Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 181/2008

M. Of. nr. 809 din 3 decembrie 2008

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ

pentru modificarea şi completarea Legii audiovizualului nr. 504/2002

 

La 11 decembrie 2007 a fost adoptată Directiva 2007/65/CE de modificare a Directivei televiziunii fără frontiere, devenită astfel Directiva serviciilor mass-media audiovizuale.

Aceasta constituie un răspuns la noile evoluţii tehnologice şi creează condiţii de stabilire a cadrului normativ pentru toate serviciile media audiovizuale, indiferent de suportul tehnic utilizat, asigurând reguli de bază unitare atât pentru serviciile clasice de televiziune, analogică sau digitală, cât şi pentru serviciile media audiovizuale la cerere ori cele de televiziune mobilă.

Directiva introduce, în principal, următoarele noutăţi:

– relaxarea regimului publicităţii, prin admiterea unor noi procedee – plasarea de produse, publicitatea pe ecran partajat, publicitatea virtuală – care vor oferi posturilor de televiziune surse suplimentare de venituri, cu potenţial benefic achiziţiei de programe de calitate;

– asigurarea unui nivel adecvat de protecţie a dezvoltării fizice, mentale şi morale a minorilor şi a demnităţii umane;

– asigurarea dreptului persoanelor cu handicap şi al persoanelor în vârstă de a li se furniza servicii media audiovizuale accesibile lor;

– promovarea producţiei şi distribuţiei de opere europene;

– dreptul de acces al posturilor de televiziune la extrase scurte de la evenimente de actualitate pentru care există o exclusivitate;

– încurajarea proceselor de coreglementare şi autoreglementare, ca instrumente ce pot avea un rol important în asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a publicului.

Potrivit calendarului de adoptare a actelor normative de transpunere a directivelor comunitare în vigoare, România are obligaţia transpunerii prevederilor Directivei 2007/65/CE în legislaţia internă, ceea ce impune adoptarea de modificări substanţiale şi urgente în Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Calendarul proceselor de transpunere a Directivei 2007/65/CE în legislaţia internă a altor state ale Uniunii Europene ne indică avansul substanţial al majorităţii acestora faţă de stadiul în care se găseşte România în acest moment. Proiectul oferă pentru prima dată un cadru legal şi instituţional coerent pentru începerea procesului de trecere la televiziunea digitală, proces care trebuie finalizat, conform deciziei Comisiei Europene, înainte de 1 ianuarie 2012, data-limită pentru încetarea emisiei în sistem analogic.

Necesitatea adoptării unor măsuri de urgenţă în domeniu este impusă şi de faptul că România va trebui să recupereze un decalaj semnificativ faţă de toate celelalte state membre, pentru a fi în măsură să respecte termenul fixat de Comisia Europeană pentru extincţia transmisiilor în sistem analogic.

Pentru a permite dezvoltarea rapidă a televiziunii digitale terestre, se propun norme privind acordarea licenţelor audiovizuale digitale. Regulile propuse ţin cont de utilizarea în comun, în cadrul fiecărui multiplex, de către mai mulţi radiodifuzori licenţiaţi a unor frecvenţe care se constituie în reţele naţionale, regionale şi locale. Se au în vedere, în special, protejarea pluralismului şi a diversităţii media, dezvoltarea ofertei actuale de programe, precum şi stabilirea garanţiilor necesare tranziţiei către televiziunea digitală terestră, plecându-se de la premisa, unanim acceptată în Europa, conform căreia succesul acestei tranziţii este preponderent determinat de consistenţa şi calitatea ofertei de conţinut a programelor şi, în subsidiar, de îmbunătăţirea condiţiilor tehnice de transmisie şi de recepţie.

În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

Art. I. – Legea audiovizualului nr. 504/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 22 iulie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 1. – În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

1. serviciu media audiovizual – serviciu aflat sub responsabilitatea editorială a unui furnizor de servicii media, al cărui obiectiv principal este furnizarea de programe în scop informativ, de divertisment sau educativ pentru publicul larg. Un astfel de serviciu media audiovizual este fie un serviciu de programe de televiziune/radiodifuziune, astfel cum este definit la pct. 2, fie un serviciu media audiovizual la cerere, astfel cum este definit la pct. 3, şi/sau un serviciu media care constituie o comunicare comercială audiovizuală, astfel cum este definită la pct. 15;

2. serviciu de programe de televiziune/radiodifuziune – serviciu media audiovizual liniar prestat de un radiodifuzor, în care programele sunt difuzate în succesiune continuă, indiferent de modalitatea tehnică utilizată, având un conţinut şi un orar prestabilite, pentru vizionarea/audierea simultană de programe, pe baza unei grile de programe, sub o anumită denumire şi identificat printr-o siglă, în cazul televiziunii, sau printr-un semnal sonor, în cazul radiodifuziunii;

3. serviciu media audiovizual la cerere – un serviciu media audiovizual neliniar, în care vizionarea de programe se face la cererea individuală a utilizatorului şi la momentul ales de acesta, prestat de un furnizor de servicii media pe baza unui catalog de programe selecţionate şi puse la dispoziţie de către furnizorul de servicii media;

4. program – ansamblu de imagini în mişcare, cu sau fără sunet, care constituie un întreg identificabil prin titlu, conţinut, formă sau autor, în cadrul unei grile ori al unui catalog realizat de un furnizor de servicii media audiovizuale, având forma şi conţinutul serviciilor de televiziune sau fiind comparabil ca formă şi conţinut cu acestea;

5. serviciu generalist de televiziune sau de radiodifuziune – serviciu care difuzează cumulat şi în proporţii echilibrate programe audiovizuale cu conţinut informativ, educativ şi de divertisment, în principalele domenii de interes şi care se adresează majorităţii publicului;

6. serviciu comunitar de televiziune sau de radiodifuziune– serviciu care difuzează programe audiovizuale dedicate unui public aparţinând unei comunităţi specifice;

7. serviciu tematic de televiziune sau de radiodifuziune – serviciu care difuzează programe audiovizuale dedicate preponderent unui anumit domeniu şi care se adresează unui segment al publicului;

8. serviciu de teletext – totalitatea informaţiilor puse la dispoziţia publicului sub formă de text, codificate în interiorul semnalului de imagine, care pot fi accesate cu ajutorul unui decodor standard al receptorului TV în momentul, pe durata şi pentru conţinutul ales;

9. serviciu de videotext – totalitatea mesajelor puse la dispoziţia publicului sub formă de text sau semne grafice, în cadrul unei grile ori al unui catalog, realizate de un furnizor de servicii media audiovizuale, având forma şi conţinutul transmisiunilor de televiziune sau fiind comparabil ca formă şi conţinut cu acestea;

10. retransmisie – captarea şi transmiterea simultană a serviciilor media audiovizuale liniare, furnizate de radiodifuzori şi destinate recepţionării de către public, prin orice mijloace tehnice, în integralitatea lor şi fără nicio modificare a conţinutului;

11. responsabilitate editorială – exercitarea unui control efectiv asupra selecţionării programelor şi asupra organizării acestora, fie într-o grilă cronologică, în cazul transmisiilor de televiziune, fie într-un catalog, în cazul serviciilor media audiovizuale la cerere. În sensul dispoziţiilor prezentei legi, responsabilitatea editorială nu implică, prin sine şi în mod necesar, un alt tip de răspundere juridică pentru conţinutul serviciilor furnizate;

12. furnizor de servicii media – persoană fizică sau juridică având responsabilitate editorială pentru alegerea conţinutului audiovizual al serviciului media audiovizual şi care stabileşte modul de organizare a acestuia;

13. radiodifuzor – furnizor de servicii media audiovizuale în domeniul serviciilor de programe de televiziune şi/sau de radiodifuziune;

14. distribuitor de servicii – orice persoană care constituie şi pune la dispoziţia publicului o ofertă de servicii de programe prin retransmisie, pe bază de relaţii contractuale cu radiodifuzorii ori cu alţi distribuitori;

15. comunicare comercială audiovizuală – mesaje sonore sau în imagini, cu sau fără sunet, care sunt destinate să promoveze, direct ori indirect, bunurile, serviciile sau imaginea unei persoane fizice ori juridice care desfăşoară o activitate economică. Mesajele respective însoţesc sau sunt incluse într-un program în schimbul unei plăţi ori contraprestaţii sau în scopul autopromovării. Formele de comunicaţii comerciale audiovizuale includ publicitatea radiodifuzată şi televizată, sponsorizarea, teleshoppingul, plasarea de produse şi alte forme de publicitate;

16. comunicare audiovizuală cu conţinut comercial mascat– reprezentarea prin cuvinte sau imagini a bunurilor, serviciilor, numelui, mărcii ori activităţilor unui producător de bunuri sau furnizor de servicii în cadrul programelor, în cazul în care o astfel de reprezentare este destinată de către furnizorul de servicii media audiovizuale unor scopuri publicitare nedeclarate şi poate induce în eroare publicul cu privire la natura sa. Astfel de reprezentări sunt considerate intenţionate mai ales atunci când se fac în schimbul unei plăţi sau al unei contraprestaţii;

17. publicitate televizată – orice formă de mesaj difuzat fie în schimbul unei plăţi, fie al unei contraprestaţii sau difuzat în scopuri de autopromovare, de către o persoană fizică ori juridică, publică sau privată, în legătură cu o activitate comercială, ramură de activitate, meserie ori profesie, pentru a promova furnizarea de bunuri şi servicii, inclusiv bunuri imobiliare, drepturi şi obligaţii;

18. publicitate subliminală – orice publicitate care utilizează stimuli prea slabi pentru a putea fi percepuţi în mod conştient, dar care poate influenţa comportamentul economic al publicului;

19. sponsorizare – orice contribuţie a unei persoane juridice publice sau private ori a unei persoane fizice neangajate în activităţi de furnizare de servicii media audiovizuale sau în realizarea de opere audiovizuale, la finanţarea de programe media audiovizuale în vederea promovării numelui, mărcii, imaginii, activităţii ori produselor proprii;

20. teleshopping – oferta directă transmisă publicului în vederea furnizării de bunuri sau servicii, inclusiv bunuri imobiliare, drepturi şi obligaţii, în schimbul unei plăţi;

21. plasare de produse – orice formă de comunicare comercială audiovizuală constând în includerea unui produs, serviciu sau a mărcilor acestora ori în referirea la acestea, prin inserarea în cadrul unui program, în schimbul unei plăţi sau contraprestaţii;

22. telepromovare – formă de publicitate realizată prin inserarea în programe a unor secvenţe dedicate promovării, de către prezentatorii programelor, a unuia sau a mai multor produse ori servicii, secvenţele fiind separate de celelalte părţi ale programului prin mijloace optice şi/sau acustice;

23. publicitate interactivă – tehnică de difuzare a publicităţii televizate care permite telespectatorului să opteze pentru accesul la publicitate prin intermediul unui serviciu media audiovizual nelinear, la momentul, pe durata şi la conţinutul publicitar ales de acesta;

24. publicitate prin ecran partajat – tehnică de difuzare a publicităţii televizate, inclusiv a autopromovării, sau a elementelor de identificare a sponsorului, care constă în difuzarea televizată simultană a conţinutului editorial şi a conţinutului publicitar sau a mesajului relativ la sponsor, acestea din urmă fiind demarcate prin mijloace optice şi/sau acustice, astfel încât natura lor să fie evidentă pentru public;

25. publicitate virtuală – tehnică de difuzare a publicităţii televizate care constă în prelucrarea imaginii, în cazul difuzării de transmisii ale unor evenimente, prin înlocuirea imaginii panourilor publicitare expuse în incinta în care se desfăşoară respectivele evenimente cu mesaje publicitare introduse de radiodifuzor sau prin suprapunerea de noi imagini cu astfel de mesaje în orice zonă a imaginii transmise;

26. sponsorizare virtuală – tehnică de difuzare a elementelor de identificare a sponsorului, care constă în prelucrarea imaginii, în cazul difuzării de transmisii ale unor evenimente, prin înlocuirea imaginii panourilor publicitare expuse în incinta în care se desfăsoară respectivele evenimente cu mesaje relative la sponsori, introduse de radiodifuzor sau prin suprapunerea de noi imagini cu astfel de mesaje în orice zonă a imaginii transmise;

27. durată programată – interval de timp care însumează durata efectivă a programului sau a tranşei de program şi durata publicităţii televizate, difuzată, după caz, în interiorul acestora;

28. drepturi de exclusivitate – drepturile obţinute de către un radiodifuzor, în temeiul unui contract, de la organizatorul unui eveniment şi/sau de la proprietarul ori, după caz, administratorul locului unde se desfăşoară evenimentul, de la autori şi de la alţi deţinători de drepturi în cauză, în vederea difuzării televizate exclusive de către acest radiodifuzor, pe o zonă geografică determinată;

29. eveniment de importanţă majoră – orice eveniment care poate prezenta interes pentru o parte importantă a publicului şi care este cuprins în lista aprobată prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Consiliului Naţional al Audiovizualului;

30. licenţă audiovizuală – actul juridic emis în baza deciziei Consiliului Naţional al Audiovizualului, prin care se acordă unui radiodifuzor aflat în jurisdicţia României dreptul de a difuza, într-o zonă determinată, un anume serviciu de programe; în funcţie de modalitatea tehnică de transmisie, licenţa audiovizuală poate fi analogică sau digitală;

31. licenţă de emisie – actul juridic prin care Autoritatea Naţională pentru Comunicaţii acordă titularului de licenţă audiovizuală sau, după caz, operatorului de multiplex de radiodifuziune/televiziune, în condiţiile stabilite de aceasta, dreptul de a utiliza, pentru o perioadă determinată, una sau mai multe frecvenţe radioelectrice, după caz, în conformitate cu licenţa audiovizuală; în funcţie de modalitatea tehnică utilizată, licenţa de emisie poate fi analogică sau digitală;

32. autorizaţie de retransmisie – actul juridic emis în baza deciziei Consiliului Naţional al Audiovizualului, prin care se acordă dreptul de retransmisie pe teritoriul României a unui serviciu de programe care nu se încadrează în prevederile art. 75 alin. (1) şi (2);

33. reţea de comunicaţii electronice – sistem de transmisie care permite transportul semnalelor electrice prin cablu, unde radio, mijloace optice sau electromagnetice, constituit în reţele de comunicaţii prin satelit, reţele terestre fixe şi mobile, inclusiv cele utilizate pentru difuzarea serviciilor de programe audiovizuale, indiferent de tipul de informaţie transmisă;

34. multiplex digital terestru – grup de programe şi servicii audiovizuale transmise prin emisie radioelectrică terestră, utilizând modulaţie digitală în limitele unui canal de televiziune standard, având acoperire naţională ori regională prin folosirea unuia sau mai multor canale/frecvenţe radioelectrice;

35. operator de multiplex de radiodifuziune/televiziune – persoană fizică sau juridică, română ori străină, care deţine licenţă de emisie digitală şi are dreptul de a opera o reţea/staţie de radiodifuziune sonoră sau de televiziune, în condiţiile legii, în scopul difuzării programelor audiovizuale şi a serviciilor auxiliare acestora;

36. codare – procedeu de prezentare a informaţiei în format electronic printr-o serie de impulsuri discrete având forma unor serii numerice;

37. criptare – modalitate de modificare a unui flux de informaţii în format electronic după un algoritm prestabilit, în vederea protejării acesteia la transmisia prin medii nesigure, reconstituirea informaţiei iniţiale fiind posibilă doar prin folosirea algoritmului iniţial;

38. sistem cu acces condiţionat – orice modalitate tehnică sau dispozitiv prin intermediul căruia accesul sub o formă inteligibilă la un serviciu protejat de difuzare a programelor de radio ori de televiziune se poate face în mod restricţionat, pe bază de abonament sau pe baza altei forme de autorizare individuală prealabilă.”

2. După articolul 1 se introduce un nou articol, articolul 1¹, cu următorul cuprins:

„Art. 1¹. – (1) În sensul prezentei legi, prin opere europene se înţelege:

a) opere provenind din statele membre ale Uniunii Europene;

b) opere provenind din state europene terţe – părţi la Convenţia Europeană a Consiliului Europei privind televiziunea transfrontieră, care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (3);

c) opere coproduse în cadrul unor acorduri privind sectorul audiovizual încheiate între Comunitatea Europeană şi state terţe şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute în fiecare dintre acordurile respective.

(2) Definiţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) sunt aplicabile numai în cazul operelor provenind din statele membre care nu fac obiectul unor măsuri discriminatorii în ţările terţe în cauză.

(3) Operele prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) sunt opere realizate în cea mai mare parte cu contribuţia unor autori şi personal, rezidenţi în unul sau mai multe dintre statele respective, cu condiţia ca acestea să îndeplinească una dintre următoarele cerinţe:

a) sunt realizate de către unul ori mai mulţi producători stabiliţi în unul sau mai multe dintre statele respective;

b) producţia acestor opere este supervizată şi controlată efectiv de către unul ori mai mulţi producători stabiliţi în unul sau mai multe dintre statele respective;

c) contribuţia coproducătorilor din aceste state la totalul costurilor de coproducţie este preponderentă, iar coproducţia nu este controlată de unul sau mai mulţi producători stabiliţi în afara statelor respective.

(4) Operele care nu sunt opere europene în sensul prevederilor alin. (1), dar care sunt realizate în cadrul unor tratate bilaterale de coproducţie încheiate între state membre şi ţări terţe, sunt considerate ca fiind opere europene, cu condiţia ca un procent majoritar din totalul costurilor de producţie să fie acoperit de către coproducătorii din Comunitatea Europeană şi ca producţia să nu fie controlată de unul sau mai mulţi producători stabiliţi în afara teritoriului statelor membre.”

3. Articolul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 2. – (1) Dreptul de furnizare şi dreptul de retransmisie a oricărui serviciu media audiovizual ale unui furnizor de servicii media audiovizuale care se află sub jurisdicţia României sunt recunoscute şi garantate în condiţiile prezentei legi.

(2) Se consideră furnizor de servicii media audiovizuale aflat sub jurisdicţia României:

a) orice furnizor de servicii media audiovizuale stabilit în România în conformitate cu prevederile alin. (3);

b) orice furnizor de servicii media audiovizuale care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (4).

(3) În înţelesul prezentei legi, un furnizor de servicii media audiovizuale este considerat a fi stabilit în România dacă îndeplineşte una dintre următoarele condiţii:

a) furnizorul de servicii media audiovizuale are sediul principal în România, iar deciziile editoriale asupra serviciilor media audiovizuale sunt luate în România;

b) sediul principal al furnizorului de servicii media audiovizuale se află în România şi o parte majoritară a forţei de muncă implicate în activitatea de furnizare de servicii media audiovizuale lucrează în România;

c) deciziile editoriale asupra serviciilor media audiovizuale se iau în România şi o parte majoritară a forţei de muncă implicate în activitatea de furnizare de servicii media audiovizuale lucrează în România;

d) dacă personalul implicat în activitatea de furnizare de servicii media audiovizuale lucrează în România şi într-un alt stat membru al Uniunii Europene şi, aplicând criteriile prevăzute la lit. b) şi c), nu se poate stabili dacă cea mai mare parte a personalului implicat în activitatea de furnizare de servicii media audiovizuale lucrează în România sau în acel stat membru al Uniunii Europene, furnizorul de servicii media audiovizuale este considerat ca având sediul în România dacă sediul său principal este în România;

e) dacă cea mai mare parte a personalului implicat în activitatea de furnizare de servicii media audiovizuale nu lucrează nici în România şi nici într-un alt stat membru al Uniunii Europene, furnizorul de servicii media audiovizuale va fi considerat ca având sediul în România dacă şi-a început pentru prima oară activitatea în România şi menţine în prezent o legătură stabilă şi efectivă cu economia României.

(4) Furnizorii de servicii media audiovizuale cărora nu li se aplică niciunul dintre criteriile prevăzute la alin. (3) sunt consideraţi a fi în jurisdicţia României dacă se află în una dintre situaţiile următoare:

a) utilizează o staţie de emisie de la sol spre o capacitate de satelit aparţinând României;

b) deşi nu utilizează o staţie de emisie de la sol spre o capacitate satelitară aparţinând României, utilizează o capacitate de satelit aparţinând României.

(5) Dacă în stabilirea jurisdicţiei aplicabile criteriile prevăzute la alin. (3) şi (4) nu sunt relevante, atunci radiodifuzorul va fi considerat în afara jurisdicţiei României.”

4. Articolul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 3. – (1) Prin difuzarea şi retransmisia serviciilor de programe se realizează şi se asigură pluralismul politic şi social, diversitatea culturală, lingvistică şi religioasă, informarea, educarea şi divertismentul publicului, cu respectarea libertăţilor şi a drepturilor fundamentale ale omului.

(2) Toţi furnizorii de servicii media audiovizuale au obligaţia să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor şi evenimentelor şi să favorizeze libera formare a opiniilor.

(3) Răspunderea pentru conţinutul serviciilor de programe difuzate, inclusiv al comunicărilor comerciale audiovizuale, revine, în condiţiile legii, furnizorului de servicii media audiovizuale, realizatorului sau autorului, după caz.”

5. Articolul 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 4. – Prezenta lege recunoaşte şi garantează dreptul oricărei persoane de a recepţiona liber serviciile media audiovizuale oferite publicului de către furnizorii de servicii media audiovizuale aflaţi sub jurisdicţia României şi a statelor membre ale Uniunii Europene.”

6. Articolul 5 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 5. – (1) Libertatea de furnizare pe teritoriul României a serviciilor media audiovizuale ale furnizorilor de servicii media audiovizuale aflaţi sub jurisdicţia statelor membre ale Uniunii Europene este recunoscută şi garantată prin prezenta lege.

(2) Opţiunea oricărei persoane cu privire la programele şi serviciile oferite de furnizorii de servicii media audiovizuale sau de distribuitorii de servicii este secretă şi nu poate fi comunicată unui terţ decât cu acordul persoanei respective.”

7. Articolul 6 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 6. – (1) Cenzura de orice fel asupra comunicării audiovizuale este interzisă.

(2) Independenţa editorială a furnizorilor de servicii media audiovizuale este recunoscută şi garantată de prezenta lege.

(3) Sunt interzise ingerinţe de orice fel în conţinutul, forma sau modalităţile de prezentare a elementelor serviciilor media audiovizuale, din partea autorităţilor publice sau a oricăror persoane fizice sau juridice, române ori străine.

(4) Nu constituie ingerinţe deciziile şi instrucţiunile având caracter normativ, emise de Consiliul Naţional al Audiovizualului în aplicarea prezentei legi şi cu respectarea dispoziţiilor legale, precum şi a normelor privind drepturile omului, prevăzute în convenţiile şi tratatele ratificate de România.

(5) Nu constituie ingerinţe prevederile cuprinse în codurile de conduită profesională pe care jurnaliştii şi furnizorii de servicii media audiovizuale le adoptă şi pe care le aplică în cadrul mecanismelor şi structurilor de autoreglementare a activităţii lor, dacă nu contravin dispoziţiilor legale în vigoare.”

8. Articolul 10 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 10. – (1) Consiliul Naţional al Audiovizualului, denumit în continuare Consiliul, este autoritate publică autonomă sub control parlamentar şi garantul interesului public în domeniul comunicării audiovizuale.

(2) Consiliul este autoritate unică de reglementare în domeniul serviciilor media audiovizuale, în condiţiile şi cu respectarea prevederilor prezentei legi.

(3) În calitate de garant al interesului public în domeniul comunicării audiovizuale, Consiliul are obligaţia să asigure:

a) respectarea exprimării pluraliste de idei şi de opinii în cadrul conţinutului serviciilor media audiovizuale transmise de furnizorii de servicii media audiovizuale aflaţi sub jurisdicţia României;

b) pluralismul surselor de informare a publicului;

c) încurajarea liberei concurenţe;

d) un raport echilibrat între serviciile de programe cu acoperire naţională şi serviciile locale, regionale ori tematice;

e) protejarea demnităţii umane, a dreptului la propria imagine şi protejarea minorilor;

f) protejarea culturii şi a limbii române, a culturii şi limbilor minorităţilor naţionale;

g) transparenţa mijloacelor de comunicare în masă din sectorul audiovizual;

h) transparenţa activităţii proprii;

i) creşterea nivelului de sensibilizare a opiniei publice în legătură cu utilizarea serviciilor media audiovizuale în mod eficient şi în condiţii de siguranţă, prin dezvoltarea şi promovarea educaţiei pentru media la nivelul tuturor categoriilor sociale;

j) încurajarea coreglementării şi autoreglementării în domeniul audiovizual;

k) încurajarea furnizorilor de servicii media audiovizuale în vederea asigurării de condiţii ca serviciile furnizate să devină accesibile persoanelor cu deficienţe de văz sau de auz;

l) monitorizarea serviciilor de programe şi a serviciilor media audiovizuale la cerere, în vederea respectării de către acestea a prevederilor legale în materie.

(4) Consiliul îşi exercită dreptul de control asupra conţinutului programelor oferite de furnizorii de servicii media audiovizuale numai după comunicarea publică a acestor programe.

(5) Controlul exercitat de Consiliu asupra conţinutului serviciilor de programe oferite de furnizorii de servicii media audiovizuale şi asupra ofertei de servicii de programe asigurate de distribuitorii de servicii se realizează, de regulă, periodic şi ori de câte ori Consiliul consideră că este necesar sau primeşte o plângere cu privire la nerespectarea de către un furnizor a prevederilor legale, a normelor de reglementare în domeniu ori a obligaţiilor înscrise în licenţa audiovizuală.

(6) Consiliul este obligat să sesizeze autorităţile competente cu privire la apariţia sau existenţa unor practici restrictive de concurenţă, a abuzului de poziţie dominantă sau a concentrărilor economice, precum şi cu privire la orice alte încălcări ale prevederilor legale care nu intră în competenţa sa.”

9. La articolul 16, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 16. – (1) Activitatea Consiliului este finanţată de la bugetul de stat.”

10. La articolul 17 alineatul (1), literele a), c) şi d) şi alineatele (3) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„a) să stabilească condiţiile, criteriile şi procedura pentru acordarea licenţelor audiovizuale analogice şi digitale;”

..................................................................................................

c) să elibereze licenţe audiovizuale analogice şi digitale şi autorizaţii de retransmisie pentru exploatarea serviciilor de programe de radiodifuziune şi televiziune şi să emită decizii de autorizare audiovizuală;

d) să emită, în aplicarea dispoziţiilor prezentei legi, decizii cu caracter de norme de reglementare în vederea realizării atribuţiilor sale prevăzute expres în prezenta lege şi, cu precădere, cu privire la:

1. asigurarea informării corecte a opiniei publice;

2. urmărirea exprimării corecte în limba română şi în limbile minorităţilor naţionale;

3. asigurarea echidistanţei şi a pluralismului;

4. transmiterea informaţiilor şi a comunicatelor oficiale ale autorităţilor publice cu privire la calamităţi naturale, starea de necesitate sau de urgenţă, starea de asediu ori de conflict armat;

5. protecţia minorilor;

6. apărarea demnităţii umane şi a dreptului la propria imagine;

7. politici nediscriminatorii cu privire la rasă, sex, naţionalitate, religie, convingeri politice şi orientări sexuale;

8. exercitarea dreptului la replică, rectificare şi alte măsuri echivalente;

9. comunicări comerciale audiovizuale, inclusiv publicitate, plasare de produse, publicitate electorală şi teleshopping;

10. sponsorizare;

11. principiile şi regulile de desfăşurare a campaniilor electorale şi a celor pentru referendum, în serviciile de programe audiovizuale;

12. responsabilităţile culturale ale furnizorilor de servicii media audiovizuale.

..............................................................................................

(3) Consiliul este consultat cu privire la toate proiectele de acte normative prin care se reglementează activităţi din domeniul audiovizual ori în legătură cu acesta, avizul Consiliului fiind obligatoriu.

(4) Consiliul este autorizat să solicite şi să primească de la furnizorii şi distribuitorii de servicii de programe audiovizuale orice date, informaţii şi documente care privesc îndeplinirea atribuţiilor sale, având obligaţia să păstreze confidenţialitatea datelor care nu au caracter public.”

11. La articolul 18, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(4) Funcţionarii publici din cadrul Consiliului nu pot fi membri în consiliile de administraţie ori în organele de conducere ale furnizorilor şi distribuitorilor de servicii de programe audiovizuale şi nici nu pot să exercite funcţii sau să deţină acţiuni ori părţi sociale într-o societate comercială titulară a unei licenţe audiovizuale.”

12. Articolul 23 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 23. – (1) Serviciile media audiovizuale la cerere promovează, dacă este posibil şi cu mijloace corespunzătoare, producţia de opere europene şi accesul la acestea. O astfel de promovare poate consta, printre altele, în contribuţia financiară a acestor servicii la producţia şi achiziţionarea de drepturi asupra operelor europene sau în procentul şi/sau ponderea deţinute de operele europene în cadrul catalogului de programe oferite.

(2) Guvernul, prin intermediul Consiliului, prezintă rapoarte Comisiei, până cel mai târziu la 19 decembrie 2011 şi, ulterior, la fiecare 4 ani, asupra punerii în aplicare a prevederilor alin. (1).”

13. Articolul 25 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 25. – Prevederile art. 22 şi 24 nu se aplică serviciilor de programe destinate unei audienţe locale, asigurate de radiodifuzori care nu fac parte dintr-o reţea naţională.”

14. După articolul 26 se introduce un nou articol, articolul 26¹, cu următorul cuprins:

„Art. 26¹. – (1) Pentru încurajarea şi facilitarea exprimării pluraliste a curentelor de opinie, radiodifuzorii au obligaţia de a reflecta campaniile electorale în mod echitabil, echilibrat şi imparţial.

(2) În aplicarea corectă a prevederilor alin. (1), Consiliul emite norme cu caracter obligatoriu, controlează respectarea prevederilor legale şi ale normelor emise şi sancţionează încălcarea acestora.”

15. După articolul 26¹ se introduce titlul unui nou capitol, capitolul III¹, cu următorul cuprins:

„CAPITOLUL III¹

Comunicări comerciale audiovizuale”

16. Articolul 27 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 27. – (1) Publicitatea televizată şi teleshoppingul se difuzează grupat, trebuie să fie uşor de identificat şi trebuie să fie separate de alte părţi ale serviciului de programe. Fără a aduce atingere utilizării de noi tehnici publicitare, se asigură o separare prin mijloace optice şi/sau acustice şi/sau spaţiale între publicitatea televizată şi teleshopping şi, respectiv, celelalte părţi ale programelor.

(2) Spoturile publicitare şi de teleshopping izolate, altele decât cele difuzate în cadrul transmisiilor sportive, constituie o excepţie şi pot fi difuzate numai în cazuri stabilite ca atare de Consiliu.”

17. La articolul 28, alineatele (4), (5) şi (7) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(4) Difuzarea programelor de ştiri şi a operelor audiovizuale, cum sunt filmele cinematografice sau filmele realizate pentru televiziune, cu excepţia serialelor, foiletoanelor şi a documentarelor, poate fi întreruptă de publicitate televizată şi/sau de spoturi de teleshopping o singură dată în timpul unei durate programate de cel puţin 30 de minute.

(5) Difuzarea programelor pentru copii poate fi întreruptă de publicitate televizată şi/sau de teleshopping o singură dată în timpul unei durate programate de 30 de minute, cu condiţia ca durata programată să depăşească 30 de minute.

................................................................................................

(7) Programele de ştiri şi reportajele de politică internă, documentarele, programele religioase şi programele pentru copii, a căror durată programată este mai mică de 30 de minute, nu pot fi întrerupte de publicitate sau teleshopping; dacă durata programată a acestora este de cel puţin 30 de minute, atunci se vor aplica în mod corespunzător dispoziţiile alin. (4)–(6).”

18. Articolul 29 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 29. – (1) Comunicările comerciale audiovizuale difuzate de furnizorii de servicii media audiovizuale trebuie să respecte următoarele condiţii:

a) să poată fi uşor identificate ca atare, comunicările audiovizuale cu conţinut comercial mascat fiind interzise;

b) să nu facă uz de tehnici subliminale;

c) să nu prejudicieze demnitatea umană;

d) să nu includă nicio formă de discriminare pe motiv de rasă, etnie, naţionalitate, religie, credinţă, handicap, vârstă, sex sau orientare sexuală;

e) să nu aducă ofensă convingerilor religioase sau politice ale telespectatorilor şi radioascultătorilor;

f) să nu stimuleze comportamente dăunătoare sănătăţii sau siguranţei populaţiei;

g) să nu stimuleze comportamente dăunătoare mediului;

h) să nu stimuleze comportamente indecente sau imorale;

i) să nu promoveze, direct sau indirect, practici oculte.

(2) Comunicările comerciale audiovizuale trebuie să nu provoace nicio daună morală, fizică sau mentală minorilor şi, în special:

a) să nu instige în mod direct minorii să cumpere un produs sau serviciu, prin exploatarea lipsei de experienţă ori a credulităţii acestora;

b) să nu încurajeze în mod direct minorii să îşi convingă părinţii sau pe alte persoane să cumpere bunurile ori serviciile care fac obiectul publicităţii;

c) să nu exploateze încrederea specială pe care minorii o au în părinţi, profesori sau alte persoane;

d) să nu prezinte în mod nejustificat minori în situaţii periculoase.

(3) Comunicările comerciale audiovizuale cu conţinut comercial mascat sunt interzise.

(4) Comunicările comerciale audiovizuale pentru băuturi alcoolice nu pot încuraja consumul excesiv al băuturilor respective şi nu pot viza în mod special minorii.

(5) Orice formă de comunicare comercială audiovizuală pentru ţigări şi alte produse pe bază de tutun este interzisă.

(6) Comunicările comerciale audiovizuale destinate produselor şi tratamentelor medicale disponibile numai pe bază de prescripţie medicală sunt interzise.

(7) Comunicările comerciale audiovizuale care aduc atingere intereselor legale ale consumatorilor sunt interzise.

(8) Furnizorii de servicii media audiovizuale sunt încurajaţi să dezvolte coduri de conduită privind comunicările comerciale audiovizuale inadecvate, cu precădere privind pe cele care însoţesc programele pentru copii sau sunt incluse în acestea, referitoare în special la mâncăruri şi băuturi ce conţin substanţe cu efect nutriţional sau fiziologic cu conţinut bogat în grăsimi, acizi graşi, sare şi zahăr, nerecomandate într-un regim alimentar echilibrat.”

19. Articolul 30 se abrogă.

20. Articolul 31 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 31. – (1) Plasarea de produse este interzisă.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), plasarea de produse este permisă:

a) în opere cinematografice, filme şi seriale realizate pentru prezentarea în cadrul unor servicii media audiovizuale, programe de sport şi de divertisment;

b) în cazul în care nu se efectuează o plată, ci doar se furnizează anumite bunuri sau servicii cu titlu gratuit, cum ar fi producţia de elemente de recuzită ori premii, în vederea includerii acestora în program.

(3) Excepţia prevăzută la alin. (2) lit. a) nu se aplică în cazul programelor pentru copii.

(4) Programele în care este cuprinsă o plasare de produs trebuie să îndeplinească cumulativ cel puţin următoarele condiţii:

a) conţinutul şi, în cazul transmisiilor de televiziune, intervalul orar afectat acestora să nu fie în nicio situaţie influenţate într-un mod care să afecteze responsabilitatea şi independenţa editorială a furnizorului de servicii media audiovizuale;

b) să nu încurajeze în mod direct cumpărarea sau închirierea de produse ori servicii, mai ales prin menţiuni exprese cu caracter promoţional la produsele sau serviciile respective;

c) să nu scoată în evidenţă în mod exagerat produsele în cauză.

(5) Programele în care sunt inserate plasări de produse trebuie să cuprindă informaţii clare privind existenţa acestora, fiind identificate corespunzător atât la început, cât şi la sfârşit, precum şi la reluarea după o pauză publicitară, astfel încât să se evite orice confuzie din partea telespectatorului.

(6) Cerinţele prevăzute la alin. (5) nu se aplică acelor programe care nu au fost nici produse, nici comandate de către furnizorul de servicii media audiovizuale sau de către o societate afiliată acestuia.

(7) Se interzic plasarea de ţigări ori alte produse din tutun sau de produse ale unor operatori economici al căror obiect principal de activitate îl constituie fabricarea ori vânzarea unor astfel de produse, precum şi plasarea de produse sau tratamente medicale disponibile numai pe bază de prescripţie medicală.”

21. Articolul 33 se abrogă.

22. La articolul 34, alineatele (1) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 34. – (1) Programele sponsorizate trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) conţinutul şi programarea acestora nu trebuie în nicio circumstanţă să fie influenţate de sponsor, astfel încât să nu fie afectate independenţa editorială şi responsabilitatea furnizorului de servicii media în raport cu programele respective;

b) să fie menţionată existenţa unui acord de sponsorizare, semnalată prin denumirea, marca şi/sau produsele/serviciile sponsorului, prezentate în mod adecvat la începutul, în cuprinsul şi/sau la sfârşitul acestora;

c) să nu încurajeze în mod direct achiziţionarea sau închirierea produselor ori a serviciilor sponsorului sau ale unui terţ, în particular prin referiri promoţionale speciale la aceste produse ori servicii.

................................................................................................

(4) Se interzice sponsorizarea unui serviciu de programe în integralitatea sa, precum şi a programelor de ştiri, de analize şi dezbatere pe teme politice şi/sau economice de actualitate.”

23. Articolul 35 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 35. – (1) Proporţia de spoturi publicitare televizate şi spoturi de teleshopping dintr-un interval de o oră nu poate depăşi 20%, respectiv 12 minute; în cazul televiziunii publice durata acestora nu poate depăşi 8 minute din timpul oricărei ore date.

(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul anunţurilor radiodifuzorului în legătură cu propriile sale programe şi cu produsele auxiliare derivate direct din acestea, al anunţurilor de sponsorizare şi al plasărilor de produse.”

24. Articolul 36 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 36. – (1) Ferestrele dedicate transmisiei teleshoppingului de către un serviciu de programe care nu este dedicat exclusiv teleshoppingului trebuie să aibă o durată neîntreruptă de minimum 15 minute.

(2) Numărul maxim de ferestre va fi de 8 pe zi; durata lor cumulată nu va depăşi 3 ore zilnic. Acestea trebuie să fie clar delimitate şi identificate prin semnale optice şi acustice corespunzătoare.

(3) Teleshoppingul nu trebuie să incite minorii să încheie contracte pentru vânzarea sau închirierea de bunuri ori servicii.

(4) Se interzic teleshoppingul pentru produsele medicamentoase care intră sub incidenţa autorizaţiei de punere pe piaţă, prevăzută la titlul XVII, cap. III, secţiunea 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi teleshoppingul tratamentelor medicale.”

25. Articolul 37 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 37. – (1) Dispoziţiile prezentei legi se vor aplica în mod corespunzător serviciilor de programe dedicate exclusiv publicităţii şi teleshoppingului, precum şi serviciilor de programe dedicate exclusiv autopromovării.

(2) Dispoziţiile privind promovarea operelor europene, precum şi cele privind poziţia, proporţia, durata şi periodicitatea transmiterii publicităţii şi teleshoppingului nu se aplică în cazul serviciilor de programe prevăzute la alin. (1).”

26. Articolul 38 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 38. – Consiliul este autorizat să stabilească alte condiţii decât cele prevăzute la art. 28 alin. (4) – (7) şi art. 35 cu privire la serviciile de programe de televiziune destinate exclusiv teritoriului naţional şi care nu pot fi recepţionate, direct sau indirect, de către publicul din unul ori mai multe alte state membre ale Uniunii Europene.”

27. După articolul 38 se introduce titlul unui nou capitol, capitolul III², cu următorul cuprins:

„CAPITOLUL III²

Protecţia minorilor”

28. Articolul 39 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 39. – (1) Este interzisă difuzarea, în cadrul serviciilor de programe de televiziune şi de radiodifuziune, de programe care pot afecta grav dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, în special programele care conţin pornografie sau violenţă nejustificată.

(2) Difuzarea în cadrul serviciilor de programe de televiziune şi de radiodifuziune a programelor care pot afecta dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor se poate face numai dacă, prin alegerea intervalului orar de difuzare ori datorită mijloacelor tehnice necesare recepţiei, minorii nu au acces audio sau video la programele respective.

(3) Difuzarea într-o formă necodată a programelor prevăzute la alin. (2) se poate face numai după prezentarea unei atenţionări acustice sau grafice, pe toată durata programului asigurându-se prezenţa unui simbol vizual de avertizare.”

29. După articolul 39 se introduce un nou articol, articolul 39¹, cu următorul cuprins:

„Art. 39¹. – În cadrul serviciilor media audiovizuale la cerere, programele care ar putea afecta dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor pot fi puse la dispoziţie numai dacă se asigură măsuri de restricţionare a accesului, astfel ca minorii să nu poată vedea ori auzi, în mod normal, programele respective.”

30. După articolul 39¹ se introduce titlul unui nou capitol, capitolul III³, cu următorul cuprins:

„CAPITOLUL III³

Dreptul la replică”

31. Articolul 42 se abrogă.

32. La articolul 43, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 43. – (1) Radiodifuzorii sunt persoane juridice de drept public sau privat, fundaţii ori asociaţii fără scop patrimonial recunoscute ca fiind de utilitate publică, precum şi persoane fizice autorizate conform legii.

(2) Organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de radio şi televiziune se reglementează prin lege organică.”

33. Articolul 44 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 44. – (1) Pentru a proteja pluralismul şi diversitatea culturală, concentrarea proprietăţii şi extinderea cotei de audienţă în domeniul audiovizualului sunt limitate la dimensiuni care să asigure eficienţa economică, dar care să nu genereze apariţia de poziţii preponderente în formarea opiniei publice.

(2) În înţelesul prezentei legi şi pentru determinarea cotei de audienţă a serviciilor de programe, se consideră că:

a) piaţa serviciilor de programe de televiziune cu acoperire naţională cuprinde toate serviciile de programe difuzate la nivel naţional de radiodifuzorii aflaţi în jurisdicţia României, inclusiv serviciile publice de programe de televiziune;

b) piaţa serviciilor de programe de radiodifuziune cu acoperire naţională cuprinde toate serviciile de programe difuzate la nivel naţional de radiodifuzorii aflaţi în jurisdicţia României, inclusiv serviciile publice de programe de radiodifuziune;

c) piaţa serviciilor de programe de televiziune şi/sau de radiodifuziune la nivel regional şi local cuprinde toate serviciile de programe difuzate în zona respectivă;

d) servicii de programe cu pondere semnificativă în formarea opinei publice sunt serviciile de programe generaliste, de ştiri, de analize şi dezbatere pe teme politice şi/sau economice de actualitate;

e) piaţa semnificativă cuprinde totalitatea serviciilor de radiodifuziune, respectiv de televiziune, prevăzute la lit. d), difuzate într-o anumită arie geografică;

f) cota de audienţă sau market share reprezintă cota de piaţă atribuită unui anumit serviciu de programe, determinată în condiţiile prevăzute la art. 45.

(3) În procedura de evaluare a poziţiei preponderente în formarea opiniei publice, unei persoane fizice sau juridice i se vor lua în considerare acele servicii de programe din categoria celor definite la alin. (2) lit. d) pe care aceasta fie le furnizează în calitate de titulară de licenţă audiovizuală, fie la care aceasta deţine, direct sau indirect, o cotă mai mare de 20% din capitalul ori drepturile de vot ale unei societăţi titulare de licenţă audiovizuală.

(4) În procedura de evaluare a poziţiei preponderente în formarea opiniei publice se vor cuantifica şi influenţele determinate de legăturile de familie personale care se vor lua în considerare potrivit legislaţiei existente în domeniul comercial şi economico-financiar.

(5) În sensul prezentei legi, prin familie se înţelege soţ, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv.

(6) Se consideră că o persoană fizică sau juridică deţine o poziţie preponderentă în formarea opiniei publice în cazul în care cota de audienţă ponderată a serviciilor de programe ce îi sunt atribuite depăşeşte 30% din piaţa semnificativă.

(7) Determinarea cotei de audienţă a fiecărui serviciu de programe naţional, regional şi local se face anual, prin media cotei de audienţă înregistrate în cursul anului respectiv, pe toată durata de difuzare.

(8) Cota de audienţă ponderată a serviciilor de programe atribuite unei persoane fizice sau juridice reprezintă suma cotelor de audienţă ale fiecăruia dintre serviciile de programe prevăzute la alin. (3), ponderate cu cota de capital ori a dreptului de vot deţinută de respectiva persoană.

(9) Consiliul iniţiază procedura de evaluare a poziţiei preponderente în formarea opiniei publice a unei persoane fizice sau juridice în cazul existenţei unor indicii temeinice privind atingerea limitei prevăzute la alin. (6).

(10) În condiţiile în care Consiliul Concurenţei identifică prin decizie o practică anticoncurenţială (înţelegere sau abuz de poziţie dominantă), respectiv autorizează o concentrare economică în domeniul serviciilor media audiovizuale, Consiliul procedează potrivit prevederilor alin. (9).

(11) La solicitarea Consiliului, institutul desemnat potrivit dispoziţiilor art. 45 are obligaţia să efectueze măsurători ad-hoc impuse prin procedura de evaluare a poziţiei preponderente în formarea opiniei publice. Serviciile de programe care nu sunt incluse în sistemele de măsurare a audienţei, dar care trebuie incluse în evaluare, se supun unor măsurători ad-hoc pentru o perioadă de 3 luni; în situaţia confirmării depăşirii cotei de audienţă admise se aplică prevederile art. 46.

(12) În sensul prezentei legi:

a) licenţa audiovizuală naţională dă dreptul la o difuzare a aceluiaşi program într-o zonă geografică ce cuprinde o audienţă potenţială de peste 60% în cazul radiodifuziunii, respectiv 70% în cazul televiziunii, din populaţia recenzată a ţării;

b) licenţa audiovizuală regională dă dreptul la o difuzare a aceluiaşi program pe teritoriul unuia sau al mai multor judeţe, fără a realiza însă acoperirile prevăzute la lit. a);

c) licenţa audiovizuală locală este licenţa a cărei zonă de acoperire este mai mică decât cea prevăzută pentru o licenţă audiovizuală regională, servind o singură comunitate locală;

d) licenţele audiovizuale acordate pentru municipiul Bucureşti şi care nu fac parte din reţele naţionale sau regionale de radiodifuziune şi de televiziune sunt considerate licenţe locale.

(13) Cazurile prevăzute la alin. (12) lit. a) şi b) care nu sunt efectul unei atribuiri iniţiale de licenţe naţionale/regionale, ci rezultă prin cumul de licenţe locale, se constată ca atare de către Consiliu din proprie iniţiativă sau la solicitarea expresă a radiodifuzorului titular al licenţelor, cu modificarea corespunzătoare a datelor licenţei.”

34. Articolul 46 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 46. – (1) În situaţia în care se constată că o persoană fizică sau juridică deţine o poziţie preponderentă în formarea opiniei publice depăşind cota de audienţă admisă la art. 44 alin. (6), Consiliul adresează radiodifuzorilor cu pondere majoră în formarea acesteia o somaţie vizând încadrarea în cota de audienţă admisă şi termenul în care aceasta trebuie realizată.

(2) La expirarea termenului din somaţie se va realiza o nouă evaluare, iar în situaţia în care depăşirea cotei de audienţă persistă, Consiliul dispune măsuri concrete privind diminuarea unora dintre cotele de participaţie ori a numărului de licenţe deţinute, la alegerea persoanei fizice sau juridice în cauză, într-un termen de 3 luni.

(3) Dacă şi după expirarea acestui termen poziţia preponderentă se menţine, pentru licenţa în care persoana fizică sau juridică în cauză deţine cota de participaţie cea mai mare, se consideră că sunt îndeplinite condiţiile pentru aplicarea prevederilor art. 57 alin. (1) lit. c).

(4) Radiodifuzorii au obligaţia să coopereze la determinarea cotei de audienţă prin comunicarea tuturor informaţiilor solicitate de Consiliu. Refuzul comunicării datelor solicitate sau prezentarea unor date false conduce la aplicarea prevederilor art. 57 alin. (1) lit. c).”

35. Articolul 48 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 48. – Furnizorii de servicii media audiovizuale au obligaţia de a asigura accesul simplu, direct şi permanent al publicului la cel puţin următoarele categorii de informaţii:

a) denumirea, statutul juridic şi sediul social;

b) numele reprezentantului legal şi structura acţionariatului până la nivel de persoană fizică şi juridică, asociat sau acţionar care deţine o cotă mai mare de 20% din capitalul social ori drepturile de vot ale unei societăţi titulare de licenţă audiovizuală;

c) numele persoanelor responsabile de conducerea societăţii comerciale şi ale celor care îşi asumă, în principal, responsabilitatea editorială;

d) coordonatele furnizorului de servicii mass-media, inclusiv adresa de poştă electronică sau a site-ului internet la care acesta poate fi contactat rapid, direct şi efectiv;

e) lista publicaţiilor editate de persoana juridică respectivă şi lista celorlalte servicii de programe pe care le asigură;

f) bilanţul financiar-contabil, precum şi contul de profit şi pierderi;

g) organismele de reglementare sau de supraveghere competente.”

36. Articolul 49 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 49. – Funcţionarea furnizorilor de servicii media audiovizuale este supusă regulilor de transparenţă, potrivit cărora persoanele care exploatează un serviciu media audiovizual sunt obligate să aducă la cunoştinţă Consiliului următoarele:

a) schimbările intervenite în cursul exploatării serviciului în ceea ce priveşte categoriile de date menţionate la art. 48, în maximum 30 de zile de la producerea acestora;

b) alte categorii de date privind funcţionarea serviciului, după intrarea acestuia în activitate.”

37. Articolul 50 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 50. – Furnizarea unui serviciu de programe de către un radiodifuzor aflat în jurisdicţia României se poate face numai în baza licenţei audiovizuale analogice sau a licenţei audiovizuale digitale şi, după caz, a licenţei de emisie analogică sau a licenţei de emisie digitală.”

38. Articolul 51 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 51. – Procedura şi condiţiile de eliberare şi modificare a licenţei audiovizuale se stabilesc prin decizie a Consiliului. Solicitanţii au obligaţia să depună declaraţii notariale, emise la momentul solicitării licenţei audiovizuale, prin care societatea comercială care solicită acordarea licenţei, precum şi fiecare asociat sau acţionar care deţine o cotă mai mare de 20% din capitalul social ori drepturile de vot ale unei societăţi titulare de licenţă audiovizuală declară pe propria răspundere dacă este investitor sau acţionar direct ori indirect la alte societăţi comerciale de comunicaţie audiovizuală, cu precizarea procentului deţinut din capitalul social al acestora.”

39. Articolul 52 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 52. – (1) Licenţa audiovizuală analogică sau digitală se eliberează fie în baza unui concurs, în cazul unui serviciu de programe difuzat pe cale radioelectrică terestră, fie în baza unei decizii a Consiliului, în cazul unui serviciu de programe difuzat prin orice tip de reţele de comunicaţii electronice.

(2) Consiliul va elabora reglementări speciale, cu respectarea prevederilor din strategia de tranziţie de la analogic la digital, cuprinzând criteriile şi modalităţile conform cărora, prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru serviciile de programe de televiziune difuzate pe cale radioelectrică terestră, licenţa audiovizuală digitală se eliberează în baza unei decizii pentru radiodifuzorii care:

a) deţin o licenţă analogică şi se obligă să continue difuzarea serviciului şi în regim de emisie digitală;

b) urmează să înceteze în mod obligatoriu emisia analogică sau a căror emisie analogică nu va mai fi protejată şi care se obligă să treacă la emisia digitală.

(3) Acordarea licenţelor audiovizuale digitale în cadrul aceluiaşi multiplex conferă radiodifuzorilor dreptul de a opta pentru operatorul de multiplex care va opera emisia; acesta poate fi şi unul dintre radiodifuzorii din cadrul multiplexului sau o societate comercială constituită de către aceştia. Opţiunea trebuie notificată Consiliului şi Autorităţii Naţionale pentru Comunicaţii, în termen de 6 luni de la primirea licenţei audiovizuale, în vederea consemnării operatorului de multiplex în licenţa audiovizuală şi acordării acestuia a licenţei de emisie.

(4) Licenţele audiovizuale analogice sau digitale pentru serviciile publice de radiodifuziune şi de televiziune se eliberează fără concurs.

(5) Difuzarea pe cale radioelectrică terestră a serviciilor publice de radiodifuziune şi de televiziune se realizează de către un operator de reţele de telecomunicaţii, în baza licenţei acordate acestuia de către Autoritatea Naţională pentru Comunicaţii.”

40. Articolul 54 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 54. – (1) Licenţa audiovizuală analogică sau digitală cuprinde:

a) numărul licenţei;

b) datele de identificare a titularului acesteia, precum şi structura acţionariatului până la nivel de persoană fizică şi juridică, asociat sau acţionar care deţine o cotă mai mare de 20% din capitalul social ori drepturile de vot ale unei societăţi titulare de licenţă audiovizuală;

c) tipul serviciului de programe;

d) denumirea şi elementele de identificare ale serviciului de programe;

e) formatul de principiu al serviciului de programe şi structura programelor;

f) zona de difuzare;

g) perioada de valabilitate;

h) taxele şi tarifele care trebuie achitate;

i) mijlocul de telecomunicaţii folosit pentru difuzare şi deţinătorul acestuia;

j) frecvenţa/frecvenţele sau canalul/canalele asignate, după caz;

k) multiplexul digital în care se încadrează licenţa şi nominalizarea programelor cuprinse în acesta.

(2) Furnizorii de servicii media audiovizuale au obligaţia să comunice Consiliului orice modificare intervenită în documentele şi în datele declarate, prevăzute la art. 54 alin. (1) lit. b) şi e), în termen de 30 de zile de la data apariţiei modificării, anexând spre notificare noile documente.”

41. La articolul 55, alineatele (1) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 55. – (1) Licenţa audiovizuală analogică sau digitală se acordă pentru o perioadă de 9 ani, atât în domeniul radiodifuziunii sonore, cât şi în cel al televiziunii.

...............................................................................................

(3) Licenţa audiovizuală analogică sau digitală poate fi prelungită din 9 în 9 ani, la cerere, în condiţiile stabilite de Consiliu.”

42. La articolul 56, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 56. – (1) Licenţa audiovizuală analogică sau digitală poate fi cedată către un terţ numai cu acordul Consiliului şi cu asumarea de către noul titular a tuturor obligaţiilor decurgând din licenţă.”

43. La articolul 57 alineatul (1), literele a)–c) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„a) titularul nu începe difuzarea serviciului de programe, în condiţiile stabilite prin licenţă, în termen de 12 luni de la obţinerea licenţei audiovizuale; Consiliul poate acorda două prelungiri succesive de câte 6 luni în situaţii justificate;

b) titularul încetează să difuzeze serviciul de programe pentru care i s-a acordat licenţa audiovizuală mai mult de 90 de zile, pentru motive de natură tehnică, şi mai mult de 96 de ore, pentru orice alte motive;

c) ca urmare a încălcării normelor privind regimul proprietăţii în audiovizual, prevăzute la art. 46, şi a nerespectării dispoziţiilor art. 56;”.

44. La articolul 58, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Decizia de autorizare audiovizuală se acordă de Consiliu, în termen de 30 de zile de la data obţinerii de către titularul de licenţă audiovizuală a documentului de autorizare corespunzător, emis de Autoritatea Naţională pentru Comunicaţii.”

45. Articolul 59 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 59. – (1) În cazul în care difuzarea unui serviciu de programe implică utilizarea unei frecvenţe radioelectrice terestre pentru emisie analogică, aceasta se face în baza licenţei audiovizuale, precum şi a licenţei de emisie analogică, care se acordă, în mod obligatoriu, de Autoritatea Naţională pentru Comunicaţii titularului de licenţă audiovizuală, în condiţiile prezentei legi.

(2) În cazul în care difuzarea unui serviciu de programe implică utilizarea unei frecvenţe radioelectrice terestre pentru emisie digitală, aceasta se face în baza licenţei audiovizuale digitale, precum şi a licenţei de emisie digitală care se acordă, în mod obligatoriu, de Autoritatea Naţională pentru Comunicaţii astfel:

a) titularului de licenţă audiovizuală digitală, atunci când emisia digitală terestră implică difuzarea numai a programelor titularului de licenţă audiovizuală digitală sau operatorului de radiodifuziune/televiziune (multiplex) desemnat de Consiliu pe baza opţiunii titularului de licenţă audiovizuală digitală, conform prevederilor art. 52 alin. (3);

b) titularului de licenţă audiovizuală digitală desemnat de Consiliu în urma opţiunii formulate de către radiodifuzorii care au primit licenţe audiovizuale digitale în cadrul unui multiplex digital pentru emisie digitală terestră;

c) operatorului de multiplex radiodifuziune/televiziune desemnat de Consiliu în urma opţiunii formulate de către radiodifuzorii care au primit licenţe audiovizuale digitale în cadrul unui multiplex digital pentru emisie digitală terestră.

(3) Sunt interzise operarea şi exploatarea licenţelor audiovizuale de către alte persoane decât deţinătorii de drept ai acestora.”

46. Articolul 60 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 60. – Procedura şi condiţiile de eliberare şi modificare a licenţei de emisie se stabilesc de Autoritatea Naţională pentru Comunicaţii.”

47. La articolul 61, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Licenţa poate fi prelungită, la cerere, din 9 în 9 ani, în condiţiile stabilite de Autoritatea Naţională pentru Comunicaţii.”

48. La articolul 62, alineatele (1) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 62. – (1) Titularul licenţei de emisie are obligaţia de a plăti anual, anticipat, un tarif de utilizare a spectrului, stabilit de Autoritatea Naţională pentru Comunicaţii.

..............................................................................................

(4) Tariful prevăzut la alin. (1) se achită către Autoritatea Naţională pentru Comunicaţii.”

49. Articolul 63 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 63. – Monitorizarea şi controlul parametrilor prevăzuţi în licenţa de emisie faţă de reglementările tehnice în vigoare din domeniul radiocomunicaţiilor, respectiv monitorizarea şi controlul acestora pe parcursul perioadei de valabilitate a licenţei se realizează, direct sau prin intermediul unei alte persoane juridice de drept public ori privat, de către Autoritatea Naţională pentru Comunicaţii, în baza unei proceduri stabilite de aceasta.”

50. Articolul 64 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 64. – Autoritatea Naţională pentru Comunicaţii poate modifica, din motive tehnice sau din motive ce ţin de schimbarea Planului naţional de alocare a frecvenţelor, frecvenţa şi datele tehnice ale acesteia, prevăzute în licenţa de emisie, fără întreruperea serviciului şi cu asigurarea unei recepţii de calitate echivalentă.”

51. Articolul 65 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 65. – Licenţa de emisie se retrage de către Autoritatea Naţională pentru Comunicaţii în următoarele situaţii:

a) pentru încălcarea obligaţiilor prevăzute în licenţa de emisie, în cazul nerespectării somaţiei de reintrare în legalitate;

b) ca urmare a retragerii licenţei audiovizuale;

c) titularul nu depune la Autoritatea Naţională pentru Comunicaţii, în termen de 45 de zile de la scadenţa obligaţiei anuale de plată, dovada achitării tarifului de utilizare a spectrului, aferent anului respectiv;

d) titularul nu depune la Autoritatea Naţională pentru Comunicaţii, în termen de 6 luni de la data aplicării unei amenzi, dovada achitării acesteia;

e) la cererea titularului.”

52. Articolul 66 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 66. – (1) Licenţa de emisie poate fi cedată către un terţ numai împreună cu licenţa audiovizuală, cu acordul prealabil al Consiliului şi al Autorităţii Naţionale pentru Comunicaţii şi cu asumarea de către noul titular a tuturor obligaţiilor decurgând din licenţe.

(2) Licenţa de emisie digitală care operează un multiplex poate fi cedată unui terţ numai cu acordul Autorităţii Naţionale pentru Comunicaţii şi al radiodifuzorilor care posedă licenţele audiovizuale digitale în cadrul multiplexului digital operat prin intermediul licenţei de emisie digitală în cauză şi numai cu asumarea de către noul titular a tuturor obligaţiilor decurgând din licenţă.”

53. Articolul 73 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 73. – Utilizarea staţiilor de emisie sau a reţelelor de telecomunicaţii aflate sub jurisdicţia României, în scopul difuzării sau retransmisiei oricărui serviciu de programe pe, respectiv de pe teritoriul României, se poate face numai după obţinerea autorizaţiei tehnice de funcţionare a acestora de la Autoritatea Naţională pentru Comunicaţii, pe baza procedurii stabilite de aceasta.”

54. La articolul 74, alineatele (3) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(3) Distribuitorii de servicii pot modifica structura ofertei de servicii de programe retransmise numai cu acordul Consiliului.

(4) Consiliul retrage avizul prevăzut la alin. (1) în cazul în care un distribuitor de servicii retransmite fără drept un serviciu de programe.”

55. La articolul 74, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:

„(5) Persoana care intenţionează să furnizeze servicii media audiovizuale la cerere are obligaţia să transmită către Consiliu, cu cel puţin 7 zile înainte de începerea activităţii, o notificare cu privire la această intenţie, care trebuie să conţină cel puţin datele menţionate la art. 48 lit. a)–c).”

56. După articolul 75 se introduce un nou articol, articolul 75¹, cu următorul cuprins:

„Art. 75¹. – (1) În cazul unui serviciu media audiovizual la cerere provenind din statele membre ale Uniunii Europene, Consiliul poate restrânge temporar dreptul de liberă retransmisie dacă o astfel de măsură este necesară pentru unul dintre motivele următoare:

a) ordine publică, în special prevenirea, investigarea, depistarea şi urmărirea infracţiunilor, inclusiv protecţia minorilor şi lupta împotriva incitării la ură pe motiv de rasă, sex, religie sau naţionalitate şi împotriva încălcării demnităţii umane privind persoane fizice;

b) protecţia sănătăţii publice;

c) securitatea publică, inclusiv protecţia securităţii şi apărării naţionale;

d) protecţia consumatorilor, inclusiv a investitorilor.

(2) Măsura prevăzută la alin. (1) poate fi luată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) serviciul media audiovizual la cerere aduce atingere obiectivelor prevăzute la alin. (1) lit. a)–d) sau dacă acesta prezintă un risc serios şi grav de prejudiciere a acestor obiective;

b) măsura şi durata restrângerii dreptului la liberă retransmisie să fie proporţionale cu obiectivele prevăzute la alin. (1) lit. a)–d);

c) Consiliul a solicitat autorităţii competente din statul membru al Uniunii Europene sub jurisdicţia căruia se află furnizorul de servicii să ia măsuri şi aceasta nu a luat măsuri sau măsurile luate au fost inadecvate;

d) Consiliul a notificat în scris Comisiei Europene şi autorităţii competente din statul membru al Uniunii Europene sub jurisdicţia căruia se află furnizorul de servicii în cauză intenţia sa de a lua astfel de măsuri.

(3) În cazuri de urgenţă, Consiliul poate deroga de la condiţiile prevăzute la alin. (2) lit. c) şi d). În această situaţie, măsurile sunt notificate Comisiei Europene şi statului membru al Uniunii Europene sub a cărui jurisdicţie se află furnizorul de servicii, în cel mai scurt timp posibil, indicând motivul pentru care se consideră că există o urgenţă.

(4) În cazul în care Comisia Europeană ajunge la concluzia că măsurile sunt incompatibile cu dreptul comunitar, Consiliul dispune sistarea măsurilor preconizate sau încetarea de urgenţă a aplicării acestora.”

57. Articolul 76 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 76. – Orice distribuitor de servicii care retransmite un serviciu de programe care se încadrează în prevederile art. 75 alin. (1) şi (2) va notifica Consiliului statul sub jurisdicţia căruia se află radiodifuzorul respectiv şi, după caz, acceptul de retransmisie acordat, care include parametrii tehnici şi de calitate ai retransmisiei, stabiliţi între radiodifuzori şi distribuitorii de servicii.”

58. La articolul 82, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 82. – (1) Orice distribuitor care retransmite servicii de programe prin reţele de telecomunicaţii are obligaţia să includă în oferta sa serviciile de programe ale Societăţii Române de Televiziune destinate publicului din România, precum şi alte servicii de programe, libere la retransmisie şi fără condiţionări tehnice sau financiare, ale radiodifuzorilor privaţi, aflaţi sub jurisdicţia României, în limita a 25% din numărul total de servicii de programe distribuite prin reţeaua respectivă, precum şi serviciile de televiziune a căror obligativitate de retransmitere este stabilită prin acorduri internaţionale la care România este parte; criteriul de departajare pentru radiodifuzorii privaţi va fi ordinea descrescătoare a indicelui anual de audienţă.

(2) Distribuitorii care retransmit servicii de programe au obligaţia, la nivel regional şi local, să includă în oferta lor cel puţin două programe regionale şi două programe locale, acolo unde acestea există; criteriul de departajare va fi ordinea descrescătoare a audienţei.”

59. La articolul 84, după alineatul (1) se introduc două noi alineate, alineatele (2) şi (3), cu următorul cuprins:

„(2) Accesul prevăzut la alin. (1) lit. b) garantează libera alegere pentru radiodifuzori a unor scurte extrase din semnalul radiodifuzorului care efectuează transmisia, cu identificarea cel puţin a sursei, cu excepţia cazului în care acest lucru este imposibil din motive practice.

(3) Ca alternativă, Consiliul poate stabili un sistem echivalent care să asigure accesul în condiţii corecte, rezonabile şi nediscriminatorii prin alte mijloace.”

60. La articolul 85, alineatele (4) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(4) Indiferent de alcătuirea şi desfăşurarea evenimentului de interes general, durata extrasului nu va putea depăşi 90 de secunde.

(5) Extrasele pot fi folosite de radiodifuzori numai în programele de ştiri cel mult 24 de ore de la transmisia originară. În cazul serviciilor media audiovizuale la cerere, ele pot fi folosite doar în cazul în care acelaşi program este oferit sub formă de înregistrare de către acelaşi furnizor de servicii media audiovizuale.”

61. La articolul 85, după alineatul (9) se introduce un nou alineat, alineatul (10), cu următorul cuprins:

„(10) Sub rezerva altor aranjamente convenite între părţi, radiodifuzorii primari nu vor putea impune radiodifuzorilor secundari plata dreptului de difuzare a unui extras. În cazul în care se prevăd compensări, acestea nu pot depăşi costurile suplimentare generate direct de oferirea accesului.”

62. Articolul 86 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 86. – (1) Oricare radiodifuzor stabilit în spaţiul comunitar are acces, în condiţii corecte, rezonabile şi nediscriminatorii, la evenimente de mare interes pentru public transmise în exclusivitate de către un radiodifuzor aflat sub jurisdicţia României, în scopul realizării de reportaje scurte de ştiri.

(2) Radiodifuzorul aflat sub jurisdicţia României care a dobândit drepturi de exclusivitate asupra unui eveniment de mare interes pentru public are obligaţia de a asigura accesul, în condiţiile alin. (2), pentru câte un singur radiodifuzor din fiecare stat membru al Uniunii Europene.”

63. Articolul 88 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 88. – (1) Supravegherea respectării, controlul îndeplinirii obligaţiilor şi sancţionarea încălcării prevederilor prezentei legi, precum şi ale deciziilor şi instrucţiunilor cu caracter normativ emise în baza şi pentru aplicarea ei revin Consiliului, cu excepţia prevederilor art. 62, 63 şi 73, a căror respectare, supraveghere, control şi, respectiv, sancţionare a încălcării revin de drept Autorităţii Naţionale pentru Comunicaţii, în conformitate cu atribuţiile pe care le are, conform legii.

(2) Autoritatea Naţională pentru Comunicaţii poate delega exercitarea atribuţiilor ce îi revin potrivit prevederilor alin. (1) unei alte persoane juridice de drept public cu atribuţii de supraveghere şi control în domeniul telecomunicaţiilor.

(3) În exercitarea atribuţiilor de supraveghere personalul de control poate solicita furnizorilor de servicii media sau distribuitorilor de servicii informaţiile necesare în aplicarea prezentei legi, precizând temeiul legal şi scopul solicitării, şi poate stabili termene până la care aceste informaţii să fie furnizate, sub sancţiunea prevăzută de prezenta lege.”

64. La articolul 90, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 90. – (1) Constituie contravenţii următoarele fapte:

a) difuzarea unei opere cinematografice în afara perioadelor prevăzute în contractele încheiate cu deţinătorii drepturilor de autor;

b) utilizarea de tehnici subliminale în cadrul comunicării comerciale audiovizuale;

c) utilizarea comunicării comerciale audiovizuale cu conţinut publicitar mascat;

d) nerespectarea prevederilor legale privind acordarea dreptului la replică;

e) difuzarea unui serviciu de programe în afara zonei specificate în licenţa audiovizuală;

f) exploatarea licenţelor audiovizuale de către alte persoane decât titularii de drept ai acestora;

g) programarea şi furnizarea de programe, cu încălcarea prevederilor art. 27, art. 28, art. 29 alin. (1)–(7), art. 31 alin. (7), art. 32, art. 34, art. 35 alin. (1), art. 36, art. 39, art. 40, art. 41 şi ale art. 85 alin. (3)–(9);

h) nerespectarea prevederilor art. 17 alin. (4), art. 49, art. 54 alin. (2) şi ale art. 58 alin. (1);

i) retransmisia de către un distribuitor a unui serviciu de programe care nu se încadrează în prevederile art. 75 alin. (1) şi (2) şi nu a obţinut autorizaţia de retransmisie;

j) retransmisia de către distribuitori a serviciilor de programe, cu încălcarea prevederilor art. 74 şi 82;

k) furnizarea unui serviciu media fără a deţine licenţă audiovizuală sau în lipsa notificării prevăzute la art. 74 alin. (5);

l) refuzul furnizorului sau distribuitorului de servicii media de a comunica personalului de control, în condiţiile prevăzute la art. 88 alin. (3), informaţiile solicitate.

(2) Faptele prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 100.000 lei.”

65. Articolul 91 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 91. – (1) Constituie contravenţie nerespectarea de către furnizorii sau distribuitorii de servicii a dispoziţiilor prezentei legi, prevăzute la art. 3 alin. (1) şi (2), art. 22 alin. (1), art. 24 alin. (1) şi (2), art. 26¹ alin. (1), art. 31 alin. (1),(3), (4) şi (5), art. 39¹, art. 48, precum şi ale deciziilor având caracter normativ emise de Consiliu.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) Consiliul va emite o somaţie conţinând condiţii şi termene precise de intrare în legalitate.

(3) În cazul în care furnizorul sau distribuitorul de servicii nu intră în legalitate în termenul şi în condiţiile stabilite prin somaţie sau încalcă din nou aceste prevederi, se aplică o amendă contravenţională de la 2.500 lei la 50.000 lei.”

66. Articolul 91¹ se abrogă.

67. La articolul 93, alineatele (1) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 93. – (1) Sancţiunile pentru încălcarea dispoziţiilor prezentei legi se aplică prin acte emise de Consiliu sau de

Autoritatea Naţională pentru Comunicaţii, precum şi de către personalul de control anume împuternicit al persoanei juridice de drept public prevăzute la art. 88 alin. (2).

.................................................................................................

(3) Actele emise în condiţiile alin. (1) pot fi atacate la secţia de contencios administrativ a curţii de apel, potrivit legii, în termen de 15 zile de la comunicare; termenul de 15 zile nu suspendă de drept efectele acestora.”

68. La articolul 95¹, partea introductivă se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 95¹. – Consiliul poate decide retragerea licenţei audiovizuale sau a dreptului de furnizare a serviciului media audiovizual la cerere, în cazul săvârşirii repetate de către furnizorul de servicii media a uneia dintre următoarele fapte:”.

69. La articolul 96, alineatul (1¹) se abrogă.

70. La articolul 96, alineatele (1) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 96. – (1) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu amendă de la 1.000 lei la 10.000 lei următoarele fapte:

a) emisia de programe fără licenţă de emisie sau autorizaţie tehnică de funcţionare ori retransmisia de programe cu încălcarea dispoziţiilor art. 77;

b) emisia pe altă frecvenţă, emisia dintr-un alt amplasament sau nerespectarea parametrilor ori a condiţiilor din licenţa de emisie sau din autorizaţia tehnică de funcţionare, dacă autorul faptei nu se conformează somaţiei emise de Autoritatea Naţională pentru Comunicaţii.

...............................................................................................

(4) În cazul săvârşirii infracţiunilor prevăzute la alin. (1) instanţa poate dispune şi aplicarea dispoziţiilor Codului penal privind confiscarea specială.”

71. După articolul 99 se introduce următoarea menţiune:

„Prezenta lege transpune prevederile Directivei 89/552/CEE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 octombrie 1989 privind coordonarea anumitor dispoziţii stabilite prin acte cu putere de lege sau norme administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor media audiovizuale), publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene seria L nr. 298 din 17 octombrie 1989, astfel cum a fost modificată de Directiva 97/36/CEE şi de Directiva 2007/65/CE.”

Art. II. – (1) Dispoziţiile alin. (2)–(5) ale art. 31 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă,sunt aplicabile numai programelor produse după 19 decembrie 2009.

(2) Licenţele audiovizuale analogice de televiziune existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă pot fi prelungite până la data încetării obligatorii a emisiei analogice.

(3) În termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei va elabora, în colaborare cu Ministerul Culturii şi Cultelor, Consiliul Naţional al Audiovizualului şi Autoritatea Naţională pentru Comunicaţii, strategia de tranziţie de la analogic la digital, strategie care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(4) În perioada de tranziţie de la emisia analogică la cea digitală, Consiliul Naţional al Audiovizualului va putea să acorde, în situaţii justificate şi pentru perioade limitate, licenţe audiovizuale digitale pentru proiecte-pilot.

(5) În procesul de elaborare şi implementare a strategiei de tranziţie de la analogic la digital vor fi adoptate acele soluţii tehnice care asigură cea mai eficientă utilizare a spectrului de frecvenţe radioelectrice terestre.

(6) Numărul de licenţe audiovizuale digitale şi tipul acestora, în sensul prevăzut la art. 44 alin. (10), se stabilesc prin lege după aprobarea strategiei prevăzute la alin. (3) şi definitivarea planului naţional al frecvenţelor radioelectrice.

(7) În vederea aplicării prevederilor art. 10 alin. (3) lit. i) şi l), Consiliului Naţional al Audiovizualului i se vor aloca suplimentar resursele bugetare necesare pentru asigurarea personalului, a formării profesionale a acestuia şi pentru achiziţionarea dotărilor tehnice corespunzătoare.

Art. III. – Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se adresează tuturor furnizorilor de servicii media audiovizuale, aflaţi sub jurisdicţia României, şi se aplică tuturor serviciilor media audiovizuale, astfel cum sunt ele definite la art. 49 şi 50 din Tratatul Uniunii Europene şi oferite publicului prin reţele de comunicaţii electronice, în sensul art. 2 lit. (a) din Directiva 2002/21/CE, în conformitate cu prevederile Directivei 89/552/CEE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 octombrie 1989 privind coordonarea anumitor dispoziţii stabilite prin acte cu putere de lege sau norme administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. IV. – Legea audiovizualului nr. 504/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 22 iulie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se va republica, după aprobarea acesteia prin lege, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul culturii şi cultelor,

Demeter András István,

secretar de stat

p. Ministrul comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei,

Constantin Teodorescu,

secretar de stat

Departamentul pentru Afaceri Europene,

Aurel Ciobanu-Dordea,

secretar de stat

p. Ministrul economiei şi finanţelor,

Cătălin Doica,

secretar de stat

 

Bucureşti, 25 noiembrie 2008.

Nr. 181.