Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 − Republicare*)

M. Of. nr. 421 din 5 iunie 2008

 

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ

privind regimul străinilor în România

 

Dispoziţii generale

ARTICOLUL 1

Domeniul de reglementare

Prezenta ordonanţă de urgenţă constituie cadrul prin care sunt reglementate intrarea, şederea şi ieşirea străinilor pe teritoriul României sau de pe teritoriul României, drepturile şi obligaţiile acestora, precum şi măsuri specifice de control al imigraţiei, în conformitate cu obligaţiile asumate de România prin documentele internaţionale la care este parte.

ARTICOLUL 2

Definiţii

Pentru scopurile prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

a) străin – persoana care nu are cetăţenia română sau cetăţenia unui alt stat membru al Uniunii Europene ori al Spaţiului Economic European;

b) apatrid – străinul care nu are cetăţenia niciunui stat;

c) rezident – străinul titular al unui permis de şedere temporară sau al unei cărţi de rezidenţă, acordate în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă;

d) rezident permanent – străinul titular al unui permis de şedere permanentă sau al unei cărţi de rezidenţă permanentă, acordate în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă;

e) sponsor – străinul cu şedere legală pe teritoriul României, care depune cerere pentru reîntregirea familiei în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă;

f) Centrul Naţional de Vize – structură specializată în cadrul Direcţiei generale afaceri consulare din Ministerul Afacerilor Externe, care contribuie la stabilirea şi realizarea politicii naţionale de vize a României, împreună cu celelalte instituţii din administraţia publică centrală, potrivit competenţelor stabilite prin lege;

g) viză – autorizaţia, materializată prin aplicarea unui colant sau a unei ştampile pe un document de trecere a frontierei de stat valabil, care permite străinului supus acestei obligativităţi să se prezinte la un punct de trecere a frontierei pentru a solicita tranzitul sau şederea temporară pentru o perioadă determinată, cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezentul act normativ;

h) viză de tranzit aeroportuar – autorizaţia acordată de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, care permite străinului să treacă prin zona internaţională de tranzit a unui aeroport român, fără a intra pe teritoriul statului român, cu ocazia unei escale sau a unui transfer între două tronsoane ale unui zbor internaţional;

i) drept de şedere – dreptul acordat străinului de către autorităţile competente, de a rămâne pe teritoriul României pentru o perioadă determinată, în condiţiile legii;

j) permis de şedere – documentul de identitate care se eliberează de către Oficiul Român pentru Imigrări, în condiţiile legii, străinului căruia i se prelungeşte dreptul de şedere în România sau celui căruia i se acordă dreptul de şedere permanentă, după caz;

k) permis de şedere în scop de muncă – documentul de identitate care se eliberează străinului de către Oficiul Român pentru Imigrări, în condiţiile legii, şi atestă dreptul de şedere şi de muncă pe teritoriul României;

l) căsătorie de convenienţă – căsătoria încheiată cu singurul scop de a eluda condiţiile de intrare şi şedere a străinilor şi de a obţine dreptul de şedere pe teritoriul României;

m) interviu – discuţia purtată de un reprezentant al autorităţilor române cu persoana care solicită acordarea vizei române sau prelungirea dreptului de şedere în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, în scopul obţinerii de informaţii suplimentare cu privire la datele înscrise în cererile formulate, motivele deplasării şi şederii în România şi veridicitatea documentelor prezentate;

n) ofiţer de interviu – lucrătorul din cadrul Oficiului Român pentru Imigrări, cu atribuţii în constatarea existenţei elementelor căsătoriei de convenienţă;

o) cercetător – străinul, titular al unei diplome de absolvire a unor studii superioare de natură să îi permită accesul la programe de doctorat şi care este acceptat de o unitate de cercetare-dezvoltare să desfăşoare activităţi de cercetare ştiinţifică în cadrul unui proiect.

ARTICOLUL 3

Drepturile străinilor

(1) Străinii care locuiesc legal în România se bucură de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, garantată de Constituţie şi de alte legi, precum şi de drepturile prevăzute în tratatele internaţionale la care România este parte.

(2) Străinii aflaţi legal în România se pot deplasa liber şi îşi pot stabili reşedinţa sau, după caz, domiciliul oriunde pe teritoriul României.

(3) Străinii care locuiesc legal în România şi părăsesc temporar teritoriul statului român au dreptul de a reintra pe toată durata valabilităţii permisului de şedere.

(4) Pot beneficia de măsuri de protecţie socială din partea statului, în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români, numai străinii cu reşedinţa sau domiciliul în România.

(5) Străinii cărora li s-a eliberat un document de către Oficiul Român pentru Imigrări au dreptul de a verifica datele personale înscrise în acesta şi, când este cazul, să solicite corectarea sau eliminarea unor date care nu corespund realităţii.

(6) Străinii cuprinşi în învăţământul de toate gradele au acces, fără restricţii, la activităţile şcolare şi de instruire în societate.

ARTICOLUL 4

Obligaţiile străinilor

(1) Pe timpul şederii în România străinii sunt obligaţi să respecte legislaţia română.

(2) Străinii nu pot organiza pe teritoriul României partide politice ori alte organizaţii sau grupări similare acestora şi nici nu pot face parte din acestea, nu pot ocupa funcţii şi demnităţi publice şi nu pot iniţia, organiza sau participa la manifestaţii ori întruniri care aduc atingere ordinii publice sau siguranţei naţionale.

(3) Străinii nu pot finanţa partide, organizaţii, grupări sau manifestaţii ori întruniri dintre cele prevăzute la alin. (2).

(4) Străinii aflaţi pe teritoriul României sunt obligaţi să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra şi, după caz, de a rămâne pe teritoriul României, să nu rămână pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat şederea, precum şi să depună toate diligenţele necesare pentru a ieşi din România până la expirarea acestei perioade.

(5) Străinii care intră pe teritoriul statului român sau care ies de pe acesta au obligaţia de a se supune controlului pentru trecerea frontierei de stat, potrivit legii.

(6) Străinii aflaţi pe teritoriul României au obligaţia de a se supune, în condiţiile legii, controlului organelor de poliţie şi al celorlalte autorităţi publice competente în acest sens.

ARTICOLUL 5

Politica în domeniul imigraţiei

(1) Anual, prin hotărâre a Guvernului, se stabilesc:

a) numărul autorizaţiilor de muncă ce pot fi eliberate străinilor, conform prevederilor legislaţiei speciale privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României;

b) cuantumul alocaţiilor necesare pentru hrănirea, întreţinerea şi cazarea în centre, precum şi al celor pentru asistenţă medicală şi spitalizare;

c) cuantumul sumelor reprezentând mijloacele corespunzătoare atât pentru întreţinerea pe perioada şederii, cât şi pentru întoarcerea în ţara de origine sau pentru tranzitul către alt stat, prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. c).

(2) Guvernul poate stabili, prin hotărâre, ori de câte ori este cazul, introducerea ori suspendarea unor facilităţi pe termen scurt, la acordarea dreptului de a intra sau, după caz, la prelungirea dreptului de şedere pe teritoriul României, pentru anumite categorii de străini, precum şi perioadele pentru care se acordă, respectiv se suspendă aceste facilităţi. Pe termen lung, Guvernul stabileşte strategia naţională în domeniul imigraţiei.

(3) Guvernul României, prin instituţiile abilitate, transmite Comisiei Europene şi guvernelor celorlalte state membre în timp util şi nu mai târziu de momentul în care sunt făcute publice, informaţii privind:

a) proiectele de acte normative care propun măsuri cu privire la lucrătorii din state terţe şi membrii lor de familie, în ceea ce priveşte intrarea, şederea şi angajarea în muncă, precum şi realizarea egalităţii de tratament în condiţiile de viaţă şi de muncă, drepturile salariale şi alte drepturi economice, promovarea integrării în forţa de muncă autohtonă şi în societate şi returnarea voluntară în ţara de origine a unor astfel de persoane;

b) proiecte de acorduri cu privire la subiectele prevăzute la lit. a), precum şi proiectele de acorduri de cooperare pe care intenţionează să le negocieze sau să le renegocieze cu state terţe, când aceste acorduri conţin prevederi referitoare la subiectele menţionate la lit. a);

c) proiecte de acorduri privind condiţiile de şedere şi angajare în muncă a propriilor cetăţeni care lucrează în state terţe şi a membrilor de familie ai acestora, pe care intenţionează să le negocieze sau să le renegocieze cu statele respective.

(4) Guvernul României transmite Comisiei Europene şi guvernelor celorlalte state membre textele actelor normative în vigoare, precum şi textele acordurilor încheiate cu state terţe, care reglementează subiectele menţionate la alin. (3) lit. a).

CAPITOLUL II

Dispoziţii generale privind intrarea, şederea şi ieşirea străinilor

SECŢIUNEA 1

Intrarea străinilor pe teritoriul României

ARTICOLUL 6

Condiţii cu privire la intrarea străinilor

(1) Intrarea pe teritoriul României poate fi permisă străinilor care îndeplinesc următoarele condiţii:

a) posedă un document valabil de trecere a frontierei de stat, care este acceptat de statul român;

b) posedă viza română acordată în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă sau, după caz, posedă permis de şedere valabil, dacă prin înţelegeri internaţionale nu s-a stabilit altfel;

c) prezintă, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, documente care justifică scopul şi condiţiile şederii lor şi care fac dovada existenţei unor mijloace corespunzătoare atât pentru întreţinere pe perioada şederii, cât şi pentru întoarcerea în ţara de origine sau pentru tranzitul către alt stat în care există siguranţa că li se va permite intrarea;

d) prezintă garanţii că li se va permite intrarea pe teritoriul statului de destinaţie sau că vor părăsi teritoriul României, în cazul străinilor aflaţi în tranzit;

e) nu sunt incluşi în categoria străinilor împotriva cărora s-a instituit măsura interzicerii intrării în România sau care au fost declaraţi indezirabili;

f) nu au încălcat anterior, în mod nejustificat, scopul declarat la obţinerea vizei sau, după caz, la intrarea pe teritoriul României ori nu au încercat să treacă frontiera României cu documente false;

g) pe numele lor nu au fost introduse alerte în Sistemul Informatic Schengen în scopul refuzării intrării;

h) nu prezintă un pericol pentru apărarea şi siguranţa naţională, ordinea, sănătatea ori morala publică.

(2) Cetăţenilor străini – membri de familie ai cetăţenilor români, precum şi străinilor titulari ai unui drept de şedere permanentă pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene li se permite intrarea pe teritoriul României fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d).

(3) Străinilor care staţionează în zonele de tranzit internaţional ale aeroporturilor, în zonele de tranzit la frontiera de stat sau în centrele de cazare care au regimul zonei de tranzit ori pe navele sau ambarcaţiunile ancorate în porturi maritime şi fluviale nu li se aplică prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă referitoare la condiţiile de intrare şi de şedere a străinilor pe teritoriul României.

(4) Intrarea străinilor pe teritoriul României se poate face prin orice punct de trecere a frontierei de stat deschis traficului internaţional de persoane.

(5) Trecerea frontierei de stat române de către străini se poate face şi prin alte locuri, în condiţiile stabilite prin acorduri şi înţelegeri între România şi alte state.

ARTICOLUL 7

Obligaţiile transportatorilor

(1) Este interzisă aducerea în România de către companiile de transport a străinilor care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a) şi b).

(2) În cazul nerespectării dispoziţiilor alin. (1), compania de transport respectivă este obligată să asigure transportul imediat al străinilor în cauză la locul de îmbarcare sau într-un alt loc pe care străinii îl acceptă şi unde sunt acceptaţi. Dacă acest lucru nu este posibil, transportatorul este obligat să asigure cheltuielile privind cazarea şi întreţinerea, precum şi toate celelalte cheltuieli determinate de îndepărtarea de pe teritoriul României, denumită în continuare îndepărtare.

(3) Obligaţiile prevăzute la alin. (2) sunt aplicabile şi companiilor de transport cu care sosesc în România străinii aflaţi în tranzit, dacă:

a) transportatorul care urmează să-i preia pentru a-i duce în ţara de destinaţie refuză să-i îmbarce;

b) autorităţile statului de destinaţie nu permit intrarea străinilor şi îi returnează în România.

ARTICOLUL 8

Nepermiterea intrării în România

(1) Străinilor li se refuză intrarea pe teritoriul statului român dacă:

a) nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (1);

b) sunt semnalaţi de organizaţii internaţionale la care România este parte, precum şi de instituţii specializate în combaterea terorismului că finanţează, pregătesc, sprijină în orice mod sau comit acte de terorism;

c) există indicii că fac parte din grupuri infracţionale organizate cu caracter transnaţional sau că sprijină în orice mod activitatea acestor grupuri;

d) există motive serioase să se considere că au săvârşit sau au participat la săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii ori a unor crime de război sau crime contra umanităţii, prevăzute în convenţiile internaţionale la care România este parte.

(2) Organele poliţiei de frontieră pot refuza intrarea străinilor pe teritoriul statului român şi în următoarele situaţii:

a) au săvârşit infracţiuni pe perioada altor şederi în România ori în străinătate împotriva statului sau a unui cetăţean român;

b) au introdus sau au încercat să introducă ilegal în România alţi străini;

c) suferă de maladii care pot pune în pericol grav sănătatea publică, stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii publice.

(3) Organele şi instituţiile care deţin date şi informaţii cu privire la existenţa unor situaţii de natura celor prevăzute la alin. (1) şi (2) au obligaţia să informeze Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi Oficiul Român pentru Imigrări sau formaţiunile teritoriale ale acestora.

(4) Măsura nepermiterii intrării în România se motivează de organele poliţiei de frontieră şi se comunică imediat persoanei în cauză şi Direcţiei generale afaceri consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

ARTICOLUL 9

Obligaţiile străinului

(1) Străinul căruia i-a fost refuzată intrarea în România este obligat să părăsească imediat punctul de trecere a frontierei de stat către ţara de origine sau orice altă destinaţie pe care o doreşte, cu excepţia teritoriului României.

(2) În cazul în care părăsirea imediată a punctului de trecere a frontierei de stat de către străinul prevăzut la alin. (1) nu este posibilă, organele poliţiei de frontieră pot lua măsura cazării acestuia într-un spaţiu sau loc amenajat în acest scop în zona de tranzit, pus la dispoziţie de administratorul punctului de trecere a frontierei, până la încetarea motivelor care fac imposibilă plecarea acestuia, dar nu mai mult de 24 de ore de la data cazării.

ARTICOLUL 10

Documente de trecere a frontierei de stat acceptate de statul român

(1) Următoarele documente de trecere a frontierei de stat sunt acceptate de România, cu condiţia ca acestea să ateste identitatea şi cetăţenia sau, după caz, calitatea de apatrid a deţinătorului:

a) paşapoartele, titlurile de voiaj, carnetele de marinar sau alte documente similare eliberate, la standardele cerute de practica internaţională, de către statele, teritoriile sau entităţile internaţionale recunoscute de România;

b) cartea de identitate sau alte documente similare, pe bază de reciprocitate sau unilateral, pentru cetăţenii aparţinând statelor stabilite prin hotărâre a Guvernului României;

c) documentele de călătorie ale refugiaţilor, eliberate în baza Convenţiei de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaţilor, şi documentele de călătorie eliberate străinilor cărora li s-a acordat protecţie umanitară condiţionată;

d) documentele de călătorie ale apatrizilor, eliberate de statele în care aceştia îşi au domiciliul.

(2) Străinii incluşi într-un document de trecere a frontierei de stat aparţinând altei persoane pot intra sau ieşi în/din România numai împreună cu titularul acestuia.

(3) Străinii pot intra şi ieşi în/din România şi pe baza unui paşaport colectiv, numai în grup, cu condiţia ca fiecare membru al grupului să posede un document individual care atestă identitatea şi în care este aplicată fotografia titularului, iar conducătorul grupului să fie în posesia unui document individual de trecere a frontierei de stat.

(4) Elevii care sunt rezidenţi într-un stat membru al Uniunii Europene, care călătoresc sau tranzitează teritoriul României în cadrul unei excursii şcolare, pot intra şi ieşi în/din România şi pe baza listei de participanţi la care face referire art. 26 alin. (3) lit. b), emisă în conformitate cu Decizia Consiliului nr. 94/795/JHA cu privire la o acţiune comună adoptată de Consiliu în baza articolului K.3.2.b al Tratatului asupra Uniunii Europene, referitoare la facilităţile de călătorie pentru elevii din ţările terţe care au rezidenţă într-un stat membru, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 327 din 19 decembrie 1994, cu îndeplinirea următoarelor condiţii:

a) lista de participanţi să includă o fotografie recentă pentru fiecare participant care nu posedă un document individual în care este aplicată fotografia titularului;

b) autoritatea responsabilă din statul membru să confirme statutul de rezident al străinilor incluşi pe lista de participanţi şi autenticitatea datelor prezentate în acest document;

c) statul membru în care elevii au reşedinţa să informeze statul român cu privire la excursie şi lista de participanţi pe care o doreşte a fi recunoscută ca document de călătorie pentru trecerea frontierei de stat române.

(5) La propunerea Ministerului Afacerilor Externe şi a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, Guvernul va da publicităţii lista cuprinzând documentele de trecere a frontierei de stat acceptate de statul român pentru intrarea în ţară, emise de statele sau entităţile internaţionale recunoscute de România.

(6) Din considerente umanitare sau în aplicarea unor acorduri ori înţelegeri internaţionale la care România este parte, Guvernul României poate aproba, prin hotărâre, şi alte documente pe baza cărora se poate permite intrarea pe teritoriul României.

SECŢIUNEA a 2-a

Şederea străinilor în România

ARTICOLUL 11

Dispoziţii generale privind şederea străinilor

(1) Străinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de şedere.

(2) În cazul în care prin convenţiile internaţionale sau actele normative prin care se desfiinţează unilateral regimul de vize nu este prevăzută perioada pentru care vizele sunt desfiinţate, străinilor care nu au obligaţia obţinerii vizei pentru a intra în România li se permite accesul pe teritoriul statului român şi pot să rămână până la 90 de zile, în decurs de 6 luni, începând cu ziua primei intrări în ţară.

ARTICOLUL 12

Condiţii cu privire la găzduirea străinilor

(1) Străinul intrat legal pe teritoriul României are obligaţia să anunţe despre aceasta organul de poliţie competent teritorial, în termen de 3 zile de la data intrării. Fac excepţie cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, precum şi ale Spaţiului Economic European.

(2) În situaţia cazării în hoteluri sau în alte amenajări turistice, străinul va îndeplini formalităţile de luare în evidenţă la administraţia locului respectiv care, în termen de 24 de ore, va comunica datele necesare organului de poliţie competent teritorial.

ARTICOLUL 13

Informarea autorităţilor cu privire la schimbările intervenite în situaţia străinului

(1) Pe durata şederii în România străinii sunt obligaţi să declare la formaţiunea teritorială a Oficiului Român pentru Imigrări, care le-a acordat dreptul de şedere, următoarele:

a) orice modificare intervenită în situaţia personală, în special schimbarea cetăţeniei, încheierea, desfacerea sau anularea căsătoriei, naşterea unui copil, decesul unui membru de familie aflat pe teritoriul României;

b) orice modificare intervenită în legătură cu angajarea sa în muncă;

c) pierderea, prelungirea valabilităţii sau schimbarea documentului de trecere a frontierei de stat.

(2) Străinul care îşi schimbă domiciliul sau reşedinţa este obligat ca, în termen de 15 zile de la data mutării la noua adresă, să se prezinte la formaţiunea Oficiului Român pentru Imigrări competentă teritorial, pentru luarea în evidenţă şi efectuarea menţiunilor corespunzătoare în documentul de identitate.

(3) Furtul sau pierderea documentelor de trecere a frontierei de stat va fi declarată organului de poliţie competent teritorial.

(4) Declaraţiile prevăzute la alin. (1) se fac în termen de 30 de zile, iar cele prevăzute la alin. (3), în termen de 48 de ore.

SECŢIUNEA a 3-a

Ieşirea străinilor de pe teritoriul României

ARTICOLUL 14

Ieşirea străinilor

(1) În cazul în care străinul nu mai este în posesia documentului de trecere a frontierei de stat în baza căruia a intrat în ţară, acesta trebuie să prezinte la ieşirea din România un nou document valabil de trecere a frontierei de stat.

(2) Ieşirea din ţară a străinilor care au cetăţenia mai multor state se face pe baza documentului de trecere a frontierei de stat cu care au intrat. În cazuri deosebite, organele poliţiei de frontieră pot permite ieşirea din ţară şi în baza documentului care atestă o altă cetăţenie.

ARTICOLUL 15

Nepermiterea ieşirii

(1) Străinului nu i se permite ieşirea din ţară în următoarele situaţii:

a) este învinuit sau inculpat într-o cauză penală şi magistratul dispune instituirea măsurii interdicţiei de părăsire a localităţii sau a ţării;

b) a fost condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi are de executat o pedeapsă privativă de libertate.

(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1) măsura de a nu permite ieşirea de pe teritoriul României va fi luată de organul competent din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative numai în baza solicitării scrise a procurorului, a instanţelor judecătoreşti şi a organelor prevăzute de lege care au atribuţii de punere în executare a pedepsei închisorii.

(3) În toate situaţiile se vor preciza motivele pentru care se solicită măsura şi, după caz, vor fi prezentate documentele doveditoare.

(4) Nepermiterea ieşirii din ţară se realizează prin:

a) instituirea consemnului nominal în sistemul de evidenţă a traficului la frontiera de stat, de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră;

b) aplicarea în documentele de trecere a frontierei de stat a ştampilei cu simbolul „C” de către Oficiul Român pentru Imigrări şi formaţiunile sale teritoriale.

ARTICOLUL 16

Încetarea măsurii de nepermitere a ieşirii

(1) Revocarea măsurii se va face prin anularea consemnului nominal sau prin aplicarea ştampilei cu simbolul „L” în documentul de trecere a frontierei de stat, la solicitarea scrisă a autorităţii publice căreia îi revine o astfel de competenţă potrivit legii, pentru cazurile prevăzute la art. 15 alin. (1).

(2) Măsura de nepermitere a ieşirii încetează de drept dacă străinul aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 15 dovedeşte, cu documente emise de autorităţile competente, potrivit legii, organului abilitat din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative că:

a) s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală ori s-a dispus încetarea urmăririi penale, a fost achitat sau s-a dispus încetarea procesului penal;

b) a executat pedeapsa, a fost graţiat, beneficiază de amnistie sau a fost condamnat, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

CAPITOLUL III

Regimul acordării vizelor

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii generale

ARTICOLUL 17

Forma şi conţinutul vizei

Forma, conţinutul şi elementele de securizare ale vizei se aprobă prin hotărâre a Guvernului României, la propunerea Ministerului Afacerilor Externe cu consultarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi în conformitate cu standardele Uniunii Europene în domeniu.

ARTICOLUL 18

Limitele drepturilor conferite de viză

(1) Viza dă dreptul titularului de a intra pe teritoriul României numai în situaţia în care, în momentul prezentării acestuia în punctul de trecere a frontierei de stat, se constată de către organele Poliţiei de Frontieră Române că nu există vreunul dintre motivele de nepermitere a intrării în România, prevăzute la art. 8 alin. (1) şi (2).

(2) Dreptul de şedere acordat prin viză se poate exercita numai în perioada de valabilitate a vizei.

ARTICOLUL 19

Exceptarea de la regimul obligativităţii vizelor

(1) Sunt exceptaţi de la obligativitatea vizelor cetăţenii statelor cu care România a încheiat acorduri în acest sens, în condiţiile şi pentru perioadele de şedere stabilite prin aceste acorduri.

(2) Străinii piloţi de aeronave şi ceilalţi membri ai echipajului, titulari ai unei licenţe de zbor sau ai unui certificat de echipaj, prevăzute la anexa nr. 9 la Convenţia privind aviaţia civilă internaţională, semnată la Chicago la 7 decembrie 1944, sunt scutiţi de obligativitatea de a avea paşaport şi de a avea viză numai în situaţiile în care se află în exerciţiul funcţiunii şi:

a) nu părăsesc aeroportul de escală;

b) nu părăsesc aeroportul de destinaţie;

c) nu părăsesc teritoriul oraşului situat în apropierea aeroportului;

d) nu părăsesc aeroportul decât pentru a merge la un alt aeroport românesc.

(3) Guvernul poate stabili, prin hotărâre, exceptarea unilaterală a unor categorii de străini de la obligativitatea vizelor.

SECŢIUNEA a 2-a

Tipuri de vize

ARTICOLUL 20

Tipuri de vize

În funcţie de scopurile pentru care se acordă, vizele pot fi:

a) viza de tranzit aeroportuar, identificată prin simbolul A;

b) viza de tranzit, identificată prin simbolul B;

c) viza de scurtă şedere, identificată prin simbolul C;

d) viza de lungă şedere, identificată prin unul dintre următoarele simboluri, în funcţie de activitatea pe care urmează să o desfăşoare în România străinul căruia i-a fost acordată:

ARTICOLUL 21

Viza de tranzit aeroportuar

Viza de tranzit aeroportuar este obligatorie pentru cetăţenii statelor cuprinse în lista stabilită în anexa nr. 3 la Instrucţiunile consulare comune adoptate prin decizie a Consiliului Uniunii Europene sau în baza deciziilor Consiliului Uniunii Europene. Acelaşi regim se aplică şi străinilor care, fără a fi cetăţeni ai acestor state, sunt în posesia unui document de trecere a frontierei de stat, eliberat de autorităţile statelor respective.

ARTICOLUL 22

Viza de tranzit

Viza de tranzit este viza care permite unui străin să tranziteze teritoriul României. Viza de tranzit poate fi eliberată pentru unul, două sau mai multe tranzituri, fără ca durata fiecărui tranzit să depăşească 5 zile.

ARTICOLUL 23

Viza de scurtă şedere

(1) Viza de scurtă şedere este viza care permite străinilor să solicite intrarea pe teritoriul României, pentru alte motive decât imigrarea, în vederea unei şederi neîntrerupte sau a mai multor şederi a căror durată să nu depăşească 90 de zile, în decurs de 6 luni de la data primei intrări. Acest tip de viză poate fi eliberat cu una sau mai multe intrări.

(2) În situaţia în care data intrării pe teritoriul României nu poate fi stabilită pe baza menţiunilor din documentul de călătorie al străinului, Oficiul Român pentru Imigrări procedează potrivit prevederilor art. 11 din Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului nr. 562/2006 privind crearea unui cod comunitar asupra regulilor ce stau la baza liberei circulaţii a persoanelor peste frontiere (Codul frontierelor Schengen), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L105 din 13 aprilie 2006.

(3) În cazul străinilor care călătoresc în mod frecvent în România, pentru relaţii de afaceri-cooperare, la solicitarea autorităţilor administrative centrale sau a societăţilor comerciale cu mare capacitate economico-financiară, viza de scurtă şedere cu intrări multiple poate fi acordată şi pe o perioadă de un an şi, în mod excepţional, pe o perioadă de până la 5 ani. Şi în aceste situaţii durata şederii nu poate depăşi 90 de zile în decurs de 6 luni.

(4) Viza de scurtă şedere se acordă pentru următoarele scopuri:

a) misiune – străinilor care, pentru raţiuni ce ţin de funcţia lor politică, administrativă sau de utilitate publică, trebuie să se deplaseze în România. Acest tip de viză se eliberează străinilor care îndeplinesc funcţii în cadrul guvernelor, administraţiilor publice sau organizaţiilor internaţionale, precum şi pentru cei care, prin scopul şederii lor în România, prezintă interes pentru relaţiile dintre statul român şi statul de apartenenţă. Acest tip de viză se poate elibera şi membrilor de familie care îi însoţesc pe aceştia;

b) turism – pentru străinul care urmează să călătorească în România pentru motive turistice;

c) vizită – pentru străinul care intenţionează să se deplaseze în România în vizită la cetăţeni români sau străini posesori ai unui permis de şedere valabil;

d) afaceri – pentru străinul care intenţionează să călătorească în România în scopuri economice sau comerciale, pentru contracte ori tratative, pentru învăţarea sau verificarea folosirii şi funcţionării bunurilor achiziţionate ori vândute în cadrul contractelor comerciale şi de cooperare industrială, precum şi pentru străinul care este sau urmează să devină asociat ori acţionar al unei societăţi comerciale din România;

e) transport – pentru străinul care urmează să călătorească pentru perioade scurte, în scopul desfăşurării unor activităţi profesionale legate de transportul de mărfuri sau de persoane;

f) activităţi sportive – pentru străinul care urmează să intre în România pe o durată limitată în vederea participării la competiţii sportive;

g) activităţi culturale, ştiinţifice, umanitare, tratament medical de scurtă durată sau alte activităţi care nu contravin legilor române – în condiţiile justificării prezenţei în România.

(5) Dreptul de şedere pe teritoriul României, conferit străinului prin viza de scurtă şedere, nu poate fi prelungit.

ARTICOLUL 24

Viza de lungă şedere

(1) Viza de lungă şedere se acordă străinilor, la cerere, pe o perioadă de 90 de zile, cu una sau mai multe călătorii, pentru următoarele scopuri:

a) desfăşurarea de activităţi economice – străinilor care urmează să desfăşoare activităţi economice în mod independent sau în cadrul unor asociaţii familiale, în condiţiile legii privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice de către persoane fizice;

b) desfăşurarea de activităţi profesionale – străinilor care au dreptul de a exercita în mod individual profesii pe teritoriul României în baza unor legi speciale;

c) desfăşurarea de activităţi comerciale – străinilor care sunt sau urmează să devină acţionari sau asociaţi cu atribuţii de conducere şi administrare a unor societăţi comerciale din România;

d) angajare în muncă – străinilor care urmează să intre în România în vederea încadrării în muncă. Viza acordată în acest scop se va elibera şi sportivilor care urmează să evolueze în cadrul unor cluburi sau echipe din România, în baza unui contract individual de muncă sau a unei convenţii civile în condiţiile legii;

e) studii – străinilor care urmează să intre în România pentru a urma cursuri în învăţământul preuniversitar, universitar sau postuniversitar, după caz, ori pentru obţinerea unor titluri ştiinţifice în cadrul instituţiilor de stat sau particulare acreditate, potrivit legii;

f) reîntregirea familiei – străinilor care urmează să intre în România în scopul redobândirii unităţii familiale;

g) activităţi religioase sau umanitare – străinilor care urmează să intre în România pentru a desfăşura activităţi în domeniul cultelor recunoscute, la cererea acestora, sau în scop umanitar;

h) activităţi de cercetare ştiinţifică – străinilor care urmează să intre în România pentru desfăşurarea de activităţi de cercetare ştiinţifică.

i) alte scopuri.

(2) Viza de lungă şedere permite străinilor intraţi pe teritoriul României să solicite prelungirea dreptului de şedere temporară şi să obţină un permis de şedere.

ARTICOLUL 25

Viza diplomatică şi viza de serviciu

(1) Viza diplomatică şi viza de serviciu permit intrarea în România, pentru o şedere, de regulă, de lungă durată, străinilor titulari ai unui paşaport diplomatic, respectiv de serviciu, care urmează să îndeplinească o funcţie oficială ca membri ai unei reprezentanţe diplomatice sau ai unui oficiu consular al statului de apartenenţă în România.

(2) Aceste tipuri de vize se eliberează titularilor de paşapoarte diplomatice, respectiv de serviciu sau asimilate acestora, la solicitarea Ministerului Afacerilor Externe al statului trimiţător sau a unei reprezentanţe diplomatice ori consulare a acestuia, precum şi membrilor de familie, împreună cu care titularul locuieşte, şi sunt valabile pe perioada misiunii sau în conformitate cu înţelegerile bilaterale la care România este parte.

ARTICOLUL 26

Viza colectivă

(1) Viza colectivă este o viză de tranzit sau de scurtă şedere acordată în scop turistic şi pentru o perioadă care să nu depăşească 30 de zile, eliberată unui grup de străini, constituit anterior solicitării, cu condiţia ca membrii acestuia să intre, să rămână şi să părăsească teritoriul României în grup.

(2) Acest tip de viză este eliberat pentru grupuri compuse dintr-un număr de minimum 5 şi maximum 50 de persoane. Conducătorul grupului trebuie să dispună de un paşaport individual şi, după caz, de o viză individuală.

(3) În cazul unor grupuri organizate de elevi care sunt cetăţeni ai unor state pentru care există obligativitatea vizei şi sunt rezidenţi într-un stat membru al Uniunii Europene, care călătoresc în România, în cadrul unor excursii şcolare sau se află în tranzit, se poate permite intrarea fără viză, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) grupul să fie însoţit de un cadru didactic din partea şcolii care organizează excursia;

b) să existe o listă oficială a participanţilor după care aceştia să poată fi identificaţi;

c) participanţii să fie în posesia unor documente valabile de trecere a frontierei de stat.

SECŢIUNEA a 3-a

Condiţii generale de acordare a vizelor

ARTICOLUL 27

Acordarea vizei române

(1) Viza română poate fi acordată străinilor, la cerere, în condiţiile şi pentru scopurile prevăzute în prezentul capitol.

(2) Viza română se acordă numai dacă:

a) sunt îndeplinite condiţiile cu privire la intrarea în România, prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), c)–h);

b) nu există vreunul dintre motivele de nepermitere a intrării pe teritoriul României, prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b)–d);

c) pe numele străinului nu a fost introdusă alertă privind refuzul eliberării vizei în Sistemul informatic integrat pe probleme de migraţie, azil şi vize;

d) pe numele străinului nu au fost primite semnalări privind nepermiterea intrării din partea reprezentanţilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European, precum şi ai statelor părţi la Acordul privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, semnat la Schengen la 14 iunie 1985, denumit în continuare Acordul Schengen, în cadrul cooperării consulare;

e) nu există motive să se considere că viza este solicitată în scopul migrării ilegale;

f) străinul nu a fost condamnat definitiv pentru infracţiuni săvârşite în străinătate, incompatibile cu scopul pentru care solicită acordarea vizei;

g) sunt îndeplinite condiţiile generale prevăzute în prezenta secţiune, precum şi condiţiile speciale de acordare a vizei în funcţie de scopul pentru care este solicitată.

ARTICOLUL 28

Condiţii cu privire la valabilitatea documentelor de călătorie

(1) Valabilitatea documentului de călătorie în care urmează să fie aplicată viza trebuie să depăşească valabilitatea vizei solicitate cu cel puţin 3 luni.

(2) Pe cale de excepţie, pentru motive de urgenţă, cu caracter umanitar sau de interes naţional ori în virtutea unor obligaţii internaţionale asumate de România, pot fi acordate vize şi străinilor care se află în posesia unor documente de trecere a frontierei de stat, a căror valabilitate este mai mică decât cea prevăzută la alin. (1), cu condiţia ca durata de valabilitate a vizei să nu o depăşească pe cea a documentului.

ARTICOLUL 29

Condiţii cu privire la solicitarea vizei

(1) Cererea de acordare a vizei trebuie să fie însoţită de documentul de trecere a frontierei de stat, valabil potrivit art. 28, în care să poată fi aplicată viza, de documente care să justifice scopul şi condiţiile călătoriei, precum şi de dovada că posedă mijloace de întreţinere pe timpul şederii în România şi pentru a părăsi teritoriul României.

(2) Pot fi acceptate ca dovadă a mijloacelor de întreţinere sumele de bani în valută convertibilă, cecuri de călătorie, carnete de cec asupra unui cont în devize, cărţi de credit cu extrasul de cont pentru acestea, emis cu cel mult două zile înaintea solicitării vizei, sau orice alte mijloace care dovedesc existenţa resurselor financiare corespunzătoare.

(3) La depunerea cererii de acordare a vizei române, solicitantul este, de regulă, chemat la interviu.

(4) Cererea de acordare a vizei de intrare în România nu se preia în următoarele cazuri:

a) nu este însoţită de documentele prevăzute la alin. (1);

b) în urma interviului nu s-a demonstrat buna-credinţă a solicitantului sau a rezultat că străinul nu îndeplineşte condiţiile generale şi speciale pentru acordarea vizei române prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.

(5) La solicitarea vizei de intrare în România străinii trebuie să se prezinte personal la autorităţile competente să acorde viza.

(6) Pot face excepţie de la prevederile alin. (3) şi (5) personalităţile marcante ale vieţii sociale, culturale, politice sau economice ori cazurile în care străinii trebuie să parcurgă o distanţă foarte mare pentru a se prezenta la misiunea diplomatică sau la oficiul consular şi numai dacă nu există niciun dubiu cu privire la buna-credinţă a solicitantului, precum şi în cazul unor grupuri organizate, când un organism recunoscut şi demn de încredere răspunde de buna-credinţă a solicitanţilor.

ARTICOLUL 30

Organele competente să acorde viza română

(1) Viza română se acordă de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României.

(2) Lista statelor ai căror cetăţeni au nevoie de viză pentru a intra pe teritoriul României este cea prevăzută în anexa nr. I la Regulamentul Consiliului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi trebuie să deţină viză pentru trecerea frontierelor externe şi a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi sunt exoneraţi de această obligaţie, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene seria L nr. 81 din 21 martie 2001.

(3) Viza de scurtă şedere se acordă de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, astfel:

a) fără aprobarea prealabilă a Centrului Naţional de Vize, pentru străinii care provin din statele prevăzute în lista menţionată la alin. (2), pentru care nu este necesară procedura invitaţiei;

b) cu aprobarea prealabilă a Centrului Naţional de Vize, pentru străinii care provin din statele menţionate în lista prevăzută la art. 37 alin. (2).

(4) În vederea aprobării cererilor pentru acordarea vizelor de scurtă şedere, Centrul Naţional de Vize solicită avizul Oficiului Român pentru Imigrări numai în cazurile stabilite prin protocol aprobat prin ordin comun al ministrului afacerilor externe şi al ministrului internelor şi reformei administrative.

(5) Avizul Oficiului Român pentru Imigrări prevăzut la alin. (4) constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a),

e), f), g) şi h), art. 8 alin. (1) lit. b)–d), precum şi la art. 27 alin. (2) lit. c) şi e).

(6) Oficiul Român pentru Imigrări emite avizul în termen de până la 7 zile lucrătoare de la data primirii solicitării Centrului Naţional de Vize. În situaţii temeinic justificate, termenul poate fi prelungit cu până la 7 zile lucrătoare.

(7) Viza de lungă şedere se acordă de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, cu aprobarea Centrului Naţional de Vize, numai după obţinerea avizului Oficiului Român pentru Imigrări.

(8) Avizul Oficiului Român pentru Imigrări prevăzut la alin. (7) constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a),

e), f), g) şi h), art. 8 alin. (1) lit. b)–d), art. 27 alin. (2) lit. c) şi e), precum şi a condiţiilor speciale pentru fiecare tip de viză.

(9) Oficiul Român pentru Imigrări emite avizul în termen de până la 30 de zile de la data primirii solicitării Ministerului Afacerilor Externe.

(10) Viza de lungă şedere pentru străinii care sunt membri de familie ai cetăţenilor români se acordă de misiunile diplomatice şi de oficiile consulare ale României, fără plata taxelor consulare.

ARTICOLUL 31

Eliberarea vizei române

Viza se eliberează de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României numai dacă la data eliberării vizei mai sunt îndeplinite condiţiile ce au stat la baza aprobării acesteia.

ARTICOLUL 32

Acordarea vizei române de către organele poliţiei de frontieră

Vizele de scurtă şedere şi de tranzit se pot acorda, cu titlu de excepţie, şi de către organele poliţiei de frontieră, în punctele de trecere a frontierei de stat, în conformitate cu prevederile Regulamentului Consiliului (CE) nr. 415/2003 privind eliberarea vizelor la frontieră, inclusiv marinarilor în tranzit, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 64 din 7 martie 2003, şi ale Regulamentului (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului privind crearea unui cod comunitar asupra regulilor ce stau la baza liberei circulaţii a persoanelor peste frontiere (Codul Frontierelor Schengen), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 105 din 13 aprilie 2006.

ARTICOLUL 33

Anularea şi revocarea vizei

(1) Viza poate fi anulată sau revocată, în străinătate de către misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, iar în ţară de către Direcţia generală afaceri consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, la solicitarea motivată a organelor poliţiei de frontieră, cu ocazia controlului pentru trecerea frontierei de stat, ori a Oficiului Român pentru Imigrări atunci când străinii se află pe teritoriul statului român. Punerea în executare a măsurii anulării sau revocării vizei în ţară se face de către organele poliţiei de frontieră ori, după caz, ale Oficiului Român pentru Imigrări.

(2) Autorităţile prevăzute la alin. (1) pot lua măsura anulării vizei în următoarele situaţii:

a) se constată că la data solicitării vizei străinii nu îndeplineau condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă;

b) străinii au obţinut viza de intrare pe baza unor documente sau informaţii false;

c) străinii au introdus sau au încercat să introducă ilegal în România alţi străini ori au înlesnit transportul sau cazarea acestora;

d) străinii au încălcat reglementările vamale sau cele privind frontiera de stat.

(3) Măsura revocării vizei poate fi dispusă de către autorităţile prevăzute la alin. (1) în următoarele situaţii:

a) străinii nu mai îndeplinesc condiţiile cerute la acordarea vizei;

b) nu se respectă scopul pentru care a fost acordată viza de intrare;

c) după acordarea vizei străinii au fost declaraţi indezirabili.

(4) Decizia de anulare sau, după caz, de revocare a vizei se comunică străinului, în scris, împreună cu motivele care au stat la baza acesteia, de către misiunea diplomatică sau de oficiul consular care a acordat viza, atunci când solicitantul se află în străinătate, de către organele poliţiei de frontieră, atunci când acesta se află în punctul de trecere a frontierei de stat, şi de către Oficiul Român pentru Imigrări, prin decizia de returnare prevăzută la art. 82, atunci când cel în cauză se află în România. De la data comunicării, anularea produce efecte retroactive, iar revocarea produce efecte numai pentru viitor.

(5) Cu ocazia comunicării deciziei se aplică pe viză ştampila cu inscripţia „ANULAT”.

(6) La controlul pentru trecerea frontierei de stat organele poliţiei de frontieră limitează perioada de valabilitate a vizei în situaţia în care constată că străinul nu posedă mijloacele de întreţinere pentru întreaga perioadă de valabilitate a acesteia. Limitarea vizei se materializează prin înscrierea pe viză a perioadei pentru care străinul are mijloace de întreţinere, potrivit legii.

SECŢIUNEA a 4-a

Condiţii speciale de acordare a vizelor de tranzit aeroportuar, de tranzit şi de scurtă şedere

ARTICOLUL 34

Condiţii de acordare a vizei de tranzit aeroportuar

(1) Viza de tranzit aeroportuar se acordă de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, cu aprobarea prealabilă a Direcţiei generale afaceri consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, cetăţenilor proveniţi din statele prevăzute în lista întocmită de Ministerul Afacerilor Externe în acest scop, în condiţiile existenţei vizei unui stat terţ, care permite străinilor continuarea călătoriei. Această viză se poate acorda în condiţiile prezentării biletului de avion valabil până la destinaţie şi permite străinilor rămânerea în zona aeroportuară cel mult 5 zile.

(2) Acest tip de viză nu este necesar în cazul:

a) membrilor echipajelor aeronavelor;

b) posesorilor de paşapoarte diplomatice şi de serviciu sau asimilate acestora;

c) posesorilor de permise de rezidenţă sau documente echivalente eliberate de statele membre ale Uniunii Europene;

d) posesorilor de vize eliberate de un stat membru al Uniunii Europene.

ARTICOLUL 35

Condiţii de acordare a vizei de tranzit

(1) Viza de tranzit se acordă solicitanţilor în următoarele condiţii:

a) sunt în posesia vizei unui stat terţ şi, dacă este cazul, a unui stat limitrof României, care permite străinilor continuarea călătoriei;

b) posedă bilet de călătorie valabil până la destinaţie sau prezintă permisul de conducere, cartea verde şi documentele de înmatriculare ale mijlocului de transport, în cazul conducătorilor auto.

(2) Sunt exceptaţi de la îndeplinirea condiţiei prevăzute la alin. (1) lit. b) însoţitorii conducătorilor auto, care călătoresc împreună cu aceştia.

ARTICOLUL 36

Condiţii de acordare a vizelor de scurtă şedere

(1) În funcţie de scopul pentru care a fost solicitată viza de scurtă şedere, este necesară îndeplinirea următoarelor condiţii:

a) misiune – viza se acordă străinilor care fac dovada că au una dintre calităţile prevăzute la art. 23 alin. (4) lit. a) şi se deplasează în România în virtutea acestor calităţi;

b) turism – viza se acordă străinilor, dacă prezintă:

c) vizită – viza se acordă străinilor, dacă prezintă:

d) afaceri – viza se acordă străinilor, dacă prezintă:

e) transport – viza se acordă străinilor dacă prezintă:

f) activităţi sportive – viza se acordă străinilor dacă prezintă:

g) activităţi culturale, ştiinţifice, umanitare, tratament medical de scurtă durată sau alte activităţi care nu contravin legilor române – viza se acordă străinilor dacă prezintă:

(2) Sunt exceptaţi de la îndeplinirea condiţiei prevăzute la alin. (1) lit. b) pct. (ii), lit. c) pct. (i), lit. d) pct. (i) şi lit. g) pct. (ii) însoţitorii conducătorilor auto care călătoresc împreună cu aceştia.

(3) Refuzul acordării vizei de scurtă şedere nu poate fi contestat.

SECŢIUNEA a 5-a

Condiţii speciale de acordare a vizelor de scurtă şedere pe bază de invitaţie

ARTICOLUL 37

Domeniul de aplicare

(1) Acordarea vizelor de scurtă şedere străinilor proveniţi din statele menţionate în lista prevăzută la art. 30 alin. (2) pentru care este stabilită procedura invitaţiei se face potrivit prevederilor art. 27–29, cu respectarea condiţiilor speciale din prezenta secţiune.

(2) Lista statelor pentru ai căror cetăţeni sunt aplicabile aceste prevederi se stabileşte de către Ministerul Afacerilor Externe, cu avizul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.

ARTICOLUL 38

Procedura invitaţiei

(1) Străinilor din categoria prevăzută la art. 37 alin. (1), posesori de paşapoarte simple, li se poate acorda viza de scurtă şedere cu una sau mai multe călătorii, dacă prezintă misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare invitaţie scrisă din partea unei persoane fizice sau juridice, din care să rezulte că aceasta va asigura costurile privind îndepărtarea, în cazul în care străinul invitat nu părăseşte România până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză, în următoarele scopuri:

a) vizită – pot face invitaţii cetăţenii români sau străinii posesori ai unui permis de şedere valabil, cu prezentarea, după caz, a următoarelor documente:

b) turism – pot face invitaţii, nominal pentru fiecare străin invitat, societăţile comerciale cu profil turistic, cu prezentarea următoarelor documente:

c) afaceri – pot face invitaţii, de regulă, pentru 3 persoane simultan, societăţile comerciale cu sediul în România. În numele societăţilor comerciale pot invita numai persoanele care sunt desemnate, conform legii, să reprezinte societatea comercială ori sunt deţinătoare ale majorităţii capitalului social. În acest caz este necesară prezentarea următoarelor documente:

(2) Invitaţiile se completează în două exemplare şi se depun la sediul formaţiunilor teritoriale ale Oficiului Român pentru Imigrări, în vederea aprobării.

(3) Aprobarea este condiţionată de verificarea documentelor prezentate şi a evidenţelor Oficiului Român pentru Imigrări, în scopul constatării îndeplinirii condiţiilor legale privind intrarea în România a străinilor în cauză şi, implicit, al prevenirii intrării în România a unor străini care nu prezintă suficiente garanţii că vor părăsi teritoriul la expirarea vizei.

(4) Soluţionarea cererilor de aprobare a invitaţiilor se face în termen de 60 de zile de la data depunerii.

(5) În cazul aprobării, un exemplar al invitaţiei va fi înmânat persoanei care invită, în scopul transmiterii către străinul invitat în vederea prezentării în original la misiunea diplomatică sau la oficiul consular unde solicită acordarea vizei române.

(6) Străinul poate solicita acordarea vizei în termen de 30 de zile de la aprobarea invitaţiei.

(7) Nu se aprobă o nouă invitaţie depusă de un solicitant, indiferent de scopul acesteia, dacă una dintre persoanele invitate anterior de acesta nu a părăsit teritoriul ţării în termenul de valabilitate al vizei.

(8) Vizele se acordă cu un drept de şedere de până la 90 de zile, în funcţie de perioada pentru care străinul este invitat.

ARTICOLUL 39

Forma şi conţinutul invitaţiei

(1) Forma, conţinutul şi elementele de siguranţă ale invitaţiei prevăzute de prezenta secţiune se stabilesc de către Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, cu avizul Ministerului Afacerilor Externe. Ministerul Internelor şi Reformei Administrative va asigura, prin Oficiul Român pentru Imigrări, confecţionarea formularelor.

(2) Costul formularelor se suportă de către persoanele fizice sau juridice care invită.

ARTICOLUL 40

Excepţii de la procedura invitaţiei

(1) Centrul Naţional de Vize poate aproba acordarea vizelor, cu avizul prealabil al Oficiului Român pentru Imigrări, fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute în prezenta secţiune, pentru următoarele categorii de străini:

a) străinul minor al cărui părinte se află în posesia unui permis de şedere în România, cu condiţia ca acesta să fie valabil cel puţin 90 de zile de la data acordării vizei de intrare;

b) soţul/soţia şi părinţii străinului care se află în posesia unui permis de şedere în România, cu condiţia ca acesta să fie valabil cel puţin 90 de zile de la data acordării vizei de intrare;

c) străinul major al cărui părinte este cetăţean român;

d) străinul, părinte al unui cetăţean român.

(2) Centrul Naţional de Vize poate aproba acordarea vizei, fără avizul Oficiului Român pentru Imigrări şi fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute în prezenta secţiune, pentru următoarele categorii de străini:

a) străinii căsătoriţi cu cetăţeni români;

b) străinii copii minori ai cetăţenilor români;

c) străinii posesori ai unui permis de şedere valabil în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European sau în statele părţi la Acordul Schengen, fără ca valabilitatea vizei să depăşească valabilitatea permisului de şedere;

d) străinii posesori ai unui permis de şedere valabil în state pentru ai căror cetăţeni nu există obligativitatea vizei de intrare în statele membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European sau în statele părţi la Acordul Schengen;

e) străinii care au aplicate în documentul de trecere a frontierei de stat vize ale statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European, ale statelor părţi la Acordul Schengen sau ale statelor pentru ai căror cetăţeni nu există obligativitatea vizei de intrare în aceste state. Viza română nu poate depăşi valabilitatea acestei vize;

f) străinii care urmează să vină în România în scop de afaceri, la solicitarea autorităţilor administrative, precum şi a societăţilor comerciale care îşi asumă, printr-o scrisoare de garanţie adresată în original Centrului Naţional de Vize, obligaţia suportării cheltuielilor privind asistenţa materială, medicală şi a celor de îndepărtare;

g) străinii care urmează să vină în România în scop de vizită, la solicitarea misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare străine acreditate în România;

h) străinii pentru care s-a solicitat acordarea vizei, în scris, la misiunile diplomatice sau oficiile consulare, din partea autorităţilor publice centrale ori a camerelor de comerţ străine;

i) persoanele pentru care s-a solicitat acordarea vizei la Centrul Naţional de Vize din partea următoarelor instituţii din România: Administraţia Prezidenţială, Parlament, Guvern şi alte autorităţi publice centrale şi locale, Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti, precum şi cele teritoriale şi a prefecturilor, care îşi asuma obligaţia suportării cheltuielilor privind asistenţa materială, medicală şi a celor de îndepărtare, printr-o scrisoare de garanţie transmisă în original;

j) şoferii de TIR;

k) personalităţile din diaspora românească şi descendenţii acestora.

SECŢIUNEA a 6-a

Condiţii speciale de acordare a vizei de lungă şedere

ARTICOLUL 41

Viza de lungă şedere pentru desfăşurarea de activităţi economice

Viza de lungă şedere pentru desfăşurarea de activităţi economice se acordă străinilor care urmează să desfăşoare activităţi economice în mod independent sau în cadrul unor asociaţii familiale, în conformitate cu legea privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice de către persoane fizice şi care prezintă următoarele documente:

a) dovada îndeplinirii condiţiilor referitoare la atestarea pregătirii profesionale, prevăzute de legea privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice de către persoane fizice;

b) asigurare medicală pe perioada valabilităţii vizei;

c) certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică.

ARTICOLUL 42

Viza de lungă şedere pentru desfăşurarea de activităţi profesionale

(1) Viza de lungă şedere pentru desfăşurarea de activităţi profesionale în mod individual se acordă străinilor care urmează să desfăşoare aceste activităţi în conformitate cu legile speciale care reglementează condiţiile de exercitare a profesiilor respective.

(2) Acest tip de viză poate fi acordat străinilor care îndeplinesc următoarele condiţii:

a) fac dovada îndeplinirii condiţiilor legale de exercitare a profesiilor respective;

b) fac dovada faptului că în ţara de origine practică o profesie similară cu cea pe care intenţionează să o desfăşoare în România;

c) prezintă dovada asigurării medicale pe perioada valabilităţii vizei;

d) prezintă certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică.

ARTICOLUL 43

Viza de lungă şedere pentru desfăşurarea de activităţi comerciale

(1) Acest tip de viză se acordă, pe baza avizului Agenţiei Române pentru Investiţii Străine, străinilor care sunt acţionari ori asociaţi, cu atribuţii de conducere sau de administrare, ai unor societăţi comerciale, persoane juridice române.

(2) Avizul Agenţiei Române pentru Investiţii Străine se acordă străinilor prevăzuţi la alin. (1), care îndeplinesc următoarele condiţii:

a) existenţa unui plan de afaceri care să cuprindă date referitoare la natura, amplasarea, durata activităţii avute în vedere, nevoile estimate de forţă de muncă, precum şi proiecţia activităţii financiare pe perioada amortizării investiţiei;

b) fac dovada, printr-un extras de cont eliberat de o bancă din România, pe numele persoanei fizice cetăţean străin, solicitant al avizului, că dispun de fondurile necesare desfăşurării activităţii, în valoare de cel puţin 100.000 euro, în cazul în care sunt acţionari într-o societate pe acţiuni, şi 70.000 euro, în cazul în care sunt asociaţi într-o societate cu răspundere limitată;

c) investiţia pe care o va realiza societatea în viitor, potrivit planului de afaceri prevăzut la lit. a), să presupună aporturi de capital sau tehnologie în valoare minimă de 100.000 euro pentru o societate pe acţiuni sau de 70.000 euro pentru o societate cu răspundere limitată;

d) alternativ la investiţia prevăzută la lit. c) poate fi crearea a minimum 10 locuri de muncă pentru o societate cu răspundere limitată şi minimum 15 locuri pentru o societate pe acţiuni.

(3) În cazul societăţilor cu doi sau mai mulţi asociaţi ori acţionari, care solicită acordarea avizului, condiţiile prevăzute la alin. (2) vor trebui analizate pentru fiecare solicitant în mod separat, valoarea investiţiei pe care societatea urmează să o realizeze sau numărul locurilor de muncă ce urmează a fi create majorându-se în mod corespunzător, în funcţie de numărul solicitanţilor de aviz.

(4) Străinii care au mai obţinut anterior un aviz din partea Agenţiei Române pentru Investiţii Străine pot solicita eliberarea unui alt aviz numai în condiţiile în care dovedesc imposibilitatea obiectivă de realizare a planului de afaceri anterior.

(5) Solicitarea de viză va fi însoţită de următoarele:

a) avizul Agenţiei Române pentru Investiţii Străine;

b) certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică;

c) asigurare medicală pe perioada valabilităţii vizei.

(6) Cererea însoţită de documentele prevăzute la alin. (5) se depune la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României şi se transmite, prin intermediul Direcţiei generale afaceri consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, Oficiului Român pentru Imigrări, pentru avizare conform competenţelor.

(7) Avizul Agenţiei Române pentru Investiţii Străine este valabil 6 luni de la data emiterii şi are drept scop constatarea îndeplinirii condiţiilor tehnice şi de utilitate economică a activităţii ce urmează a fi desfăşurată de către străin.

ARTICOLUL 44

Viza de lungă şedere pentru angajare în muncă

(1) Viza de lungă şedere pentru angajare în muncă se acordă străinilor pe baza autorizaţiei de muncă eliberate de Oficiul Român pentru Imigrări.

(2) Autorizaţia de muncă se eliberează, la solicitarea angajatorului, dacă se constată îndeplinirea următoarelor condiţii:

a) angajatorul face dovada faptului că desfăşoară o activitate legală în România, că nu are datorii şi că a făcut o selecţie legală, cu prezentarea dovezilor care să ateste acestea, potrivit prevederilor legislaţiei speciale privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României;

b) străinul îndeplineşte condiţiile speciale de pregătire profesională, experienţă în activitate şi autorizare, este apt din punct de vedere medical să desfăşoare activitatea respectivă, nu are antecedente penale, se încadrează în contingentul anual aprobat prin hotărâre a Guvernului, potrivit prevederilor legislaţiei speciale privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, precum şi a celor prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), e), f), g) şi h), art. 8 alin. (1) lit. b)–d), art. 27 alin. (2) lit. c) şi e).

(3) Autorizaţia de muncă nu se acordă străinilor care în ultimii 2 ani au avut un drept de şedere pentru desfăşurarea de activităţi comerciale şi nu au respectat planul de afaceri prevăzut la art. 43 alin. (2) lit. a).

(4) Oficiul Român pentru Imigrări emite autorizaţia în termen de 30 de zile de la data primirii solicitării din partea angajatorului. În cazurile în care pentru constatarea îndeplinirii condiţiilor de obţinere a autorizaţiei sunt necesare verificări suplimentare, termenul de soluţionare a cererii poate fi prelungit cu cel mult 15 zile.

(5) Solicitarea de viză trebuie să fie însoţită de următoarele documente:

a) autorizaţia de muncă, eliberată de Oficiul Român pentru Imigrări;

b) dovada mijloacelor de întreţinere la nivelul salariului minim garantat în plată pentru întreaga perioadă înscrisă în viză;

c) certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de autorităţile din ţara de domiciliu sau de reşedinţă;

d) asigurarea medicală pe perioada valabilităţii vizei.

(6) Străinul poate solicita viza de lungă şedere pentru angajare în muncă în termen de 30 de zile de la eliberarea autorizaţiei. Viza se aprobă de Centrul Naţional de Vize, fără a mai fi necesară şi obţinerea avizului prevăzut la art. 30 alin. (7).

ARTICOLUL 45

Viza de lungă şedere pentru studii

(1) Viza de lungă şedere pentru studii poate fi acordată, la cerere, străinilor care solicită intrarea pe teritoriul României în calitate de student sau care participă la un program de schimb de elevi.

(2) Calitatea de student o au străinii acceptaţi la studii de către o instituţie de învăţământ de stat sau particulară, acreditată potrivit legii, inclusiv pentru participarea la cursuri de doctorat.

(3) Solicitarea trebuie să fie însoţită de următoarele documente:

a) în cazul studenţilor:

b) în cazul străinilor care participă la un program de schimb de elevi:

(4) Străinii care participă la un program de schimb de elevi trebuie să aibă vârsta cuprinsă, de regulă, între 7 şi 19 ani.

(5) Străinii bursieri ai statului român, precum şi cei de origine română nu sunt obligaţi să prezinte documentele prevăzute la alin. (3) lit. a) pct. (iii).

(6) Viza prevăzută la alin. (1) se acordă şi străinilor acceptaţi la studii în baza documentelor internaţionale la care România este parte.

ARTICOLUL 46

Viza de lungă şedere pentru reîntregirea familiei

(1) Sponsorul posesor al unui permis de şedere temporară valabil un an, al unui permis de şedere permanentă sau beneficiar al statutului de refugiat ori al protecţiei subsidiare poate solicita reîntregirea familiei pentru:

a) soţ/soţie;

b) copiii minori necăsătoriţi ai sponsorului sau ai soţului/ soţiei, inclusiv cei adoptaţi şi care se află în întreţinerea efectivă a sponsorului sau a soţului/soţiei.

(2) Oficiul Român pentru Imigrări poate aproba, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, reîntregirea familiei şi pentru următoarele categorii:

a) rudele de gradul I în linie ascendentă ale sponsorului sau ale soţului/soţiei, în cazul în care nu se pot întreţine singure şi nu se bucură de un sprijin familial adecvat în ţara de origine;

b) copiii adulţi necăsătoriţi ai sponsorului sau ai soţului/soţiei, în cazul în care aceştia nu se pot întreţine singuri din motive medicale.

(3) Minorii neînsoţiţi, beneficiari ai statutului de refugiat sau ai protecţiei subsidiare, pot solicita reîntregirea familiei pentru:

a) rudele de gradul I în linie ascendentă sau tutorele legal; ori

b) atunci când aceştia nu există sau nu pot fi identificaţi, orice altă rudă a acestuia.

(4) Străinii prevăzuţi la alin. (1), titulari ai unui drept de şedere în scop de studii, pot solicita reîntregirea familiei pentru soţ/soţie şi copiii minori necăsătoriţi, cu condiţia ca data încheierii căsătoriei să fie anterioară obţinerii dreptului de şedere.

(5) Străinii beneficiari ai statutului de refugiat sau ai protecţiei subsidiare pot solicita reîntregirea familiei pentru soţ/soţie numai dacă data la care a fost încheiată căsătoria este anterioară obţinerii uneia dintre aceste forme de protecţie.

(6) Străinii prevăzuţi la alin. (1), titulari ai unui drept de şedere pentru desfăşurarea de activităţi de cercetare ştiinţifică, pot solicita reîntregirea familiei, chiar dacă valabilitatea permisului de şedere este mai mică de un an.

(7) Cererea-tip se depune la formaţiunea teritorială a Oficiului Român pentru Imigrări pe a cărei rază solicitantul locuieşte în mod legal şi va fi însoţită de următoarele documente:

a) certificatul de căsătorie sau, după caz, dovada legăturii de rudenie;

b) declaraţia solicitantului, în formă autentică, din care să reiasă că membrii de familie vor locui împreună cu acesta;

c) copia documentului care atestă dreptul de şedere pe teritoriul României;

d) dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit;

e) dovada mijloacelor de întreţinere;

f) asigurarea medicală a solicitantului.

(8) În cazul în care există dubii cu privire la legătura de rudenie, Oficiul Român pentru Imigrări poate solicita şi alte dovezi pentru stabilirea acesteia.

(9) Cererea se aprobă în cazul îndeplinirii următoarelor condiţii:

a) să nu existe o stare de bigamie sau de poligamie;

b) solicitantul să deţină un spaţiu de locuit considerat normal pentru o familie similară din România;

c) solicitantul să posede mijloace de întreţinere, pe lângă cele necesare pentru propria întreţinere potrivit legii, în cuantum corespunzător salariului minim net pe economie pentru fiecare membru de familie.

(10) Pentru beneficiarii statutului de refugiat sau ai protecţiei subsidiare, care solicită reîntregirea familiei, nu este obligatorie prezentarea documentelor prevăzute la alin. (7) lit. d)–f) şi nici îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (9) lit. b) şi c).

(11) Cererea va fi soluţionată în termen de maximum 3 luni de la data depunerii.

(12) Aprobarea cererii va fi comunicată în scris solicitantului, în vederea transmiterii acesteia membrilor de familie interesaţi, care o prezintă la misiunea diplomatică sau la oficiul consular odată cu cererea de acordare a vizei române.

(13) În cazul respingerii cererii, motivele vor fi comunicate străinului în scris.

(14) Viza se eliberează de către misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României din ţara în care membrii de familie îşi au reşedinţa sau domiciliul.

(15) Solicitarea de viză trebuie să fie însoţită de următoarele documente:

a) comunicarea Oficiului Român pentru Imigrări, prevăzută la alin. (12);

b) dovada asigurării medicale pe perioada valabilităţii vizei;

c) certificatul de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de autorităţile din ţara de domiciliu sau de reşedinţă a străinului.

(16) Pot solicita viză pentru reîntregirea familiei şi următoarele categorii de persoane:

a) străinii căsătoriţi cu cetăţeni români;

b) străinii necăsătoriţi care convieţuiesc cu cetăţeni români necăsătoriţi, dacă au cel puţin un copil împreună, denumiţi în continuare parteneri;

c) copiii cetăţeanului român, ai soţului/soţiei sau ai partenerului, inclusiv cei adoptaţi, care nu au împlinit vârsta de 21 de ani sau care se află în întreţinerea cetăţeanului român, a soţului/soţiei sau a partenerului;

d) rudele de gradul I în linie ascendentă ale cetăţeanului român sau ale soţului/soţiei acestuia.

(17) Solicitarea de viză depusă de persoanele prevăzute la alin. (16) va fi însoţită de certificatul de căsătorie sau, după caz, de dovada existenţei legăturii de rudenie sau a calităţii de partener.

(18) Adopţia trebuie să fie dispusă printr-o decizie a unei autorităţi române competente, în condiţiile legii, sau printr-o decizie a unei autorităţi a altui stat, care produce efecte juridice pe teritoriul României.

(19) Acordarea vizei de lungă şedere pentru reîntregirea familiei poate fi refuzată atunci când solicitarea se întemeiază pe o căsătorie de convenienţă constatată anterior, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

ARTICOLUL 47

Viza de lungă şedere pentru activităţi umanitare sau religioase

Viza de lungă şedere pentru activităţi umanitare sau religioase se acordă străinilor, la cerere, de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României din ţara în care aceştia îşi au reşedinţa sau domiciliul, în următoarele condiţii:

a) existenţa avizului Ministerului Culturii şi Cultelor ori, după caz, al Comisiei interdepartamentale pentru coordonarea şi sprijinirea activităţilor umanitare din cadrul Ministerului Sănătăţii;

b) dovada calităţii de reprezentant al unei organizaţii religioase legal înfiinţate în România sau al unei organizaţii umanitare;

c) dovada spaţiului de locuit şi a mijloacelor de întreţinere, la nivelul a trei salarii medii pe economia naţională;

d) dovada asigurării medicale şi că nu suferă de boli care pot pune în pericol sănătatea publică;

e) prezentarea certificatului de cazier judiciar sau a altui document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de autorităţile din ţara de origine a străinului.

ARTICOLUL 48

Viza de lungă şedere pentru desfăşurarea de activităţi de cercetare ştiinţifică

(1) Viza de lungă şedere pentru desfăşurarea de activităţi de cercetare ştiinţifică se acordă străinilor în baza avizului Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică şi al Oficiului Român pentru Imigrări.

(2) Avizul Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică se eliberează la solicitarea unităţilor şi instituţiilor de cercetare-dezvoltare, cu îndeplinirea următoarelor condiţii:

a) unităţile de cercetare-dezvoltare să fie atestate în condiţiile legii;

b) să existe un acord de primire între unităţile prevăzute la lit. a) şi cercetătorul care a fost acceptat să desfăşoare activităţi în cadrul unui proiect de cercetare ştiinţifică. Forma şi condiţiile în care se încheie acordul de primire vor fi stabilite prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului.

(3) Solicitarea de viză trebuie să fie însoţită de următoarele documente:

a) acordul de primire avizat de Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică;

b) certificatul de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de autorităţile din ţara de domiciliu sau de reşedinţă;

c) asigurarea medicală valabilă pe perioada valabilităţii vizei.

ARTICOLUL 49

Viza de lungă şedere pentru alte scopuri

(1) Viza de lungă şedere pentru alte scopuri se acordă, la cerere, de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României din ţara în care aceştia îşi au reşedinţa sau domiciliul, următoarelor categorii de străini:

a) celor detaşaţi de către:

b) celor al căror acces pe piaţa muncii din România este reglementat prin acorduri bilaterale încheiate de România cu alte state;

c) celor desemnaţi ca administratori ai unei societăţi comerciale, dacă fac dovada că îndeplinesc în mod cumulativ următoarele condiţii:

d) celor care solicită intrarea pe teritoriul României în scopul formării profesionale neremunerate în cadrul unei întreprinderi din sectorul public sau privat ori în cadrul unui furnizor de formare profesională acreditat, dacă fac dovada că îndeplinesc în mod cumulativ următoarele condiţii:

e) celor care desfăşoară activităţi în cadrul unor programe de voluntariat, dacă fac dovada că îndeplinesc în mod cumulativ următoarele condiţii:

f) celor care urmează tratament medical de lungă durată, în cadrul instituţiilor medicale publice sau private, dacă prezintă scrisoare de acceptare din partea instituţiilor respective, în care să fie precizate diagnosticul şi durata tratamentului. Această viză poate fi acordată şi pentru un eventual însoţitor, care asistă străinul aflat în imposibilitatea de a se îngriji singur, dacă acest lucru este menţionat expres în scrisoarea de acceptare;

g) celor care desfăşoară alte activităţi ce nu contravin legilor române, dacă îşi justifică prezenţa pe teritoriul României.

(2) Străinilor din categoriile prevăzute la alin. (1) li se acordă viză dacă:

a) prezintă dovada asigurării medicale pe perioada de valabilitate a vizei;

b) prezintă dovada asigurării condiţiilor de cazare;

c) prezintă certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de autorităţile din ţara de origine.

CAPITOLUL IV

Prelungirea dreptului de şedere temporară.

Acordarea dreptului de şedere permanentă

SECŢIUNEA 1

Prelungirea dreptului de şedere temporară în România

ARTICOLUL 50

Condiţii de prelungire a dreptului de şedere temporară

(1) Străinilor care au intrat în România în baza unei vize de lungă şedere, precum şi celor care sunt exceptaţi de la obligativitatea obţinerii vizei de lungă şedere li se poate prelungi dreptul de şedere temporară de către Oficiul Român pentru Imigrări sau de formaţiunile sale teritoriale, în condiţiile prevăzute în prezenta secţiune.

(2) Dreptul de şedere temporară în România se poate prelungi succesiv pentru perioade de până la un an, numai dacă:

a) sunt îndeplinite în continuare condiţiile cu privire la intrarea în România, prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. c), e), f), g) şi h);

b) nu a intervenit, pe perioada şederii în România, vreunul dintre motivele de nepermitere a intrării prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b)–d) şi alin. (2);

c) posedă document de călătorie valabil, cu excepţia cazurilor în care documentul de călătorie a expirat după intrarea în România şi, din motive independente de voinţa străinului, acesta nu a putut fi prelungit;

d) solicită acordarea sau prelungirea dreptului de şedere pentru acelaşi scop pentru care i s-a acordat viza sau i s-a prelungit dreptul de şedere în baza căruia se află pe teritoriul României, cu excepţia membrilor de familie ai cetăţeanului român, dacă solicită prelungirea dreptului de şedere temporară pentru reîntregirea familiei;

e) a respectat anterior scopul pentru care i s-a aprobat şederea în România;

f) face dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit la adresa la care declară că are reşedinţa pe teritoriul României. În cazul străinilor care beneficiază de un drept de şedere pentru reîntregirea familiei, dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit se poate face de către sponsorul sau cetăţeanul român ai cărui membri de familie sunt şi cu care aceştia locuiesc;

g) prezintă dovada asigurării sociale de sănătate;

h) prezintă dovada achitării taxelor aferente prelungirii dreptului de şedere şi a costului documentului ce se emite în acest scop;

i) sunt îndeplinite condiţiile generale prevăzute în prezenta secţiune, precum şi condiţiile speciale de prelungire a dreptului de şedere în funcţie de scopul pentru care este solicitată aceasta.

(3) Străinii sunt obligaţi ca, la expirarea valabilităţii documentelor prevăzute la alin. (2) lit. c), f) şi g), să întreprindă demersurile necesare prelungirii valabilităţii sau reînnoirii acestora.

(4) Prelungirea dreptului de şedere se poate acorda şi pentru perioade mai mari de un an în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă sau pe bază de reciprocitate.

ARTICOLUL 51

Solicitarea prelungirii dreptului de şedere temporară

(1) Cererile de prelungire a dreptului de şedere temporară se depun personal de către solicitanţi, cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea termenului pentru care li s-a aprobat şederea, la formaţiunile teritoriale ale Oficiului Român pentru Imigrări de la locul de reşedinţă.

(2) Cererea va fi însoţită de documentul de trecere a frontierei de stat, în original şi în copie, de un certificat medical eliberat de o instituţie sanitară publică sau privată, din care să rezulte că nu suferă de boli care pot pune în pericol sănătatea publică, de dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit la adresa la care declară că are reşedinţa pe teritoriul României, de dovada asigurării sociale de sănătate, a mijloacelor de întreţinere şi a taxelor aferente prelungirii dreptului de şedere şi costului documentului ce se emite în acest scop, precum şi de celelalte acte prevăzute în prezentul capitol, în funcţie de scopul pentru care solicită aprobarea şederii în România.

(3) Dovada mijloacelor de întreţinere poate fi făcută cu adeverinţă de salariu, talon de pensie, declaraţie privind impozitul pe venitul global, extras de cont bancar ori alte documente echivalente.

(4) Cererea va fi soluţionată în termen de 30 de zile de la data depunerii acesteia. În cazurile în care, pentru constatarea îndeplinirii condiţiilor de prelungire a dreptului de şedere, sunt necesare verificări suplimentare, termenul de soluţionare a cererii poate fi prelungit cu cel mult 15 zile.

(5) Când prelungirea dreptului de şedere este solicitată în baza căsătoriei şi sunt necesare verificări suplimentare conform art. 63, termenul de soluţionare a cererii poate fi prelungit până la maximum 90 de zile, caz în care dreptul de şedere se prelungeşte de drept până la soluţionarea cererii.

(6) Dacă este necesar, solicitantul poate fi chemat la interviu.

ARTICOLUL 52

Refuzul prelungirii dreptului de şedere temporară în România

(1) Dacă la data depunerii cererii nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile generale şi condiţiile speciale în funcţie de scopul şederii, prevăzute în prezenta secţiune, străinului i se refuză prelungirea dreptului de şedere temporară.

(2) Decizia de refuz al prelungirii dreptului de şedere, precum şi motivele care au stat la baza acesteia se comunică solicitantului prin decizia de returnare prevăzută la art. 82.

1. Prelungirea dreptului de şedere temporară pentru desfăşurarea de activităţi economice, profesionale şi comerciale

ARTICOLUL 53

Prelungirea dreptului de şedere temporară pentru străinii care desfăşoară activităţi economice

(1) Străinului intrat în România în scopul desfăşurării de activităţi economice în mod independent sau în cadrul unor asociaţii familiale i se prelungeşte dreptul de şedere temporară în acest scop, dacă:

a) prezintă autorizaţia de desfăşurare a activităţii, în original şi în copie, eliberată potrivit legii;

b) prezintă dovada deţinerii legale a spaţiului în care îşi desfăşoară activitatea;

c) face dovada mijloacelor de întreţinere în cuantum de cel puţin 250 euro lunar;

d) activitatea desfăşurată corespunde condiţiilor pentru care a fost acordat dreptul de şedere iniţial;

e) obiectul activităţii desfăşurate este cel iniţial ori o continuare sau un rezultat al acesteia.

(2) Cererea de prelungire a dreptului de şedere temporară trebuie însoţită de următoarele documente:

a) autorizaţia de desfăşurare a activităţii, în original şi în copie, eliberată potrivit legii;

b) dovada deţinerii legale a spaţiului în care îşi desfăşoară activitatea;

c) documente care să ateste venituri personale în cuantum de cel puţin 250 euro lunar, obţinute din activitatea desfăşurată.

ARTICOLUL 54

Prelungirea dreptului de şedere pentru activităţi profesionale

Străinului intrat în România în scopul exercitării în mod individual a unei activităţi profesionale i se poate prelungi dreptul de şedere temporară, dacă îndeplineşte următoarele condiţii:

a) face dovada faptului că exercită în mod efectiv activitatea profesională în condiţiile prevăzute de legea specială;

b) prezintă documente care să ateste venituri personale în cuantum de cel puţin 250 euro lunar.

ARTICOLUL 55

Prelungirea dreptului de şedere pentru desfăşurarea de activităţi comerciale

(1) Străinului intrat în România în scopul desfăşurării de activităţi comerciale i se poate prelungi dreptul de şedere temporară, în următoarele condiţii:

a) are avizul Agenţiei Române pentru Investiţii Străine;

b) deţine legal spaţiul pentru sediul social;

c) este acţionar sau asociat al societăţii comerciale, cu atribuţii de conducere sau de administrare;

d) deţine mijloace de întreţinere în cuantum de cel puţin 700 euro lunar, dacă este acţionar, şi 500 euro lunar, dacă este asociat.

(2) Prelungirile ulterioare ale dreptului de şedere temporară se pot acorda dacă străinul îndeplineşte următoarele condiţii:

a) activitatea societăţii comerciale se desfăşoară în conformitate cu planul de afaceri;

b) obiectul activităţii desfăşurate este cel iniţial ori o continuare sau un rezultat al acestuia;

c) deţine legal spaţiul pentru sediul social;

d) este acţionar sau asociat al societăţii comerciale, cu atribuţii de conducere sau de administrare;

e) investiţia este concretizată fie în aport de capital sau tehnologie în valoare de 70.000 euro, în cazul acţionarului, sau 50.000 euro, în cazul asociatului, fie, alternativ, în crearea a cel puţin 15 locuri de muncă, în cazul acţionarului, şi 10 în cazul asociatului. În cazul creării de locuri de muncă, acestea trebuie să fie încadrate cu persoane angajate cu normă întreagă de muncă, în condiţiile legii;

f) deţine mijloace de întreţinere în cuantum de cel puţin 700 euro lunar, dacă este acţionar, şi 500 euro lunar, dacă este asociat, obţinute din activitatea desfăşurată pe teritoriul României.

(3) Dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute în prezentul articol se face cu următoarele documente:

a) planul de afaceri avizat de Agenţia Română pentru Investiţii Străine;

b) documentele care atestă că activitatea se desfăşoară în conformitate cu planul de afaceri;

c) certificatul constatator, din care să rezulte calitatea solicitantului, denumirea, sediul social şi obiectul principal de activitate al societăţii comerciale, menţiunile efectuate la comunicarea instanţelor de judecată, durata de funcţionare a societăţii comerciale;

d) înscrierile de menţiuni prevăzute de lege, corespunzătoare modificărilor intervenite cu privire la actul constitutiv al societăţii comerciale;

e) certificatul cuprinzând principalii indicatori economico-financiari emis de instituţia competentă, care să cuprindă, conform bilanţului anual, date referitoare la active imobilizate total, cifra de afaceri, profitul net sau pierderi;

f) adeverinţă eliberată de inspectoratul teritorial de muncă, din care să rezulte numărul persoanelor angajate sau contractele de muncă înregistrate la această instituţie.

(4) În cazul investiţiilor de cel puţin 100.000 euro sau dacă au fost create cel puţin 25 de locuri de muncă, dovada mijloacelor de întreţinere se poate face şi cu alte documente legale. Pentru investiţiile de cel puţin 200.000 euro sau dacă au fost create cel puţin 50 de locuri de muncă, nu este necesară dovada mijloacelor de întreţinere.

(5) Dreptul de şedere temporară în acest scop se prelungeşte succesiv pentru perioade de un an, iar în cazul străinilor care fac dovada că au efectuat investiţii de minimum 500.000 de euro sau că au creat peste 50 de locuri de muncă cu normă întreagă, dreptul de şedere se prelungeşte pe perioade de 3 ani.

(6) Cuantumul investiţiei şi numărul locurilor de muncă se calculează în funcţie de cota de participare a asociatului sau acţionarului la societatea comercială.

2. Prelungirea dreptului de şedere temporară pentru străinii angajaţi în muncă

ARTICOLUL 56

Prelungirea dreptului de şedere temporară în scop de muncă

(1) Străinilor intraţi în România în scopul angajării în muncă li se prelungeşte dreptul de şedere temporară, dacă:

a) sunt titulari ai unei autorizaţii de muncă valabile;

b) prezintă contractul individual de muncă vizat de inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază îşi are sediul angajatorul sau o convenţie civilă încheiată cu o structură sportivă, în condiţiile legii, dacă străinii desfăşoară activităţi în calitate de sportiv profesionist;

c) salariul înscris în contractul individual de muncă este cel puţin la nivelul salariului minim garantat în plată;

d) actul medical de atestare a stării de sănătate, din care să rezulte că străinul este apt pentru a fi încadrat în muncă;

e) certificatul de atestare fiscală emis de administraţia finanţelor publice în a cărei rază teritorială îşi are sediul angajatorul privind achitarea la zi a obligaţiilor către bugetul public naţional, doar la prelungirile ulterioare sau dacă între data înregistrării solicitării pentru eliberarea autorizaţiei şi data înregistrării cererii pentru eliberarea permisului de şedere au trecut mai mult de 60 de zile;

f) copia actului de identitate şi, după caz, a autorizaţiei sau a altui document legal care atestă exercitarea unei activităţi ori profesii independente, dacă angajatorul este persoană fizică.

(2) Prelungirile ulterioare ale dreptului de şedere temporară în scop de muncă se acordă dacă străinul prezintă documentele prevăzute la alin. (1) lit. b), c) şi e), precum şi dacă îndeplineşte condiţiile pentru prelungirea autorizaţiei de muncă.

(3) Cererea pentru prelungirea dreptului de şedere temporară se depune de către străin cel târziu la data încetării dreptului de şedere.

(4) Dreptul de şedere temporară se prelungeşte pentru o perioadă egală cu perioada de valabilitate a autorizaţiei de muncă sau, după caz, cu perioada pentru care valabilitatea acesteia se prelungeşte.

(5) Străinilor care pot fi încadraţi în muncă la persoane fizice sau juridice din România, fără autorizaţie de muncă, în condiţiile legii, li se poate prelungi dreptul de şedere fără îndeplinirea condiţiei prevăzute la alin. (1) lit. a).

ARTICOLUL 57

Prelungirea dreptului de şedere pentru străinii al căror acces pe piaţa muncii din România este reglementat prin acorduri bilaterale încheiate de România cu alte state

(1) Condiţiile referitoare la intrarea şi şederea străinilor al căror acces pe piaţa muncii din România este reglementat prin acorduri bilaterale încheiate cu alte state sunt prevăzute în aceste acorduri.

(2) Angajatorul are obligaţia ca, în termen de 5 zile de la intrarea în România a străinilor prevăzuţi la alin. (1), să comunice, în scris, formaţiunii Oficiului Român pentru Imigrări, competentă teritorial, situaţia nominală a acestora.

3. Prelungirea dreptului de şedere temporară pentru străinii veniţi în scop de studii

ARTICOLUL 58

Prelungirea dreptului de şedere temporară pentru studii

(1) Străinii intraţi în România pentru studii pot solicita prelungirea dreptului de şedere, astfel:

a) în cazul studenţilor sau elevilor, pentru perioade succesive de până la un an, dacă:

b) în cazul străinilor care participă la un program de schimb de elevi, pe o perioadă care să nu depăşească un an, dacă:

(2) Străinilor de origine română li se poate prelungi dreptul de şedere temporară pentru studii, fără îndeplinirea condiţiei prevăzute la alin. (1) lit. a) pct. (iii).

(3) Dreptul de şedere temporară pentru studii se poate prelungi cu cel mult 90 de zile după absolvirea studiilor, în vederea definitivării situaţiei şcolare sau universitare şi a avizării documentelor de studii.

ARTICOLUL 59

Schimbarea profilului de studiu

(1) Străinul căruia i s-a acordat sau, după caz, i s-a prelungit dreptul de şedere în scop de studii în România poate schimba profilul de studiu sau al specializării profesionale, în conformitate cu legislaţia în vigoare, cu condiţia ca durata totală a şederii prevăzută pentru studiile iniţiale să nu fie depăşită.

(2) În situaţia în care, prin schimbarea profilului de studiu sau a specializării profesionale, se depăşeşte durata totală a şederii prevăzută pentru studiile iniţiale, este necesară obţinerea unei noi vize de lungă şedere în scop de studii.

ARTICOLUL 60

Activitatea profesională a străinilor admişi la studii

(1) Străinii cărora li s-a acordat dreptul de şedere în scop de studii pot lucra pentru a-şi completa mijloacele de întreţinere numai cu program redus.

(2) Activitatea lucrativă desfăşurată nu constituie motiv de eliberare a unui permis de şedere pentru muncă.

ARTICOLUL 61

Bursieri ai statului român

(1) Străinilor intraţi în România în scop de studii, bursieri ai statului român, li se prelungeşte dreptul de şedere, în condiţiile prevăzute la art. 58 şi 59, fără a fi necesară prezentarea dovezii mijloacelor de întreţinere şi a taxelor de studii.

(2) Permisele de şedere pentru această categorie de străini se acordă pe o perioadă egală cu durata totală a studiilor şi cu scutire de la plata taxelor consulare.

4. Prelungirea dreptului de şedere temporară pentru reîntregirea familiei

ARTICOLUL 62

Prelungirea dreptului de şedere temporară pentru reîntregirea familiei

(1) Străinilor intraţi în România în conformitate cu prevederile art. 46, cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 46 alin. (16), li se poate prelungi dreptul de şedere, astfel:

a) pentru soţul/soţia sponsorului, dacă:

b) pentru ceilalţi membri de familie ai sponsorului, dacă:

(2) Pentru membrii de familie ai beneficiarilor statutului de refugiat sau ai protecţiei subsidiare care solicită prelungirea dreptului de şedere temporară pentru reîntregirea familiei nu este obligatorie îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a) pct. (iv), respectiv la alin. (1) lit. b) pct. (iii).

(3) Străinilor membri de familie ai unui cetăţean român li se poate prelungi dreptul de şedere, dacă cetăţeanul român, potrivit legii, are domiciliul sau reşedinţa în România, astfel:

a) pentru străinii căsătoriţi cu cetăţeni români, dacă:

b) pentru parteneri, dacă:

c) pentru copiii cetăţeanului român, ai soţului/soţiei sau ai partenerului, inclusiv cei adoptaţi, care nu au împlinit vârsta de 21 de ani sau care se află în întreţinerea cetăţeanului român, a soţului/soţiei sau a partenerului, dacă:

d) pentru rudele de gradul I în linie ascendentă ale cetăţeanului român sau ale soţului/soţiei acestuia, dacă prezintă documente din care să rezulte existenţa legăturii de rudenie.

(4) În cazul constatării existenţei unei stări de bigamie sau de poligamie, solicitantului i se refuză prelungirea dreptului de şedere.

(5) Dreptul de şedere temporară se prelungeşte individual, pentru fiecare membru de familie pe aceeaşi perioadă pentru care i s-a acordat dreptul de şedere sponsorului. Soţului/soţiei şi membrilor de familie ai unui cetăţean român sau ai sponsorului titular al unui drept de şedere permanentă li se poate prelungi dreptul de şedere temporară pentru perioade de până la 5 ani.

(6) Prelungirea dreptului de şedere temporară pentru străinii prevăzuţi la alin. (3) se efectuează cu scutire de la plata taxelor consulare.

ARTICOLUL 63

Căsătoria de convenienţă

(1) Oficiul Român pentru Imigrări refuză prelungirea dreptului de şedere obţinut în baza căsătoriei dacă, în urma verificărilor efectuate, rezultă că acea căsătorie este de convenienţă.

(2) Elementele pe baza cărora se poate constata faptul că o căsătorie este de convenienţă pot fi următoarele:

a) coabitarea matrimonială nu există;

b) soţii nu s-au cunoscut înaintea căsătoriei;

c) lipsa unei contribuţii efective la îndeplinirea obligaţiilor născute din căsătorie;

d) soţii nu vorbesc o limbă înţeleasă de amândoi;

e) există date că anterior unul dintre soţi a încheiat o căsătorie de convenienţă;

f) soţii sunt inconsecvenţi în declararea datelor cu caracter personal, a circumstanţelor în care s-au cunoscut ori a altor informaţii relevante despre aceştia;

g) încheierea căsătoriei a fost condiţionată de plata unei sume de bani între soţi, cu excepţia sumelor primite cu titlu de dotă.

(3) Constatarea elementelor prevăzute la alin. (2) se realizează de către ofiţerul de interviu. Aceste elemente pot rezulta din:

a) datele obţinute în urma interviului;

b) înscrisuri;

c) declaraţiile celor în cauză sau ale unor terţe persoane;

d) controale la domiciliul conjugal ori alte verificări suplimentare.

ARTICOLUL 64

Dreptul de şedere temporară acordat membrilor de familie în mod independent

(1) Străinului, titular al unui drept de şedere pentru reîntregirea familiei, i se poate prelungi dreptul de şedere temporară în mod independent în următoarele cazuri:

a) pentru membrii de familie ai sponsorului, dacă:

b) pentru membrii de familie ai cetăţeanului român, dacă:

(2) Pentru prelungirea dreptului de şedere solicitantul va prezenta suplimentar, după caz, certificatul de naştere, certificatul de deces sau hotărârea judecătorească de desfacere a căsătoriei.

(3) Dreptul de şedere prevăzut la alin. (1) se prelungeşte pentru o perioadă de până la 6 luni.

(4) Prelungirile ulterioare ale dreptului de şedere se acordă în condiţiile şi pentru scopurile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă, fără a mai fi necesară părăsirea teritoriului României.

ARTICOLUL 65

Exercitarea de activităţi economice şi angajarea în muncă

(1) Străinii, titulari ai unui drept de şedere pentru reîntregirea familiei, pot fi angajaţi sau pot desfăşura activităţi economice, în condiţiile legii.

(2) Autorizaţia de muncă sau, după caz, autorizaţia de desfăşurare a activităţii se eliberează în condiţiile legii, pe baza dreptului de şedere.

5. Prelungirea dreptului de şedere temporară pentru activităţi umanitare sau religioase. Alte situaţii de prelungire a dreptului de şedere

ARTICOLUL 66

Prelungirea dreptului de şedere temporară pentru activităţi umanitare sau religioase

(1) Străinii intraţi în România în baza unei vize de lungă şedere, pentru desfăşurarea de activităţi umanitare sau religioase, pot solicita prelungirea dreptului de şedere temporară dacă:

a) prezintă avizul Comisiei interdepartamentale pentru coordonarea şi sprijinirea activităţilor umanitare din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice, în cazul în care solicită acordarea sau prelungirea dreptului de şedere pentru activităţi umanitare;

b) prezintă avizul Ministerului Culturii şi Cultelor, în cazul în care solicită acordarea sau prelungirea dreptului de şedere pentru activităţi religioase.

(2) Străinul care solicită prelungirea dreptului de şedere pentru activităţi umanitare sau religioase nu trebuie să facă dovada mijloacelor de întreţinere.

(3) Dreptul de şedere în acest scop se prelungeşte pentru o perioadă egală cu durata avizului.

ARTICOLUL 67

Prelungirea dreptului de şedere temporară pentru desfăşurarea de activităţi de cercetare ştiinţifică

(1) Străinilor intraţi în România în scopul desfăşurării de activităţi de cercetare ştiinţifică li se prelungeşte dreptul de şedere temporară dacă prezintă acordul de primire avizat de Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică.

(2) Dreptul de şedere în acest scop se prelungeşte pentru o perioadă egală cu durata prevăzută în acordul de primire, dar nu mai mult de 5 ani consecutiv.

(3) Cercetătorul, posesor al unui permis de şedere în acest scop eliberat de un alt stat membru, aflat pe teritoriul României, poate depune cerere pentru prelungirea dreptului de şedere temporară în scopul desfăşurării de activităţi de cercetare ştiinţifică fără a mai fi necesară obţinerea în prealabil a unei vize de lungă şedere în acest scop. Permisul de şedere se acordă în baza avizului Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică, prevăzut la art. 48 alin. (2), în condiţiile alin. (2).

ARTICOLUL 68

Activitatea didactică

Străinii titulari ai unui drept de şedere pentru desfăşurarea de activităţi de cercetare ştiinţifică pot desfăşura activităţi didactice în condiţiile legii.

ARTICOLUL 69

Alte situaţii de prelungire a dreptului de şedere temporară

(1) Străinii intraţi în România în baza unei vize de lungă şedere, pentru alte scopuri, pot solicita prelungirea dreptului de şedere temporară, după cum urmează:

a) străinii detaşaţi – cu prezentarea autorizaţiei de muncă eliberate în condiţiile legii. Dreptul de şedere pentru acest scop poate fi prelungit pentru întreaga perioadă de valabilitate a autorizaţiei de muncă, pentru prelungirile ulterioare fiind aplicabile dispoziţiile legale privind prelungirea dreptului de şedere a străinilor angajaţi în muncă;

b) străinii angajaţi ai persoanelor juridice cu sediul într-unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau într-unul dintre statele semnatare ale Acordului privind Spaţiul Economic European detaşaţi în România – cu prezentarea următoarelor documente:

c) străinii care urmează o formă de tratament medical de lungă durată – cu prezentarea scrisorii de acceptare a unei instituţii medicale publice sau private, în care să fie precizate diagnosticul şi durata tratamentului. Acest permis de şedere poate fi acordat şi pentru un eventual însoţitor care asistă străinul aflat în imposibilitatea de a se îngriji singur, dacă acest lucru este menţionat expres în scrisoarea de acceptare;

d) străinii desemnaţi ca administratori ai unei societăţi comerciale, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

(iv) societatea comercială în cauză a realizat un aport de capital sau transfer de tehnologie de cel puţin 50.000 euro. La prelungirile ulterioare trebuie să facă dovada că aportul de capital s-a concretizat în realizarea sau achiziţionarea de construcţii destinate desfăşurării activităţilor prevăzute de Nomenclatorul Clasificării Activităţilor din Economia Naţională sau în transfer de tehnologie;

e) străinii care au intrat pe teritoriul României în scopul formării profesionale neremunerate în cadrul unei întreprinderi din sectorul public sau privat sau în cadrul unui furnizor de formare profesională acreditat – cu prezentarea contractului de formare pentru participarea neremunerată la o formă de pregătire profesională;

f) străinii care desfăşoară activităţi în cadrul unor programe de voluntariat - cu prezentarea contractului de voluntariat încheiat cu organizaţia-gazdă, în cuprinsul căruia se face menţiune cu privire la activitatea pe care urmează să o desfăşoare, condiţiile în care sunt supravegheaţi în îndeplinirea sarcinilor, precum şi la orele de lucru;

g) străinii care desfăşoară alte activităţi care nu contravin legilor române – cu avizul autorităţilor competente, atunci când este necesar, sau dacă prezintă documente prin care să justifice necesitatea şederii în România;

h) apatrizilor de origine română, care sunt repatriaţi în baza unor înţelegeri internaţionale la care România este parte – fără îndeplinirea condiţiilor generale de acordare a dreptului de şedere temporară.

(2) Străinilor a căror şedere este în interesul statului român li se poate prelungi dreptul de şedere temporară, la solicitarea expresă a Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate.

(3) La acordarea sau prelungirea dreptului de şedere temporară, străinii prevăzuţi la alin. (1) lit. a), c), e), f) şi g) trebuie să facă dovada mijloacelor de întreţinere, cel puţin la nivelul salariului mediu net pe economie, cei prevăzuţi la alin. (1) lit. d), în cuantum de cel puţin 500 euro lunar proveniţi din activitatea desfăşurată în calitate de administrator.

(4) Străinii prevăzuţi la alin. (1) lit. h) sunt exceptaţi de la obligaţia prezentării dovezii mijloacelor de întreţinere şi sunt scutiţi de la plata taxelor consulare. Dreptul de şedere pentru această categorie se prelungeşte pe perioade de 4 ani.

(5) Dreptul de şedere pentru străinii prevăzuţi la alin. (1) lit. e) şi f) se acordă pentru o perioadă de maximum un an, fără posibilitatea prelungirii. În cazuri excepţionale, pentru străinii prevăzuţi la alin. (1) lit. e) dreptul de şedere poate fi prelungit o singură dată pentru o perioadă de până la 6 luni, în vederea dobândirii unei calificări în profesia în care s-au pregătit.

SECŢIUNEA a 2-a

Acordarea dreptului de şedere permanentă

ARTICOLUL 70

Dreptul de şedere permanentă

(1) Dreptul de şedere permanentă se acordă, la cerere, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, pe perioadă nedeterminată, străinilor titulari ai unui drept de şedere.

(2) Dreptul de şedere permanentă nu se acordă următoarelor categorii de străini:

a) titulari ai dreptului de şedere temporară pentru studii;

b) solicitanţi de azil;

c) beneficiari ai protecţiei umanitare temporare sau ai protecţiei temporare;

d) titulari ai dreptului de şedere conferit de viza diplomatică sau de serviciu.

(3) Dreptul de şedere permanentă încetează în următoarele situaţii:

a) în cazul anulării sau revocării;

b) în cazul obţinerii unui drept de şedere permanentă pe teritoriul altui stat;

c) în cazul absenţei de pe teritoriul statului român pentru o perioadă mai mare de 12 luni consecutive, cu excepţia situaţiei în care, în această perioadă, străinul a beneficiat de un drept de şedere temporară într-un stat membru al Uniunii Europene;

d) în cazul absenţei de pe teritoriul statului român pe o perioadă mai mare de 6 ani consecutivi, chiar dacă în această perioadă a beneficiat de un drept de şedere temporară într-un stat membru al Uniunii Europene.

(4) În situaţia în care, la încetarea dreptului de şedere permanentă, străinul se găseşte pe teritoriul României, iar prezenţa acestuia nu constituie o ameninţare la adresa ordinii publice sau securităţii naţionale, acesta poate solicita eliberarea unui permis de şedere temporară pentru scopurile şi în condiţiile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă.

(5) Străinului al cărui drept de şedere permanentă a încetat în condiţiile alin. (3) lit. b) sau c) i se poate acorda un nou drept de şedere permanentă, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, după o şedere legală şi continuă pe teritoriul României de 12 luni.

ARTICOLUL 71

Condiţii de acordare a dreptului de şedere permanentă

(1) Dreptul de şedere permanentă se acordă străinilor prevăzuţi la art. 70 alin. (1), dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) au avut o şedere continuă şi legală pe teritoriul României în ultimii 5 ani anteriori depunerii cererii, astfel:

b) fac dovada deţinerii mijloacelor de întreţinere la nivelul salariului minim net pe economie, cu excepţia străinilor membri de familie ai cetăţenilor români;

c) fac dovada asigurării sociale de sănătate;

d) fac dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit, în condiţiile legii;

e) cunosc limba română cel puţin la un nivel satisfăcător;

f) nu prezintă pericol pentru ordinea publică şi siguranţa naţională.

(2) Străinilor de origine română sau născuţi în România, precum şi celor a căror şedere este în interesul statului român li se poate acorda dreptul de şedere permanentă fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a)–e).

(3) Minorilor ai căror părinţi sunt titulari ai unui drept de şedere permanentă li se poate acorda acelaşi statut fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1). În cazul în care numai unul dintre părinţi este titular al unui drept de şedere permanentă, este necesar consimţământul celuilalt părinte, în formă autentică.

(4) Străinilor care fac dovada că au efectuat investiţii de minimum 1.000.000 de euro sau au creat peste 100 de locuri de muncă cu normă întreagă li se poate acorda dreptul de şedere permanentă fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b).

ARTICOLUL 72

Solicitarea dreptului de şedere permanentă

(1) Străinii prevăzuţi la art. 70 alin. (1) trebuie să depună personal la formaţiunile teritoriale ale Oficiului Român pentru Imigrări o cerere-tip însoţită de următoarele documente:

a) documentul de trecere a frontierei de stat;

b) acte doveditoare privind deţinerea legală a spaţiului de locuit;

c) acte doveditoare privind mijloacele de întreţinere;

d) dovada asigurării sociale de sănătate;

e) certificat de cazier judiciar, eliberat de autorităţile române.

(2) Cu prilejul depunerii cererii, solicitanţii vor susţine un interviu în vederea stabilirii nivelului de cunoaştere a limbii române.

ARTICOLUL 73

Aprobarea dreptului de şedere permanentă

(1) Dreptul de şedere permanentă se aprobă de către şeful Oficiului Român pentru Imigrări.

(2) Cererile se analizează de către o comisie special constituită, prin dispoziţie a şefului Oficiului Român pentru Imigrări, comisie care formulează propuneri motivate pentru fiecare caz în parte.

(3) Termenul de soluţionare a cererilor este de maximum 6 luni de la data înregistrării. Pentru motive obiective, şeful Oficiului Român pentru Imigrări poate prelungi acest termen cu încă 3 luni, cu înştiinţarea solicitantului.

(4) Aprobarea se comunică în scris solicitantului, în termen de 15 zile lucrătoare de la soluţionarea cererii.

(5) În termen de 30 de zile de la primirea comunicării, străinul căruia i s-a aprobat dreptul de şedere permanentă în România este obligat să se prezinte la formaţiunea teritorială a Oficiului Român pentru Imigrări unde a fost înregistrată cererea, în vederea eliberării permisului de şedere permanentă.

(6) Acordarea dreptului de şedere permanentă pentru străinii membri de familie ai cetăţenilor români se efectuează cu scutire de la plata taxelor consulare.

ARTICOLUL 74

Refuzul acordării dreptului de şedere permanentă

(1) Dacă se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în prezenta secţiune, comisia constituită potrivit art. 73 alin. (2) propune şefului Oficiului Român pentru Imigrări refuzul acordării dreptului de şedere permanentă.

(2) Refuzul, precum şi motivele care au stat la baza acestuia se comunică, în scris, solicitantului, în termen de 15 zile lucrătoare de la soluţionarea cererii.

(3) Refuzul acordării dreptului de şedere permanentă poate fi atacat în termen de 30 de zile de la data comunicării, la Curtea de Apel Bucureşti.

(4) Refuzul acordării dreptului de şedere permanentă nu produce efecte juridice asupra dreptului de şedere al titularului cererii.

ARTICOLUL 75

Tratament egal

Titularii unui drept de şedere permanentă beneficiază, în condiţiile legii, de tratament egal cu cetăţenii români în ceea ce priveşte:

a) accesul la piaţa muncii, inclusiv în privinţa condiţiilor de angajare şi de muncă, la activităţi economice în mod independent şi la activităţi profesionale, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor Legii nr. 300/2004**) privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent, cu modificările şi completările ulterioare, cu condiţia ca activitatea desfăşurată să nu presupună, chiar şi ocazional, exercitarea unor prerogative ale autorităţii publice;

b) accesul la toate formele şi nivelurile de învăţământ şi de pregătire profesională, inclusiv la acordarea burselor de studiu;

c) echivalarea studiilor şi recunoaşterea diplomelor, a certificatelor, a atestatelor de competenţă şi a calificărilor profesionale, în conformitate cu reglementările în vigoare;

d) securitatea socială, asistenţa şi protecţia socială;

e) asistenţa de sănătate publică;

f) deduceri de impozit pe venitul global şi scutiri de taxe;

g) accesul la bunuri şi servicii publice, inclusiv obţinerea de locuinţe;

h) libertatea de asociere, afiliere şi apartenenţă la o organizaţie sindicală sau profesională.

ARTICOLUL 76

Stabilirea domiciliului străinilor în România

Străinii titulari ai unui drept de şedere permanentă au dreptul să îşi stabilească sau să îşi schimbe domiciliul pe teritoriul României în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români.

SECŢIUNEA a 3-a

Anularea şi revocarea dreptului de şedere în România

ARTICOLUL 77

Cazuri de anulare şi revocare

(1) Oficiul Român pentru Imigrări anulează, prin decizie motivată, dreptul de şedere permanentă sau temporară în România, dacă se constată ulterior că:

a) la data acordării dreptului de şedere permanentă sau a prelungirii dreptului de şedere temporară străinul nu îndeplinea condiţiile prevăzute de lege în acest sens;

b) dreptul de şedere permanentă sau prelungirea dreptului de şedere temporară a fost obţinut/obţinută prin folosirea de informaţii false, documente false sau falsificate ori de alte mijloace ilegale;

c) dreptul de şedere a fost obţinut în baza unei căsătorii de convenienţă, constatată în condiţiile art. 63;

d) străinul a fost îndepărtat anterior de pe teritoriul României şi a reintrat, sub o altă identitate, în perioada de interdicţie.

(2) Oficiul Român pentru Imigrări revocă, prin decizie motivată, dreptul de şedere permanentă atunci când se constată că rezidentul permanent constituie o ameninţare la adresa ordinii publice, ca urmare a infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României.

(3) Oficiul Român pentru Imigrări revocă, prin decizie motivată, dreptul de şedere temporară atunci când:

a) în urma verificărilor efectuate de Oficiul Român pentru Imigrări sau a sesizărilor primite de la alte autorităţi competente, potrivit legii, se constată că străinul nu mai îndeplineşte condiţiile pe baza cărora i-a fost prelungit dreptul de şedere ori nu mai respectă scopul pentru care i-a fost acordat acest drept;

b) se constată că străinul a încălcat reglementările privind frontiera de stat sau pe cele referitoare la angajarea în muncă a străinilor;

c) se constată că străinul suferă de o boală ce pune în pericol sănătatea publică şi nu se supune măsurilor de tratament medical stabilite de autorităţile competente.

ARTICOLUL 78

Comunicarea deciziei de anulare sau revocare Decizia de anulare sau revocare a dreptului de şedere se comunică:

a) de către Oficiul Român pentru Imigrări, străinului care se află pe teritoriul României, prin decizia de returnare prevăzută la art. 82;

b) de către Poliţia de Frontieră Română, străinului care se prezintă la frontieră cu scopul de a intra în România, prin comunicarea de nepermitere a intrării.

SECŢIUNEA a 4-a

Integrarea în viaţa economică, culturală şi socială a străinilor

ARTICOLUL 79

Asistenţa pentru integrarea străinilor

(1) Statul român asigură condiţiile pentru integrarea străinilor cărora li s-a acordat un drept de şedere în România, în viaţa economică, socială şi culturală a ţării.

(2) În scopul integrării străinilor pot fi organizate şi desfăşurate următoarele activităţi:

a) cursuri de limba română;

b) cursuri şi alte forme de perfecţionare şi pregătire profesională;

c) asigurarea informării cu privire la drepturile şi obligaţiile străinilor, precum şi asupra oportunităţilor de integrare în societatea românească;

d) cursuri de cunoaştere a istoriei, culturii, civilizaţiei şi a sistemului de drept din România;

e) întâlniri prilejuite de diferite evenimente, la care să participe şi cetăţeni români, în scopul promovării cunoaşterii şi înţelegerii reciproce.

ARTICOLUL 80

Instituţii şi organizaţii implicate

(1) Instituţiile publice vor coopera, potrivit competenţelor, cu organizaţii neguvernamentale şi organizaţii internaţionale, în scopul promovării şi derulării de programe pentru integrarea străinilor în societate, precum şi pentru identificarea resurselor financiare necesare în acest sens.

(2) În toate activităţile pe care le desfăşoară, instituţiile publice şi organizaţiile neguvernamentale vor asigura protecţia străinilor împotriva oricărei forme de discriminare.

CAPITOLUL V

Regimul îndepărtării străinilor de pe teritoriul României

SECŢIUNEA 1

Condiţii generale cu privire la îndepărtarea străinilor de pe teritoriul României

ARTICOLUL 81

Îndepărtarea străinilor de pe teritoriul României

(1) Împotriva străinilor care au intrat ilegal, a căror şedere pe teritoriul României a devenit ilegală, a căror viză sau drept de şedere a fost anulat sau revocat, a acelora cărora li s-a refuzat prelungirea dreptului de şedere temporară, a acelora cărora le-a încetat dreptul de şedere permanentă, precum şi a foştilor solicitanţi de azil Oficiul Român pentru Imigrări poate dispune măsura returnării de pe teritoriul României.

(2) În cazul străinilor declaraţi indezirabili, precum şi împotriva celor pentru care instanţa a dispus măsura de siguranţă a expulzării, îndepărtarea de pe teritoriul României se face prin punerea în aplicare a prevederilor hotărârii instanţei prin care s-a dispus măsura respectivă.

ARTICOLUL 82

Decizia de returnare a străinilor de pe teritoriul României

(1) Decizia de returnare constituie actul administrativ al Oficiului Român pentru Imigrări sau al formaţiunilor sale teritoriale, prin care străinii prevăzuţi la art. 81 alin. (1) sunt obligaţi să părăsească teritoriul României.

(2) Decizia de returnare se redactează în două exemplare, fiecare în limba română şi într-o limbă de circulaţie internaţională.

(3) Decizia de returnare dă posibilitatea străinului să părăsească ţara neînsoţit, astfel:

a) în termen de 15 zile, pentru:

b) în termen de 30 de zile, pentru străinul căruia i-a fost anulat sau revocat dreptul de şedere temporară ori i-a fost refuzată prelungirea acestui drept;

c) în termen de 90 de zile, pentru:

(4) Termenele prevăzute la alin. (3) curg de la data la care decizia de returnare i-a fost adusă la cunoştinţă străinului, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

(5) Străinilor care au trecut ilegal frontiera de stat, precum şi celor cu şedere ilegală a căror identitate nu a putut fi stabilită li se emite decizie de returnare sub escortă, care va fi însoţită de luarea în custodie publică, în condiţiile prevăzute la art. 97.

ARTICOLUL 83

Comunicarea deciziei de returnare

(1) Comunicarea deciziei de returnare se realizează de către Oficiul Român pentru Imigrări ori de formaţiunile sale teritoriale prin remiterea unui exemplar al acesteia.

(2) Remiterea se poate face prin înmânarea exemplarului, sub semnătură, atunci când străinul este prezent, sau prin trimiterea prin poştă, cu confirmare de primire, la adresa la care străinul a declarat că locuieşte, atunci când străinul nu este prezent.

(3) În cazul în care remiterea nu este posibilă, comunicarea deciziei de returnare se face prin afişarea unui exemplar al acesteia la sediul Oficiului Român pentru Imigrări sau al formaţiunilor sale teritoriale.

(4) Se prezumă că remiterea nu este posibilă în următoarele situaţii:

a) străinul refuză să primească exemplarul înmânat sau trimis prin poştă;

b) străinul nu mai locuieşte la adresa declarată;

c) străinul nu a făcut cunoscută adresa la care locuieşte.

ARTICOLUL 84

Contestarea deciziei de returnare

(1) Decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel Bucureşti, în cazul în care aceasta a fost emisă de Oficiul Român pentru Imigrări, sau la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea teritorială care a emis decizia de returnare. Instanţa soluţionează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanţei este irevocabilă.

(2) În cazul străinilor prevăzuţi la art. 82 alin. (5), decizia de returnare sub escortă poate fi contestată la curtea de apel competentă teritorial pe raza căreia se află centrul de cazare, în termen de 3 zile de la data comunicării. Instanţa se pronunţă în termen de 5 zile, hotărârea fiind definitivă şi irevocabilă.

(3) Contestaţia prevăzută la alin. (1) şi (2) suspendă executarea măsurii de îndepărtare.

(4) Contestarea deciziei de returnare formulată de către străinii luaţi în custodie publică nu suspendă măsura luării în custodie publică.

SECŢIUNEA a 2-a

Străini indezirabili

ARTICOLUL 85

Declararea ca indezirabil

(1) Declararea ca indezirabil este o măsură care se dispune împotriva unui străin care a desfăşurat, desfăşoară ori există indicii temeinice că intenţionează să desfăşoare activităţi de natură să pună în pericol securitatea naţională sau ordinea publică.

(2) Măsura prevăzută la alin. (1) se dispune de Curtea de Apel Bucureşti, la sesizarea procurorului anume desemnat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. Procurorul sesizează instanţa de judecată, la propunerea instituţiilor cu competenţe în domeniul ordinii publice şi securităţii naţionale care deţin date sau indicii temeinice, în sensul celor prevăzute la alin. (1).

(3) Datele şi informaţiile în baza cărora se propune declararea ca indezirabil pentru raţiuni de securitate naţională se pun la dispoziţia instanţei de judecată, în condiţiile stabilite de actele normative care reglementează regimul activităţilor referitoare la siguranţa naţională şi protejarea informaţiilor clasificate.

(4) Sesizarea prevăzută la alin. (2) se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor. Instanţa de judecată aduce la cunoştinţă străinului faptele care stau la baza sesizării, cu respectarea prevederilor actelor normative care reglementează regimul activităţilor referitoare la siguranţa naţională şi protejarea informaţiilor clasificate.

(5) Curtea de Apel Bucureşti se pronunţă, prin hotărâre motivată, în termen de 10 zile de la sesizarea formulată în condiţiile alin. (2). Hotărârea instanţei este definitivă. Atunci când declararea străinului ca indezirabil se întemeiază pe raţiuni de securitate naţională, în conţinutul hotărârii nu se menţionează datele şi informaţiile care au stat la baza motivării acesteia.

(6) Hotărârea se comunică străinului, precum şi, dacă instanţa dispune declararea ca indezirabil, Oficiului Român pentru Imigrări, pentru a fi pusă în executare.

(7) Dreptul de şedere a străinului încetează de la data pronunţării hotărârii prin care acesta a fost declarat indezirabil.

(8) Punerea în executare a hotărârii prin care străinul a fost declarat indezirabil se realizează prin escortarea străinului până la frontieră sau până în ţara de origine, de către personalul specializat al Oficiului Român pentru Imigrări.

(9) Perioada pentru care un străin poate fi declarat indezirabil este de la 5 la 15 ani, cu posibilitatea prelungirii termenului pentru o nouă perioadă cuprinsă între aceste limite, în cazul în care se constată că nu au încetat motivele care au determinat luarea acestei măsuri. Prelungirea termenului se face în condiţiile prevăzute la alin. (2).

(10) Persoanele declarate indezirabile vor fi comunicate de Oficiul Român pentru Imigrări Direcţiei generale afaceri consulare.

ARTICOLUL 86

Recursul împotriva hotărârii prevăzute la art. 85 alin. (5)

(1) Hotărârea prevăzută la art. 85 alin. (5) poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la data comunicării, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Instanţa se pronunţă în termen de 5 zile de la data primirii cererii.

(2) Exercitarea căii de atac prevăzute la alin. (1) nu are efect suspensiv de executare a hotărârii prin care străinul a fost declarat indezirabil. În cazuri temeinic justificate şi pentru a se preveni producerea de pagube iminente, străinul poate cere instanţei să dispună suspendarea executării hotărârii prin care a fost declarat indezirabil, până la soluţionarea căii de atac. Instanţa va soluţiona cererea de suspendare de urgenţă, hotărârea pronunţată în acest caz fiind executorie de drept.

SECŢIUNEA a 3-a

Îndepărtarea sub escortă a străinilor

ARTICOLUL 87

Îndepărtarea sub escortă a străinilor

(1) Îndepărtarea sub escortă se realizează, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, de către personalul specializat al Oficiului Român pentru Imigrări, pentru următoarele categorii de străini:

a) care nu au părăsit voluntar teritoriul României la expirarea termenului deciziei de returnare prevăzute la art. 82 alin. (3);

b) care au trecut ilegal frontiera de stat;

c) care au fost declaraţi indezirabili;

d) împotriva cărora a fost dispusă expulzarea.

(2) Îndepărtarea sub escortă se poate efectua şi în cazul străinilor care prezintă dizabilităţi fizice sau mentale ori constituie un pericol pentru sănătatea publică.

ARTICOLUL 88

Procedura îndepărtării sub escortă

(1) Îndepărtarea sub escortă presupune însoţirea străinului de către personalul specializat al Oficiului Român pentru Imigrări până la frontieră ori până în ţara de origine, de tranzit sau de destinaţie.

(2) Dacă străinii posedă document de trecere a frontierei de stat valabil, mijloace financiare şi nu este necesară efectuarea altor formalităţi, îndepărtarea sub escortă se va efectua în termen de 24 de ore.

(3) Străinii care nu posedă documente de trecere a frontierei de stat vor fi prezentaţi misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare acreditate în România ale statelor ai căror cetăţeni sunt, pentru eliberarea documentelor.

(4) Procedurile aplicabile în cazul necooperării unor reprezentanţe diplomatice în legătură cu eliberarea de documente de călătorie pentru îndepărtarea străinilor de pe teritoriul statului român se stabilesc prin ordin comun al ministrului afacerilor externe şi al ministrului internelor şi reformei administrative.

(5) Pentru străinii proveniţi din state care nu au misiuni diplomatice sau oficii consulare în România vor fi solicitate documente de trecere a frontierei de stat din ţara de origine, prin Direcţia generală afaceri consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

(6) În situaţia în care documentul de trecere a frontierei de stat nu poate fi obţinut în condiţiile prevăzute la alin. (5), Oficiul Român pentru Imigrări poate elibera un titlu de călătorie, conform legii.

(7) Când există indicii temeinice că îndepărtarea sub escortă nu poate fi efectuată în termen de 24 de ore, străinul va fi luat în custodie publică.

ARTICOLUL 89

Îndepărtarea sub escortă în baza acordurilor de readmisie

(1) Străinii prevăzuţi la art. 87 pot fi îndepărtaţi sub escortă şi în baza acordurilor de readmisie încheiate de România cu alte state, în condiţiile prevăzute în acestea.

(2) La cererea unuia dintre statele care au încheiate acorduri de readmisie cu România, se poate permite tranzitarea teritoriului României de către străinul care face obiectul unei proceduri de readmisie către un stat terţ, cu condiţia escortării şi a prezentării garanţiilor că acesta îşi poate continua călătoria şi poate intra în statul de destinaţie.

ARTICOLUL 90

Măsuri de asistenţă între statele membre ale Uniunii Europene în cazul îndepărtării străinilor pe calea aerului

(1) În situaţia în care îndepărtarea nu este posibilă prin folosirea zborurilor directe până în ţara de destinaţie, Oficiul Român pentru Imigrări poate solicita altor state tranzitul aeroportuar.

(2) Pentru realizarea îndepărtării străinului pe calea aerului, Oficiul Român pentru Imigrări dispune escortarea străinilor până în ţara de tranzit sau de destinaţie în următoarele cazuri:

a) ţara de tranzit sau de destinaţie solicită ca străinul să fie escortat;

b) este necesară acordarea de asistenţă medicală străinului în timpul realizării măsurilor de îndepărtare;

c) străinul trebuie supravegheat pentru a se preveni săvârşirea de fapte de natură penală în timpul realizării măsurilor de îndepărtare;

d) există indicii temeinice că străinul nu va respecta măsura de îndepărtare ori că intenţionează să rămână în ţara de tranzit;

e) autorităţile române cu atribuţii în domeniul ordinii publice şi securităţii naţionale solicită ca străinul să fie escortat.

(3) Pe durata realizării măsurilor de îndepărtare, membrii escortei nu sunt înarmaţi şi poartă ţinută civilă. Aceştia sunt obligaţi să respecte legislaţia statului de tranzit, să folosească forţa numai în caz de legitimă apărare sau în scopul împiedicării străinului să fugă, să îşi provoace răni, să lezeze integritatea corporală a altor persoane sau să producă pagube materiale atunci când reprezentanţii statului de tranzit nu sunt prezenţi sau este necesară acordarea de sprijin acestora.

(4) Oficiul Român pentru Imigrări întreprinde demersurile necesare pentru întoarcerea în ţară a străinilor dacă, în timpul îndepărtării pe calea aerului, a intervenit una dintre următoarele situaţii:

a) autorizaţia de tranzit aeroportuar a fost refuzată sau revocată;

b) străinul a intrat pe teritoriul statului solicitat în timpul tranzitului;

c) îndepărtarea străinului către o altă ţară de tranzit ori către ţara de destinaţie sau îmbarcarea în zborul de legătură nu a fost realizată;

d) tranzitul aeroportuar nu mai este posibil.

(5) Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră poate aproba solicitările de tranzit pentru străinii care fac obiectul unor măsuri de îndepărtare, adresate de autorităţile competente din statele membre ale Uniunii Europene.

(6) Solicitarea de tranzit prevăzută la alin. (5) poate fi refuzată dacă:

a) străinul este învinuit sau inculpat într-o cauză penală ori are de executat o pedeapsă privativă de libertate, ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni pe teritoriul României;

b) tranzitul către alte state sau intrarea în ţara de destinaţie nu este permisă;

c) în timpul tranzitului este necesar transportul către un alt aeroport aflat pe teritoriul României;

d) străinul reprezintă o ameninţare pentru siguranţa naţională, ordinea şi sănătatea publică sau relaţiile internaţionale ale statului român;

e) asistenţa solicitată este imposibilă în acel moment din motive obiective; în acest caz, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră informează, în cel mai scurt timp posibil, autorităţile solicitante asupra unei date cât mai apropiate de cea solicitată iniţial, în care poate fi acordată asistenţa tranzitului.

(7) În situaţia în care, ulterior aprobării tranzitului, survin situaţiile prevăzute la alin. (6), autorizaţiile deja eliberate pot fi revocate, cu informarea autorităţilor solicitante asupra motivelor care au determinat revocarea.

(8) Solicitarea de tranzit trebuie transmisă în scris cu cel târziu două zile înainte de tranzit. Acest termen poate fi scurtat în cazuri urgente şi justificate.

(9) Forma şi conţinutul solicitării de tranzit se stabilesc prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(10) Decizia va fi comunicată statului membru solicitant în termen de două zile. Termenul poate fi prelungit, în cazuri justificate, cu maximum 48 de ore.

(11) Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră stabileşte puncte de contact în toate zonele de tranzit importante.

(12) Operaţiunea de tranzit nu trebuie să depăşească 24 de ore. În cazul în care, din motive obiective, sunt necesare măsuri de asistenţă suplimentare pentru continuarea operaţiunii de tranzit, acest termen poate fi prelungit cu maximum 48 de ore.

(13) În limita mijloacelor disponibile şi în conformitate cu standardele internaţionale relevante, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră va asigura măsurile de asistenţă necesare de la aterizare şi până la părăsirea aeroportului către ţara de destinaţie a străinului, în ceea ce priveşte:

a) întâmpinarea străinului la aeronavă şi escortarea acestuia în perimetrul aeroportului, în special către zborul de legătură;

b) asigurarea tratamentului medical de urgenţă străinului şi, dacă este cazul, persoanelor din escorta acestuia;

c) asigurarea hranei pentru străin şi, dacă este cazul, pentru persoanele din escorta acestuia;

d) primirea, păstrarea şi predarea documentelor de călătorie, în special în cazul străinilor neescortaţi;

e) în cazul străinilor neescortaţi, informarea statului solicitant despre locul şi ora plecării străinului de pe teritoriul statului român;

f) informarea statului solicitant în privinţa oricăror incidente serioase care survin în timpul tranzitului;

g) pe timpul staţionării în aeroportul de tranzit, şeful punctului de trecere a frontierei poate dispune cazarea străinului în spaţii special amenajate şi folosirea mijloacelor legale pentru prevenirea sau împiedicarea oricărei încercări a străinului de a se împotrivi tranzitului.

(14) Costurile serviciilor asigurate potrivit alin. (13) se suportă de statul solicitant.

ARTICOLUL 91

Organizarea unor zboruri comune cu statele membre ale Uniunii Europene în vederea îndepărtării străinilor

(1) Oficiul Român pentru Imigrări poate organiza sau participa la acţiuni comune cu autorităţile competente din unul ori mai multe state membre ale Uniunii Europene, pentru îndepărtarea străinilor care fac obiectul unor măsuri de îndepărtare.

(2) Atunci când Oficiul Român pentru Imigrări decide organizarea unui zbor pentru îndepărtarea străinilor, la care ar putea să participe şi alte state membre ale Uniunii Europene, informează autorităţile competente din aceste state.

(3) În vederea unei bune desfăşurări a zborului, Oficiul Român pentru Imigrări întreprinde măsuri pentru selecţionarea transportatorului, potrivit dispoziţiilor legale, obţinerea autorizaţiilor necesare de la statele de tranzit şi de destinaţie, stabilirea în comun cu autorităţile competente ale celorlalte state participante a numărului personalului de escortă necesar, încheierea înţelegerilor financiare necesare, precum şi alte măsuri ce se impun.

(4) În cazul în care Oficiul Român pentru Imigrări decide să participe la un zbor pentru îndepărtarea străinilor organizat de un stat membru al Uniunii Europene, informează autorităţile competente din statul organizator despre intenţia de a participa, specificând numărul de persoane care fac obiectul îndepărtării, şi asigură un număr suficient de persoane pentru escortă. În cazul în care escorta este realizată numai de către statul organizator, Oficiul Român pentru Imigrări asigură prezenţa a cel puţin 2 reprezentanţi la bordul aeronavei, care sunt responsabili de predarea străinilor de care răspund autorităţile din statele de destinaţie.

(5) Oficiul Român pentru Imigrări asigură atât străinilor care fac obiectul măsurilor de îndepărtare, cât şi personalului de escortă propriu documente de călătorie valabile, vize şi alte documente necesare şi, prin intermediul Direcţiei generale afaceri consulare, solicită asistenţă necesară din partea reprezentanţelor diplomatice ale României.

ARTICOLUL 92

Interzicerea îndepărtării

(1) Îndepărtarea este interzisă în următoarele cazuri:

a) străinul este minor, iar părinţii acestuia au drept de şedere în România;

b) străinul este părinte al unui minor care are cetăţenia română, dacă minorul se află în întreţinerea acestuia sau dacă există obligaţia plăţii pensiei alimentare, obligaţie pe care străinul şi-o îndeplineşte cu regularitate;

c) străinul este căsătorit cu un cetăţean român, iar căsătoria nu este de convenienţă;

d) străinul a depăşit vârsta de 80 de ani;

e) există temeri justificate că viaţa îi este pusă în pericol ori că va fi supus la torturi, tratamente inumane sau degradante în statul în care urmează să fie trimis străinul;

f) îndepărtarea este interzisă de documentele internaţionale la care România este parte.

(2) Persoanelor prevăzute la alin. (1) li se poate acorda sau, după caz, prelungi dreptul de şedere în România de către Oficiul Român pentru Imigrări, pentru unul dintre scopurile şi în condiţiile prevăzute la capitolul IV, fără a mai fi necesară obţinerea în prealabil a unei vize de lungă şedere.

(3) Punerea în executare a măsurilor de îndepărtare se suspendă în cazul străinilor care se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 15 alin. (1), până la data la care încetează motivele de nepermitere a ieşirii din România.

(4) Fac excepţie de la prevederile alin. (1), (2) şi (3) străinii care constituie un pericol pentru ordinea publică, securitatea naţională ori care suferă de o boală care ameninţă sănătatea publică şi refuză să se supună măsurilor stabilite de către autorităţile medicale.

ARTICOLUL 93

Repatrierea voluntară umanitară asistată

(1) Străinii aflaţi pe teritoriul României pot solicita sprijinul Oficiului Român pentru Imigrări, precum şi al organizaţiilor internaţionale sau neguvernamentale cu atribuţii în domeniu pentru repatrierea voluntară umanitară asistată, dacă nu dispun de mijloace financiare.

(2) Oficiul Român pentru Imigrări, în comun cu organizaţii internaţionale cu atribuţii în domeniu, precum şi cu organizaţii neguvernamentale de profil vor desfăşura programe comune pentru identificarea modalităţilor concrete de sprijinire a străinilor prevăzuţi la alin. (1), în vederea repatrierii voluntare umanitare asistate a acestora, precum şi a resurselor financiare necesare în acest sens.

(3) Străinilor incluşi în programele de repatriere voluntară umanitară asistată li se eliberează de către Oficiul Român pentru Imigrări certificate de repatriere.

(4) Străinii prevăzuţi la alin. (1) pot beneficia, în mod individual, o singură dată de sprijinul acordat de Oficiul Român pentru Imigrări, prin intermediul programelor prevăzute la alin. (2), pentru repatrierea voluntară umanitară asistată.

SECŢIUNEA a 4-a

Expulzarea străinilor

ARTICOLUL 94

Efectuarea expulzării străinilor

(1) Împotriva străinului care a săvârşit o infracţiune pe teritoriul României poate fi dispusă măsura expulzării în condiţiile prevăzute de Codul penal şi de Codul de procedură penală.

(2) Dreptul de şedere al străinului încetează de drept la data la care a fost dispusă măsura expulzării.

(3) Instanţa de judecată poate dispune ca străinul să fie luat în custodie publică, până la efectuarea expulzării, fără ca perioada acestei măsuri să depăşească 2 ani.

(4) Dacă străinul nu posedă document de trecere a frontierei de stat sau mijloace financiare suficiente, Oficiul Român pentru Imigrări procedează potrivit prevederilor art. 88 alin. (3), (5) şi (6).

(5) În cazul în care măsura expulzării nu poate fi pusă în executare în termen de 24 de ore, străinul va fi luat în custodie publică potrivit prevederilor art. 97 alin. (11).

ARTICOLUL 95

Interzicerea expulzării

(1) Un străin nu poate fi expulzat într-un stat în care există temeri justificate că viaţa îi este pusă în pericol ori că va fi supus la torturi, tratamente inumane sau degradante.

(2) Măsura expulzării nu se dispune, iar în cazul în care a fost dispusă, nu poate fi executată, dacă străinul se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 15 alin. (1).

(3) Interdicţia de expulzare durează până la dispariţia motivelor pe care a fost întemeiată.

(4) Constatarea situaţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2) este de competenţa instanţei de judecată, în urma comunicării efectuate de către Oficiul Român pentru Imigrări.

ARTICOLUL 96

Recunoaşterea deciziilor de îndepărtare a străinilor de pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene

(1) Deciziile de îndepărtare a străinilor, cetăţeni ai unor state terţe, de pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene sunt recunoscute de statul român şi sunt puse în aplicare de Oficiul Român pentru Imigrări în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, în următoarele cazuri:

a) decizia de îndepărtare este luată pentru motive de ordine publică şi siguranţă naţională, astfel:

b) decizia de îndepărtare este luată ca urmare a neîndeplinirii de către străin a condiţiilor referitoare la intrarea şi şederea străinilor pe teritoriul statului membru în cauză.

(2) Criteriile şi aranjamentele practice de compensare a dezechilibrelor financiare rezultate ca urmare a recunoaşterii deciziilor de îndepărtare prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

(3) Pentru a fi puse în aplicare, este necesar ca deciziile de îndepărtare prevăzute la alin. (1) să nu fi fost revocate sau suspendate de către autorităţile emitente.

(4) Sunt exceptaţi de la prevederile alin. (1) străinii membri de familie ai cetăţenilor români, precum şi membrii de familie ai cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene.

(5) În vederea aplicării prezentului articol, Oficiul Român pentru Imigrări cooperează şi face schimb de informaţii cu autorităţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene.

(6) Cheltuielile angajate de către Oficiul Român pentru Imigrări în scopul îndepărtării străinilor, în baza deciziilor prevăzute la alin. (1), se suportă din bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat Ministerului Internelor şi Reformei Administrative pentru Oficiul Român pentru Imigrări cu această destinaţie.

(7) Sumele reprezentând cheltuielile prevăzute la alin. (6), recuperate de la statul membru al Uniunii Europene care a emis decizia de îndepărtare, reprezintă reconstituiri de credite bugetare, dacă cheltuielile au fost efectuate pentru anul în curs, sau se fac venit la bugetul de stat, dacă cheltuielile au fost efectuate în anii precedenţi.

(8) Oficiul Român pentru Imigrări decontează cheltuielile efectuate de alte state membre ale Uniunii Europene care pun în aplicare deciziile de îndepărtare până la împlinirea unei perioade de 4 ani de la data emiterii acestora de către autorităţile române, în limita bugetului de venituri şi cheltuieli aprobat Ministerului Internelor şi Reformei Administrative pentru Oficiul Român pentru Imigrări cu această destinaţie.

(9) Solicitările de rambursare a cheltuielilor efectuate de statul membru al Uniunii Europene pot fi respinse de către Oficiul Român pentru Imigrări atunci când sunt efectuate după o perioadă mai mare de un an de la punerea în aplicare a măsurii de îndepărtare.

SECŢIUNEA a 5-a

Luarea în custodie publică a străinilor. Centre de cazare

ARTICOLUL 97

Luarea în custodie publică a străinilor

(1) Luarea în custodie publică este o măsură de restrângere temporară a libertăţii de mişcare pe teritoriul statului român, dispusă de magistrat împotriva străinului care nu a putut fi îndepărtat sub escortă în termenul prevăzut de lege, precum şi împotriva străinului care a fost declarat indezirabil sau cu privire la care instanţa a dispus expulzarea.

(2) În cazul străinilor care nu au putut fi îndepărtaţi sub escortă în termenul prevăzut de lege, luarea în custodie publică se dispune de către procurorul anume desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pe o perioadă de 30 de zile, la solicitarea Oficiului Român pentru Imigrări sau a formaţiunilor sale teritoriale.

(3) În cazul străinilor împotriva cărora s-a dispus măsura expulzării, instanţa poate dispune ca străinul să fie luat în custodie publică până la efectuarea expulzării de către organele de poliţie, în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală, fără ca perioada de custodie publică să depăşească 2 ani.

(4) Luarea în custodie publică a străinilor declaraţi indezirabili se dispune de instanţa de judecată care a dispus măsura declarării ca indezirabil prin hotărârea prevăzută la art. 85 alin. (5). Custodia publică a străinilor declaraţi indezirabili încetează la data punerii în executare a hotărârii instanţei de judecată, în condiţiile prevăzute la art. 85 alin. (8).

(5) Prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinilor prevăzuţi la alin. (2) care nu au putut fi îndepărtaţi de pe teritoriul României în termen de 30 de zile se dispune de către curtea de apel în a cărei rază de competenţă teritorială se află locul de cazare, la solicitarea motivată a Oficiului Român pentru Imigrări. Instanţa trebuie să se pronunţe înainte de expirarea termenului luării în custodie publică dispuse anterior, iar hotărârea instanţei este irevocabilă.

(6) Perioada maximă de luare în custodie publică a străinilor împotriva cărora s-a dispus măsura returnării nu poate depăşi 6 luni.

(7) În situaţia în care, ulterior luării în custodie publică a unui străin, se constată existenţa unuia dintre cazurile prevăzute la art. 92 alin. (1) sau acesta formulează pentru prima dată o cerere pentru acordarea unei forme de protecţie, măsura luării în custodie publică încetează de drept. La formularea unei a doua cereri, măsura luării în custodie publică încetează la data acordării accesului la o nouă procedură.

(8) Fac excepţie de la prevederile alin. (7) situaţiile în care, pentru raţiuni de siguranţă naţională sau ordine publică, se impune îndepărtarea străinilor de pe teritoriul României sau menţinerea străinului în custodie publică până la finalizarea procedurii pentru acordarea statutului de refugiat.

(9) Străinii împotriva cărora s-a dispus luarea în custodie publică, în condiţiile prevăzute la alin. (2), pot depune, în termen de 5 zile, plângere la Curtea de Apel Bucureşti, care este obligată să o soluţioneze în termen de 3 zile de la data primirii.

(10) Străinii luaţi în custodie publică, precum şi cei îndepărtaţi sub escortă în termen de 24 de ore sunt amprentaţi şi fotografiaţi.

(11) În cazul prevăzut la alin. (3), dacă instanţa care a pronunţat hotărârea penală nu a dispus luarea în custodie publică, Oficiul Român pentru Imigrări poate solicita Curţii de Apel Bucureşti luarea în custodie publică a străinului care urmează a fi expulzat. Instanţa soluţionează cererea în termen de 3 zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanţei este definitivă şi irevocabilă.

ARTICOLUL 98

Centrele de cazare

(1) Străinii luaţi în custodie publică vor fi introduşi în centre de cazare, denumite în continuare centre.

(2) Centrele sunt locuri închise, special amenajate, administrate de Oficiul Român pentru Imigrări, şi sunt destinate cazării temporare a străinilor declaraţi indezirabili sau împotriva cărora s-a dispus măsura returnării ori expulzării şi au fost luaţi în custodie publică.

(3) Centrele sunt organizate şi funcţionează pe baza regulamentului care se aprobă de ministrul internelor şi reformei administrative.

(4) Centrele sunt înfiinţate, organizate, autorizate sanitar, amenajate şi dotate astfel încât să ofere condiţii adecvate de cazare, hrană, asistenţă medicală şi igienă personală.

ARTICOLUL 99

Drepturile şi obligaţiile străinilor cazaţi în centre

(1) Străinii cazaţi în centre beneficiază de drepturile prevăzute de lege, precum şi de cele prevăzute în tratatele şi acordurile internaţionale în materie la care România este parte.

(2) Străinii cazaţi în centre au dreptul la asistenţă juridică, medicală şi socială şi la respectarea opiniei şi specificului propriu, în materie religioasă, filozofică şi culturală.

(3) Străinii cazaţi în centre au dreptul de a fi informaţi imediat după aducerea lor în aceste locuri, în limba în care vorbesc sau într-o limbă înţeleasă, despre motivele principale care au condus la luarea măsurii, drepturile şi obligaţiile pe care le au în timpul şederii în aceste centre. Motivul luării în custodie publică, precum şi drepturile şi obligaţiile străinilor cazaţi în centre le vor fi comunicate în scris de către persoanele desemnate să conducă aceste centre.

(4) Pe întreaga perioadă a şederii în centre străinilor li se va asigura posibilitatea comunicării cu reprezentanţii diplomatici şi consulari ai statului de provenienţă.

(5) Personalul centrelor va trata străinii cazaţi în mod nediscriminatoriu pe motiv de rasă, sex, vârstă, cultură, naţionalitate, religie sau apartenenţă la un anumit grup social.

(6) Pe toată durata cazării în centre străinii sunt obligaţi să respecte regulile, programul zilnic şi ordinea interioară stabilite prin regulamentul de organizare şi funcţionare.

(7) Minorii introduşi în centrele de cazare au acces gratuit la sistemul de învăţământ obligatoriu.

ARTICOLUL 100

Asistenţa medicală a străinilor luaţi în custodie

(1) Străinii luaţi în custodie publică au dreptul la asistenţă medicală, medicamente şi materiale sanitare gratuite.

(2) Serviciile medicale prevăzute la alin. (1) se asigură, după caz, prin serviciul medical al centrelor de cazare sau prin unităţile sanitare ale Ministerului Internelor şi Reformei Administrative ori ale Ministerului Sănătăţii Publice. Decontarea cheltuielilor se asigură de către Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, prin bugetul alocat Oficiului Român pentru Imigrări, special prevăzut în acest scop.

ARTICOLUL 101

Măsuri speciale

(1) Străinii luaţi în custodie publică, condamnaţi prin hotărâri judecătoreşti definitive, vor fi cazaţi separat de celelalte categorii de străini.

(2) Pe toată perioada cât străinii prevăzuţi la alin. (1) se află în custodie publică deplasarea în afara centrelor se va efectua sub escortă.

SECŢIUNEA a 6-a

Tolerarea rămânerii pe teritoriul României

ARTICOLUL 102

Acordarea tolerării

(1) Tolerarea rămânerii pe teritoriul României, denumită în continuare tolerare, reprezintă permisiunea de a rămâne pe teritoriul ţării acordată de Oficiul Român pentru Imigrări străinilor care nu au dreptul de şedere şi, din motive obiective, nu părăsesc teritoriul României.

(2) Prin motive obiective, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, se înţelege acele împrejurări independente de voinţa străinului, imprevizibile şi care nu pot fi înlăturate, datorită cărora străinul nu poate părăsi teritoriul României.

(3) Neacordarea tolerării de către Oficiul Român pentru Imigrări poate fi contestată în termen de 5 zile de la comunicare la curtea de apel competentă teritorial. Instanţa se pronunţă în termen de 30 de zile, hotărârea instanţei fiind irevocabilă.

ARTICOLUL 103

Situaţii de tolerare pe teritoriul României

Străinii prevăzuţi la art. 102 alin. (1) pot fi toleraţi în următoarele situaţii:

a) atunci când se află în situaţiile prevăzute la art. 15 alin. (1) şi nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru acordarea unui permis de şedere;

b) când străinii luaţi în custodie publică, împotriva cărora s-a dispus măsura returnării, nu au putut fi îndepărtaţi în termen de 6 luni;

c) când străinii luaţi în custodie publică, împotriva cărora instanţa a dispus expulzarea, nu au putut fi expulzaţi în termen de 2 ani de la data la care au fost luaţi în custodie publică;

d) atunci când prezenţa temporară pe teritoriul României a acestora este cerută de interese publice importante. În acest caz, tolerarea se acordă la solicitarea organelor de stat competente;

e) atunci când există motive serioase să se considere că străinii sunt victime ale traficului de fiinţe umane. În acest caz, tolerarea se acordă la solicitarea procurorului sau a instanţei;

f) atunci când Oficiul Român pentru Imigrări constată că aceştia se află în imposibilitatea de a părăsi temporar România din alte motive obiective.

ARTICOLUL 104

Regimul tolerării

(1) Tolerarea se acordă pentru o perioadă de până la 6 luni, care poate fi prelungită pentru noi perioade de până la 6 luni, până la dispariţia cauzelor.

(2) Tolerarea nu anulează obligaţia străinilor de a părăsi teritoriul statului român la încetarea motivelor pentru care a fost acordată.

(3) Tolerarea încetează în momentul părăsirii teritoriului României de către străin.

(4) La încetarea motivelor care au stat la baza acordării tolerării străinul va fi îndepărtat imediat de pe teritoriul României, fără o notificare prealabilă.

(5) În cazul persoanelor prevăzute la art. 103 lit. e), procurorul, prin ordonanţă sau, după caz, instanţa, prin încheiere, poate dispune prelungirea tolerării dacă prezenţa acestora este necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal. În acest caz tolerarea se prelungeşte succesiv, în condiţiile prevăzute la alin. (1), până la încetarea procesului penal.

(6) Străinul este obligat să se prezinte lunar sau ori de câte ori este chemat la formaţiunea teritorială a Oficiului Român pentru Imigrări care i-a acordat tolerarea şi să anunţe orice schimbare a reşedinţei.

(7) Tolerarea are valabilitate teritorială limitată la raza de competenţă a formaţiunii Oficiului Român pentru Imigrări care a acordat-o, iar orice deplasare în afara acesteia este permisă numai cu aprobare prealabilă.

(8) În situaţia nerespectării obligaţiilor prevăzute la alin. (6) sau (7) poate fi dispusă măsura luării în custodie publică a străinului.

(9) În cazul străinilor prevăzuţi la art. 103 lit. b) şi c), dacă au dispărut motivele pentru care nu au putut fi îndepărtaţi de pe teritoriul României în perioada de custodie publică, aceştia pot fi luaţi din nou în custodie publică, pentru o perioadă de maximum 30 de zile, în condiţiile art. 97 alin. (2), în vederea îndepărtării de pe teritoriul României.

SECŢIUNEA a 7-a

Interzicerea intrării pe teritoriul României

ARTICOLUL 105

Dispunerea măsurii de interzicere a intrării în România

(1) Concomitent cu emiterea deciziei de returnare sau cu punerea în aplicare a măsurii de expulzare, Oficiul Român pentru Imigrări poate dispune, în condiţiile legii, şi interzicerea intrării în România pentru o perioadă determinată.

(2) Măsura prevăzută la alin. (1) poate fi dispusă de Oficiul Român pentru Imigrări sau de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, în condiţiile legii, şi în situaţia în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare sau împotriva străinilor prevăzuţi la art. 8 alin. (1) lit. b)–d) şi alin. (2) lit. a) şi b).

(3) Aplicarea măsurii de interzicere a intrării se realizează în toate cazurile prin instituirea consemnului nominal la punctele de trecere a frontierei de stat şi, atunci când este posibil, prin aplicarea în documentele de trecere a frontierei de stat a ştampilei în care se precizează durata acesteia.

(4) Instituirea măsurii interzicerii intrării în România se comunică străinilor, în scris, de către organul care a luat măsura, împreună cu motivele care au stat la baza dispunerii acesteia.

(5) Interzicerea intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea care a dispus această măsură. Contestaţia nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanţei este irevocabilă.

(6) Toate cazurile în care a fost dispusă interzicerea intrării în România vor fi comunicate de instituţia care a dispus această măsură Direcţiei generale afaceri consulare din Ministerul Afacerilor Externe.

ARTICOLUL 106

Stabilirea duratei interdicţiei de intrare în România

(1) Împotriva străinilor care au intrat legal în România, dar a căror şedere a devenit ilegală, durata interdicţiei de intrare în România va fi după cum urmează:

a) un an, în cazul:

b) 2 ani – în cazul unei şederi ilegale de la 1 an la 2 ani;

c) 3 ani – în cazul unei şederi ilegale de la 2 ani la 3 ani;

d) 5 ani – în cazul unei şederi ilegale de peste 3 ani.

(2) Limitele interdicţiilor prevăzute la alin. (1) se reduc la jumătate pentru străinii care:

a) solicită repatrierea voluntară umanitară asistată, în condiţiile prevăzute la art. 93;

b) suportă cheltuielile necesare îndepărtării de pe teritoriul României;

c) rambursează ulterior Oficiului Român pentru Imigrări cheltuielile suportate pentru îndepărtarea de pe teritoriul României;

d) nu necesită cheltuieli cu transportul internaţional pentru îndepărtarea de pe teritoriul României;

(3) În cazul străinilor împotriva cărora instanţa a dispus măsura de siguranţă a expulzării, durata interdicţiei va fi egală cu durata pedepsei la care au fost condamnaţi, dar nu mai mică de 3 ani.

(4) Împotriva străinilor care au trecut ilegal ori au încercat să treacă fraudulos frontiera de stat, durata interdicţiei va fi de 5 ani.

(5) Împotriva străinilor prevăzuţi la art. 105 alin. (2) durata interdicţiei va fi după cum urmează:

a) 15 ani – pentru străinii prevăzuţi la art. 8 alin. (1) lit. b)–d);

b) 5 ani – pentru străinii prevăzuţi la art. 8 alin. (2) lit. a) şi b).

CAPITOLUL VI

Documente care se eliberează străinilor

SECŢIUNEA 1

Permisele de şedere

ARTICOLUL 107

Eliberarea permiselor de şedere

(1) Străinului căruia i s-a acordat sau, după caz, i s-a prelungit dreptul de şedere în România i se eliberează de către Oficiul Român pentru Imigrări, prin formaţiunile sale teritoriale, un permis de şedere, după cum urmează:

a) permis de şedere temporară străinului căruia i s-a acordat sau, după caz, i s-a prelungit dreptul de şedere temporară;

b) permisul de şedere în scop de muncă străinului căruia i s-a acordat sau, după caz, i s-a prelungit dreptul de şedere temporară şi dreptul de muncă;

c) permis de şedere permanentă străinului căruia i s-a acordat dreptul de şedere permanentă.

(2) Prevederile referitoare la permisul de şedere temporară se aplică în mod corespunzător şi permisului de şedere în scop de muncă.

ARTICOLUL 108

Regimul permisului de şedere

(1) Permisul de şedere eliberat străinului în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă face dovada identităţii, a adresei de reşedinţă sau de domiciliu pe teritoriul României şi atestă existenţa dreptului de şedere în România, precum şi durata şi scopul pentru care i-a fost acordat acest drept.

(2) Titularul permisului de şedere are obligaţia de a avea în permanenţă asupra sa documentul, de a nu-l înstrăina şi de a-l prezenta organelor autorităţilor competente ori de câte ori i se solicită aceasta.

ARTICOLUL 109

Permisul de şedere temporară

(1) Permisul de şedere temporară se eliberează străinilor la acordarea sau prelungirea dreptului de şedere temporară. În permisul de şedere temporară se înscrie adresa la care străinul declară că are reşedinţa pe teritoriul României.

(2) Permisul de şedere temporară are o valabilitate limitată la perioada pentru care s-a acordat sau, după caz, s-a prelungit dreptul de şedere temporară. Permisul de şedere temporară se reînnoieşte de fiecare dată cu ocazia prelungirii dreptului de şedere temporară.

ARTICOLUL 110

Permisul de şedere permanentă

(1) Permisul de şedere permanentă se eliberează străinilor, în baza obţinerii dreptului de şedere permanentă, pentru o perioadă de 5 ani şi se reînnoieşte succesiv pentru aceeaşi perioadă.

(2) În permisul de şedere permanentă se înscrie adresa la care străinul declară că are domiciliul pe teritoriul României.

(3) Cererea pentru acordarea permisului de şedere permanentă se depune de către titularul dreptului de şedere permanentă la formaţiunea teritorială a Oficiului Român pentru Imigrări în a cărei rază de competenţă locuieşte în mod legal solicitantul şi trebuie să fie însoţită de următoarele documente:

a) documentul de trecere a frontierei de stat, în original şi în copie;

b) documentele care dovedesc deţinerea în mod legal a spaţiului de locuit la adresa la care străinul declară că are domiciliul pe teritoriul României, în original şi în copie.

(4) Pentru reînnoirea permisului de şedere permanentă, solicitantul trebuie să depună, cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea valabilităţii documentului, o cerere însoţită de documentele care dovedesc deţinerea în mod legal a spaţiului de locuit la adresa la care străinul declară că are domiciliul pe teritoriul României.

ARTICOLUL 111

Anularea permisului de şedere

În cazul în care titularului permisului de şedere i se revocă sau i se anulează dreptul de şedere, documentul se anulează la data luării deciziei şi se retrage cel mai târziu la data la care această decizie este adusă la cunoştinţă străinului.

ARTICOLUL 112

Furtul, pierderea, deteriorarea sau distrugerea permisului de şedere

(1) Titularul permisului de şedere este obligat să anunţe formaţiunea teritorială a Oficiului Român pentru Imigrări care a eliberat documentul despre furtul, pierderea, deteriorarea sau distrugerea acestuia, în termen de cel mult 5 zile de la constatarea vreuneia dintre aceste situaţii.

(2) Străinului i se eliberează de către formaţiunea teritorială a Oficiului Român pentru Imigrări competentă un nou permis de şedere în locul celui declarat furat, pierdut, deteriorat sau distrus.

(3) Permisele de şedere a căror valabilitate a expirat, precum şi cele deteriorate se anulează de formaţiunea competentă teritorial a Oficiului Român pentru Imigrări.

ARTICOLUL 113

Forma şi conţinutul permiselor de şedere

Forma şi conţinutul permiselor de şedere se stabilesc prin hotărâre a Guvernului României.

SECŢIUNEA a 2-a

Cărţile de rezidenţă pentru străinii membri de familie ai cetăţenilor români

ARTICOLUL 114

Emiterea cărţilor de rezidenţă

(1) Străinului, membru de familie al unui cetăţean român, căruia i s-a acordat sau, după caz, i s-a prelungit dreptul de şedere în România i se eliberează de către Oficiul Român pentru Imigrări, prin formaţiunile sale teritoriale, o carte de rezidenţă, după cum urmează:

a) carte de rezidenţă pentru străinii membri de familie – străinului membru de familie al cetăţeanului român, căruia i s-a acordat sau, după caz, i s-a prelungit dreptul de şedere temporară;

b) carte de rezidenţă permanentă pentru străinii membri de familie – străinului membru de familie al cetăţeanului român, căruia i s-a acordat dreptul de şedere permanentă.

(2) În cartea de rezidenţă şi în cartea de rezidenţă permanentă se înscrie adresa la care străinul declară că are reşedinţa sau domiciliul pe teritoriul României.

(3) Forma şi conţinutul cărţilor de rezidenţă sunt similare celor eliberate membrilor de familie ai cetăţenilor Uniunii Europene, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 1.864/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European şi pentru stabilirea formei şi conţinutului documentelor care se eliberează cetăţenilor Uniunii Europene şi membrilor lor de familie.

(4) Materialele necesare producerii cărţilor de rezidenţă eliberate străinilor membri de familie ai cetăţenilor români sunt asigurate din stocurile achiziţionate de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative pentru confecţionarea cărţilor de identitate pentru cetăţenii români, potrivit art. 23 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 84/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 372/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

ARTICOLUL 115

Valabilitatea cărţilor de rezidenţă

(1) Cartea de rezidenţă se eliberează la acordarea sau prelungirea dreptului de şedere temporară şi are o valabilitate limitată la perioada pentru care s-a acordat sau, după caz, s-a prelungit dreptul de şedere temporară.

(2) Cartea de rezidenţă permanentă se eliberează în baza obţinerii dreptului de şedere permanentă, pentru o perioadă de 10 ani, şi se reînnoieşte succesiv, pentru aceeaşi perioadă.

ARTICOLUL 116

Regimul cărţilor de rezidenţă

(1) Cartea de rezidenţă dovedeşte identitatea străinului membru de familie al unui cetăţean român şi atestă exercitarea dreptului de şedere în România.

(2) Titularul cărţii de rezidenţă are obligaţia de a nu o înstrăina şi de a o prezenta autorităţilor competente ori de câte ori i se solicită aceasta.

(3) Se interzice darea, primirea sau solicitarea documentelor prevăzute la art. 114 drept garanţie pentru prestarea unor servicii, pentru încredinţarea unor bunuri sau valori, pentru plata datoriilor sau în alte scopuri.

(4) Orice modificare, adăugare sau menţiune, alta decât cea prevăzută de lege, înscrisă în documentele prevăzute la art. 114, este interzisă şi atrage nulitatea acestora.

(5) În situaţiile prevăzute la alin. (4), nulitatea se constată de către personalul Oficiului Român pentru Imigrări.

(6) Poliţistul care constată una dintre situaţiile prevăzute la alin. (4) este obligat să reţină documentul respectiv şi să îl transmită celei mai apropiate formaţiuni teritoriale a Oficiului Român pentru Imigrări.

(7) Titularul cărţii de rezidenţă este obligat să se prezinte la formaţiunea teritorială a Oficiului Român pentru Imigrări competentă, în vederea eliberării unui nou document, în următoarele situaţii:

a) când au intervenit modificări cu privire la nume, prenume, cetăţenie şi adresă;

b) în cazul distrugerii sau deteriorării cărţii de rezidenţă;

c) în cazul pierderii sau furtului, numai după declararea evenimentului la organul de poliţie competent teritorial.

ARTICOLUL 117

Anularea cărţilor de rezidenţă

În cazul în care titularului cărţii de rezidenţă i se revocă sau i se anulează dreptul de şedere, documentul se anulează la data luării deciziei şi se retrage cel mai târziu la data la care această decizie este adusă la cunoştinţă străinului.

SECŢIUNEA a 3-a

Documente de călătorie care se eliberează străinilor

ARTICOLUL 118

Tipuri de documente de călătorie care se eliberează străinilor

(1) Oficiul Român pentru Imigrări, prin formaţiunile sale teritoriale, sau, după caz, Ministerul Afacerilor Externe, prin reprezentanţele diplomatice şi oficiile consulare ale României din străinătate, poate elibera, la cerere, următoarele tipuri de documente de călătorie:

a) titlu de călătorie – următoarelor categorii de străini:

b) paşaport pentru persoana fără cetăţenie – apatrizilor cu şedere permanentă în România, precum şi apatrizilor de origine română, care sunt repatriaţi în baza unor înţelegeri internaţionale la care România este parte.

(2) În situaţia elevilor care sunt rezidenţi pe teritoriul României, care doresc să călătorească sau să tranziteze teritoriul unui stat membru în cadrul unei excursii şcolare, în conformitate cu Decizia Consiliului nr. 94/795/JHA cu privire la o acţiune comună adoptată de Consiliu în baza articolului K.3.2.b al Tratatului asupra Uniunii Europene, referitoare la facilităţile de călătorie pentru elevii din ţările terţe care au rezidenţă într-un stat membru, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 327 din 19 decembrie 1994, Oficiul Român pentru Imigrări confirmă statutul de rezident al străinilor incluşi pe lista de participanţi şi autenticitatea datelor prezentate în acest document.

(3) Notificarea statelor membre cu privire la folosirea listei de participanţi ca document de călătorie de către elevii care sunt rezidenţi pe teritoriul României se realizează de către Ministerul Afacerilor Externe.

ARTICOLUL 119

Eliberarea titlului de călătorie

(1) Pentru persoanele prevăzute la art. 118 alin. (1) lit. a) pct. (i) şi (ii) titlul de călătorie se eliberează de către Oficiul Român pentru Imigrări prin formaţiunile sale teritoriale şi este valabil pentru o singură călătorie, pentru o perioadă de 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii valabilităţii cu încă 30 de zile.

(2) Pentru persoanele prevăzute la art. 118 alin. (1) lit. a) pct. (iii) titlul de călătorie se eliberează de către misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României din străinătate, cu avizul Oficiului Român pentru Imigrări, în vederea reîntoarcerii acestor persoane în România. La revenirea în ţară, titlul de călătorie se predă de către titular formaţiunii teritoriale a Oficiului Român pentru Imigrări pe a cărei rază teritorială îşi are domiciliul apatridul.

ARTICOLUL 120

Regimul paşaportului pentru persoană fără cetăţenie

(1) Paşaportul pentru persoana fără cetăţenie face dovada identităţii şi a calităţii de apatrid cu drept de şedere în România şi îi dă dreptul titularului de a ieşi şi de a intra în ţară prin oricare dintre punctele de trecere a frontierei de stat deschise traficului internaţional de persoane.

(2) În străinătate paşaportul pentru persoană fără cetăţenie dă dreptul titularului la asistenţă şi protecţie din partea misiunilor diplomatice şi a oficiilor consulare ale României.

(3) Paşaportul pentru persoană fără cetăţenie este proprietatea statului român.

ARTICOLUL 121

Eliberarea paşaportului pentru persoană fără cetăţenie

Paşaportul pentru persoană fără cetăţenie se eliberează de Oficiul Român pentru Imigrări prin formaţiunile sale teritoriale, la cerere, pentru o perioadă de 5 ani, care poate fi prelungită o singură dată, fără a se putea depăşi 10 ani de la data emiterii.

ARTICOLUL 122

Condiţii cu privire la cererea de eliberare a paşaportului pentru persoană fără cetăţenie

(1) Cererea de eliberare a paşaportului pentru persoană fără cetăţenie se depune de către persoanele prevăzute la art. 118 alin. (1) lit. b) la formaţiunile teritoriale ale Oficiului Român pentru Imigrări şi va fi însoţită de următoarele documente:

a) permisul de şedere permanentă valabil, în cazul apatrizilor cu drept de şedere permanentă în România;

b) permisul de şedere temporară valabil, în cazul apatrizilor de origine română, care sunt repatriaţi în baza unor înţelegeri internaţionale la care România este parte.

(2) Paşapoartele se eliberează în termen de până la 30 de zile de la data depunerii cererii.

ARTICOLUL 123

Anularea paşaportului pentru persoană fără cetăţenie

În cazul în care titularul paşaportului pentru persoană fără cetăţenie îşi pierde calitatea de apatrid cu şedere permanentă în România sau obţine cetăţenia unui stat, are obligaţia de a depune documentul la formaţiunea teritorială a Oficiului Român pentru Imigrări competentă, care îl retrage şi îl anulează.

ARTICOLUL 124

Furtul, pierderea, deteriorarea sau distrugerea paşaportului pentru persoană fără cetăţenie

(1) Titularul paşaportului pentru persoană fără cetăţenie este obligat să anunţe formaţiunea teritorială a Oficiului Român pentru Imigrări care a eliberat documentul despre furtul, pierderea, deteriorarea sau distrugerea acestuia, în termen de cel mult 5 zile de la constatarea vreuneia dintre aceste situaţii.

(2) Străinului i se eliberează, la cerere, în condiţiile prevăzute la art. 120, un nou document în locul celui declarat furat, pierdut, deteriorat sau distrus, în termen de cel mult 30 de zile.

(3) Paşapoartele pentru persoane fără cetăţenie, deteriorate, se retrag şi se anulează de către formaţiunea teritorială a Oficiului Român pentru Imigrări.

ARTICOLUL 125

Forma şi conţinutul documentelor de călătorie

Forma şi conţinutul documentelor de călătorie prevăzute în această secţiune se stabilesc prin hotărâre a Guvernului României.

CAPITOLUL VII

Prelucrarea şi protecţia datelor personale ale străinilor

ARTICOLUL 126

Instituţii competente să prelucreze date cu caracter personal ale străinilor

(1) În scopul aplicării prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, a regulamentelor sau instrucţiunilor emise în baza acesteia, Oficiul Român pentru Imigrări, Poliţia de Frontieră Română, precum şi alte autorităţi competente în materie pot efectua activităţi de prelucrare a datelor cu caracter personal ale străinilor.

(2) Prelucrarea datelor personale ale străinilor se efectuează în condiţiile stabilite de legea privind protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.

ARTICOLUL 127

Organizarea evidenţelor

(1) La nivelul Oficiului Român pentru Imigrări se constituie

Sistemul Naţional de Evidenţă a Străinilor, ca sistem complex de prelucrare a datelor personale ale străinilor, necesar îndeplinirii atribuţiilor legale cu privire la intrarea, şederea, îndepărtarea străinilor şi interzicerea intrării acestora pe teritoriul României.

(2) Evidenţa străinilor se organizează după principiul locului de reşedinţă sau al domiciliului prin Oficiul Român pentru Imigrări, la nivel central, şi formaţiunile sale teritoriale, la nivel local.

(3) Fiecărui străin căruia i s-a prelungit dreptul de şedere temporară sau i s-a acordat dreptul de şedere permanentă i se atribuie de către Oficiul Român pentru Imigrări un cod numeric personal, care se înscrie în permisul de şedere.

(4) Tipurile şi categoriile de evidenţe vor fi stabilite de către Oficiul Român pentru Imigrări şi aprobate de către ministrul internelor şi reformei administrative.

CAPITOLUL VIII

Regimul juridic aplicabil unor categorii speciale de străini

ARTICOLUL 128

Străinii cu drept de şedere permanentă în statele membre ale Uniunii Europene

(1) Străinii, cetăţeni ai unor state terţe sau apatrizi, cu drept de şedere permanentă în statele membre ale Uniunii Europene, pot intra şi rămâne pe teritoriul statului român, pentru o perioadă de 90 de zile în decurs de 6 luni, fără obligativitatea obţinerii unei vize de intrare.

(2) Persoanelor prevăzute la alin. (1) li se poate prelungi dreptul de şedere temporară, fără îndeplinirea condiţiei prealabile de obţinere a unei vize de lungă şedere, în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.

(3) Persoanele prevăzute la alin. (1) se bucură de tratament egal în domeniile şi în condiţiile prevăzute la art. 75.

(4) Prin derogare de la prevederile alin. (3), accesul pe piaţa muncii pentru străinii cu drept de şedere permanentă într-un stat membru al Uniunii Europene se va realiza în raport cu legislaţia muncii în domeniu şi cu necesitatea ocupării locurilor de muncă ce se încadrează în registrul ocupaţional deficitar pe teritoriul României, stabilit de structura specializată din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse.

ARTICOLUL 129

Membrii de familie ai străinilor cu drept de şedere permanentă în statele membre ale Uniunii Europene

(1) Membrii de familie ai străinilor prevăzuţi la art. 128, care au un drept de şedere temporară în scopul reîntregirii familiei într-un stat membru al Uniunii Europene, pot intra în România în baza unei vize de lungă şedere acordate în acelaşi scop de către misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, cu îndeplinirea condiţiilor generale de acordare a vizelor, precum şi cu prezentarea dovezilor privind dreptul de şedere pe teritoriul statului membru al Uniunii Europene în această calitate.

(2) Membrilor de familie ai străinilor prevăzuţi la art. 128, care nu au un drept de şedere temporară în scopul reîntregirii familiei într-un stat membru al Uniunii Europene, le sunt aplicabile prevederile art. 46.

(3) Străinilor prevăzuţi la alin. (1) li se poate prelungi dreptul de şedere cu îndeplinirea condiţiilor generale prevăzute de lege, dacă:

a) prezintă permisul de şedere într-un stat membru al Uniunii Europene;

b) fac dovada că au locuit ca membri de familie ai străinului cu drept de şedere permanentă într-un stat membru al Uniunii Europene;

c) fac dovada mijloacelor de întreţinere în cuantum de cel puţin salariul minim net pe economie.

(4) Străinilor prevăzuţi la alin. (2) li se poate prelungi dreptul de şedere, potrivit prevederilor art. 62.

ARTICOLUL 130

Acordarea dreptului de şedere temporară pentru străinii victime ale traficului de persoane, traficului de migranţi sau ale infracţiunii prevăzute la art. 141

(1) Străinilor victime ale traficului de persoane, traficului de migranţi sau ale infracţiunii prevăzute la art. 141 li se poate acorda un permis de şedere temporară, chiar dacă au intrat ilegal în România, la solicitarea procurorului sau instanţei de judecată, în următoarele condiţii:

a) manifestă o intenţie clară de a coopera cu autorităţile române pentru a facilita identificarea şi tragerea la răspundere penală a participanţilor la săvârşirea infracţiunilor ale căror victime sunt;

b) au încetat relaţiile cu persoanele suspectate de comiterea infracţiunilor ale căror victime sunt;

c) acordarea dreptului de şedere este oportună pentru derularea investigaţiilor judiciare;

d) şederea acestora în România nu prezintă pericol pentru ordinea publică şi securitatea naţională.

(2) Dreptul de şedere poate fi acordat, pentru o perioadă de 6 luni, cu posibilitatea prelungirii pe noi perioade în aceleaşi condiţii.

(3) Dreptul de şedere poate fi revocat în următoarele situaţii:

a) nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1);

b) titularul dreptului de şedere, în mod intenţionat, a reînnoit contactele cu persoanele suspectate de comiterea infracţiunilor prevăzute la alin. (1);

c) dacă se constată că străinul a indus în eroare autorităţile competente cu privire la calitatea de victimă sau cu privire la datele şi informaţiile furnizate;

d) când victima încetează să coopereze;

e) când autorităţile competente constată existenţa vreunuia dintre cazurile prevăzute la art. 10 din Codul de procedură penală.

(4) Permisul de şedere pentru persoanele prevăzute la alin. (1) se eliberează în regim gratuit.

ARTICOLUL 131

Regimul juridic aplicabil străinilor minori neînsoţiţi

(1) În situaţia străinilor minori care intră neînsoţiţi sau care rămân neînsoţiţi după intrarea pe teritoriul României, Oficiul Român pentru Imigrări şi formaţiunile sale teritoriale procedează după cum urmează:

a) se stabilesc identitatea acestora şi modul de intrare în ţară;

b) indiferent de modul de intrare în România, li se asigură reprezentarea printr-o instituţie competentă potrivit legii, care le va asigura şi protecţia şi îngrijirea necesare, inclusiv cazarea în centre speciale de ocrotire a minorilor în aceleaşi condiţii ca şi pentru minorii români;

c) se iau măsuri de identificare a părinţilor, indiferent de locul de reşedinţă al acestora, în scopul reunificării familiale;

d) până la identificarea părinţilor, minorii de vârstă şcolară au acces la sistemul de învăţământ;

e) în situaţia în care părinţii minorului nu au reşedinţa pe teritoriul României, acesta se returnează în ţara de reşedinţă a părinţilor ori în ţara în care au fost identificaţi alţi membri de familie, cu acceptul acestora;

f) în cazul neidentificării părinţilor ori a altor membri de familie sau dacă minorul nu este acceptat în statul de origine, i se acordă dreptul de şedere temporară pe teritoriul României.

(2) În scopul găsirii soluţiilor adecvate, Oficiul Român pentru Imigrări cooperează cu alte instituţii, precum şi cu organizaţii naţionale şi internaţionale specializate în domeniul ocrotirii minorilor.

ARTICOLUL 132

Accesul străinilor minori la educaţie

(1) Străinii minori care locuiesc în România au acces la învăţământul şcolar obligatoriu în aceleaşi condiţii ca şi minorii cetăţeni români.

(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului stabileşte, potrivit legii, limitele şi condiţiile recunoaşterii şi echivalării studiilor efectuate în ţara de origine, pentru înscrierea elevilor străini în sistemul naţional de învăţământ.

CAPITOLUL IX

Contravenţii şi infracţiuni

ARTICOLUL 133

Răspunderea juridică pentru încălcarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă

Încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă atrage, după caz, răspunderea penală, civilă, contravenţională sau administrativă a persoanei vinovate.

ARTICOLUL 134

Contravenţii

Sunt considerate contravenţii următoarele fapte:

1. nerespectarea de către transportator a interdicţiilor prevăzute la art. 7 alin. (1);

2. neîndeplinirea de către străin a obligaţiei de a părăsi teritoriul României după data la care încetează dreptul de şedere în România prevăzut la art. 11;

3. neîndeplinirea de către străin a obligaţiei de anunţare a şederii sale la organul de poliţie competent teritorial, până cel târziu după 3 zile de la împlinirea termenului prevăzut la art. 12 alin. (1);

4. nerespectarea de către străin a obligaţiei prevăzute la art. 13 alin. (2);

5. nedeclararea informaţiilor prevăzute la art. 13 alin. (1) şi

(3), în termenele prevăzute la art. 13 alin. (4);

6. permiterea ieşirii din ţară a străinilor care se află în una dintre situaţiile de nepermitere a ieşirii prevăzute la art. 15 alin. (1);

7. nerespectarea termenului de depunere a cererii de prelungire a dreptului de şedere temporară, prevăzut la art. 51 alin. (1);

8. neîndeplinirea de către străini a obligaţiilor prevăzute la art. 50 alin. (3);

9. nerespectarea de către angajator a obligaţiei de comunicare a situaţiei nominale, prevăzută la art. 57 alin. (2);

10. neîndeplinirea de către străin a obligaţiei de a se prezenta la formaţiunea teritorială a Oficiului Român pentru Imigrări, în termenul de 30 de zile prevăzut la art. 73 alin. (5);

11. nerespectarea obligaţiei ce revine străinului cu privire la permisul de şedere, prevăzută la art. 108 alin. (2), respectiv cu privire la cartea de rezidenţă, prevăzută la art. 116 alin. (4), precum şi neprezentarea documentelor de călătorie, în cazul străinilor aflaţi în România în baza unei vize sau în temeiul unor convenţii internaţionale sau acte normative prin care se desfiinţează unilateral regimul de vize;

12. nerespectarea termenului pentru depunerea cererii de reînnoire a permisului de şedere, prevăzut la art. 110 alin. (4);

13. nerespectarea termenului de declarare a furtului, pierderii, deteriorării sau distrugerii permisului de şedere, prevăzut la art. 112 alin. (1);

14. nerespectarea termenului de declarare a furtului, pierderii, deteriorării sau distrugerii paşaportului pentru persoana fără cetăţenie, prevăzut la art. 124 alin. (1);

15. reţinerea documentului de trecere a frontierei de stat al unui străin sau a permisului de şedere de către persoane neautorizate;

16. facilitarea, sub orice formă, a şederii ilegale a străinilor pe teritoriul României.

ARTICOLUL 135

Sancţiuni

Contravenţiile prevăzute la art. 134 se sancţionează după cum urmează:

a) cu amendă de la 100 lei la 500 lei, cele prevăzute la pct. 3, 4, 5, 7, 8, 10, 11, 12, 13 şi 14;

b) cu amendă de la 500 lei la 1000 lei cea prevăzută la pct. 6;

c) cu amendă de la 2000 lei la 3000 lei cele prevăzute la pct. 9, 15 şi 16;

d) cu amendă de la 5000 lei la 15000 lei cea prevăzută la pct. 1;

e) în cazul contravenţiei prevăzute la pct. 2, amenda se aplică după cum urmează:

ARTICOLUL 136

Constatarea contravenţiilor

Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către lucrători anume desemnaţi din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative ori, după caz, de către agenţi constatatori anume desemnaţi ai altor instituţii, potrivit competenţelor.

ARTICOLUL 137

Regimul contravenţiilor

(1) Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) În cazul contravenţiilor prevăzute la art. 134 pct. 5, 11 şi 16, contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la art. 135, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.

ARTICOLUL 138

Sustragerea de la măsurile de îndepărtare de pe teritoriul României

Sustragerea cu rea-credinţă de la executarea obligaţiilor instituite de autorităţile competente de către străinul faţă de care s-a dispus măsura expulzării, a returnării ori a fost dispusă una dintre măsurile de interzicere a dreptului de a rămâne pe teritoriul ţării sau de stabilire temporară a domiciliului ori a reşedinţei în anumite zone sau localităţi constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

ARTICOLUL 139

Intrarea frauduloasă a străinului declarat indezirabil sau împotriva căruia s-a dispus măsura interzicerii intrării pe teritoriul României

(1) Intrarea pe teritoriul României, prin trecerea ilegală a frontierei sau sub o altă identitate, de către străinul declarat indezirabil ori căruia i-a fost interzis în orice mod dreptul de intrare sau şedere în ţară, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 6 ani.

(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârşită în mod repetat, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 7 ani.

ARTICOLUL 140

Desfăşurarea unor activităţi interzise de lege

(1) Organizarea de către străini, pe teritoriul României, a unui partid politic sau a altei organizaţii ori grupări dintre cele prevăzute la art. 4 alin. (2), aderarea unui străin la acestea, precum şi iniţierea, organizarea şi participarea la manifestaţii sau întruniri care aduc atingere ordinii publice şi siguranţei naţionale constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează şi fapta străinului de a finanţa un partid politic, organizaţie, grupare sau manifestaţie ori o întrunire dintre cele prevăzute la art. 4 alin. (3).

(3) Sumele de bani, bunurile de orice fel sau alte valori primite cu încălcarea prevederilor art. 4 alin. (3) se confiscă.

ARTICOLUL 141

Facilitarea şederii ilegale a străinilor pe teritoriul României

(1) Facilitarea cu intenţie în orice mod a şederii ilegale pe teritoriul României a străinilor constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Fapta prevăzută la alin. (1), săvârşită în următoarele împrejurări:

a) de două sau mai multe persoane împreună;

b) s-a cauzat străinilor o vătămare gravă a vieţii sau integrităţii corporale a acestora, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 8 ani.

(3) Dacă fapta a avut ca urmare moartea străinului, pedeapsa este închisoare de la 3 la 15 ani.

(4) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârşită de o persoană care face parte dintr-un grup organizat sau care a produs ori a obţinut pentru sine sau pentru altul beneficii materiale importante, maximul special al pedepsei se majorează cu 3 ani.

(5) Tentativa se pedepseşte.

ARTICOLUL 142

Răspunderea persoanelor juridice

(1) Dacă fapta prevăzută la art. 141 a fost comisă în numele sau în interesul unei persoane juridice, de către organele sau reprezentanţii acesteia, se pedepseşte cu amendă de la 15.000 lei la 30.000 lei.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta prevăzută la art. 141, dacă a fost săvârşită în interesul unei persoane juridice, ca urmare a neexercitării de către persoanele prevăzute la alin. (1) a atribuţiilor de control, de orice persoană aflată sub autoritatea acestora.

(3) Răspunderea persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanelor fizice participante la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 141.

CAPITOLUL X

Dispoziţii finale şi tranzitorii

ARTICOLUL 143

Oficiul Român pentru Imigrări

În aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, poliţiştii din cadrul Oficiului Român pentru Imigrări sunt abilitaţi:

a) să efectueze acte de constatare în vederea informării organelor de urmărire penală, atunci când constată săvârşirea unor infracţiuni în legătură cu regimul străinilor;

b) să depisteze şi să conducă la sediul formaţiunilor teritoriale pe străinii care încalcă dispoziţiile legale privind regimul străinilor în România sau pe cei a căror identitate nu poate fi stabilită, să verifice şi să ia măsurile legale în cel mult 24 de ore de la depistare;

c) să organizeze şi să efectueze, în condiţiile legii, controale în mediile şi locurile frecventate de străini, în instituţiile publice sau particulare, precum şi în incinta operatorilor economici, indiferent de proprietar sau deţinător, atunci când există date sau indicii cu privire la existenţa în aceste locuri sau medii a unor străini care nu respectă prevederile legale privind regimul străinilor în România;

d) să folosească gratuit mijloacele de transport în comun şi mijloacele de transport feroviare, în timpul serviciului, pentru executarea unor misiuni care nu pot fi îndeplinite altfel.

ARTICOLUL 144

Suportarea unor cheltuieli

(1) Cheltuielile ocazionate de îndepărtarea de pe teritoriul României a străinilor care dispun de mijloace financiare se suportă de către aceştia.

(2) Dacă străinul nu dispune de mijloace financiare şi a intrat în România în baza unei invitaţii, cheltuielile de îndepărtare se suportă de către persoana fizică sau juridică care a făcut invitaţia. Invitaţia constituie titlu executoriu în situaţia în care străinul invitat nu părăseşte România până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză. Sumele de plată se determină de către Oficiul Român pentru Imigrări prin întocmirea unei note de constatare a cheltuielilor privind îndepărtarea străinului invitat.

(3) Angajatorul, persoană fizică sau juridică, este obligat să suporte cheltuielile de îndepărtare a străinului pe care l-a angajat ilegal sau al cărui permis de şedere nu mai este valabil.

(4) Unitatea de cercetare-dezvoltare este obligată să suporte cheltuielile de îndepărtare a străinului care a fost acceptat de către aceasta să desfăşoare activităţi de cercetare ştiinţifică în cadrul unui proiect, în cazul în care acesta rămâne pe teritoriul României după încetarea dreptului de şedere. Răspunderea unităţii de cercetare-dezvoltare privind suportarea cheltuielilor încetează după 6 luni de la încetarea valabilităţii acordului de acceptare.

(5) Cheltuielile ocazionate de îndepărtarea străinilor care nu dispun de fonduri necesare în acest sens, cele pentru transportul, hrănirea, întreţinerea şi cazarea în centre, precum şi cele pentru asistenţă medicală şi spitalizare se suportă din bugetul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.

(6) Costurile aferente construirii, amenajării, întreţinerii şi funcţionării centrelor se suportă din bugetul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.

(7) Fondurile necesare pentru cheltuielile prevăzute la alin. (5) şi (6) vor fi prevăzute în bugetul de stat pentru Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.

(8) Normele de dotare pentru centre, normele referitoare la materialele de întreţinere şi igienă personală, precum şi normele de hrană pentru străinii luaţi în custodie publică se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

ARTICOLUL 145

Acordarea asistenţei medicale în cazuri deosebite

În situaţii deosebite şi pentru motive umanitare, organul competent teritorial al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative poate solicita autorităţilor competente acordarea asistenţei medicale pentru străini în condiţiile prevăzute la art. 100.

ARTICOLUL 146

Excepţii de la aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă

Guvernul poate stabili, prin hotărâre, exceptarea străinilor, cetăţeni ai unor state pentru care nu există obligativitatea obţinerii vizei de intrare în România, de la îndeplinirea condiţiei prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. c), precum şi a unor condiţii de prelungire a dreptului de şedere prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.

ARTICOLUL 147

Aplicarea reglementărilor speciale

Prevederile Legii nr. 122/2006 privind azilul în România se aplică cu prioritate faţă de prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, cu excepţia situaţiilor în care raţiuni de securitate naţională sau de ordine publică impun îndepărtarea acestora de pe teritoriul României.

ARTICOLUL 148

Dispoziţii procedurale

În toate plângerile şi cererile adresate instanţelor în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, în care Oficiul Român pentru Imigrări este parte, participarea procurorului este obligatorie.

ARTICOLUL 149

Limitele aplicării în timp a prezentei ordonanţe de urgenţă cu privire la unele categorii de străini

De la data aderării României la Uniunea Europeană, prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă vor înceta să fie aplicabile cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi ale spaţiului economic european.

ARTICOLUL 150

Prevederi aplicabile de la data aderării României la Uniunea Europeană

Prevederile art. 5 alin. (3) şi (4), art. 90, 91, 96, 128 şi ale art. 129 intră în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană.

ARTICOLUL 151

Dispoziţii tranzitorii

(1) În termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă străinii cu şedere ilegală pot solicita Oficiului Român pentru Imigrări eliberarea unei dispoziţii de părăsire a teritoriului.

(2) Eliberarea dispoziţiei de părăsire a teritoriului, în condiţiile prevăzute la alin. (1), nu va fi însoţită de măsura interzicerii intrării în România.

(3) Toate situaţiile aflate în curs de rezolvare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă vor fi soluţionate în conformitate cu prevederile acesteia.

ARTICOLUL 152

Intrarea în vigoare

(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României.

(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă Legea nr. 123/2001 privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 3 aprilie 2001, şi Hotărârea Guvernului nr. 476/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 123/2001 privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 29 mai 2001, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

N O T Ă:

Reproducem mai jos prevederile art. II şi menţiunea de transpunere a normelor comunitare din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, precum şi art. 8 şi menţiunea de transpunere a normelor comunitare din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorităţii pentru străini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 347/2007, texte care nu au fost încorporate în forma republicată a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002: – Legea nr. 56/2007:

Art. II. – (1) În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, străinii fără drept de şedere în România pot solicita Autorităţii pentru străini emiterea unei decizii de returnare, fără instituirea măsurii de interzicere a intrării în România.

(2) Toate situaţiile aflate în curs de rezolvare la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluţionate potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta lege.

(3) Ordonanţele de declarare ca indezirabil, emise de procurorul anume desemnat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care nu au fost puse în executare, îşi încetează efectele la data intrării în vigoare a prevederilor prezentei legi.

*

– Prezenta lege transpune Directiva Consiliului nr. 86/2003 privind dreptul la reunificare familială, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L251 din 3 octombrie 2003, Directiva Consiliului nr. 109/2003 privind statutul cetăţenilor statelor terţe care sunt rezidenţi pe termen lung, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L16 din 23 ianuarie 2004, Directiva Consiliului nr. 110/2003 privind asistenţa în cazul tranzitului pentru scopul îndepărtării pe calea aerului, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L321 din 6 decembrie 2003, şi Directiva Consiliului nr. 114/2004 privind condiţiile admisiei cetăţenilor statelor terţe în scop de studii, schimb de elevi, pregătire neremunerată sau servicii de voluntariat, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L375 din 23 decembrie 2004.

– Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2007:

Art. 8. – În cuprinsul actelor normative în vigoare, sintagmele «Autoritatea pentru Străini» şi «Oficiul Naţional pentru Refugiaţi» se înlocuiesc, în mod corespunzător, cu sintagma «Oficiul Român pentru Imigrări».

*

 

– Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune Directiva Consiliului 2005/71/CE privind o procedură specială de admisie a resortisanţilor ţărilor terţe în scopul desfăşurării unei activităţi de cercetare ştiinţifică, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 289 din 3 noiembrie 2005.