aceeaşi dată la care a comunicat-o sindicatului sau, după caz, reprezentanţilor salariaţilor.“

36. Articolul 71 va avea următorul cuprins:

„Art. 71. – (1) Sindicatul sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor pot propune angajatorului măsuri în vederea evitării concedierilor ori diminuării numărului salariaţilor concediaţi, într-un termen de 15 zile calendaristice de la data primirii notificării. 

(2) Angajatorul are obligaţia de a răspunde în scris şi motivat la propunerile formulate potrivit prevederilor alin. (1), în termen de 5 zile calendaristice de la primirea acestora. 

(3) La solicitarea oricăreia dintre părţi, inspectoratul teritorial de muncă poate dispune amânarea momentului emiterii deciziei de concediere cu maximum 10 zile calendaristice, în cazul în care aspectele legate de concedierea colectivă avută în vedere nu pot fi soluţionate în termenul stabilit la art. 70 alin. (1).“

37. Articolul 72 va avea următorul cuprins:

„Art. 72. – (1) Angajatorul care a dispus concedieri colective nu poate face noi angajări pe locurile de muncă ale salariaţilor concediaţi pe o perioadă de 9 luni de la data concedierii acestora. 

(2) În cazul în care în această perioadă angajatorul reia activităţile a căror încetare a condus la concedieri colective, acesta are obligaţia de a transmite salariaţilor care au fost concediaţi o comunicare scrisă în acest sens şi de a-i reangaja pe aceleaşi locuri de muncă pe care le-au ocupat anterior, fără examen sau concurs ori perioadă de probă. 

(3) Salariaţii au la dispoziţie un termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data comunicării angajatorului, prevăzută la alin. (2), pentru a-şi manifesta expres consimţământul cu privire la locul de muncă oferit. 

(4) În situaţia în care salariaţii care au dreptul de a fi reangajaţi potrivit alin. (2) nu îşi manifestă expres consimţământul în termenul prevăzut la alin. (3) sau refuză locul de muncă oferit, angajatorul poate face noi angajări pe locurile de muncă rămase vacante.“

38. După alineatul (2) al articolului 73 se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

„(3) În situaţia în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător, cu excepţia cazului prevăzut la art. 51 alin. (2).“

39. La articolul 74 alineatul (1), litera c) va avea următorul cuprins:

„c) criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, conform art. 70 alin. (2) lit. d), numai în cazul concedierilor colective;“. 

40. Alineatul (2) al articolului 74 se abrogă. 

41. După alineatul (3) al articolului 80 se introduc două alineate noi, alineatele (4) şi (5), cu următorul cuprins:

„(4) Între aceleaşi părţi se pot încheia cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată succesive, dar numai înăuntrul termenului prevăzut la art. 82. 

(5) Contractele individuale de muncă pe durată determinată încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durată determinată, anterior, sunt considerate contracte succesive.“

42. La articolul 81, după litera d) se introduc trei noi litere, literele d¹)–d³), cu următorul cuprins:

„d¹) angajarea unei persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, care în termen de 5 ani de la data angajării îndeplineşte condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă;

d²) ocuparea unei funcţii eligibile în cadrul organizaţiilor sindicale, patronale sau al organizaţiilor neguvernamentale, pe perioada mandatului;

d³) angajarea pensionarilor care, în condiţiile legii, pot cumula pensia cu salariul;“. 

43. La articolul 81, litera e) va avea următorul cuprins:

„e) în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfăşurarea unor lucrări, proiecte, programe, în condiţiile stabilite prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel naţional şi/sau la nivel de ramură.“

44. Alineatul (1) al articolului 82 va avea următorul cuprins:

„Art. 82. – (1) Contractul individual de muncă pe durată determinată nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 24 de luni.“

45. Alineatul (1) al articolului 84 va avea următorul cuprins:

„Art. 84. – (1) La încetarea celui de-al treilea contract individual de muncă pe durată determinată succesiv, prevăzut la art. 80 alin. (4), sau la expirarea termenului prevăzut la art. 82 alin. (1), pe postul respectiv va fi angajat un salariat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.“

46. Alineatul (3) al articolului 103 se abrogă. 

47. Alineatul (2) al articolului 111 va avea următorul cuprins:

„(2) Prin excepţie, durata timpului de muncă poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, care includ şi orele suplimentare, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referinţă de o lună calendaristică, să nu depăşească 48 de ore pe săptămână.“

48. După alineatul (2) al articolului 111 se introduc două alineate noi, alineatele (2¹) şi (2²), cu următorul cuprins:

„(2¹) Pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional, se pot negocia, prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de activitate aplicabil, perioade de referinţă mai mari de o lună, dar care să nu depăşească 12 luni. 

(2²) La stabilirea perioadelor de referinţă prevăzute la alin. (2) şi (2¹) nu se iau în calcul durata concediului de odihnă anual şi situaţiile de suspendare a contractului individual de muncă.“

49. Alineatul (3) al articolului 111 va avea următorul cuprins:

„(3) Prevederile alin. (1), (2) şi (2¹) nu se aplică tinerilor care nu au împlinit vârsta de 18 ani. 

50. Articolul 118 va avea următorul cuprins:

„Art. 118. – (1) La solicitarea angajatorului salariaţii pot efectua muncă suplimentară, cu respectarea prevederilor art. 111 sau 112, după caz. 

(2) Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilită potrivit prevederilor art. 111 sau 112, după caz, este interzisă, cu excepţia cazului de forţă majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor unui accident.“

51. Alineatul (1) al articolului 129 va avea următorul cuprins:

„Art. 129. – (1) Normele de muncă se elaborează de către angajator, conform normativelor în vigoare, sau, în cazul în care nu există normative, normele de muncă se elaborează de către angajator cu acordul sindicatului ori, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor.“

52. După alineatul (1) al articolului 129 se introduce un nou alineat, alineatul (1¹), cu următorul cuprins:

„(1¹) În cazul unui dezacord cu privire la normele de muncă, părţile vor apela la arbitrajul unui terţ ales de comun acord.“

53. Alineatul (4) al articolului 140 se abrogă. 

54. Alineatele (1) şi (2) ale articolului 145 vor avea următorul cuprins:

„Art. 145. – (1) Pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizaţie de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizaţiile şi sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă. 

(2) Indemnizaţia de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu.“

55. Alineatul (1) al articolului 152 va avea următorul cuprins:

„Art. 152. – (1) În cazul în care angajatorul nu şi-a respectat obligaţia de a asigura pe cheltuiala sa participarea unui salariat la formare profesională în condiţiile prevăzute de lege, salariatul are dreptul la un concediu pentru formare profesională, plătit de angajator, de până la 10 zile lucrătoare sau de până la 80 de ore.“

56. La titlul IV – Salarizarea –, denumirea capitolului II va avea următorul cuprins:

„Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată“

57. Articolul 167 va avea următorul cuprins:

„Art. 167. – Constituirea şi utilizarea fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale se vor reglementa prin lege specială.“

58. Articolul 168 se abrogă. 

59. Alineatul (1) al articolului 171 se abrogă. 

60. Articolul 190 va avea următorul cuprins:

„Art. 190. – (1) Angajatorii au obligaţia de a asigura participarea la programe de formare profesională pentru toţi salariaţii, după cum urmează:

a) cel puţin o dată la 2 ani, dacă au cel puţin 21 de salariaţi;

b) cel puţin o dată la 3 ani, dacă au sub 21 de salariaţi. 

(2) Cheltuielile cu participarea la programele de formare profesională, asigurată în condiţiile alin. (1), se suportă de către angajatori.“

61. Alineatele (1) şi (2) ale articolului 191 vor avea următorul cuprins:

„Art. 191. – (1) Angajatorul persoană juridică care are mai mult de 20 de salariaţi elaborează anual şi aplică planuri de formare profesională, cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor. 

(2) Planul de formare profesională elaborat conform prevederilor alin. (1) devine anexă la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.“

62. Articolul 192 se abrogă. 

63. Articolul 193 va avea următorul cuprins:

„Art. 193. – (1) Participarea la formare profesională poate avea loc la iniţiativa angajatorului sau la iniţiativa salariatului. 

(2) Modalitatea concretă de formare profesională, drepturile şi obligaţiile părţilor, durata formării profesionale, precum şi orice alte aspecte legate de formarea profesională, inclusiv obligaţiile contractuale ale salariatului în raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, se stabilesc prin acordul părţilor şi fac obiectul unor acte adiţionale la contractele individuale de muncă.“

64. Articolul 205 va avea următorul cuprins:

„Art. 205. – (1) Ucenicia la locul de muncă se organizează în baza contractului de ucenicie. 

(2) Contractul de ucenicie la locul de muncă este contractul individual de muncă de tip particular, în temeiul căruia:

a) angajatorul persoană juridică sau persoană fizică se obligă ca, în afara plăţii unui salariu, să asigure formarea profesională a ucenicului într-o meserie potrivit domeniului său de activitate;

b) ucenicul se obligă să se formeze profesional şi să muncească în subordinea angajatorului respectiv. 

(3) Contractul de ucenicie la locul de muncă se încheie pe durată determinată.“

65. Articolul 206 se abrogă. 

66. Articolul 207 va avea următorul cuprins:

„Art. 207. – (1) Persoana încadrată în muncă în baza unui contract de ucenicie are statut de ucenic. 

(2) Ucenicul beneficiază de dispoziţiile aplicabile celorlalţi salariaţi, în măsura în care ele nu sunt contrare celor specifice statutului său.“

67. Articolul 208 se abrogă. 

68. Articolul 209 se abrogă. 

69. Articolul 210 se abrogă. 

70. Articolul 211 se abrogă. 

71. Articolul 212 se abrogă. 

72. Articolul 213 va avea următorul cuprins:

„Art. 213. – Organizarea, desfăşurarea şi controlul activităţii de ucenicie se reglementează prin lege specială.“

73. La articolul 276 alineatul (1), literele d) şi e) vor avea următorul cuprins:

„d) stipularea în contractul individual de muncă a unor clauze contrare dispoziţiilor legale, cu amendă de la 20.000.000 lei la 50.000.000 lei;

e) primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 15.000.000 lei la 20.000.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăşi valoarea cumulată de 1 miliard lei.“

74. La articolul 276 alineatul (1), după litera g) se introduc patru noi litere, literele h)–k), cu următorul cuprins:

„h) nerespectarea dispoziţiilor privind munca suplimentară, cu amendă de la 15.000.000 lei la 30.000.000 lei;

i) nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului săptămânal, cu amendă de la 15.000.000 lei la 30.000.000 lei;

j) neacordarea indemnizaţiei prevăzute la art. 53 alin. (1), în cazul în care angajatorul îşi întrerupe temporar activitatea cu menţinerea raporturilor de muncă, cu amendă de la 15.000.000 lei la 50.000.000 lei;

k) încălcarea prevederilor legale referitoare la munca de noapte, cu amendă de la 15.000.000 lei la 30.000.000 lei.“

75. După articolul 280 se introduce un nou articol, articolul 280¹, cu următorul cuprins:

„Art. 280¹. – Încadrarea în muncă a minorilor cu nerespectarea condiţiilor legale de vârstă sau folosirea acestora pentru prestarea unor activităţi cu încălcarea prevederilor legale referitoare la regimul de muncă al minorilor constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani.“

Art. II. – (1) Până la data stabilirii în contractul colectiv de muncă, încheiat la nivel naţional sau la nivel de ramură de activitate aplicabil, a procedurii de evaluare prevăzute la art. 63 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii se aplică în continuare dispoziţiile acestui articol în forma sa nemodificată. 

(2) Dacă în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă nu se stabileşte procedura de evaluare în condiţiile alin. (1), angajatorul va stabili această procedură prin regulamentul intern, în condiţiile legii. 

(3) Prevederile regulamentului intern referitoare la procedura de evaluare se aplică până la data stabilirii acesteia în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel naţional sau la nivel de ramură de activitate aplicabil. 

Art. III. – Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, după aprobarea acesteia prin lege, dându-se textelor o nouă numerotare. 

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei,

Gheorghe Barbu

Ministrul finanţelor publice,

Ionel Popescu

 

Bucureşti, 29 iunie 2005. 

Nr. 65.