Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2007

M. Of. nr. 424 din 26 iunie 2007

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ

privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României

 

Având în vedere că prin înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrări, pe lângă atribuţiile pe care această instituţie le are în domeniul migraţiei, azilului şi integrării sociale a străinilor, aceasta a preluat de la Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse competenţele în ceea ce priveşte eliberarea documentelor care atestă dreptul la muncă al străinilor pe teritoriul României,

ţinând cont de transferul de competenţe dintre cele două instituţii, pentru a nu se crea sincope în gestionarea problematicii în domeniu, respectiv reglementarea dreptului de şedere şi a dreptului de muncă ale străinilor pe teritoriul României,

întrucât toate aceste elemente vizează interesul public şi constituie situaţii extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă. 

Art. 1. – Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României. 

Art. 2. – În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi noţiunile folosite au următoarele semnificaţii:

a) străin – persoana care nu are cetăţenia română sau cetăţenia unui alt stat membru al Uniunii Europene ori al Spaţiului Economic European;

b) autorizaţie de muncă – documentul oficial, eliberat în condiţiile legii, care dă dreptul titularului să fie încadrat în muncă sau detaşat în România la un singur angajator;

c) lucrător permanent – străinul încadrat în muncă pe teritoriul României pe baza unui contract individual de muncă la o singură persoană fizică sau juridică din România ori la o reprezentanţă, sucursală sau filială din România a unei persoane juridice cu sediul în străinătate;

d) lucrător stagiar – străinul încadrat în muncă, a cărui prezenţă pe teritoriul României este strict determinată în timp şi are drept scop îmbunătăţirea pregătirii profesionale şi a cunoştinţelor lingvistice şi culturale;

e) lucrător sezonier – străinul încadrat în muncă pe teritoriul României, pe un loc de muncă bine definit, într-un sector de activitate care se desfăşoară în funcţie de succesiunea anotimpurilor, în baza unui contract individual de muncă încheiat pe perioadă determinată, care nu poate depăşi 6 luni într-un interval de 12 luni;

f) lucrător transfrontalier – străinul încadrat în muncă în localităţile de frontieră de pe teritoriul României şi care se întoarce în fiecare zi sau cel puţin o dată pe săptămână în zona de frontieră a unui stat care are frontieră comună cu România, în care îşi are domiciliul şi al cărui cetăţean este;

g) lucrător detaşat – străinul, angajat al unei persoane juridice străine, care poate să desfăşoare activitate pe teritoriul României în următoarele situaţii: este detaşat pe teritoriul României, în numele întreprinderii şi sub coordonarea acesteia, în cadrul unui contract încheiat între întreprinderea care face detaşarea şi beneficiarul prestării de servicii care îşi desfăşoară activitatea în România; este detaşat la o unitate situată pe teritoriul României sau la o întreprindere care aparţine unui grup de întreprinderi, situată pe teritoriul României;

h) personal înalt calificat – profesorii universitari, cercetătorii şi personalul ştiinţific care desfăşoară în România o activitate academică sau o activitate de cercetare în cadrul universităţilor, instituţiilor de educaţie şi cercetare, autorităţilor şi instituţiilor din sistemul administraţiei publice centrale. 

Art. 3. – (1) Străinii pot fi încadraţi în muncă pe teritoriul României la angajatori care funcţionează în mod legal, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

a) locurile de muncă vacante nu pot fi ocupate de cetăţeni români, ai altor state membre ale Uniunii Europene, ai statelor semnatare ale Acordului privind Spaţiul Economic European, precum şi de rezidenţi permanenţi pe teritoriul României;

b) îndeplinesc condiţiile speciale de pregătire profesională, experienţă în activitate şi autorizare, solicitate de angajator potrivit legislaţiei în vigoare;

c) fac dovada faptului că sunt apţi din punct de vedere medical să desfăşoare activitatea respectivă şi nu au antecedente penale care să fie incompatibile cu activitatea pe care o desfăşoară sau urmează să o desfăşoare pe teritoriul României;

d) se încadrează în contingentul anual aprobat prin hotărâre a Guvernului;

e) angajatorii au achitate la zi obligaţiile către bugetul de stat. 

(2) Prevederile alin. (1) lit. a) nu se aplică străinilor care îndeplinesc funcţia de administrator într-o societate comercială cu participare străină, în situaţia în care este o singură persoană numită în această funcţie, dacă străinul desfăşoară activitatea în calitate de sportiv profesionist, în condiţiile existenţei unei dovezi că a desfăşurat activitate similară în altă ţară, solicitanţilor autorizaţiei pentru muncă nominală, pentru lucrătorii transfrontalieri, precum şi străinilor posesori ai unui permis de şedere în scop de studii. 

Art. 4. – (1) Autorizaţia de muncă poate fi eliberată, la cererea angajatorului, de către Oficiul Român pentru Imigrări, pentru străinii care îndeplinesc condiţiile prevăzute de legislaţia română cu privire la regimul străinilor, încadrarea în muncă şi detaşarea acestora pe teritoriul României. 

(2) Autorizaţia de muncă este necesară pentru obţinerea vizei de lungă şedere pentru angajare în muncă sau, după caz, a permisului de şedere în scop de muncă. 

(3) Autorizaţia de muncă se va elibera şi străinilor care:

a) provin din state cu care România are încheiate acorduri, convenţii sau înţelegeri de desfiinţare a vizelor pentru trecerea frontierei în acest scop sau pentru care România a renunţat unilateral la obligativitatea vizelor;

b) beneficiază de drept de şedere temporară pentru reîntregirea familiei, acordat în condiţiile stabilite de legislaţia privind regimul străinilor în România;

c) beneficiază de drept de şedere temporară în scop de studii şi solicită încadrarea în muncă în baza unui contract individual de muncă cu timp parţial, cu program de maximum 4 ore pe zi;

d) sunt detaşaţi pe teritoriul României. 

Art. 5. – Pot fi încadraţi în muncă sau, după caz, pot presta muncă la persoane fizice sau juridice din România, fără autorizaţie de muncă, următoarele categorii:

a) străinii titulari ai dreptului de şedere permanentă pe teritoriul României;

b) străinii al căror acces pe piaţa muncii din România este reglementat prin acorduri, convenţii sau înţelegeri bilaterale încheiate de România cu alte state, dacă această posibilitate este stabilită prin textul acordului, convenţiei sau înţelegerii;

c) străinii care au dobândit o formă de protecţie în România;

d) străinii care desfăşoară activităţi didactice, ştiinţifice sau alte categorii de activităţi specifice cu caracter temporar în instituţii de profil acreditate din România, în baza unor acorduri bilaterale, sau ca titular al unui drept de şedere pentru desfăşurarea de activităţi de cercetare ştiinţifică şi personalul înalt calificat, în baza ordinului ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului, precum şi străinii care desfăşoară activităţi artistice în instituţii de cultură din România, în baza ordinului ministrului culturii şi cultelor;

e) străinii care urmează să desfăşoare pe teritoriul României activităţi temporare solicitate de ministere ori de alte organe ale administraţiei publice centrale sau locale ori de autorităţi administrative autonome;

f) străinii care sunt numiţi şefi de filială, reprezentanţă sau de sucursală pe teritoriul României a unei companii care are sediul în străinătate, în conformitate cu actele prevăzute de legislaţia română în acest sens;

g) străinii membri de familie ai cetăţenilor români;

h) străinii angajaţi ai persoanelor juridice cu sediul în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau în unul dintre statele semnatare ale Acordului privind Spaţiul Economic European, detaşaţi în România, cu condiţia prezentării permisului de şedere din acel stat. 

Art. 6. – (1) Tipurile de autorizaţii de muncă ce pot fi acordate străinilor sunt următoarele:

a) autorizaţia de muncă pentru lucrătorii permanenţi – dă dreptul titularului să fie încadrat în muncă pe baza contractului individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată sau determinată, la o singură persoană fizică sau juridică din România ori la o reprezentanţă, sucursală sau filială din România a unei persoane juridice cu sediul în străinătate;

b) autorizaţia de muncă pentru lucrătorii detaşaţi – dă dreptul titularului să presteze muncă, pentru o perioadă de maximum un an la un interval de minimum 5 ani, în baza deciziei de detaşare de la un angajator persoană juridică străină la un angajator persoană juridică din România ori la o reprezentanţă, sucursală sau filială din România a unei persoane juridice cu sediul în străinătate. În temeiul prevederilor acordurilor, convenţiilor sau înţelegerilor internaţionale la care România este parte, perioada pentru care lucrătorul detaşat desfăşoară activitatea pe teritoriul României poate fi prelungită în condiţiile şi situaţiile prevăzute în mod expres de acestea;

c) autorizaţia de muncă pentru lucrătorii sezonieri – dă dreptul titularului să fie încadrat în muncă pe teritoriul României pentru o perioadă de cel mult 6 luni într-un interval de 12 luni, neputând fi prelungit în vederea ocupării unui loc de muncă de altă natură;

d) autorizaţia de muncă pentru lucrătorii stagiari – dă dreptul titularului să fie încadrat în muncă pe teritoriul României pentru efectuarea unui stagiu în vederea obţinerii unei calificări profesionale;

e) autorizaţia de muncă pentru sportivi – dă dreptul sportivilor profesionişti să fie încadraţi în muncă la un singur angajator român, al cărui obiect principal de activitate îl constituie desfăşurarea de activităţi sportive, pe o perioadă de cel mult 12 luni, cu posibilitatea prelungirii pe noi intervale de până la 12 luni;

f) autorizaţia de muncă nominală – dă dreptul titularului să presteze activităţi sezoniere, dacă acesta a desfăşurat anterior activităţi în baza unei autorizaţii de muncă pentru lucrătorii sezonieri, la acelaşi angajator de pe teritoriul României, şi care a respectat obligaţia de a părăsi teritoriul României la expirarea duratei contractului individual de muncă anterior, potrivit condiţiilor impuse prin lege;

g) autorizaţia de muncă pentru lucrătorii transfrontalieri – dă dreptul titularului să fie încadrat în muncă pe baza contractului individual de muncă pe o perioadă de cel mult 12 luni, cu posibilitatea prelungirii pe noi intervale de până la 12 luni, la o singură persoană fizică sau juridică din România ori la o reprezentanţă, sucursală sau filială din România a unei persoane juridice cu sediul în străinătate, în condiţiile prevăzute la art. 2 lit. f). 

(2) În temeiul prevederilor acordurilor, convenţiilor sau înţelegerilor internaţionale la care România este parte, autorizaţiile de muncă pot fi eliberate sau prelungite în condiţiile şi situaţiile prevăzute în mod expres de către acestea. 

Art. 7. – (1) În vederea obţinerii autorizaţiei de muncă pentru lucrătorii permanenţi, angajatorul, persoană juridică din România ori o reprezentanţă, sucursală sau filială a unei persoane juridice cu sediul în străinătate, va depune la Oficiul Român pentru Imigrări o cerere motivată privind necesitatea încadrării în muncă a străinului, însoţită de următoarele documente:

a) actul constitutiv al societăţii comerciale sau, după caz, actul de înfiinţare a persoanei juridice, precum şi certificatul de înmatriculare la oficiul registrului comerţului, în copie şi în original;

b) certificatul constatator emis de oficiul registrului comerţului, din care să rezulte că nu s-au operat cereri de înscriere de menţiuni referitoare la existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive pentru săvârşirea de infracţiuni de către asociatul unic sau, după caz, de asociaţi, în legătură cu activitatea pe care o desfăşoară sau la declararea stării de faliment;

c) scrisoarea prin care se atestă bonitatea angajatorului, eliberată de banca la care acesta are deschis contul;

d) certificatul de atestare fiscală emis de administraţia finanţelor publice în a cărei rază teritorială angajatorul îşi are sediul social, privind achitarea la zi a obligaţiilor către bugetul de stat;

e) adeverinţa eliberată de agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are sediul angajatorul, cu privire la forţa de muncă disponibilă pentru locul de muncă vacant comunicat de angajator potrivit dispoziţiilor legale;

f) fişa postului, organigrama cu precizarea funcţiilor ocupate şi vacante;

g) dovada publicării anunţului pentru ocuparea postului vacant într-un cotidian de largă circulaţie;

h) copia procesului-verbal întocmit în urma selecţiei realizate pentru ocuparea posturilor vacante;

i) curriculum vitae al străinului, care să conţină şi declaraţia pe propria răspundere a acestuia că nu are antecedente penale, că este apt din punct de vedere medical pentru a fi încadrat în muncă şi că are cunoştinţe minime de limba română;

j) copia actului de studii necesar pentru încadrarea în funcţia sau în meseria pentru care se solicită eliberarea autorizaţiei de muncă, tradus şi supralegalizat în condiţiile legii; diplomele, certificatele şi titlurile ştiinţifice eliberate în străinătate, în sistemul de învăţământ, vor fi însoţite de atestatul de recunoaştere eliberat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, în condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniu;

k) copiile documentelor care atestă pregătirea profesională obţinută în afara sistemului de învăţământ sau, după caz, care atestă experienţa profesională, traduse şi supralegalizate în condiţiile legii;

l) copia documentului de trecere a frontierei, valabil, al străinului şi, după caz, copia permisului de şedere în România;

m) două fotografii tip 3/4 ale străinului. 

(2) În vederea obţinerii autorizaţiei de muncă pentru lucrătorii permanenţi, angajatorul persoană fizică va depune la Oficiul Român pentru Imigrări o cerere motivată, însoţită de documentele prevăzute la alin. (1) lit. d)–m), precum şi de următoarele documente:

a) copia actului de identitate şi, după caz, a autorizaţiei sau a altui document legal care atestă exercitarea unei activităţi ori profesii independente;

b) dovada că dispune de venituri suficiente pentru plata salariului angajatului străin;

c) cazierul judiciar al persoanei fizice angajatoare. 

Art. 8. – Pot fi încadraţi în baza autorizaţiei de muncă pentru lucrători permanenţi străinii a căror perioadă de detaşare încetează, în baza dreptului de şedere pentru alte scopuri, la angajatorul la care a fost detaşat. Pentru eliberarea autorizaţiei de muncă este necesară prezentarea documentelor prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. a)–d), f) şi i)–m). 

Art. 9. – (1) În vederea obţinerii autorizaţiei de muncă pentru lucrătorii sezonieri, angajatorul, persoană juridică din România ori o reprezentanţă, sucursală sau filială a unei persoane juridice cu sediul în străinătate, va depune la Oficiul Român pentru Imigrări o cerere motivată privind necesitatea încadrării în muncă a străinului, însoţită de documentele prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. a)–e), i), l) şi m), precum şi de:

a) copia actului de studii necesar pentru încadrarea în funcţia sau în meseria pentru care se solicită eliberarea autorizaţiei de muncă, tradus şi supralegalizat în condiţiile legii;

b) copiile documentelor care atestă pregătirea profesională obţinută în afara sistemului de învăţământ sau, după caz, care atestă experienţa profesională, traduse şi supralegalizate în condiţiile legii. 

(2) Pentru obţinerea autorizaţiei de muncă pentru lucrătorii sezonieri, angajatorul persoană fizică va depune la Oficiul Român pentru Imigrări o cerere motivată, însoţită de documentele prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. d), e, i), l) şi m), precum şi de:

a) copia actului de studii necesar pentru încadrarea în funcţia sau în meseria pentru care se solicită eliberarea autorizaţiei de muncă, tradus şi supralegalizat în condiţiile legii;

b) copiile documentelor care atestă pregătirea profesională obţinută în afara sistemului de învăţământ sau, după caz, care atestă experienţa profesională, traduse şi supralegalizate în condiţiile legii;

c) copia actului de identitate şi, după caz, a autorizaţiei sau a altui document legal care atestă exercitarea unei activităţi ori profesii independente;

d) dovezi că dispune de venituri suficiente pentru plata salariului angajatului străin;

e) cazierul judiciar al persoanei fizice angajatoare. 

Art. 10. – (1) În vederea obţinerii autorizaţiei de muncă nominală, angajatorul, persoană juridică din România ori o reprezentanţă, sucursală sau filială a unei persoane juridice cu sediul în străinătate, va depune la Oficiul Român pentru Imigrări o cerere motivată privind necesitatea încadrării în muncă a străinului, însoţită de documentele prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. b)–d), i), l) şi m). 

(2) Pentru obţinerea autorizaţiei de muncă nominale, angajatorul persoană fizică va depune Oficiul Român pentru Imigrări o cerere motivată, însoţită de documentele prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. d), i), l) şi m), precum şi de:

a) copia actului de identitate şi, după caz, a autorizaţiei sau a altui document legal care atestă exercitarea unei activităţi ori profesii independente;

b) dovezi că dispune de venituri suficiente pentru plata salariului angajatului străin;

c) cazierul judiciar al persoanei fizice angajatoare. 

Art. 11. – În vederea obţinerii autorizaţiei de muncă pentru lucrătorii stagiari, angajatorul, persoană juridică din România ori o reprezentanţă, sucursală sau filială a unei persoane juridice cu sediul în străinătate, va depune la Oficiul Român pentru Imigrări o cerere motivată privind necesitatea încadrării în muncă a străinului, însoţită de documentele prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. a)–e) şi j)–m). 

Art. 12. – În vederea obţinerii autorizaţiei de muncă pentru sportivi, angajatorul persoană juridică din România va depune a Oficiul Român pentru Imigrări o cerere motivată privind necesitatea încadrării în muncă a străinului, însoţită de documentele prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. a)–d), i), l) şi m). 

Art. 13. – (1) În vederea obţinerii autorizaţiei de muncă pentru lucrători transfrontalieri, angajatorul, persoană juridică din România ori o reprezentanţă, sucursală sau filială a unei persoane juridice cu sediul în străinătate, va depune la Oficiul Român pentru Imigrări o cerere motivată privind necesitatea încadrării în muncă a străinului, însoţită de documentele prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. a)–d) şi h)–m). 

(2) În vederea obţinerii autorizaţiei de muncă pentru lucrători transfrontalieri, angajatorul persoană fizică va depune la Oficiul Român pentru Imigrări o cerere motivată, însoţită de documentele prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. d) şi h)–m), precum şi de:

a) copia actului de identitate şi, după caz, a autorizaţiei sau a altui document legal care atestă exercitarea unei activităţi ori profesii independente. 

b) dovezi că dispune de venituri suficiente pentru plata salariului angajatului străin;

c) cazierul judiciar al persoanei fizice angajatoare. 

Art. 14. – (1) Pentru obţinerea autorizaţiei de muncă pentru lucrătorii detaşaţi, angajatorul, persoană juridică din România ori o reprezentanţă, sucursală sau filială a unei persoane juridice cu sediul în străinătate, va depune o cerere motivată, însoţită de documentele prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. a), b) şi i), precum şi de:

a) documentul de trecere a frontierei, valabil, al străinului, pe care este aplicată, după caz, viza de lungă şedere pentru alte scopuri, în original şi în copie;

b) copia contractului individual de muncă, tradus şi legalizat;

c) copia actului de detaşare, tradus şi legalizat;

d) după caz, copia contractului comercial de prestări de servicii, tradus şi legalizat;

e) copia actului de studii necesar pentru detaşarea în funcţia sau în meseria pentru care se solicită eliberarea autorizaţiei de muncă, tradus şi legalizat;

f) copiile documentelor care atestă pregătirea profesională obţinută în afara sistemului de învăţământ sau, după caz, care atestă experienţa profesională, traduse şi legalizate;

g) două fotografii 3/4 ale străinului. 

(2) Autorizaţia de muncă pentru lucrătorii detaşaţi este necesară pentru desfăşurarea de activităţi lucrative pe teritoriul României pe o perioadă mai mare de 60 de zile. 

Art. 15. – (1) Cererea pentru eliberarea autorizaţiei de muncă se soluţionează de către Oficiul Român pentru Imigrări în termen de 30 de zile de la data înregistrării acesteia. În cazurile în care, pentru constatarea îndeplinirii condiţiilor de obţinere a autorizaţiei de muncă, sunt necesare verificări suplimentare, termenul de soluţionare a cererii poate fi prelungit cu cel mult 15 zile. 

(2) Autorizaţia de muncă se eliberează pentru o perioadă de cel mult un an, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. c) şi f). 

(3) Autorizaţia de muncă se prelungeşte automat pentru noi perioade de până la un an în situaţia continuării raporturilor de muncă cu acelaşi angajator în baza contractului individual de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată, prin prelungirea dreptului de şedere în scop de muncă, şi se atestă prin permisul de şedere care se eliberează în acest scop. 

(4) În cazul contractelor individuale de muncă încheiate pe perioade determinate, autorizaţia de muncă se prelungeşte pentru perioada solicitată care nu poate fi mai mare de un an şi decât termenul de valabilitate al contractului. Pentru prelungirea valabilităţii autorizaţiei peste perioada de valabilitate iniţială a contractului este necesară prezentarea acordului scris al părţilor cu privire la prelungirea valabilităţii contractului, încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare. 

(5) În situaţiile prevăzute la alin. (4), autorizaţia de muncă se prelungeşte prin prelungirea dreptului de şedere în scop de muncă şi se atestă prin permisul de şedere care se eliberează în acest scop. 

(6) Prevederile alin. (4) şi (5) se aplică în mod corespunzător şi în cazul lucrătorilor stagiari. În acest caz autorizaţia de muncă se poate prelungi succesiv numai până la obţinerea calificării profesionale pentru care s-a organizat stagiul. 

(7) Pentru străinii prevăzuţi la art. 4 alin. (3) lit. b) şi c), în cazul menţinerii raporturilor de muncă cu acelaşi angajator, prelungirea autorizaţiei de muncă se va realiza cu prezentarea următoarelor documente:

a) contractul individual de muncă din care să reiasă continuarea raporturilor de muncă cu angajatorul pentru care li s-a emis autorizaţia de muncă, vizat de inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază îşi are sediul angajatorul, sau acordul scris al părţilor cu privire la prelungirea valabilităţii contractului individual de muncă încheiat pe perioadă determinată, în condiţiile Legii nr. 53/2003, cu modificările şi completările ulterioare;

b) certificatul de atestare fiscală emis de administraţia finanţelor publice în a cărei rază teritorială îşi are sediul angajatorul, privind achitarea la zi a obligaţiilor către bugetul de stat, sau dovada că angajatorul persoană fizică dispune de venituri suficiente pentru plata salariului angajatului străin. 

(8) Prelungirea contractului individual de muncă în baza acordului scris al părţilor încheiat în condiţiile Legii nr. 53/2003, cu modificările şi completările ulterioare, îşi produce efectele numai sub rezerva prelungirii autorizaţiei de muncă. 

(9) Dacă raportul de muncă al străinului încetează înainte de expirarea perioadei pentru care a fost eliberată autorizaţia de muncă, încadrarea în muncă la alt angajator se poate face numai dacă se obţine o nouă autorizaţie de muncă, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 6 lit. b), c) şi f). 

(10) În cazul neacordării autorizaţiei de muncă, Oficiul Român pentru Imigrări are obligaţia de a comunica în scris angajatorului, motivele care au stat la baza acestei decizii. 

(11) Pentru eliberarea unei noi autorizaţii de muncă se vor depune la Oficiul Român pentru Imigrări cererea şi documentele prevăzute la art. 7 şi 11–13. 

Art. 16. – Pentru depunerea documentaţiei în vederea obţinerii autorizaţiei de muncă, angajatorul poate fi reprezentat printr-un salariat încadrat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată cu normă întreagă, cu atribuţii de reprezentare a angajatorului în raporturile cu terţii, printr-o societate de consultanţă juridică sau prin avocat, potrivit legii. 

Art. 17. – (1) Angajatorul are obligaţia să înregistreze contractul individual de muncă încheiat în baza autorizaţiei de muncă la inspectoratul teritorial de muncă, în termenul prevăzut de lege. 

(2) Angajatorul are obligaţia să înregistreze acordul scris al părţilor cu privire la prelungirea valabilităţii contractului individual de muncă pe durată determinată, încheiat cu un străin, la inspectoratul teritorial de muncă competent, cu prezentarea permisului de şedere în scop de muncă valabil sau a autorizaţiei de muncă valabile, în termen de 20 de zile de la eliberarea documentelor care atestă prelungirea autorizaţiei de muncă. 

Art. 18. – (1) Angajatorul la care s-a dispus detaşarea transmite inspectoratului teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îşi are sediul o comunicare privind detaşarea salariaţilor străini pentru al căror acces pe piaţa muncii din România este necesară autorizaţia de muncă, cu cel puţin 5 zile anterioare începerii activităţii acestora pe teritoriul României, dar nu mai târziu de prima zi de activitate. Orice modificare a elementelor prevăzute în comunicare se transmite inspectoratului teritorial de muncă în termen de 5 zile de la data producerii acesteia. 

(2) Comunicarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă:

a) datele de identificare ale angajatorului la care s-a făcut detaşarea: denumirea, adresa completă, codul unic de înregistrare sau un alt număr de identificare a angajatorului;

b) datele de identificare ale angajatorului străin care face detaşarea: denumirea, adresa completă, codul unic de înregistrare sau un alt număr de identificare a angajatorului, numele/denumirea, precum şi adresa completă ale reprezentantului legal în România;

c) informaţii privind detaşarea: data la care începe detaşarea, scopul detaşării şi durata acesteia;

d) lista persoanelor detaşate: numele şi prenumele acestora, funcţia/meseria, data naşterii, seria şi numărul documentului de călătorie, cetăţenia. 

Art. 19. – (1) La propunerea Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, în concordanţă cu politica privind migraţia forţei de muncă şi luând în considerare situaţia pieţei muncii din România, anual, prin hotărâre a Guvernului se stabileşte numărul de autorizaţii de muncă ce pot fi eliberate străinilor. 

(2) În vederea elaborării hotărârii Guvernului prevăzute la alin. (1):

a) Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse elaborează lista ocupaţiilor deficitare pe piaţa forţei de muncă autohtonă;

b) Oficiul Român pentru Imigrări transmite trimestrial Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse situaţia statistică a autorizaţiilor de muncă şi a permiselor de şedere în scop de muncă, precum şi situaţia cetăţenilor Uniunii Europene care desfăşoară pe teritoriul României activităţi dependente. 

Art. 20. – (1) La eliberarea autorizaţiei de muncă, angajatorul va plăti echivalentul în lei a 200 euro, raportat la cursul oficial al Băncii Naţionale a României la data efectuării plăţii. 

(2) Pe documentele prin care au fost achitate tarifele pentru eliberarea autorizaţiei de muncă, unităţile Trezoreriei Statului vor confirma, prin semnătură şi ştampilă, încasarea sumelor respective în conturile corespunzătoare de venituri ale bugetului de stat. 

Art. 21. – (1) Autorizaţia de muncă se anulează de Oficiul Român pentru Imigrări în următoarele cazuri, în termen de 5 zile lucrătoare de la:

a) solicitarea angajatorului ca urmare a încetării din iniţiativa sa a raportului de muncă cu străinul sau în cazul încetării contractului individual de muncă ca urmare a acordului părţilor;

b) solicitarea angajatorului sau a străinului ca urmare a încetării perioadei pentru a fost detaşat în România;

c) solicitarea străinului ca urmare a încetării raportului de muncă din iniţiativa acestuia;

d) sesizarea organelor competente, potrivit legislaţiei în vigoare, în cazul în care străinul a fost declarat indezirabil, i s-a anulat sau revocat dreptul de şedere în România ori în cazul în care acesta nu mai îndeplineşte condiţiile privind încadrarea în muncă;

e) nereprezentarea angajatorului în vederea ridicării autorizaţiei de muncă de la Oficiul Român pentru Imigrări, în termen de 30 de zile de la data soluţionării cererii. 

(2) Autorizaţia de muncă anulată se reţine la Oficiul Român pentru Imigrări, însoţită de cererea de anulare şi de documentele care atestă încetarea raporturilor de muncă. 

Art. 22. – (1) Pierderea autorizaţiei de muncă se comunică Oficiului Român pentru Imigrări, în termen de 3 zile de la data constatării pierderii. În acelaşi termen se comunică Oficiului Român pentru Imigrări deteriorarea sau distrugerea permisului de şedere în scop de muncă. 

 (2) La cererea titularului, Oficiul Român pentru Imigrări va elibera un duplicat al autorizaţiei de muncă pierdute, deteriorate sau distruse. 

Art. 23. – Autorizaţia de muncă se păstrează de către angajat. Pentru a face dovada legalităţii încadrării în muncă a străinului, angajatorul trebuie să deţină o copie legalizată a autorizaţiei de muncă sau a permisului de şedere în scop de muncă, după caz. 

Art. 24. – (1) Angajatorul care are încadrat în muncă un străin căruia nu îi este necesară autorizaţia de muncă are obligaţia de a comunica Oficiului Român pentru Imigrări copia contractului individual de muncă, copia actului de detaşare, precum şi a înscrisurilor care atestă apartenenţa la una dintre categoriile prevăzute la art. 5 lit. g) şi h), după caz. 

(2) Angajatorul prevăzut la alin. (1) are obligaţia de a comunica Oficiului Român pentru Imigrări, în termen de 10 zile, modificarea sau încetarea contractului individual de muncă încheiat cu străinul căruia nu îi este necesară autorizaţia de muncă ori, după caz, încetarea detaşării acestuia. 

Art. 25. – (1) La cererea autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate, Oficiul Român pentru Imigrări, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, eliberează autorizaţia de muncă fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. d) şi e) străinilor care au o implicare directă şi necesară în cadrul unor proiecte desfăşurate în România, care contribuie la dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii economice a ţării şi determină un efect pozitiv de antrenare în economie. 

(2) Străinilor prevăzuţi la alin. (1) nu le sunt aplicabile dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă referitoare la limitarea în timp a valabilităţii autorizaţiei de muncă. 

(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică şi străinilor care, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, au o implicare directă şi necesară în cadrul unor proiecte desfăşurate în România, care contribuie la dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii economice a ţării şi determină un efect pozitiv de antrenare în economie. 

Art. 26. – Constituie contravenţii şi se sancţionează după cum urmează:

a) primirea la muncă a unui străin fără autorizaţie de muncă sau permis de şedere în scop de muncă, cu amendă de la 1.500 la 2.000 lei pentru fiecare străin, fără ca amenda să poată depăşi 100.000 lei;

b) menţinerea unui străin în muncă după expirarea autorizaţiei de muncă sau a permisului de şedere în scop de muncă, cu amendă de la 1.500 la 2.000 lei pentru fiecare străin, fără ca amenda să poată depăşi 100.000 lei;

c) netransmiterea către inspectoratul teritorial de muncă a comunicării prevăzute la art. 18 alin. (1) sau a modificărilor elementelor prevăzute în această comunicare, cu amendă de la 3.000 la 6.000 lei;

d) neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 22 alin. (1) ori art. 24 alin. (1) sau (2), cu amendă de la 1.500 la 3.000 lei. 

Art. 27. – (1) Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor prevăzute la art. 26 se fac de către inspectorii de muncă din cadrul Inspecţiei Muncii, precum şi de către lucrătorii Oficiului Român pentru Imigrări. 

(2) Prevederile alin. (1) şi ale art. 26 referitoare la contravenţii se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. 

(3) Prevederile art. 26 intră în vigoare la 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. 

Art. 28. – Sumele provenite din tarifele plătite conform prevederilor art. 20, precum şi cele provenite din amenzile prevăzute la art. 26 se fac venit la bugetul de stat. 

Art. 29. – Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă:

a) Legea nr. 203/1999 privind permisele de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 17 iunie 2004, cu modificările şi completările ulterioare;

b) Hotărârea Guvernului nr. 1.873/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 203/1999 privind permisele de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 1 februarie 2006. 

Art. 30. – În cuprinsul actelor normative în vigoare, referirile la sintagma „permis de muncă“ se consideră a fi făcute la sintagma „autorizaţie de muncă“, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă. 

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul internelor şi reformei administrative,

Cristian David

Ministrul muncii, familiei şi egalităţii de şanse,

Paul Păcuraru

Ministrul afacerilor externe,

Adrian Mihai Cioroianu

Ministrul economiei şi finanţelor,

Varujan Vosganian

 

Bucureşti, 20 iunie 2007. 

Nr. 56.