Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 129/2004

M. Of. nr. 1228 din 21 decembrie 2004

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

O R D O N A N Ţ Ă  D E  U R G E N Ţ Ă

pentru modificarea Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale

 

În vederea aprobării normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, cu modificările şi completările ulterioare, până la data de 1 ianuarie 2005, când este prevăzută intrarea în vigoare a legii, se impun unele modificări ale acesteia, care să permită efectuarea prestaţiilor de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

Pentru evitarea blocării sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale şi asigurarea funcţionării acestuia începând cu data de 1 ianuarie 2005, se impune modificarea în regim de urgenţă a Legii nr. 346/2002.

În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

Art. I. − Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 27 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 5 va avea următorul cuprins:

„Art. 5. − (1) Sunt asigurate obligatoriu prin efectul prezentei legi;

a) persoanele care desfăşoară activităţi pe baza unui contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia, precum şi funcţionarii publici;

b) persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la lit. a);

c) şomerii, pe toată durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor organizate potrivit legii;

d) ucenicii, elevii şi studenţii, pe toată durata efectuării practicii profesionale.

(2) Prevederile prezentei legi nu se aplică personalului militar şi civil angajat pe bază de contract şi personalului asigurat în sistemul propriu al Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, precum şi în cel al Ministerului Justiţiei − Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Direcţia Generală de Protecţie şi Anticorupţie.

(3) Pentru personalul civil care îndeplineşte funcţii de demnitate publică, funcţii publice sau cu contract individual de muncă în instituţiile publice prevăzute la alin. (2) se aplică în continuare reglementările referitoare la accidente de muncă şi boli profesionale, cuprinse în cap. V din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, prestaţiile acordându-se cu respectarea cotelor procentuale reglementate pentru sistemul de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale.”

2. Articolul 14 va avea următorul cuprins:

„Art. 14. − În cazul în care din culpa angajatorului sau a persoanei asigurate pe bază de contract individual de asigurare nu s-a plătit contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale sau nu s-a declarat accidentul de muncă ori boala profesională, costul prestaţiilor şi al serviciilor de asigurare prevăzute de prezenta lege se suportă de angajator sau de persoana asigurată pe bază de contract individual de asigurare.”

3. Articolul 16 va avea următorul cuprins:

„Art. 16. − Riscurile asigurate în condiţiile prezentei legi sunt accidentele de muncă şi bolile profesionale definite în conformitate cu prevederile Legii protecţiei muncii nr. 90/1996, republicată.”

4. Articolul 20 va avea următorul cuprins:

„Art. 20. − (1) Baza de calcul a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă, pentru reducerea timpului de muncă sau pentru trecerea temporară în alt loc de muncă se calculează ca medie a veniturilor salariale brute realizate de către salariat în ultimele 6 luni anterioare manifestării riscului, respectiv a veniturilor stipulate în contractele individuale de asigurare, pe baza cărora s-a stabilit contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

(2) În cazul în care stagiul de cotizare este mai mic de 6 luni, baza de calcul a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă, pentru reducerea timpului de muncă sau pentru trecerea temporară în alt loc de muncă o constituie media veniturilor salariale lunare brute la care s-a achitat contribuţia, respectiv a veniturilor stipulate în contractul individual de asigurare, pe baza căruia s-a stabilit contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

(3) Pentru calculul indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă, pentru reducerea timpului de muncă sau pentru trecerea temporară în alt loc de muncă se utilizează numărul de zile lucrătoare din luna în care se acordă concediul medical sau, după caz, se solicită alte drepturi de asigurări sociale.

(4) La stabilirea numărului de zile lucrătoare din luna în care se acordă dreptul de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale se vor avea în vedere prevederile legale cu privire la zilele de sărbători legale în care nu se lucrează.”

5. Articolul 21 va avea următorul cuprins:

„Art. 21. − Asiguraţii au dreptul la prestaţii medicale pentru reabilitarea stării de sănătate şi recuperarea capacităţii de muncă, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.”

6. Articolul 23 va avea următorul cuprins:

„Art. 23. − Asiguraţii au dreptul la tratament medical corespunzător leziunilor şi afecţiunilor cauzate prin accidente de muncă sau boli profesionale, după cum urmează:

a) asistenţă medicală de urgenţă la locul accidentului, în mijloacele de transport specializate şi în unităţile spitaliceşti;

b) tratament medical ambulatoriu, analize medicale şi medicamente, prescrise de medic;

c) servicii medicale în spitale sau în clinici specializate pentru boli profesionale;

d) tratament de recuperare a capacităţii de muncă în unităţi de specialitate;

e) servicii de chirurgie reparatorie;

f) cure balneoclimaterice.”

7. Articolul 24 va avea următorul cuprins:

„Art. 24. − În vederea corectării şi recuperării deficienţelor organice, funcţionale sau fizice cauzate de accidente de muncă şi boli profesionale, asiguraţii au dreptul la dispozitive medicale, care se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.”

8. Articolul 27 va avea următorul cuprins:

„Art. 27. − Tratamentul medical în perioada programului individual de recuperare, precum şi cazarea şi masa în unităţile medicale se suportă de către asigurător cu respectarea tarifelor şi criteriilor stabilite prin contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, aprobat anual prin hotărâre a Guvernului, şi prin normele metodologice de aplicare a acestui contract.”

9. Articolul 28 va avea următorul cuprins:

„Art. 28. − (1) Unităţile care efectuează prestaţii şi servicii medicale se stabilesc de asigurător în vederea reabilitării medicale şi recuperării capacităţii de muncă a asiguraţilor care au suferit accidente de muncă şi boli profesionale.

(2) Tarifele pentru prestaţiile şi serviciile medicale aferente reabilitării medicale şi recuperării capacităţii de muncă se stabilesc pe baza prevederilor existente în contractul-cadru al sistemului asigurărilor sociale de sănătate.

10. Articolul 33 va avea următorul cuprins:

„Art. 33. − (1) Asiguraţii beneficiază de o indemnizaţie pe perioada în care se află în incapacitate temporară de muncă în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale.

(2) În cazul bolilor profesionale sau al accidentelor de muncă, certificatul medical se vizează în mod obligatoriu, prin grija angajatorului, de direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, respectiv de casa teritorială de pensii în a cărei rază se află sediul angajatorului sau domiciliul asiguratului.”

11. Articolul 43 va avea următorul cuprins:

„Art. 43. − Au dreptul la o compensaţie pentru atingerea integrităţii asiguraţii care, în urma accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale, rămân cu leziuni permanente care produc deficienţe şi reduc capacitatea de muncă între 20−50%.”

12. Articolul 45 va avea următorul cuprins:

„Art. 45. − (1) Compensaţia pentru atingerea integrităţii reprezintă o sumă fixă în bani şi se acordă integral, o singură dată, fără a afecta celelalte drepturi sau indemnizaţii la care este îndreptăţit asiguratul, şi nu este luată în baza de calcul pentru determinarea acestor drepturi.

(2) Cuantumul compensaţiei pentru atingerea integrităţii se stabileşte în funcţie de gravitatea leziunii, în limita unui plafon maxim de 12 salarii medii brute, comunicate de Institutul Naţional de Statistică.

(3) Criteriile şi grilele pe baza cărora se acordă compensaţia pentru atingerea integrităţii se stabilesc prin decizie a preşedintelui CNPAS.”

13. Articolul 50 va avea următorul cuprins:

„Art. 50. − (1) Asigurătorul acordă rambursări de cheltuieli în următoarele situaţii:

a) transportul de urgenţă, în cazuri temeinic justificate, când salvarea victimei impune utilizarea altor mijloace decât cele uzuale;

b) confecţionarea ochelarilor, a aparatelor acustice, a protezelor oculare, în situaţia în care acestea au fost deteriorate în urma unui accident de muncă soldat cu vătămări corporale.

(2) Costurile suportate de asigurător sunt destinate să asigure recuperarea funcţionalităţii organismului celui asigurat, iar cuantumul acestora se va stabili anual prin decizie a preşedintelui CNPAS.”

14. Articolul 53 va avea următorul cuprins:

„Art. 53. − (1) Pentru constatarea cazului asigurat şi stabilirea drepturilor de asigurare, asigurătorul are acces şi recurge la procesul-verbal de cercetare, întocmit, potrivit legii, de autoritatea competentă care efectuează cercetarea accidentelor soldate cu incapacitate temporară de muncă, invaliditate şi deces.

(2) Asigurătorul verifică modalitatea în care a fost efectuată cercetarea şi decide asupra caracterului de muncă al accidentului urmat de incapacitate temporară de muncă.

(3) În scopul stabilirii caracterului profesional al accidentului urmat de incapacitate temporară de muncă, asigurătorul poate coordona direct cercetarea accidentului, poate efectua o anchetă proprie sau poate evalua dosarul de cercetare întocmit de comisia angajatorului, după caz.”

15. Articolul 62 va avea următorul cuprins:

„Art. 62. − (1) Asigurătorul coordonează activitatea de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale la nivel naţional.

(2) Activităţile de prevenire se realizează de către CNPAS prin servicii proprii, în conformitate cu atribuţiile stabilite prin lege.

(3) Pentru activităţile de prevenire care nu se suportă din sistemul de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale, CNPAS abilitează persoane juridice în calitate de servicii externe de prevenire.

(4) Criteriile privind abilitarea persoanelor juridice care au calitatea de servicii externe de prevenire se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

16. Articolul 63 va avea următorul cuprins:

„Art. 63. − Personalul tehnic al asigurătorului, care desfăşoară activităţi de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, precum şi personalul medical specializat în medicina muncii au următoarele atribuţii:

a) participă la stabilirea de programe de prevenire prioritare la nivel naţional, prin identificarea situaţiilor cu riscuri mari de accidente de muncă şi boli profesionale;

b) acordă consultanţă cu privire la măsurile şi mijloacele de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;

c) propun efectuarea şi finanţarea de studii şi analize institutelor de cercetare de specialitate, în vederea fundamentării măsurilor de prevenire prioritare la nivel naţional;

d) acordă asistenţă tehnică angajatorilor pentru elaborarea instrucţiunilor de prevenire;

e) cercetează accidentele cu incapacitate temporară de muncă şi stabilesc caracterul de muncă al acestora în conformitate cu prevederile prezentei legi;

f) ţin evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;

g) recomandă măsuri de prevenire şi controlează aplicarea lor;

h) propun asigurătorului majorări sau reduceri ale contribuţiei pentru stimularea activităţii de prevenire;

i) stabilesc programe de prevenire în baza situaţiilor concrete identificate la locurile de muncă;

j) consiliază angajatorii cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă.”

17. Articolul 72 va avea următorul cuprins:

„Art. 72. − În vederea realizării activităţii de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, CNPAS are, în principal, următoarele atribuţii:

a) coordonează şi controlează activitatea în acest domeniu, desfăşurată de casele teritoriale de pensii;

b) poate cofinanţa programe în proiecte de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;

c) aplică măsuri pentru îmbunătăţirea serviciilor şi prestaţiilor de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale;

d) elaborează criteriile şi metodologia care stau la baza calculului contribuţiei de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale;

e) îndrumă şi controlează activitatea de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;

f) controlează modul de acordare a prestaţiilor şi serviciilor de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, prevăzute de prezenta lege;

g) controlează modul de acordare a majorărilor sau reducerilor contribuţiei pentru stimularea activităţii de prevenire;

h) poate organiza la nivel naţional, la propunerea caselor teritoriale de pensii, activitatea de recuperare funcţională, protezare, reorientare şi reconversie, în vederea reintegrării profesionale pentru persoanele care au suferit accidente de muncă şi boli profesionale;

i) organizează evidenţa cazurilor asigurate, precum şi a costurilor de asigurare la nivel naţional;

j) emite şi retrage autorizaţia de funcţionare a asociaţiilor profesionale de asigurare;

k) poate finanţa la nivel naţional studii de cercetare aplicativă în vederea elaborării de soluţii, dispozitive şi metode de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;

l) poate organiza instruirea, formarea şi perfecţionarea personalului din domeniul asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale;

m) face propuneri privind cheltuielile ce se finanţează din veniturile provenite din contribuţiile de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale;

n) urmăreşte execuţia veniturilor şi cheltuielilor activităţii de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale şi prezintă ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei rapoarte trimestriale şi anuale privind execuţia bugetară;

o) coordonează activitatea de managament al securităţii şi sănătăţii în muncă;

p) verifică modalitatea de efectuare a cercetării accidentelor de muncă urmate de incapacitate temporară de muncă, prin participarea directă la investigaţie sau prin analiza documentelor justificative, după caz;

r) stabileşte caracterul profesional al accidentului cu incapacitate temporară de muncă.”

18. Articolul 96 va avea următorul cuprins:

„Art. 96. − (1) Datorează contribuţii de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale următorii:

a) angajatorii, pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 5 şi 7;

b) asiguraţii prevăzuţi la art. 6.

(2) Contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale, în cazul şomerilor, se suportă integral din bugetul asigurărilor pentru şomaj, se datorează pe toată durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor organizate potrivit legii şi se stabileşte în cotă de 1% aplicată asupra cuantumului drepturilor acordate pe perioada respectivă. 

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. a), angajatorii nu datorează contribuţii pentru persoanele prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. d).”

19. Articolul 100 va avea următorul cuprins:

„Art. 100. − (1) Încadrarea în clasele de risc se face de către asigurător, corespunzător activităţii principale desfăşurate în fiecare unitate.

(2) În sensul prezentei legi se va considera activitate principală activitatea cu numărul cel mai mare de angajaţi.”

20. Articolul 101 va avea următorul cuprins:

„Art. 101. − (1) Baza lunară de calcul la care persoanele prevăzute la art. 5 şi 7 datorează contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale este reprezentată de fondul total de salarii brute lunare realizate.

(2) Cotele de contribuţie datorate de angajatori în funcţie de clasa de risc sunt stabilite de la 0,5% la 4%, aplicate asupra fondului total de salarii brute lunare realizate.

(3) Contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale nu se aplică asupra sumelor reprezentând:

a) prestaţii de asigurări sociale care se suportă din fondurile asigurărilor sociale sau din fondurile angajatorului şi care se plătesc direct de către acesta, potrivit legii;

b) drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale în cazul desfacerii contractelor individuale de muncă, al încetării calităţii de funcţionar public sau de membru cooperator, altele decât cele acordate potrivit legii pentru perioada de preaviz;

c) diurnele de deplasare şi de delegare, indemnizaţiile de delegare, detaşare şi transfer, precum şi drepturile de autor;

d) sumele reprezentând participarea salariaţilor la profit;

e) premii şi alte drepturi exceptate prin legi speciale.”

21. Articolul 103 va avea următorul cuprins:

„Art. 103. − Clasa de risc şi cota de contribuţie datorată se comunică de către asigurător angajatorului anual sau ori de câte ori este nevoie.”

22. Articolul 106 va avea următorul cuprins:

„Art. 106. − Contribuţiile de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, după calculare şi reţinere, se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale.”

23. Articolul 111 va avea următorul cuprins:

„Art. 111. − (1) Neplata contribuţiei de asigurare de către asiguraţii prevăzuţi la art. 6 la termenul stabilit atrage neacordarea drepturilor la prestaţii şi servicii de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

(2) Neplata contribuţiei de asigurare de către asiguraţii prevăzuţi la art. 6, pe o perioadă de 3 luni consecutive, constituie pentru asigurător motiv de reziliere a contractului individual de asigurare.”

24. Articolul 124 va avea următorul cuprins:

„Art. 124. − (1) Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează cu amendă de la 2.000.000 lei la 5.000.000 lei:

a) nedepunerea la termen a declaraţiei prevăzute la art. 10 şi 12;

b) nerespectarea obligaţiei de comunicare prevăzute la art. 10, 12 şi 51;

c) refuzul de a pune la dispoziţie informaţiile solicitate potrivit art. 58;

d) nerespectarea metodologiei de încadrare în clasele de risc prevăzute la art. 99 şi 100;

e) nerespectarea prevederilor art. 101 alin. (1) şi ale art. 102 alin. (2) privind baza de calcul a contribuţiilor;

f) nerespectarea prevederilor art. 98, art. 101 alin. (2) şi ale art. 102 alin. (1) privind stabilirea contribuţiei de asigurare şi a cotelor acestei contribuţii;

g) furnizarea de informaţii eronate la stabilirea contribuţiilor datorate sau a prestaţiilor cuvenite, dacă fapta nu este săvârşită cu intenţie;

h) nerespectarea obligaţiei de plată prevăzute la art. 14.

(2) Cuantumul amenzilor prevăzute la alin. (1) se actualizează în raport cu rata inflaţiei, prin hotărâre a Guvernului.”

25. Articolul 143 va avea următorul cuprins:

„Art. 143 − (1) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă art. 100 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei legi.

(2) Dispoziţiile art. 98 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (3), art. 102, 104, art. 108 alin. (2), art. 109 alin. (1) lit. a), b), d), e) şi f) şi alin. (2), art. 111, 112, 114 şi 115 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, îşi vor menţine aplicabilitatea pentru toate situaţiile prevăzute în legea sus-menţionată, cu excepţia celor generate de accidente de muncă şi boli profesionale, asigurate în conformitate cu prevederile prezentei legi.”

Art. II. − Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă, va fi republicată după aprobarea acesteia de către Parlament, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei,

Dan Mircea Popescu

Ministrul sănătăţii,

Ovidiu Brînzan

Ministrul finanţelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucureşti, 9 decembrie 2004.

Nr. 129.