Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999

M. Of. nr. 22 din 21 ianuarie 1999

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ

privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă

 

În temeiul art. 114 alin. (4) din Constituţia României,

Guvernul României emite următoarea ordonanţă de urgenţă:

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. − Starea de asediu şi starea de urgenţă sunt măsuri excepţionale care se instituie în cazuri determinate de apariţia unor pericole grave la adresa apărării ţării şi siguranţei naţionale sau a democraţiei constituţionale ori pentru prevenirea, limitarea şi înlăturarea urmărilor unor dezastre.

Art. 2. − Starea de asediu reprezintă ansamblul de măsuri cu caracter politic, militar, economic şi social, care se instituie în anumite zone sau pe întregul teritoriu al ţării, în scopul creşterii capacităţii de apărare a ţării, în situaţia iminenţei unei acţiuni sau inacţiuni îndreptate împotriva suveranităţii, independenţei, unităţii statului sau integrităţii teritoriale.

Art. 3. − Starea de urgenţă reprezintă ansamblul de măsuri cu caracter politic, economic, social şi de ordine publică, instituit în întreaga ţară sau în anumite zone ori în unele unităţi administrativ-teritoriale, în următoarele situaţii:

a) existenţa unor ameninţări la adresa siguranţei naţionale sau democraţiei constituţionale, ceea ce face necesare apărarea instituţiilor statului de drept şi menţinerea sau restabilirea stării de legalitate;

b) iminenţa producerii ori producerea unor dezastre, ceea ce face necesare prevenirea, limitarea şi înlăturarea efectelor acestora.

Art. 4. − Pe durata stării de asediu şi a stării de urgenţă, proporţional cu gravitatea situaţiei ce a determinat instituirea acestora şi numai dacă este necesar, poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau libertăţi fundamentale înscrise în Constituţie, cu acordul ministrului justiţiei.

Art. 5. − Starea de asediu se poate institui pe o perioadă de cel mult 60 de zile, iar starea de urgenţă, pe o perioadă de cel mult 30 de zile.

Art. 6. − În raport cu evoluţia situaţiilor de pericol se poate trece de la starea de urgenţă la starea de asediu şi de la starea de asediu la mobilizare sau la starea de război, cu respectarea prevederilor constituţionale şi ale prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 7. − (1) La instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă, unele atribuţii ale administraţiei publice centrale şi locale, legate de aplicarea dispoziţiilor art. 20 din prezenta ordonanţă de urgenţă, trec în competenţa autorităţilor civile şi militare prevăzute în decretul de instituire a stării de asediu sau de urgenţă.

(2) Autorităţile civile ale administraţiei publice centrale şi locale de specialitate continuă exercitarea atribuţiilor care nu au fost transferate autorităţilor militare şi au obligaţia de a acorda sprijin autorităţilor militare.

Art. 8. − În exercitarea atribuţiilor ce le revin pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă, autorităţile militare emit ordonanţe militare care au putere de lege, cu respectarea dispoziţiilor art. 4 din prezenta ordonanţă de urgenţă.

Art. 9. − (1) Conducătorii autorităţilor publice centrale şi locale, precum şi cei ai altor persoane juridice sunt obligaţi să aplice în domeniul lor de activitate măsurile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă şi în actele normative conexe.

(2) Persoanele fizice sunt obligate să respecte măsurile cuprinse în prezenta ordonanţă de urgenţă şi dispoziţiile prevăzute în actele normative specifice stării instituite.

CAPITOLUL II

Procedura instituirii stării de asediu sau a stării de urgenţă. Încetarea acestora

Art. 10. − Starea de asediu sau starea de urgenţă se instituie de Preşedintele României prin decret, contrasemnat de primul-ministru şi publicat de îndată în Monitorul Oficial al României.

Art. 11. − Decretul de instituire a stării de asediu sau a stării de urgenţă se aduce neîntârziat la cunoştinţă populaţiei prin mijloacele de comunicare în masă, împreună cu măsurile urgente de aplicare, care intră imediat în vigoare. Decretul se difuzează pe posturile de radio şi de televiziune, în cel mult două ore de la semnare, şi este retransmis în mod repetat în primele 24 de ore de la instituirea stării de asediu sau de urgenţă.

Art. 12. − În termen de cel mult 5 zile de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă, Preşedintele României solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate.

Art. 13. − În situaţia în care Parlamentul nu încuviinţează starea instituită, Preşedintele României revocă decretul, măsurile dispuse încetându-şi aplicabilitatea.

Art. 14. − Decretul de instituire a stării de asediu sau a stării de urgenţă trebuie să prevadă următoarele:

a) motivele care au impus instituirea stării;

b) zona în care se instituie;

c) perioada pentru care se instituie;

d) drepturile şi libertăţile fundamentale al căror exerciţiu se restrânge, în limitele prevederilor constituţionale şi ale art. 4 din prezenta ordonanţă de urgenţă;

e) autorităţile militare şi civile desemnate pentru executarea prevederilor decretului şi competenţele acestora;

f) alte prevederi, dacă se consideră necesare.

Art. 15. − În funcţie de evoluţia situaţiilor de pericol, Preşedintele României, cu încuviinţarea Parlamentului, poate prelungi durata stării instituite şi poate extinde sau restrânge aria de aplicare a acesteia.

Art. 16. − (1) Încetarea stării de asediu sau de urgenţă are loc la data stabilită în decretul de instituire sau în decretul de prelungire.

(2) În cazul înlăturării situaţiilor de pericol înainte de expirarea termenului stabilit, încetarea aplicării măsurii excepţionale se dispune prin decret.

CAPITOLUL III

Competenţe şi responsabilităţi

Art. 17. − Coordonarea aplicării măsurilor dispuse prin decretul de instituire a stării de asediu revine, în principal, Ministerului Apărării Naţionale.

Art. 18. − (1) În cazul instituirii stării de urgenţă în temeiul art. 3 lit. a), coordonarea aplicării măsurilor dispuse prin decret revine, în principal, Ministerului de Interne.

(2) În condiţiile alin. (1), Corpul Gardienilor Publici şi societăţile specializate de pază pot fi militarizate, desfăşurându-şi activitatea în subordinea Ministerului de Interne.

(3) În cazul prevăzut la art. 3 lit. a), forţele Ministerului Apărării Naţionale sprijină logistic forţele Ministerului de Interne, la cererea acestuia.

Art. 19. − Pe durata stării de urgenţă, instituită în temeiul art. 3 lit. b), coordonarea aplicării măsurilor dispuse revine Comisiei Guvernamentale de Apărare împotriva Dezastrelor.

Art. 20. − Pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi a măsurilor prevăzute în decretul de instituire a stării de asediu sau a stării de urgenţă, autorităţile civile şi militare au următoarele atribuţii şi răspunderi:

a) să întocmească planurile de acţiune şi planurile de ridicare graduală a capacităţii de luptă, în conformitate cu ordinele şi instrucţiunile proprii;

b) să dispună depunerea temporară a armelor, muniţiilor şi materialelor explozive aflate asupra populaţiei şi să procedeze la căutarea şi ridicarea lor; la încetarea măsurii excepţionale, acestea vor fi înapoiate celor în drept să le deţină; să dispună închiderea temporară a societăţilor care comercializează arme şi muniţii şi să instituie paza acestora;

c) să limiteze sau să interzică circulaţia vehiculelor sau a persoanelor în anumite zone ori între anumite ore şi să elibereze, în cazuri justificate, permise de liberă circulaţie;

d) să efectueze percheziţii oriunde şi oricând este nevoie;

e) să efectueze razii;

f) să exercite în mod exclusiv dreptul de a autoriza desfăşurarea adunărilor publice, a manifestaţiilor sau marşurilor;

g) să evacueze din zona supusă regimului stării de asediu sau de urgenţă persoanele a căror prezenţă nu se justific ă;

h) să dirijeze persoanele evacuate sau refugiate pe direcţiile şi în zonele stabilite şi să ţină evidenţa acestora;

i) să protejeze informaţiile cu caracter militar destinate a fi comunicate prin mass-media; informaţiile cu privire la starea de asediu sau la starea de urgenţă, cu excepţia celor referitoare la dezastre, se dau publicităţii numai cu avizul autorităţilor militare; mijloacele de comunicare în masă, indiferent de natura şi de forma de proprietate, sunt obligate să transmită, cu prioritate, mesajele autorităţilor militare, la cererea acestora;

j) să dispună închiderea temporară a unor staţii de distribuire a carburanţilor, a unor restaurante, cafenele, cluburi, cazinouri, sedii ale asociaţiilor şi ale altor localuri publice;

k) să suspende temporar apariţia sau difuzarea unor emisiuni ale posturilor de radio ori de televiziune;

l) să asigure paza militară a sediilor autorităţilor publice centrale şi locale, a staţiilor de alimentare cu apă, energie, gaze, de radio şi de televiziune, precum şi a unor agenţi economici sau obiective de importanţă naţională; când situaţia impune, dispun oprirea temporară a alimentării cu gaze, energie şi apă potabilă, după caz;

m) să dispună raţionalizarea alimentelor şi a altor produse de strictă necesitate;

n) să emită ordonanţe militare;

o) să interzică circulaţia rutieră, feroviară, maritimă, fluvială şi aeriană pe diferite rute;

p) dreptul de a ordona unităţilor Ministerului de Interne competente să efectueze reţineri pe timp de 24 de ore. Arestarea persoanei reţinute se poate face pe baza mandatului dat de procurorul delegat.

Art. 21. − (1) Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, în funcţie de situaţia operativă concretă din zonele în care a fost instituită starea de asediu sau starea de urgenţă, poate dispune, prin hotărâre, ca unităţile militare din forţele destinate apărării să fie trecute în trepte superioare ale capacităţii de luptă, potrivit planurilor întocmite, inclusiv completarea lor cu resurse umane şi materiale, conform organizării la război.

(2) Cheltuielile prilejuite de punerea în aplicare a prevederilor alin. (1) se asigură de către Guvernul României, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia acestuia.

Art. 22. − Durata serviciului militar obligatoriu sau a concentrării poate fi prelungită până la încetarea stării de asediu sau a stării de urgenţă, prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

CAPITOLUL IV

Ordonanţele militare

Art. 23. − Ordonanţele militare se emit:

1. pe durata stării de asediu:

a) de ministrul apărării naţionale sau de şeful Statului Major General, când starea de asediu a fost instituită pe întregul teritoriu al ţării;

b) de comandanţii de mari unităţi în raza teritorială pentru care au fost împuterniciţi de şeful Statului Major General, când starea de asediu a fost instituită în anumite zone;

2. pe durata stării de urgenţă:

a) de ministrul de interne sau de secretarul de stat, prim-locţiitor al ministrului de interne, când starea de urgenţă a fost instituită pe întregul teritoriu al ţării;

b) de şefii inspectoratelor de poliţie judeţene sau de şeful Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, când starea de urgenţă a fost instituită în zona lor de competenţă;

c) de alţi ofiţeri împuterniciţi de secretarul de stat, prim-locţiitor al ministrului de interne, când starea de urgenţă a fost instituită în două sau mai multe judeţe.

Art. 24. − Ordonanţa militară cuprinde:

a) titlul şi numărul acesteia;

b) autoritatea militară emitentă;

c) baza legală a acesteia;

d) perioada de aplicare a acesteia;

e) regulile şi măsurile speciale care se dispun în zona în care s-a instituit starea de asediu sau starea de urgenţă, precum şi sancţiunile aplicabile în cazul nerespectării acestora;

f) autoritatea abilitată să asigure aplicarea şi respectarea dispoziţiilor acesteia;

g) modul de aducere a ei la cunoştinţă populaţiei;

h) data, ştampila şi semnătura autorităţii emitente.

CAPITOLUL V

Măsuri care se iau pe durata stării de asediu

Art. 25. − Pe durata stării de asediu se pot lua următoarele măsuri:

a) aplicarea măsurilor prevăzute în planurile aprobate, precum şi a altor măsuri pe care le consideră oportune;

b) închiderea frontierei de stat în întregime sau în zona în care a fost instituită starea de asediu, intensificarea controlului la punctele de trecere a frontierei care rămân deschise, precum şi a pazei şi supravegherii frontierei pe toată lungimea sa;

c) amplificarea activităţilor de producţie a societăţilor comerciale şi a agenţilor economici care, prin natura domeniului de activitate, au atribuţii în realizarea produselor cu destinaţie militară sau execută reparaţii la unele categorii de tehnică militară;

d) organizarea şi asigurarea cu prioritate a transporturilor pentru nevoile forţelor destinate apărării;

e) luarea măsurilor pregătitoare specifice de către autorităţile publice care au atribuţii la mobilizare şi război;

f) intensificarea măsurilor organizatorice şi de pregătire pentru protecţia civilă;

g) interzicerea circulaţiei rutiere, feroviare, maritime, fluviale şi aeriene pe diferite rute;

h) dreptul de a ordona unităţilor Ministerului de Interne competente să efectueze reţineri pe timp de 24 de ore. Arestarea persoanei reţinute se poate face pe baza mandatului dat de procurorul delegat.

CAPITOLUL VI

Măsuri care se iau pe durata stării de urgenţă

Art. 26. − (1) Pe durata stării de urgenţă, instituită în temeiul art. 3 lit. a), se pot lua următoarele măsuri:

a) aplicarea de către autorităţile militare a măsurilor prevăzute în planurile aprobate conform dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale decretului de instituire;

b) organizarea şi asigurarea cu prioritate a transporturilor pentru nevoile forţelor destinate apărării;

c) închiderea frontierei de stat, în întregime sau în zona în care a fost instituită starea de urgenţă, intensificarea controlului la punctele de trecere a frontierei care rămân deschise, precum şi a pazei şi supravegherii frontierei pe toată lungimea sa.

(2) Pe durata stării de urgenţă, instituită în temeiul art. 3 lit. b), autorităţile şi instituţiile publice, agenţii economici şi populaţia sunt obligaţi să aplice şi să respecte prevederile legale speciale pe domeniu, precum şi măsurile dispuse de autorităţile competente.

CAPITOLUL VII

Sancţiuni

Art. 27. − Încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă sau a dispoziţiilor ordonanţelor militare emise pe timpul stării de asediu şi al stării de urgenţă atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz.

Art. 28. − (1) Nerespectarea prevederilor art. 9 alin. (1) constituie contravenţie, dacă nu a fost săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracţiune, şi se sancţionează cu amendă de la 2.000.000 lei la 5.000.000 lei.

(2) Sancţiunea poate fi aplicată şi persoanei juridice.

Art. 29. − Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 28 şi aplicarea sancţiunilor se fac de către persoanele împuternicite de ministrul apărării naţionale sau, după caz, de ministrul de interne.

Art. 30. − Contravenţiilor prevăzute la art. 28 le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.

Art. 31. − (1) Fapta personalului militar în activitate sau mobilizat, care manifestă atitudine de defetism, incită la insubordonare sau nu execută ordinele primite, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 20 de ani sau cu închisoare pe viaţă.

(2) Comandantul suprem al forţelor armate şi membrii Consiliului Suprem de Apărare a Ţării răspund pentru ordinele date şi pentru efectele executării acestora.

CAPITOLUL VIII

Dispoziţii finale

Art. 32. − Autorităţile civile şi militare, cărora le revin îndatoriri în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, au obligaţia ca, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia, să elaboreze planuri de cooperare şi de acţiune specifice, să stabilească forţele şi mijloacele necesare punerii lor în aplicare şi să asigure cunoaşterea de către personalul din structurile subordonate a obligaţiilor ce îi revin.

Art. 33. − Cercetarea şi judecarea infracţiunilor contra siguranţei statului şi a infracţiunilor contra păcii şi omenirii, săvârşite pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă, intră în competenţa parchetelor şi instanţelor civile sau militare, conform Codului de procedură penală.

Art. 34. − În termen de 60 de zile de la încetarea stării de asediu sau a stării de urgenţă, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării prezintă Parlamentului un raport asupra evenimentelor care au determinat instituirea acestora, acţiunile întreprinse şi măsurile necesare prevenirii unor astfel de situaţii.

Art. 35. − (1) Pe timpul stării de asediu şi al stării de urgenţă, folosirea armamentului din dotare şi a muniţiei aferente se va face prin derogare de la legislaţia în materie, în vigoare pe timp de normalitate, dată fiind iminenţa situaţiei operative.

(2) Singura somaţie înaintea folosirii armamentului din dotare o va constitui ordinul procurorului prin care se constată că activitatea ce urmează a fi reprimată este ilegală.

(3) Ordinul procurorului se va transmite în mod direct sau prin mijloacele de comunicare în masă.

Art. 36. − Deschiderea de credite în vederea efectuării cheltuielilor necesare pentru activităţile instituţiilor statului, legate de aplicarea măsurilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă pe timpul stării de urgenţă sau a stării de asediu, nu este supusă controlului preventiv al Curţii de Conturi.

Art. 37. − Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă orice dispoziţie contrară.

 

PRIM-MINISTRU

RADU VASILE

 

Contrasemnează:

Ministru de stat,

ministrul apărării naţionale,

Victor Babiuc

Ministru de interne,

Constantin Dudu-Ionescu

Ministru de stat, ministrul justiţiei,

Valeriu Stoica

Secretar de stat,

şeful Departamentului pentru

Administraţie Publică Locală,

Vlad Roşca

 

Bucureşti, 21 ianuarie 1999.

Nr. 1.