Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 139/2005

M. Of. nr. 939 din 20 octombrie 2005

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

O R D O N A N Ț Ă   D E   U R G E N Ț Ă

privind administrarea pădurilor din România

 

Prin aplicarea prevederilor Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările ulterioare, suprafața de pădure retrocedată individual persoanelor fizice, pentru care nu există obligativitatea administrării prin legislația în vigoare, va fi de circa 1,5 milioane hectare, aspect ce face greu de realizat controlul aplicării și respectării regimului silvic. Aceasta reprezintă o situație extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată, condiție ce impune adoptarea imediată a unui act normativ care să o reglementeze.

În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență.

Art. 1. − Domeniul de aplicare al prezentei ordonanțe de urgență îl constituie toate suprafețele de pădure exploatate în regim silvic, indiferent de titularul dreptului de proprietate asupra acestor suprafețe.

Art. 2. − (1) În sensul prezentei ordonanțe de urgență, următorii termeni și expresii se definesc astfel:

a) administrarea pădurilor − totalitatea activităților cu caracter tehnic, economic și juridic desfășurate de ocoalele silvice în scopul asigurării gestionării durabile a pădurilor;

b) gestionarea durabilă a pădurilor − administrarea și utilizarea pădurilor astfel încât să își mențină și să își amelioreze biodiversitatea, productivitatea, capacitatea de regenerare, vitalitatea, sănătatea și în așa fel încât să asigure, în prezent și în viitor, capacitatea de a exercita funcțiile multiple ecologice, economice și sociale permanente la nivel local, regional, național și global, fără a crea prejudicii altor ecosisteme;

c) ocol silvic − unitate care are ca scop principal asigurarea serviciilor silvice, indiferent de titularii dreptului de proprietate asupra pădurii. Ocolul silvic poate asigura și administrarea pădurilor. Suprafețele minime de pădure pentru care se constituie ocoale silvice sunt următoarele:

1. în regiunea de câmpie − 3.000 ha;

2. în regiunea de dealuri − 5.000 ha;

3. în regiunea de munte − 7.000 ha;

d) pădure − suprafață de teren de cel puțin 0,25 ha, pe care se găsesc arbori ale căror coroane acoperă cel puțin 10% din suprafață. Arborii trebuie să atingă o înălțime minimă de 5 m la maturitate în condiții normale de vegetație. Definiția termenului include și: pepinierele forestiere și plantajele care fac parte integrantă din pădure, drumurile forestiere, căile de acces, poienile și alte goluri din pădure, ecosistemele forestiere situate în parcurile naționale, parcurile naturale, rezervațiile naturale și alte zone forestiere protejate, perdelele forestiere de protecție constituite din arbori ocupând o suprafață mai mare de 0,5 ha, cu o lățime mai mare de 20 m, și jnepenișurile din zona alpină;

e) servicii silvice − totalitatea activităților cu caracter tehnic ce se execută de ocolul silvic în scopul aplicării regimului silvic. Serviciile silvice sunt o componentă a administrării pădurilor;

f) unitate de bază − unitatea teritorială silvică pentru care se elaborează un amenajament silvic. Delimitarea acesteia se realizează pe limite naturale și/sau artificiale permanente, ținându-se cont de limitele administrative sau de proprietate, după caz, urmărindu-se includerea de proprietăți întregi, nefragmentate, dacă mărimea proprietăților nu o impune.

(2) În raport cu folosința lor, pădurile sunt păduri de folosință forestieră și păduri de folosință silvopastorală.

(3) Pădurile de folosință forestieră sunt constituite din pădurile incluse în fondul forestier național existent la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și din vegetația forestieră de pe pășunile împădurite având consistența, stabilită în conformitate cu normele tehnice în domeniu, mai mare de 0,4.

(4) Pădurile de folosință silvopastorală sunt constituite din vegetația forestieră cu consistența, stabilită în conformitate cu normele tehnice în domeniu, de cel mult 0,4, situate pe terenuri din afara fondului forestier național existent la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

(5) Pentru asigurarea gestionării durabile a pădurilor, indiferent de forma de proprietate, este obligatorie asigurarea serviciilor silvice în mod unitar pentru acestea, la nivel național.

Art. 3. − (1) Proprietarii pădurilor, indiferent de forma de proprietate și de mărimea proprietății, sunt obligați să asigure serviciile silvice prin ocoale silvice autorizate.

(2) Responsabilitatea respectării regimului silvic aparține atât administratorului, cât și proprietarului de pădure.

(3) Controlul respectării regimului silvic se asigură de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură.

Art. 4. − (1) După forma de proprietate asupra pădurilor, ocoalele silvice sunt:

a) ocoale silvice de stat − cele care administrează pădurile proprietate publică a statului. Acestea pot asigura servicii silvice sau administrarea pădurilor și pentru alți proprietari, pe bază de contract;

b) ocoale silvice constituite ca structuri proprii − cele care asigură servicii silvice pentru pădurile proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale, a persoanelor juridice sau a persoanelor fizice care le-au constituit. Acestea pot asigura administrarea pădurilor respective și pot asigura servicii silvice sau pot administra și pădurile altor proprietari, pe bază de contract.

(2) Ocoalele silvice constituite ca structuri proprii au personalitate juridică.

(3) Ocoalele silvice constituite ca structuri proprii, în cazuri justificate, pot asigura servicii silvice pentru pădurile proprietate publică a statului, responsabilitatea de administrare a acestora revenind ocoalelor silvice de stat.

(4) Ocoalele silvice care asigură administrarea unor păduri, precum și servicii silvice pentru alte păduri sunt ocoale silvice mixte.

Art. 5. − (1) Pentru toate pădurile supuse regimului silvic se elaborează amenajamente silvice.

(2) Amenajamentul silvic se întocmește la nivel de unitate de bază.

(3) Amenajamentele silvice sunt de două tipuri:

a) amenajamente de tip I − se întocmește un singur amenajament pentru toate proprietățile forestiere mai mici de 100 ha/proprietar, cuprinse în teritoriul administrativ al unei localități;

b) amenajamente de tip II − se întocmește câte un amenajament pentru fiecare proprietate forestieră mai mare de 100 ha/proprietar sau pentru fiecare suprafață rezultată prin asocierea proprietarilor, dacă aceasta este mai mare de 100 ha.

Art. 6. − Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură suportă de la bugetul de stat cheltuielile pentru elaborarea amenajamentelor silvice, în condițiile legii, după cum urmează:

a) pentru toate amenajamentele de tip I;

b) pentru amenajamentele de tip II, dacă suprafața amenajată provine din proprietăți ale persoanelor fizice și/sau juridice asociate în scopul gospodăririi pădurilor, dacă fiecare proprietate este mai mică de 100 ha.

Art. 7. − În termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență ocoalele silvice prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b), înființate până la această dată, vor solicita reautorizarea în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.

Art. 8. − (1) În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență toți proprietarii ale căror păduri sunt supuse regimului silvic au obligația să asigure prin ocoale silvice administrarea pădurilor sau să asigure serviciile silvice pentru acestea.

(2) După termenul prevăzut la alin. (1) se autorizează pentru tăiere numai masă lemnoasă care provine din păduri administrate sau în care sunt asigurate servicii silvice în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.

Art. 9. − (1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se interzice efectuarea de studii sumare de amenajare.

(2) Studiile sumare de amenajare și amenajamentele silvice întocmite pentru suprafețe mai mici de 100 ha, aprobate, sau cele pentru care a fost realizată recepția finală la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență rămân valabile până la data întocmirii amenajamentului silvic în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, dar nu mai târziu de data expirării valabilității acestora.

(3) În terenurile forestiere retrocedate ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările ulterioare, după data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, ocoalele silvice pot realiza lucrările prevăzute în amenajamentele silvice în vigoare.

Art. 10. − Atribuțiile ocoalelor silvice prevăzute la art. 4 privitoare la administrarea silvică, obligațiile ce revin deținătorilor în vederea respectării regimului silvic și regulamentul de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

Art. 11. − Proprietarii și deținătorii de păduri, precum și de ocoale silvice care asigură administrarea sau serviciile silvice pentru acestea sunt obligați să permită accesul organelor de control al regimului silvic ale statului în pădurile pe care le au în proprietate, le dețin, respectiv le administrează sau pentru care asigură servicii silvice.

Art. 12. − Nerespectarea obligației prevăzute la art. 11 de către proprietarul sau deținătorul persoană fizică, de către reprezentantul proprietarului sau al deținătorului persoană juridică sau de către reprezentantul ocolului silvic constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON).

Art. 13. − Nerespectarea obligației prevăzute la art. 7 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON) și cu retragerea autorizației de funcționare.

Art. 14. − Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se realizează de personalul împuternicit al autorității publice centrale care răspunde de silvicultură și de personalul împuternicit al structurilor teritoriale de control al regimului silvic din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

Art. 15. − Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la art. 12 și 13, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal.

Art. 16. − Prevederile referitoare la contravențiile de la art. 12−15 se completează cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 17. − Articolul 35 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 35. − (1) Ocoalele silvice și actualii deținători răspund de paza și protecția vegetației forestiere de pe terenurile solicitate de foștii proprietari și după punerea în posesie, până la formarea structurilor proprii de pază sau de administrare ori până la încheierea unor contracte de administrare și pază cu un ocol silvic, dar nu mai târziu de 90 de zile de la data punerii în posesie.

(2) Contravaloarea cheltuielilor aferente acestor servicii, pentru intervalul de timp prevăzut la alin. (1), se suportă din bugetul de stat.“

Art. 18. − Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 2 și art. 66 alin. 3 din Legea nr. 26/1996 − Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 8 mai 1996, cu modificările și completările ulterioare, art. 8 alin. (1) lit. a) teza a treia și a patra din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 26 februarie 2003, cu modificările și completările ulterioare, art. I, II și II1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2003 privind unele măsuri de întărire a pazei pădurilor proprietatea persoanelor fizice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 744 din 23 octombrie 2003, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 33/2004, art. 14−17 din Ordonanța Guvernului nr. 77/2004 pentru stimularea asocierii proprietarilor de păduri private în scopul gospodăririi durabile a acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 27 august 2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 515/2004, Hotărârea Guvernului nr. 564/2005 pentru aprobarea Instrucțiunilor și criteriilor privind înființarea, autorizarea și funcționarea ocoalelor silvice care fac obiectul prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 77/2004 pentru stimularea asocierii proprietarilor de păduri private în scopul gospodăririi durabile a acestora, aprobată cu modificări prin Legea nr. 515/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 1 iulie 2005, art. 5−7 din Regulamentul privind constituirea, organizarea și funcționarea structurilor silvice proprii, necesare pentru gospodărirea pădurilor proprietate publică aparținând unităților administrativ-teritoriale și a celor proprietate privată, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 997/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 8 decembrie 1999, precum și orice alte dispoziții contrare.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale,

Nicolae Flaviu Lazin,

secretar de stat

Ministrul mediului și gospodăririi apelor,

Sulfina Barbu

Ministrul administrației și internelor,

Vasile Blaga

Ministrul finanțelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

București, 5 octombrie 2005.

Nr. 139.