Ordonanța
de urgență a Guvernului nr. 113/2009
M. Of. nr. 685 din 12 octombrie 2009
GUVERNUL ROMÂNIEI
ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ
privind serviciile de plată
Având în vedere că
transpunerea și implementarea în legislația națională a Directivei 2007/64/CE a
Parlamentului European și a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind
serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor
97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei
97/5/CE trebuie realizate până la data de 1 noiembrie 2009,
adoptarea prezentei ordonanțe de urgență se impune pentru a
permite prestatorilor de servicii de plată organizarea activității proprii
astfel încât să fie atins obiectivul de creare a pieței interne comunitare,
care impune asigurarea unui cadru de reglementare unitar la nivelul Uniunii
Europene, subordonat principiului liberei circulații a serviciilor de plată.
Luând în considerare faptul că, în lipsa unei reglementări
imediate a serviciilor de plăți, s-ar crea bariere de ordin tehnico-administrativ,
care ar conduce atât la incapacitatea prestatorilor naționali de a-și îndeplini
obiectul de activitate, cât și la imposibilitatea desfășurării activității de
către prestatorii de servicii înregistrați într-un alt stat membru,
astfel, se evită posibilitatea declanșării procedurii de
infringement de către Comisie împotriva României,
ținând cont de faptul că aceste elemente constituie situații
extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată și vizează interesul
public,
în temeiul prevederilor art. 115 alin. (4) din
Constituția României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta
ordonanță de urgență.
TITLUL I
Obiect, domeniu de aplicare și definiții
Art. 1. Prezenta
ordonanță de urgență reglementează condițiile de acces la activitatea de
prestare a serviciilor de plată și de desfășurare a acesteia pe teritoriul
României, supravegherea prudențială a instituțiilor de plată, precum și regimul
privind transparența pentru condiții și cerințe de informare privind serviciile
de plată, drepturile și obligațiile corespunzătoare ale utilizatorilor
serviciilor de plată și ale prestatorilor de servicii de plată în contextul
prestării de servicii de plată cu titlu profesional.
Art. 2. Prezenta ordonanță de urgență se aplică
serviciilor de plată prestate de către următoarele categorii de prestatori de servicii
de plată:
a) instituții de credit în sensul art. 7 alin. (1) pct. 10
lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006
privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări
și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările
ulterioare;
b) instituții emitente de monedă electronică în sensul art. 7
alin. (1) pct. 10 lit. b) din Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007,
cu modificările și completările ulterioare;
c) furnizori de servicii poștale giro care prestează
servicii de plată potrivit cadrului legislativ național aplicabil;
d) instituții de plată în sensul prezentei ordonanțe de
urgență;
e) Banca Centrală Europeană și băncile centrale naționale, atunci
când acestea nu acționează în calitate de autorități monetare sau în altă
calitate ce implică exercițiul autorității publice;
f) statele membre sau autoritățile lor regionale ori
locale, atunci când acestea nu acționează în calitatea lor de autorități publice.
Art. 3. (1) Cu excepția prevederilor art. 159
și 160, titlurile III și IV din prezenta ordonanță de urgență se aplică numai
în cazul serviciilor de plată în care fie atât prestatorul de servicii de plată
al plătitorului, cât și cel al beneficiarului plății au sediul într-un stat
membru, fie unicul prestator de servicii de plată din cadrul operațiunii de
plată are sediul într-un stat membru.
(2) Titlurile III și IV se aplică serviciilor de plată
denominate în euro sau în altă monedă oficială a unui stat membru.
Art. 4. (1) Nu intră în domeniul de
aplicare a prezentei ordonanțe de urgență:
a) operațiunile de plată efectuate exclusiv în numerar direct
de plătitor către beneficiarul plății, fără intervenția unui intermediar;
b) operațiunile de plată efectuate de plătitor către
beneficiarul plății printr-un agent comercial împuternicit să negocieze sau să efectueze
vânzări ori cumpărări de bunuri sau de servicii pe seama plătitorului sau a
beneficiarului plății;
c) transportul fizic profesional de bancnote și monede, incluzând
colectarea, procesarea și distribuirea acestora;
d) operațiunile de plată care constau în colectarea și predarea
de numerar, fără caracter profesional, derulate în cadrul unei activități
caritabile sau nonprofit;
e) serviciile prin care este furnizat numerar plătitorului
de către beneficiarul plății legat de o operațiune de plată, la cererea expresă
a utilizatorului serviciului de plată imediat înaintea executării unei operațiuni
de plată în vederea achiziționării de bunuri sau servicii;
f) operațiunile de schimb valutar, de tip numerar contra numerar,
în situația în care fondurile nu sunt păstrate într-un cont de plăți;
g) operațiunile de plată inițiate prin documente, așa cum acestea
sunt prezentate la alin. (2), în baza cărora prestatorul de servicii de
plată plasează fonduri la dispoziția beneficiarului plății;
h) operațiunile de plată din cadrul unui sistem de plăți
sau sistem de decontare a operațiunilor cu instrumente financiare efectuate
între agenți de decontare, contrapărți centrale, case de compensare și/sau
bănci centrale și alți participanți la sistem, pe de o parte, și prestatori de
servicii de plată, pe de altă parte;
i) operațiunile de plată legate de administrarea activelor
de tipul instrumentelor financiare, inclusiv distribuirea dividendelor, a
veniturilor sau a altor sume similare, răscumpărarea sau vânzarea, efectuate de
persoanele menționate la lit. h), de instituții de credit sau de societăți
de servicii de investiții financiare, organisme de plasament colectiv, societăți
de administrare a investițiilor, precum și entități de natura acestora autorizate
în state membre sau în state terțe să presteze servicii de investiții
financiare, în înțelesul Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, cu
modificările și completările ulterioare, și de orice alte entități cărora le
este permis să aibă în custodie instrumente financiare;
j) serviciile oferite de furnizorii de servicii de
infrastructură, care asigură suportul tehnic pentru prestarea de servicii de plată,
fără ca aceștia să intre în vreun moment în posesia fondurilor ce urmează a fi
transferate, incluzând procesarea și stocarea informațiilor, servicii de custodie
și de protecție a datelor, autentificarea datelor și a entităților, furnizarea
de rețele de comunicații și tehnologia informației (IT), furnizarea și întreținerea
terminalelor și dispozitivelor folosite pentru serviciile de plată;
k) serviciile inițiate prin instrumente care pot fi
folosite pentru a achiziționa bunuri sau servicii doar în locațiile folosite de
emitent sau care, în baza unui acord comercial cu emitentul, pot fi folosite
fie în cadrul unei rețele limitate de furnizori de servicii, fie pentru o gamă
limitată de bunuri sau servicii;
l) operațiunile de plată executate prin intermediul
oricăror dispozitive de telecomunicații, digitale, informatice, în cazul în care
bunurile sau serviciile achiziționate sunt livrate și urmează să fie folosite
prin intermediul dispozitivelor de telecomunicații, digitale ori informatice,
cu condiția ca operatorul de servicii de telecomunicații, digitale sau
informatice să nu acționeze doar ca intermediar între utilizatorul serviciilor
de plată și furnizorul bunurilor și serviciilor;
m) operațiunile de plată efectuate între prestatori de
servicii de plată, agenții sau sucursalele acestora în cont propriu;
n) operațiunile de plată efectuate între o societate-mamă și
filialele sale sau între filialele aceleiași societăți-mamă, fără intervenția
în calitate de intermediar a unui prestator de servicii de plată, altul decât o
societate care aparține aceluiași grup;
o) serviciile de retragere de numerar prin intermediul unui
ghișeu automat de bancă ATM, oferite de furnizorii ce acționează în
numele unuia sau al mai multor emitenți de carduri și care nu sunt parte la
contractul-cadru cu clientul în baza căruia se retrag banii dintr-un cont de
plăți, cu condiția ca acești furnizori să nu asigure servicii de plată dintre
cele enumerate la art. 8.
(2) Documentele la care se referă alin. (1) lit. g) sunt
următoarele:
a) cecuri pe suport hârtie, definite în conformitate cu Convenția
de la Geneva din 19 martie 1931 de stabilire a unei legi uniforme privind
cecurile;
b) cecuri pe suport hârtie similare cu cele menționate la
lit. a) și reglementate de legislația statelor membre care nu au
ratificat Convenția de la Geneva din 19 martie 1931 de stabilire a unei legi
uniforme privind cecurile, inclusiv cecurile reglementate de Legea nr. 59/1934
asupra cecului, cu modificările și completările ulterioare;
c) titluri de credit pe suport hârtie, definite în
conformitate cu Convenția de la Geneva din 7 iunie 1930 care stabilește o legislație
uniformă privind cambiile și biletele la ordin;
d) titluri de credit pe suport hârtie similare cu cele menționate
la lit. c) și reglementate de legislația statelor membre care nu au
ratificat Convenția de la Geneva din 7 iunie 1930 care stabilește o legislație
uniformă privind cambiile și biletele la ordin, inclusiv cambiile și biletele
la ordin reglementate de Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la
ordin, cu modificările și completările ulterioare;
e) vouchere pe suport hârtie;
f) cecuri de călătorie pe suport hârtie;
g) mandate poștale pe suport hârtie, în conformitate cu definiția
Uniunii Poștale Universale.
Art. 5. În sensul prezentei ordonanțe de urgență,
termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
1. agent persoană fizică sau juridică
care furnizează servicii de plată în numele și pe seama unei instituții de
plată;
2. autentificare procedură care permite
prestatorului de servicii de plată să verifice modul de utilizare a unui anumit
instrument de plată, inclusiv elementele de securitate personalizate ale
acestuia;
3. autorizare operațiune de plată exprimare
a consimțământului plătitorului, în condițiile art. 120122, pentru executarea
operațiunii de plată;
4. beneficiar al plății destinatar
preconizat al fondurilor care au făcut obiectul unei operațiuni de plată;
5. cod unic de identificare combinație
de litere, cifre sau simboluri comunicată utilizatorului serviciilor de plată
de către prestatorul de servicii de plată și care urmează să fie furnizată de
utilizatorul serviciilor de plată în scopul identificării cu precizie a
celuilalt utilizator al serviciilor de plată și/sau a contului de plăți al
acestuia pentru o operațiune de plată;
6. consumator așa cum este definit în
Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată,
cu modificările și completările ulterioare;
7. cont de plăți cont ținut în numele
unuia sau al mai multor utilizatori de servicii de plată și utilizat pentru
executarea operațiunilor de plată;
8. contract-cadru contract de servicii
de plată care reglementează executarea, în viitor, a unor operațiuni de plată individuale
și succesive și care poate conține obligația de a constitui un cont de plăți,
precum și condițiile privind constituirea acestuia;
9. control relație dintre o societate-mamă
și o filială a acesteia, așa cum este prevăzută la pct. 30 sau o relație
similară dintre o persoană fizică sau juridică și o entitate;
10. curs de schimb de referință curs de
schimb folosit ca bază de calcul pentru schimbul valutar și care este furnizat
de prestatorul de servicii de plată sau provine dintr-o sursă publică;
11. data valutei dată de referință
folosită de un prestator de servicii de plată pentru a calcula dobânda aferentă
fondurilor debitate din sau creditate în contul de plăți;
12. debitare directă serviciu de plată
prin care debitarea contului de plăți al plătitorului este inițiată de
beneficiarul plății pe baza consimțământului dat de către plătitor
beneficiarului plății, prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plății
sau prestatorului de servicii de plată al plătitorului;
13. filială entitate aflată în relația
cu o societate-mamă în una dintre situațiile prevăzute la pct. 30;
14. fonduri bancnote și monede, bani
scripturali și monedă electronică, astfel cum aceasta este definită la art. 7
alin. (1) pct. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006,
aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările
și completările ulterioare;
15. grup grup de entități incluzând
societatea-mamă, filialele sale și entitățile în care societatea-mamă sau
filialele sale dețin o participație, precum și entitățile între care nu există legături
în înțelesul pct. 30, dar între care există o relație de tipul următor:
a) entitățile sunt conduse împreună în temeiul unui
contract încheiat cu una dintre entități sau în temeiul unei clauze din actele
constitutive ori din statutul fiecărei entități; sau
b) organele de conducere, administrare sau de supraveghere
ale entităților în cauză sunt formate în cea mai mare parte din aceleași
persoane, care sunt în funcție în cursul exercițiului financiar și până la data
la care sunt întocmite situațiile financiare consolidate;
16. instituție de plată persoană
juridică autorizată în conformitate cu titlul II să presteze servicii de plată
pe teritoriul Uniunii Europene și al Spațiului Economic European;
17. instrument de plată orice dispozitiv
personalizat și/sau orice set de proceduri convenite între utilizatorul
serviciilor de plată și prestatorul de servicii de plată și folosit de
utilizatorul serviciilor de plată pentru a iniția un ordin de plată;
18. legături strânse situație în care
două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate între ele în
oricare dintre următoarele modalități:
a) printr-o participație reprezentând deținerea, directă
sau prin intermediul controlului, a 20% ori mai mult din drepturile de vot sau
din capitalul unei entități;
b) prin control;
c) prin faptul că ambele sau toate aceste persoane sunt legate
în mod durabil de una și aceeași terță persoană prin control;
19. microîntreprindere entitate care, la
momentul încheierii contractului de servicii de plată, este o
microîntreprindere în înțelesul Legii nr. 346/2004 privind stimularea
înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările și
completările ulterioare;
20. mijloace de comunicare la distanță orice
mijloace care, fără prezența fizică simultană a prestatorului serviciilor de
plată și a utilizatorului serviciilor de plată, pot fi folosite pentru încheierea
unui contract de servicii de plată;
21. operațiune de plată acțiune inițiată
de plătitor sau de beneficiarul plății cu scopul de a depune, de a transfera
sau de a retrage fonduri, indiferent de orice obligații subsecvente între plătitor
și beneficiarul plății;
22. operațiuni de plată singulară operațiuni
de plată cu caracter ocazional care nu intră sub incidența unui contract-cadru,
dar care sunt considerate ca făcând parte dintr-un contract;
23. ordin de plată orice instrucțiune
dată de plătitor sau de beneficiarul plății către prestatorul său de servicii
de plată prin care se solicită executarea unei operațiuni de plată;
24. participație calificată participație
directă ori indirectă într-o entitate, care reprezintă 10% sau mai mult din
capitalul ori din drepturile de vot ale entității sau care face posibilă exercitarea
unei influențe semnificative asupra administrării entității respective;
25. plătitor titular al unui cont de plăți
și care este de acord cu realizarea unei plăți din acel cont de plăți sau, în
cazul în care nu există un cont de plăți, persoana care dă un ordin de plată;
26. rata dobânzii de referință rata
dobânzii folosită ca bază de calcul pentru determinarea dobânzilor ce urmează
să fie aplicate și care provine dintr-o sursă publică ce poate fi verificată de
ambele părți ale unui contract de servicii de plată;
27. remitere de bani serviciu de plată
prin care fondurile sunt primite de la plătitor, fără crearea unui cont de plăți
pe numele plătitorului sau al beneficiarului plății, cu scopul unic de a
transfera o sumă echivalentă beneficiarului plății sau unui alt prestator de
servicii de plată care acționează în numele beneficiarului plății, și/sau prin
care fondurile sunt primite în numele beneficiarului plății și sunt puse la
dispoziția acestuia;
28. sediu real locație în care se
situează centrul de conducere și gestiune a activității statutare;
29. sistem de plăți sistem de transfer
de fonduri, având aranjamente formale și standardizate și reguli comune pentru procesarea,
compensarea și/sau decontarea operațiunilor de plată;
30. societatea-mamă o entitate care se
află în oricare dintre următoarele situații:
a) are majoritatea drepturilor de vot într-o altă entitate
(o filială);
b) are dreptul de a numi sau de a înlocui majoritatea membrilor
organelor de conducere, administrare sau de supraveghere ale altei entități (o
filială) și este în același timp acționar/asociat sau membru al acelei
entități;
c) are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra
unei entități (o filială) al cărei acționar/asociat sau membru este, în virtutea
unui contract încheiat cu acea entitate sau a unor prevederi din actul
constitutiv al entității, în cazul în care legislația aplicabilă filialei îi
permite acesteia să fie supusă unor astfel de contracte sau prevederi;
d) este acționar/asociat sau membru al unei entități și majoritatea
membrilor organelor de conducere, administrare sau de supraveghere ale acelei
filiale, aflați în funcție în exercițiul financiar în curs, în exercițiul
financiar anterior și până la data la care sunt întocmite situațiile financiare
anuale consolidate, au fost numiți numai ca rezultat al exercitării drepturilor
sale de vot; această prevedere nu se aplică în situația în care o altă entitate
are față de filială drepturile prevăzute la lit. a), b) sau c);
e) este acționar/asociat sau membru al unei entități și controlează
singură, în baza unui acord încheiat cu alți acționari/asociați sau membri ai
acelei entități (o filială), majoritatea drepturilor de vot în acea filială;
f) are dreptul de a exercita sau exercită în fapt o influență
dominantă sau un control asupra altei entități (o filială);
g) societatea-mamă împreună cu o altă entitate (o filială) sunt
conduse pe o bază unică de către societatea-mamă;
31. stat membru orice stat membru al
Uniunii Europene, precum și orice stat aparținând Spațiului Economic European;
32. stat membru de origine stat membru
în care se află sediul social al prestatorului de servicii de plată sau, în cazul
în care, în conformitate cu legislația națională, prestatorul de servicii de
plată nu are sediu social, statul membru în care se află sediul real al
acestuia;
33. stat membru gazdă stat membru, altul
decât statul membru de origine, în care un prestator de servicii de plată are un
agent sau o sucursală sau prestează servicii de plată;
34. stat terț orice stat care nu este
stat membru;
35. sucursală unitate operațională fără
personalitate juridică, alta decât sediul real, care constituie o parte a
instituției de plată și care realizează direct toate sau unele dintre activitățile
instituției de plată;
36. suport durabil orice instrument care
permite utilizatorului serviciilor de plată să stocheze informații adresate personal
acestuia, într-un mod accesibil pentru consultări ulterioare, pentru o perioadă
de timp adecvată scopurilor informațiilor respective, și care permite
reproducerea identică a informațiilor stocate;
37. utilizator al serviciilor de plată persoană
care folosește un serviciu de plată în calitate de plătitor, de beneficiar al
plății sau în ambele calități;
38. zi lucrătoare zi în care prestatorul
de servicii de plată al plătitorului sau al beneficiarului plății implicat în
executarea unei operațiuni de plată desfășoară activitate ce îi permite executarea
operațiunilor de plată.
Art. 6. (1) În vederea determinării situațiilor
în care o entitate este societate-mamă potrivit prevederilor art. 5 pct. 30
lit. a), b) și d), drepturile de vot și drepturile de numire sau de revocare
din funcție deținute de orice filială a societății-mamă, precum și de persoane
care acționează în nume propriu, dar pe contul societății-mamă sau al unei
filiale a acesteia, se adaugă drepturilor deținute de societatea-mamă.
(2) Din drepturile prevăzute la alin. (1) se
exclud următoarele drepturi de vot:
a) drepturile deținute în numele unei persoane, alta decât societatea-mamă
sau o filială a acesteia;
b) drepturile aferente titlurilor de capital deținute în
garanție, cu condiția ca drepturile respective să fie exercitate în conformitate
cu instrucțiunile primite sau ca deținerea titlurilor să reprezinte pentru
persoana care le deține o operațiune curentă în cadrul activității sale de
creditare, cu condiția ca drepturile de vot să fie exercitate în interesul
persoanei care furnizează garanția.
(3) În vederea determinării situațiilor în care o entitate
este societate-mamă potrivit prevederilor art. 5 pct. 30 lit. a) și
d), din totalul drepturilor de vot aferente titlurilor de capital deținute de acționarii/asociații
sau membrii într-o filială se exclud drepturile de vot deținute de filiala însăși,
de o filială a acesteia sau de o persoană care acționează în nume propriu, dar
pe contul acestor filiale.
(4) Orice filială a unei filiale a unei societăți-mamă este
considerată filială a societății-mamă.
Art. 7. Toate unitățile operaționale
constituite în același stat membru de o instituție de plată al cărei sediu real
este în alt stat membru sunt considerate ca fiind o singură sucursală.
Art. 8. În înțelesul prezentei ordonanțe de
urgență, prin servicii de plată se înțelege oricare dintre următoarele
activități:
a) servicii care permit depunerea de numerar într-un cont
de plăți, precum și toate operațiunile necesare pentru funcționarea contului de
plăți;
b) servicii care permit retrageri de numerar dintr-un cont
de plăți, precum și toate operațiunile necesare pentru funcționarea contului de
plăți;
c) efectuarea următoarelor operațiuni de plată în cazul în care
fondurile nu sunt acoperite printr-o linie de credit: debitări directe,
inclusiv debitări directe singulare, operațiuni de plată printr-un card de
plată sau un dispozitiv similar, operațiuni de transfer-credit, inclusiv operațiuni
cu ordine de plată programată;
d) efectuarea următoarelor operațiuni de plată în cazul în care
fondurile sunt acoperite printr-o linie de credit deschisă pentru un utilizator
al serviciilor de plată: debitări directe, inclusiv debitări directe singulare,
operațiuni de plată printr-un card de plată sau un dispozitiv similar, operațiuni
de transfer-credit, inclusiv ordine de plată programată;
e) emiterea și/sau acceptarea la plată a instrumentelor de plată;
f) remiterea de bani;
g) efectuarea operațiunilor de plată în care consimțământul
plătitorului pentru realizarea unei operațiuni de plată este dat prin
intermediul oricăror mijloace de telecomunicație, digitale sau informatice, și
plata este efectuată către operatorul sistemului sau rețelei informatice ori de
telecomunicații care acționează exclusiv ca intermediar între utilizatorul
serviciilor de plată și furnizorul bunurilor și serviciilor.
Art. 9. Este interzis oricărei persoane care nu
este prestator de servicii de plată în înțelesul art. 2 să presteze cu titlu
profesional serviciile de plată prevăzute la art. 8.
TITLUL II
Autorizarea și supravegherea instituțiilor de
plată
SECȚIUNEA 1
Cerințe minime de acces la activitate
Art. 10. (1) Orice
entitate care intenționează să presteze servicii de plată pe teritoriul
României trebuie să dispună de o autorizație potrivit prezentului titlu înainte
de începerea acestei activități.
(2) Banca Națională a României poate acorda autorizație doar
unei persoane juridice române constituite în baza Legii nr. 31/1990
privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările
ulterioare.
Art. 11. (1) Banca Națională a României
acordă autorizație unei entități doar dacă informațiile și documentele care
însoțesc cererea respectă toate cerințele prevăzute de prezentul titlu și de
reglementările date în aplicarea acestuia și evaluarea proiectului prezentat
este favorabilă.
(2) În vederea luării unei decizii privind cererea de
autorizare, Banca Națională a României poate consulta Oficiul Național pentru
Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor și alte autorități cu competențe
relevante.
Art. 12. Sediul real al instituției de plată
autorizate de Banca Națională a României trebuie să se situeze pe teritoriul României.
Art. 13. Banca Națională a României acordă
autorizația numai dacă este încredințată că, din perspectiva necesității asigurării
unui management prudent și sănătos al instituției de plată, instituția de plată
dispune de un cadru formal de administrare a activității de prestare de
servicii de plată riguros conceput, care să includă o structură organizatorică
clară, cu linii de responsabilitate bine definite, transparente și coerente, de
proceduri eficiente de identificare, administrare, monitorizare și raportare a
riscurilor la care este sau ar putea fi expusă și de mecanisme de control
intern adecvate, inclusiv proceduri administrative și contabile riguroase. Cadrul
de administrare, procedurile și mecanismele trebuie să fie cuprinzătoare și adaptate
la natura, extinderea și complexitatea serviciilor de plată prestate de instituția
de plată.
Art. 14. În cazul în care instituția de plată
este implicată și în alte activități comerciale decât prestarea oricăruia
dintre serviciile de plată prevăzute la art. 8, Banca Națională a României
poate dispune constituirea unei entități distincte pentru activitatea de
prestare a serviciilor de plată în cazul în care apreciază, în procedura de
autorizare sau în procesul de supraveghere, că celelalte activități comerciale
prejudiciază sau ar putea prejudicia fie soliditatea situației financiare a
instituției de plată, fie capacitatea Băncii Naționale a României de a supraveghea
respectarea de către instituția de plată a tuturor obligațiilor impuse de
prezentul titlu și de reglementările date în aplicarea acestuia.
Art. 15. (1) Banca Națională a României
acordă autorizație numai dacă este încredințată că, din perspectiva necesității
asigurării unui management prudent și sănătos al instituției de plată,
persoanele responsabile pentru conducerea și administrarea activității de
prestare de servicii de plată au o bună reputație și dispun de cunoștințe și
experiență adecvate naturii, extinderii și complexității activității vizate.
(2) În scopul alin. (1), persoanele responsabile
pentru conducerea și administrarea activității de prestare de servicii de plată
sunt, în funcție de forma de organizare juridică și de tipul activităților
desfășurate:
a) administratorii, asociații comanditați, directorii ori,
după caz, membrii consiliului de supraveghere și membrii directoratului, ai
instituțiilor de plată care au ca activitate principală prestarea de servicii
de plată; sau
b) în cazul instituțiilor de plată care nu au ca activitate
principală prestarea de servicii de plată, persoanele responsabile pentru
coordonarea structurii organizatorice care asigură desfășurarea activității de
prestare de servicii de plată.
(3) Fiecare dintre persoanele prevăzute la alin. (2) trebuie
să fie aprobată de Banca Națională a României înainte de începerea exercitării
responsabilităților.
Art. 16. Banca Națională a României acordă
autorizație numai dacă este încredințată că, din perspectiva necesității asigurării
unui management prudent și sănătos al instituției de plată, calitatea acționarilor
sau asociaților care dețin participații calificate este adecvată.
Art. 17. Dacă între instituția de plată,
persoană juridică română, și alte persoane fizice sau juridice există legături strânse,
Banca Națională a României acordă autorizație numai dacă aceste legături ori
dispozițiile legale, măsurile de natură administrativă din jurisdicția unui stat
terț ce guvernează una sau mai multe persoane fizice ori juridice cu care
instituția de plată are legături strânse sau dificultățile în aplicarea dispozițiilor
ori măsurilor respective nu împiedică exercitarea eficientă a funcțiilor sale
de supraveghere.
Art. 18. Autorizația emisă de Banca Națională a
României permite instituției de plată persoană juridică română să presteze serviciile
de plată prevăzute de autorizație în orice stat membru, în condițiile prevăzute
în secțiunea a 7-a.
Art. 19. Fără a se aduce atingere dispozițiilor
prezentului titlu, Banca Națională a României stabilește prin reglementări documentația
care trebuie să însoțească cererea pentru obținerea autorizației, precum și
criteriile pe baza cărora se verifică îndeplinirea cerințelor prevăzute la art. 15
alin. (1) și la art. 16.
Art. 20. (1) Instituțiile de plată trebuie
să dispună la momentul autorizării de un nivel al capitalului inițial ce nu
poate fi mai mic decât echivalentul în lei a:
a) 20.000 euro, dacă prestează doar serviciile de plată prevăzute
la art. 8 lit. f);
b) 50.000 euro, dacă prestează doar serviciile de plată prevăzute
la art. 8 lit. g);
c) 125.000 euro, dacă prestează oricare dintre serviciile
de plată prevăzute la art. 8 lit. a)e).
(2) Instituțiile de plată care prestează servicii de plată
pentru care se aplică niveluri ale capitalului inițial diferite, potrivit alin. (1),
trebuie să dispună de un nivel al capitalului inițial care se situează la
nivelul cel mai mare dintre cele aplicabile.
Art. 21. (1) Instituțiile de plată pot
deschide și menține conturi de plăți pentru clienții lor, destinate exclusiv
executării operațiunilor de plată.
(2) Instituțiilor de plată le este interzisă atragerea de
depozite ori de alte fonduri rambursabile de la public.
(3) Primirea de la utilizatorii serviciilor de plată de
fonduri destinate prestării de servicii de plată nu este considerată atragere
de depozite sau de alte fonduri rambursabile și nici emitere de monedă
electronică în sensul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006,
aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu
modificările și completările ulterioare.
Art. 22. (1) Instituțiile de plată pot
acorda credite legate de serviciile de plată precizate la art. 8 lit. d),
e) și g) doar dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) creditul are caracter accesoriu și este acordat exclusiv
în legătură cu executarea unei operațiuni de plată;
b) creditul acordat în legătură cu un serviciu de plată
prestat în condițiile prevăzute în secțiunile a 6-a și a 7-a este rambursat într-o
perioadă ce nu poate depăși 12 luni;
c) creditul nu este acordat din fondurile primite sau deținute
în scopul executării unor operațiuni de plată;
d) nivelul fondurilor proprii ale instituției de plată este
adecvat în orice moment din perspectiva Băncii Naționale a României în raport
cu valoarea totală a creditelor acordate.
(2) Cu excepția instituțiilor de plată persoane juridice
din alte state membre care acordă credite potrivit alin. (1), desfășurarea
activității de creditare pe teritoriul României de către instituțiile de plată
se poate realiza numai cu respectarea Legii nr. 93/2009 privind instituțiile
financiare nebancare.
Art. 23. (1) Pe lângă prestarea
serviciilor de plată enumerate la art. 8, instituțiile de plată pot desfășura
următoarele activități:
a) prestarea unor servicii operaționale și conexe legate de
serviciile de plată, cum ar fi: asigurarea executării operațiunilor de plată,
servicii de schimb valutar, activități de păstrare în custodie sau stocarea și
procesarea datelor;
b) administrarea sistemelor de plăți;
c) activități comerciale, altele decât prestarea de
servicii de plată, cu respectarea cadrului legislativ aplicabil.
(2) Activitățile menționate la alin. (1) pot fi
realizate de instituțiile de plată pe teritoriul României, cu respectarea legislației
naționale în materie.
SECȚIUNEA
a 2-a
Autorizarea instituțiilor de plată
Art. 24. În
vederea obținerii autorizației pentru prestarea de servicii de plată,
solicitantul trebuie să remită Băncii Naționale a României o cerere însoțită de
documentația și informațiile prevăzute în reglementările emise de Banca Națională
a României în aplicarea prezentului titlu.
Art. 25. (1) Banca Națională a României
evaluează și comunică solicitantului hotărârea sa cu privire la acordarea autorizației
sau respingerea cererii de autorizare în termen de 3 luni de la data primirii
cererii care îndeplinește cerința prevăzută la art. 24.
(2) În termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data primirii
cererii, Banca Națională a României confirmă îndeplinirea cerinței prevăzute la
art. 24 sau, în situația în care nu este îndeplinită condiția prevăzută la
art. 24, comunică solicitantului documentele și informațiile necesare
pentru îndeplinirea acesteia, termenul specificat la alin. (1) începând
să curgă de la data primirii documentelor și informațiilor solicitate.
(3) Banca Națională a României poate solicita, în termen de
maximum 20 de zile lucrătoare de la data primirii cererii care îndeplinește
cerința prevăzută la art. 24, alte informații relevante pentru evaluare. Solicitantul
trebuie să transmită informațiile solicitate în termen de maximum 30 de zile
lucrătoare de la data comunicării solicitării, perioadă în care termenul de
evaluare prevăzut la alin. (1) se suspendă.
(4) Solicitantul poate furniza din proprie inițiativă orice
alte informații și/sau documente considerate relevante, însă acestea trebuie să
fie prezentate cel târziu cu 30 de zile anterior datei expirării termenului în
care Banca Națională a României trebuie să se pronunțe asupra cererii de
autorizare.
Art. 26. (1) Banca Națională a României
respinge o cerere de autorizare dacă din evaluarea realizată în condițiile
prevăzute de prezentul titlu și de reglementările emise în aplicare rezultă una
dintre următoarele situații:
a) capitalul inițial se situează sub nivelul minim stabilit
de dispozițiile legale în vigoare;
b) din evaluarea planului de activitate și a planului de
afaceri prezentate rezultă că instituția de plată nu poate asigura realizarea
obiectivelor propuse în condițiile respectării cerințelor cuprinse în prezentul
titlu și în reglementările aplicabile;
c) cadrul de administrare a activității de prestare de
servicii de plată, procedurile de identificare, administrare, monitorizare și
raportare a riscurilor la care este sau ar putea fi expusă instituția de plată și
mecanismele de control intern nu sunt cuprinzătoare și adaptate la natura,
extinderea și complexitatea serviciilor de plată prestate de instituția de
plată;
d) persoanele responsabile pentru conducerea și administrarea
activității de prestare de servicii de plată nu au o bună reputație ori nu
dispun de cunoștințe și experiență adecvate naturii, extinderii și complexității
activității vizate;
e) calitatea acționarilor sau asociaților care dețin
participații calificate nu este adecvată;
f) legăturile strânse dintre instituția de plată și alte
persoane fizice sau juridice sunt de natură să împiedice exercitarea eficientă
de către Banca Națională a României a funcțiilor sale de supraveghere;
g) dispozițiile legale, măsurile de natură administrativă
din jurisdicția unui stat terț ce guvernează una sau mai multe persoane fizice
ori juridice cu care instituția de plată are legături strânse sau dificultățile
în aplicarea acestor dispoziții ori măsuri sunt de natură să împiedice
exercitarea eficientă de către Banca Națională a României a funcțiilor sale de
supraveghere;
h) nu sunt respectate alte condiții prevăzute în prezentul
titlu sau în reglementările emise în aplicare.
(2) În cazul în care Banca Națională a României respinge cererea
de autorizare, hotărârea cuprinde și motivele care au stat la baza acesteia.
Art. 27. (1) Banca Națională a României
poate retrage autorizația acordată unei instituții de plată în următoarele
situații:
a) instituția de plată nu și-a început activitatea pentru
care a fost autorizată în termen de 12 luni de la data acordării autorizației
sau a încetat să mai desfășoare activitate de mai mult de 6 luni;
b) autorizația a fost obținută pe baza unor informații
false sau prin orice alt mijloc ilegal;
c) instituția de plată nu mai îndeplinește condițiile care
au stat la baza acordării autorizației ori alte condiții prevăzute de prezentul
titlu și de reglementările emise în aplicare;
d) continuarea activității instituției de plată de prestare
de servicii de plată periclitează stabilitatea sistemului de plăți;
e) ca sancțiune, potrivit art. 68 alin. (1) lit. e);
f) în oricare alte situații prevăzute de legislația națională.
(2) Instituțiile de plată pot hotărî renunțarea la autorizație,
notificând în acest sens Banca Națională a României. Încetarea valabilității
autorizației se publică de către Banca Națională a României în Monitorul
Oficial al României, Partea a IV-a, și în cel puțin două cotidiene de circulație
națională.
(3) Hotărârea Băncii Naționale a României de retragere a autorizației
se comunică în scris instituției de plată, împreună cu motivele care au stat la
baza hotărârii, și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și
în cel puțin două cotidiene de circulație națională.
(4) Hotărârea Băncii Naționale a României de retragere a autorizației
produce efecte de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României,
Partea a IV-a, sau de la o dată ulterioară, specificată în hotărârea respectivă.
SECȚIUNEA
a 3-a
Cerințe operaționale
Art. 28. (1) Instituțiile
de plată trebuie să dispună permanent de fonduri proprii care să se situeze la
un nivel ce nu poate fi mai mic decât maximul dintre nivelul minim al
capitalului inițial prevăzut pentru autorizare și nivelul rezultat din calcul, potrivit
metodei pentru determinarea necesarului de fonduri proprii, selectată dintre
metodele prevăzute de reglementările Băncii Naționale a României.
(2) Instituțiile de plată trebuie să fundamenteze alegerea uneia
dintre metodele de determinare a necesarului de fonduri proprii, astfel încât
Banca Națională a României să fie încredințată asupra adecvării metodei la
situația concretă a instituției de plată. În caz contrar, Banca Națională a
României poate impune în procesul de autorizare sau de supraveghere metoda de
determinare a necesarului de fonduri proprii.
(3) Banca Națională a României stabilește prin reglementări
emise în aplicarea prezentului titlu elementele care intră în calculul
fondurilor proprii și alte cerințe legate de modul de determinare a acestora.
Art. 29. Fără a prejudicia dispozițiile art. 28
alin. (1), pe baza evaluării procedurilor de gestionare a riscului, a mecanismelor
de control intern ale instituției de plată și a bazei de date privind riscul de
pierdere, Banca Națională a României poate solicita unei instituții de plată să
dispună de un nivel al fondurilor proprii cu până la 20% mai mare decât cel
care ar rezulta din aplicarea metodei de determinare a necesarului de fonduri
proprii folosite în conformitate cu art. 28 sau să permită instituției de
plată să dispună de un nivel al fondurilor proprii cu până la 20% mai mic decât
cel care ar rezulta din aplicarea metodei de determinare a necesarului de
fonduri proprii folosite în conformitate cu art. 28.
Art. 30. (1) Este interzisă utilizarea
multiplă a elementelor eligibile pentru calcularea fondurilor proprii ale unei
instituții de plată în cazul în care aceasta aparține unui grup din care mai face
parte o altă instituție de plată, o instituție de credit, o societate de
servicii de investiții financiare, o societate de administrare a portofoliului
ori o societate de asigurări.
(2) Este interzisă utilizarea elementelor de fonduri
proprii luate în calcul la determinarea necesarului de fonduri proprii aferent
activității de prestare de servicii de plată pentru determinarea necesarului de
fonduri proprii aferent altor activități comerciale decât prestarea serviciilor
de plată prevăzute la art. 8.
Art. 31. (1) Instituțiile de plată trebuie
să protejeze fondurile primite pentru executarea operațiunilor de plată de la utilizatorii
serviciilor de plată, direct sau prin intermediul unui alt prestator de
servicii de plată, prin una dintre următoarele metode:
a) fondurile sunt evidențiate și păstrate separat de
fondurile destinate activităților desfășurate de instituția de plată, altele decât
prestarea de servicii de plată și, în cazul în care acestea sunt încă deținute
de instituția de plată, respectiv nu au fost remise beneficiarului plății și
nici transferate unui alt prestator de servicii de plată înainte de terminarea
zilei lucrătoare ulterioare zilei în care au fost primite, fondurile se depun
într-un cont separat la o instituție de credit sau se investesc în active lichide
și de foarte bună calitate, astfel cum sunt definite în reglementările emise de
Banca Națională a României;
b) fondurile sunt asigurate în mod corespunzător printr-o poliță
de asigurare sau de o altă garanție comparabilă furnizată de o societate de
asigurări ori de o instituție de credit, care nu aparține grupului din care
face parte instituția de plată respectivă, pentru o sumă echivalentă cu cea
care ar fi trebuit să fie evidențiată și păstrată separat în absența poliței de
asigurare sau a altei garanții comparabile, plătibilă în cazul în care instituția
de plată nu poate să își îndeplinească obligațiile financiare.
(2) Prin derogare de la prevederile legislației în materie,
utilizatorii serviciilor de plată au prioritate față de alți creditori la distribuirea
fondurilor protejate potrivit alin. (1), în cazul în care instituția de
plată nu își mai poate îndeplini obligațiile față de utilizatorii serviciilor
de plată, în particular în caz de insolvență a instituției de plată.
Art. 32. (1) În cazul în care o parte din
fondurile primite de o instituție de plată de la utilizatorii serviciilor de
plată urmează să fie folosite pentru operațiuni de plată viitoare, iar restul
pentru alte servicii decât cele de plată, pentru partea de fonduri ce urmează
să fie folosită pentru operațiuni de plată viitoare instituția de plată aplică
cerințele prevăzute la art. 31.
(2) În cazul în care ponderea fondurilor primite destinate executării
operațiunilor de plată viitoare este variabilă sau nu este cunoscută în avans,
instituțiile de plată pot aplica prevederile art. 31 doar unei părți
reprezentative din totalul fondurilor primite, parte care se estimează că va fi
destinată executării unor operațiuni de plată, cu condiția ca estimarea să fie
realizată rezonabil, pe baza datelor istorice, de o manieră satisfăcătoare
pentru Banca Națională a României.
Art. 33. Instituțiile de plată pot să nu aplice
dispozițiile art. 31 în cazul acelor utilizatori ai serviciilor de plată
ale căror fonduri nu depășesc per utilizator echivalentul în lei a 100 euro.
Art. 34. (1) Instituțiile de plată vor
organiza și vor conduce contabilitatea în conformitate cu prevederile Legii
contabilității nr. 82/1991, republicată.
(2) Situațiile financiare anuale și situațiile financiare
anuale consolidate ale instituțiilor de plată sunt supuse auditării de către auditorii
statutari sau firme de audit, cu excepția cazurilor în care instituția de plată
beneficiază de derogare de la această obligație potrivit prevederilor
reglementărilor contabile aplicabile.
Art. 35. (1) Pentru scopuri legate de
supraveghere, instituțiile de plată transmit Băncii Naționale a României informații
contabile referitoare la serviciile de plată enumerate la art. 8 și la
serviciile operaționale și conexe prevăzute la art. 23 alin. (1) lit. a) și
distinct informații contabile referitoare la restul activităților desfășurate.
(2) Informațiile contabile prevăzute la alin. (1) trebuie
însoțite de un raport de audit elaborat potrivit reglementărilor aplicabile, iar
în cazul instituțiilor de plată care au obligația legală de auditare a situațiilor
financiare, raportul trebuie întocmit de către auditorul statutar sau de firma
de audit a instituției de plată.
Art. 36. Instituțiile de plată sunt obligate să
prezinte Băncii Naționale a României informațiile contabile prevăzute la art. 35
alin. (1), precum și alte date și informații solicitate, la termenele și
în forma stabilite prin reglementările emise de Banca Națională a României.
Art. 37. (1) Auditorul statutar sau firma
de audit al/a unei instituții de plată trebuie să informeze Banca Națională a României
de îndată ce, în exercitarea atribuțiilor sale la instituția de plată ori în
situația în care exercită sarcini specifice într-o entitate care are legături
strânse decurgând dintr-o relație de control cu instituția de plată, a luat
cunoștință despre orice fapt sau decizie în legătură cu instituția de plată
care:
a) reprezintă o încălcare semnificativă a legii și/sau a reglementărilor
ori a altor acte emise în aplicarea acesteia, prin care sunt stabilite condițiile
de autorizare sau cerințe privind desfășurarea activității de servicii de
plată;
b) este de natură să afecteze capacitatea instituției de
plată de a funcționa în continuare;
c) poate conduce la un refuz din partea auditorului
statutar sau firmei de audit de a-și exprima opinia asupra situațiilor financiare
sau la exprimarea de către aceștia a unei opinii cu rezerve.
(2) La solicitarea Băncii Naționale a României, auditorul statutar
sau firma de audit al/a instituției de plată are obligația să furnizeze orice
detalii, clarificări, explicații legate de activitatea de audit a activității
de servicii de plată desfășurate.
(3) Îndeplinirea cu bună-credință de către auditorul
statutar sau firma de audit al/a instituției de plată a obligației de a informa
Banca Națională a României conform alin. (1) și (2) nu
constituie încălcare a obligației de păstrare a secretului profesional, care revine
acestuia potrivit legii sau clauzelor contractuale, și nu poate atrage răspunderea
de orice natură a acestuia.
(4) Banca Națională a României are acces la orice documente
întocmite de auditorul statutar sau firma de audit al/a instituției de plată pe
parcursul acțiunii de audit.
Art. 38. Fără a aduce atingere prevederilor
legislației în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării
terorismului sau altor dispoziții relevante ale legislației naționale, instituțiile
de plată păstrează toate evidențele aferente serviciilor de plată prestate timp
de cel puțin 5 ani de la terminarea operațiunii.
Art. 39. (1) Instituțiile de plată au
obligația de a se asigura de respectarea cerințelor impuse de prezentul titlu și
de reglementările emise în aplicare în cazul în care deleagă unor terți
realizarea unor funcții operaționale.
(2) Instituțiile de plată sunt responsabile pentru toate
actele angajaților lor și pentru activitatea desfășurată de sucursalele, agenții
și entitățile către care externalizează activități.
Art. 40. Instituțiile de plată se asigură că
agenții și sucursalele care acționează pe seama lor informează utilizatorii serviciilor
de plată despre acest fapt.
SECȚIUNEA
a 4-a
Desfășurarea activității de către instituții
de plată persoane juridice române pe teritoriul României prin intermediul agenților
Art. 41. (1) Instituțiile
de plată care intenționează să presteze servicii de plată prin intermediul unui
agent transmit Băncii Naționale a României o cerere, însoțită de informațiile și
documentația prevăzute de reglementările Băncii Naționale a României.
(2) Banca Națională a României poate verifica informațiile transmise
de instituția de plată care a solicitat desfășurarea activității prin
intermediul agentului, pentru a se asigura de corectitudinea acestora.
Art. 42. (1) Instituțiile de plată pot utiliza
un agent pentru prestarea de servicii de plată numai ulterior înscrierii
acestuia în registrul prevăzut la art. 61.
(2) În situația în care agentul este o entitate
reglementată prin lege specială a cărei activitate este supusă unei autorizări,
aprobări sau unor avize specifice, prestarea de servicii de plată poate fi
realizată numai după obținerea acestora.
Art. 43. (1) Banca Națională a României
evaluează și comunică solicitantului decizia cu privire la o cerere de înregistrare
a unui agent, în termen de 45 de zile de la data primirii solicitării care
îndeplinește cerința prevăzută la art. 41 alin. (1).
(2) În termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data
primirii cererii, Banca Națională a României confirmă îndeplinirea cerinței
prevăzute la art. 41 alin. (1) sau, în situația în care nu este
îndeplinită condiția prevăzută la art. 41 alin. (1), comunică solicitantului
documentele și informațiile necesare pentru îndeplinirea acesteia, termenul
specificat la alin. (1) începând să curgă de la data primirii
documentelor și informațiilor solicitate.
(3) Banca Națională a României poate solicita, în termen de
maximum 20 de zile lucrătoare de la data primirii cererii care îndeplinește
cerința prevăzută la art. 41 alin. (1), alte informații relevante pentru
evaluare. Solicitantul trebuie să transmită informațiile solicitate în
termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la data comunicării solicitării,
perioadă în care termenul de evaluare prevăzut la alin. (1) se
suspendă.
(4) Solicitantul poate furniza din proprie inițiativă orice
alte informații și/sau documente considerate relevante, însă acestea trebuie să
fie prezentate cel târziu cu 20 de zile anterior datei expirării termenului în
care Banca Națională a României trebuie să se pronunțe asupra cererii de
înregistrare a agentului.
Art. 44. (1) Banca Națională a României
înscrie agentul în registrul prevăzut la art. 61 numai dacă sunt
îndeplinite condițiile prevăzute de prezentul titlu și de reglementările emise
în aplicare. Dacă există dubii cu privire la acuratețea informațiilor primite
despre agent, Banca Națională a României poate proceda la verificarea acestora.
(2) Banca Națională a României înregistrează un agent numai
în cazul în care din evaluarea informațiilor și a documentelor care însoțesc
cererea este încredințată că persoanele responsabile pentru conducerea și
administrarea activității de prestare de servicii de plată desfășurate de către
agent au o bună reputație și dispun de cunoștințe și experiență adecvate
naturii, extinderii și complexității activității vizate, potrivit criteriilor
stabilite în reglementările emise de Banca Națională a României.
(3) Dispozițiile art. 15 alin. (2) se aplică
în mod corespunzător.
Art. 45. Banca Națională a României respinge o
cerere de înregistrare a unui agent dacă, din evaluarea realizată în condițiile
prevăzute de prezentul titlu și de reglementările emise în aplicare, rezultă
una dintre următoarele situații:
a) persoanele responsabile pentru conducerea și administrarea
activității de prestare de servicii de plată nu au o bună reputație ori nu
dispun de cunoștințe și experiență adecvate naturii, extinderii și complexității
activității vizate;
b) informațiile primite despre agent nu sunt corecte;
c) nu sunt respectate alte condiții prevăzute în prezentul
titlu sau în reglementările emise în aplicare.
Art. 46. Banca Națională a României radiază
agentul înregistrat în registrul prevăzut la art. 61 în situația în care
nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezentul titlu și de reglementările
emise în aplicare.
SECȚIUNEA
a 5-a
Externalizarea
Art. 47. (1) Instituțiile
de plată informează Banca Națională a României în cazul în care intenționează
să externalizeze funcții operaționale aferente serviciilor de plată.
(2) La externalizarea funcțiilor operaționale importante instituția
de plată trebuie să se asigure că aceasta se realizează fără afectarea
semnificativă a calității mecanismelor de control intern ale instituției de
plată și nu împiedică exercitarea eficientă de către autoritatea de
supraveghere a verificărilor referitoare la respectarea obligațiilor instituțiilor
de plată stabilite în prezentul titlu și de reglementările emise în aplicare.
Art. 48. (1) Pentru scopul art. 47, o
funcție operațională este considerată importantă dacă nerealizarea acesteia sau
realizarea sa în mod defectuos prejudiciază în mod semnificativ capacitatea
instituției de plată de a se conforma permanent condițiilor de autorizare
impuse în conformitate cu prezentul titlu și cu reglementările emise în aplicarea
acestuia sau altor obligații care îi revin în conformitate cu prezenta ordonanță
de urgență ori afectează semnificativ performanțele financiare, stabilitatea
instituției de plată sau continuitatea prestării serviciilor de plată.
(2) Externalizarea funcțiilor operaționale importante se
poate realiza numai cu respectarea de către instituția de plată a următoarelor
condiții:
a) externalizarea nu conduce la delegarea responsabilității
organelor de conducere;
b) relația și obligațiile instituției de plată în raport cu
utilizatorii serviciilor sale de plată în conformitate cu prezenta ordonanță de
urgență nu sunt afectate;
c) nu se prejudiciază respectarea condițiilor impuse
instituției de plată în vederea obținerii și menținerii autorizației în conformitate
cu prezentul titlu și cu reglementările emise în aplicarea acestuia;
d) niciuna dintre condițiile impuse în vederea autorizării instituției
de plată nu sunt înlăturate sau modificate.
SECȚIUNEA
a 6-a
Procedura de notificare pentru desfășurarea activității
pe teritoriul României de către instituțiile de plată din alte state membre
Art. 49. O
instituție de plată autorizată într-un alt stat membru poate presta pe
teritoriul României serviciile de plată prevăzute de autorizație în baza
notificării transmise Băncii Naționale a României de autoritatea competentă din
statul membru de origine.
Art. 50. (1) Notificarea prevăzută la art. 49
trebuie să cuprindă informații privind denumirea și sediul instituției de
plată, tipul serviciilor de plată pe care intenționează să le presteze pe teritoriul
României și, după caz, numele persoanelor responsabile pentru conducerea
sucursalei și structura sa organizatorică.
(2) În cazul prestării de servicii de plată printr-un
agent, notificarea trebuie să cuprindă informații privind denumirea și sediul
instituției de plată, denumirea și sediul agentului, respectiv numele și adresa
acestuia, tipul serviciilor de plată pe care intenționează să le presteze pe
teritoriul României și, după caz, structura organizatorică, mecanismele de
control intern care urmează să fie folosite de agent pentru a se conforma obligațiilor
în materie de prevenire și combatere a spălării banilor și finanțării
terorismului și identitatea persoanelor responsabile pentru administrarea
agentului.
Art. 51. (1) Ulterior notificării
realizate de autoritatea competentă din statul membru de origine, Banca Națională
a României transmite acesteia opinia sa asupra intenției instituției de plată
din respectivul stat membru de a desfășura activitate pe teritoriul României
prin intermediul unui agent.
(2) În cazul în care, în urma analizării informațiilor
privind agentul transmise de autoritatea competentă din statul membru de
origine, Banca Națională a României nu este încredințată de corectitudinea acestora,
informează în consecință autoritatea competentă din statul membru de origine.
Art. 52. (1) Ulterior notificării
realizate de autoritatea competentă din statul membru de origine în legătură cu
intenția unei instituții de plată de a desfășura activitate pe teritoriul României
prin intermediul unei sucursale ori al unui agent, Banca Națională a României
consultă Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor și
alte autorități relevante, după caz.
(2) În situația în care din consultarea realizată potrivit
alin. (1) rezultă motive întemeiate pentru a suspecta că prin
angajarea agentului sau prin deschiderea sucursalei ar putea crește riscul de
spălare a banilor sau de finanțare a terorismului ori în legătură cu proiectul
de angajare a agentului sau de deschidere a sucursalei se efectuează, s-a
efectuat ori s-a încercat efectuarea unor operațiuni de spălare a banilor sau
de finanțare a terorismului, Banca Națională a României informează în consecință
autoritatea competentă din statul membru de origine.
Art. 53. În situația în care agentul este o
entitate reglementată prin lege specială a cărei activitate este supusă unei
autorizări, aprobări sau unor avize specifice, prestarea de servicii de plată
poate fi realizată numai după obținerea acestora.
SECȚIUNEA
a 7-a
Procedura de notificare pentru desfășurarea
activității în afara teritoriului României de către instituții de plată persoane
juridice române
Art. 54. (1) Orice
instituție de plată autorizată, persoană juridică română, care intenționează să
presteze servicii de plată pentru prima dată într-un alt stat membru prin
stabilirea unei sucursale ori în mod direct, transmite Băncii Naționale a României
o cerere însoțită de informațiile prevăzute la alin. (2).
(2) În termen de 10 zile de la primirea cererii, Banca Națională
a României comunică autorității competente din statul membru gazdă informații
privind denumirea și sediul instituției de plată, tipul serviciilor de plată pe
care intenționează să le presteze pe teritoriul statului membru gazdă și, după
caz, numele persoanelor responsabile pentru conducerea sucursalei și structura
organizatorică a acesteia și solicită opinia în legătură cu intenția instituției
de plată de a presta servicii prin intermediul unei sucursale.
(3) În termen de cel mult două luni de la primirea cererii
de înregistrare a sucursalei, Banca Națională a României decide cu privire la
aceasta, cu luarea în considerare a opiniei exprimate de autoritatea competentă
din statul membru gazdă potrivit alin. (2).
(4) Banca Națională a Românie poate radia sucursala din registrul
prevăzut la art. 61 în cazul în care autoritatea competentă din statul
membru gazdă comunică avizul său negativ ulterior încheierii termenului
prevăzut la alin. (3).
Art. 55. (1) Instituțiile de plată pot
presta servicii de plată prin intermediul unei sucursale numai ulterior
înscrierii acesteia în registrul prevăzut la art. 61.
(2) Instituțiile de plată pot presta servicii de plată în
mod direct de la data la care Banca Națională a României realizează notificarea
potrivit art. 54 alin. (2) și informează solicitantul asupra
acestui fapt.
Art. 56. (1) Instituțiilor de plată
autorizate, persoane juridice române, care intenționează să presteze servicii
de plată pe teritoriul unui alt stat membru prin utilizarea agenților le sunt aplicabile
în mod corespunzător dispozițiile secțiunii a 4-a.
(2) În termen de 10 zile de la primirea cererii instituției
de plată, Banca Națională a României comunică autorităților competente din
statul membru gazdă informații privind denumirea și sediul instituției de
plată, denumirea și sediul agentului, respectiv numele și adresa acestuia,
tipul serviciilor de plată pe care intenționează să le presteze pe teritoriul
statului membru gazdă și, după caz, structura organizatorică, mecanismele de
control intern care urmează să fie folosite de agent pentru a se conforma
obligațiilor în materie de prevenire și combatere a spălării banilor și finanțării
terorismului și identitatea persoanelor responsabile pentru administrarea agentului
și solicită opinia acestor autorități în legătură cu intenția instituției de
plată.
Art. 57. (1) În termen de cel mult două
luni de la primirea cererii de înregistrare a agentului, Banca Națională a
României decide cu privire la aceasta, cu luarea în considerare a opiniei exprimate
de autoritatea competentă din statul membru gazdă potrivit art. 56 alin. (2).
(2) Instituțiile de plată pot presta servicii de plată prin
intermediul unui agent numai ulterior înscrierii acestuia în registrul prevăzut
la art. 61.
(3) Banca Națională a Românie poate radia agentul din registrul
prevăzut la art. 61 în cazul în care autoritatea competentă din statul
membru gazdă comunică avizul său negativ ulterior încheierii termenului
prevăzut la alin. (1).
Art. 58. (1) Instituțiile de plată pot
desfășura activitățile prevăzute în autorizația acordată de Banca Națională a României
în state terțe prin înființarea unei sucursale sau prin intermediul unui agent,
potrivit reglementărilor emise de Banca Națională a României.
(2) Dispozițiile art. 7 și ale secțiunii a 4-a din
prezentul titlu se aplică în mod corespunzător.
Art. 59. Banca Națională a României stabilește
prin reglementări condițiile în care poate înscrie în registrul prevăzut la art. 61
sucursala ori agentul stabilită/stabilit în state terțe și documentația care
trebuie să însoțească cererea în vederea înscrierii.
Art. 60. Banca Națională a României poate respinge cererea
de înregistrare formulată în baza dispozițiilor art. 58 alin. (1) și
dacă, pe baza informațiilor deținute și a documentației prezentate de instituția
de plată, consideră că:
a) instituția de plată nu dispune de o situație financiară corespunzătoare
în raport cu activitatea propusă;
b) cadrul de administrare, procedurile și mecanismele prevăzute
la art. 13 nu sunt adecvate;
c) cadrul legislativ existent în statul terț și/sau modul
de aplicare a acestuia împiedică exercitarea de către Banca Națională a
României a funcțiilor sale de supraveghere;
d) instituția de plată nu îndeplinește alte cerințe
prevăzute de prezentul titlu și de reglementările emise în aplicarea acestuia.
SECȚIUNEA
a 8-a
Registrul instituțiilor de plată
Art. 61. (1) Banca
Națională a României organizează și administrează registrul instituțiilor de
plată în care sunt evidențiate instituțiile de plată persoane juridice române, sucursalele
acestora din alte state membre și state terțe, precum și agenții instituțiilor
de plată persoane juridice române.
(2) Registrul prevăzut la alin. 1 este public,
accesibil on-line, este actualizat permanent și furnizează informații privind serviciile
de plată pentru care a fost autorizată fiecare instituție de plată.
SECȚIUNEA
a 9-a
Autoritatea competentă și supravegherea
Art. 62. (1) Banca
Națională a României este autoritatea responsabilă cu supravegherea respectării
dispozițiilor prezentului titlu și ale reglementărilor emise în aplicare.
(2) Banca Națională a României asigură supravegherea prudențială
a instituțiilor de plată autorizate, persoane juridice române, inclusiv pentru
activitatea de plăți desfășurată prin sucursalele și agenții acestora.
(3) Alineatele precedente nu implică faptul că Banca Națională
a României are competențe de supraveghere a activităților comerciale ale
instituției de plată, altele decât prestarea de servicii de plată prevăzute la
art. 8 și activitățile enumerate la art. 23 alin. (1) lit. a).
Art. 63. (1) Activitatea de supraveghere a
instituțiilor de plată de către Banca Națională a României, în vederea
verificării respectării cerințelor impuse în prezentul titlu și de reglementările
emise în aplicarea acestuia, trebuie să fie proporțională, adecvată și adaptată
riscurilor la care sunt expuse instituțiile de plată.
(2) Verificările la sediul entităților supravegheate se efectuează
de către personalul Băncii Naționale a României împuternicit în acest sens sau
de către terțe persoane împuternicite de Banca Națională a României.
(3) Pentru exercitarea funcției de supraveghere Banca Națională
a României este abilitată:
a) să solicite instituției de plată să furnizeze orice
informație necesară pentru verificarea respectării cerințelor impuse prin prezentul
titlu și reglementările emise în aplicarea acestuia;
b) să efectueze verificări la sediul instituției de plată, persoană
juridică română, sucursalelor acesteia și al oricărui agent al său sau al
oricărei entități către care aceasta a externalizat activități;
c) să emită recomandări, instrucțiuni și să dispună măsuri;
d) să suspende sau să retragă autorizația.
(4) Instituțiile de plată vor permite personalului
împuternicit al Băncii Naționale a României și terțelor persoane împuternicite de
Banca Națională a României să le examineze evidențele, conturile și operațiunile,
furnizând în acest scop toate documentele și informațiile cu privire la
administrarea, controlul intern și operațiunile instituțiilor de plată, astfel
cum vor fi solicitate de către acesta.
(5) Instituțiile de plată sunt obligate să transmită Băncii
Naționale a României orice informații solicitate de aceasta pentru scopul
realizării supravegherii.
Art. 64. (1) Modificările în situația
instituțiilor de plată autorizate se comunică Băncii Naționale a României
potrivit reglementărilor emise de aceasta.
(2) În cazul achiziționării de participații calificate la
instituția de plată, inclusiv prin majorarea participațiilor existente, Banca Națională
a României aprobă sau se poate opune achiziției dacă, în urma evaluării
realizate, constată că acționarul care deține participații calificate nu
îndeplinește cerințele prevăzute de prezentul titlu și reglementările emise în
aplicare. Banca Națională a României se pronunță asupra achiziționării de participații
calificate la instituția de plată în termen de 60 de zile de la data
comunicării efectuate potrivit alin. (1). Pe perioada până la pronunțare,
acționarul sau asociatul în cauză nu are drept de vot legat de deciziile
privind activitatea de prestare de servicii de plată.
Art. 65. (1) Banca Națională a României
poate dispune față de o instituție de plată, persoană juridică română, ori față
de persoanele care exercită responsabilități de administrare și/sau conducere a
activității de prestare de servicii de plată ale instituției de plată și care
încalcă dispozițiile prezentului titlu și ale reglementărilor emise în
aplicarea acestuia măsurile necesare în scopul înlăturării deficiențelor și a
cauzelor acestora și/sau să aplice sancțiuni.
(2) Dacă, în procesul de supraveghere, constată existența unor
circumstanțe care ar putea impieta asupra activității instituției de plată,
Banca Națională a României poate dispune măsuri vizând desfășurarea prudentă a
activității.
Art. 66. În aplicarea art. 65, Banca Națională
a României poate să dispună față de orice instituție de plată, persoană juridică
română, următoarele măsuri, fără ca acestea să fie limitative:
a) să solicite instituției de plată creșterea nivelului
fondurilor proprii peste cele prevăzute la art. 28 și 29;
b) să solicite instituției de plată utilizarea altei metode
de determinare a necesarului de fonduri proprii;
c) să solicite instituției de plată conformarea cadrului de
administrare, mecanismelor și procedurilor la cerințele prevăzute la art. 13;
d) să restricționeze sau să limiteze volumul activității,
tipul de operațiuni desfășurate sau rețeaua de sucursale ale instituției de
plată din țară și din străinătate;
e) să restricționeze desfășurarea activității de plată prin
agenți sau să interzică desfășurarea activității în acest mod;
f) să solicite instituției de plată înlocuirea auditorului
statutar sau firmei de audit;
g) să solicite instituției de plată constituirea unei
entități distincte pentru desfășurarea activității de prestare a serviciilor de
plată, în condițiile prevăzute la art. 14.
Art. 67. Banca Națională a României poate
aplica sancțiuni în cazurile în care constată că o instituție de plată, persoană
juridică română, și/sau oricare dintre persoanele care exercită responsabilități
de administrare și/sau conducere a activității de prestare de servicii de plată
în cadrul instituției de plată se fac vinovate de:
a) încălcarea unei prevederi a prezentului titlu sau a reglementărilor
date în aplicare;
b) nerespectarea măsurilor dispuse de Banca Națională a
României;
c) încălcarea oricărei condiții sau restricții prevăzute în
autorizația acordată;
d) efectuarea de operațiuni fictive și fără acoperire
reală, în scopul prezentării incorecte a poziției financiare;
e) neraportarea, raportarea cu întârziere sau raportarea de
date și informații eronate către Banca Națională a României.
Art. 68. (1) În cazurile prevăzute la art. 67,
Banca Națională a României poate aplica următoarele sancțiuni:
a) avertisment scris;
b) amendă aplicabilă instituției de plată, de la 5.000 lei
la 50.000 lei;
c) amendă aplicabilă persoanelor care exercită responsabilități
de administrare și/sau conducere a activității de prestare de servicii de plată
în cadrul instituției de plată, între 16 salarii medii nete pe instituția de
plată, conform situației salariale existente în luna precedentă datei la care
s-a constatat fapta;
d) retragerea aprobării acordate persoanelor care exercită responsabilități
de administrare și/sau conducere a activității de prestare de servicii de plată
în cadrul instituției de plată;
e) suspendarea sau retragerea autorizației acordate instituției
de plată.
(2) La individualizarea sancțiunii se ține seama de
gravitatea faptei săvârșite, precum și de circumstanțele personale și reale ale
săvârșirii faptei.
(3) Sancțiunile prevăzute la alin. (1) lit. c) și
d) se aplică persoanelor cărora le poate fi imputată fapta, întrucât
aceasta nu s-ar fi produs dacă persoanele respective și-ar fi exercitat în mod
corespunzător responsabilitățile care decurg din îndatoririle funcției lor,
stabilite conform legislației aplicabile societăților comerciale, prezentului
titlu și reglementărilor emise în aplicarea acestuia și cadrului intern de
administrare.
Art. 69. Sancțiunile prevăzute la art. 68
pot fi aplicate concomitent cu dispunerea de măsuri conform art. 66 sau independent
de acestea.
Art. 70. În cazul în care persoanele care dețin
participații calificate la instituția de plată nu îndeplinesc cerințele
prevăzute de prezentul titlu și de reglementările emise în aplicarea acestuia,
Banca Națională a României dispune măsurile adecvate pentru încetarea acestei
situații. În acest sens, independent de alte măsuri sau sancțiuni care pot
fi aplicate instituției de plată ori persoanelor care exercită responsabilități
de administrare și/sau conducere a acesteia, Banca Națională a României poate
dispune suspendarea exercitării drepturilor de vot aferente participațiilor deținute
de acționarii sau asociații respectivi în privința deciziilor referitoare la
activitatea de prestare de servicii de plată.
Art. 71. (1) Constatarea faptelor descrise
în prezentul titlu și în reglementările emise în aplicare, care constituie
încălcări ale regimului prudențial, se face de către personalul Băncii Naționale
a României, împuternicit în acest sens, pe baza raportărilor făcute de instituțiile
de plată, persoane juridice române, potrivit legii sau la solicitarea expresă a
Băncii Naționale a României ori în cursul verificărilor desfășurate la sediul
instituției de plată, persoană juridică română, sucursalelor acesteia și al
oricărui agent al său sau al oricărei entități către care aceasta a
externalizat activități.
(2) Actele cu privire la o instituție de plată, prin care
sunt dispuse măsuri sau sunt aplicate sancțiuni potrivit prezentului titlu și
reglementărilor se emit de către guvernatorul, primviceguvernatorul sau
viceguvernatorii Băncii Naționale a României, cu excepția sancțiunilor
prevăzute la art. 68 alin. (1) lit. d) și e), a căror
aplicare este de competența consiliului de administrație.
Art. 72. (1) Aplicarea sancțiunilor se
prescrie în termen de un an de la data constatării faptei, dar nu mai mult de 3
ani de la data săvârșirii faptei.
(2) Amenzile încasate se fac venit la bugetul de stat.
(3) Aplicarea sancțiunilor nu înlătură răspunderea
materială, civilă, administrativă sau penală, după caz.
Art. 73. (1) Actele adoptate de Banca Națională
a României conform dispozițiilor prezentului titlu și reglementărilor emise în
aplicare cu privire la o instituție de plată pot fi contestate, în termen de 15
zile de la comunicare, la Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României,
care se pronunță prin hotărâre motivată în termen de 30 de zile de la data sesizării.
(2) Hotărârea Consiliului de administrație al Băncii Naționale
a României poate fi atacată la Înalta Curte de Casație și Justiție, în termen
de 15 zile de la comunicare.
(3) Banca Națională a României este singura autoritate în măsură
să se pronunțe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor și
analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale.
(4) În cazul contestării în instanță a actelor Băncii Naționale
a României, instanța judecătorească se pronunță asupra legalității acestor acte.
Art. 74. Dispozițiile art. 73 se aplică în
mod corespunzător și în cazul în care Banca Națională a României nu se pronunță
în termenele prevăzute de lege asupra unei solicitări formulate potrivit
prevederilor prezentului titlu și reglementărilor emise în aplicare.
Art. 75. Până la adoptarea unei hotărâri de
către Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României, potrivit art. 73
alin. (1) sau până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile
de către instanța judecătorească, potrivit alin. (2) al aceluiași
articol, executarea actelor emise de Banca Națională a României nu se suspendă.
Art. 76. (1) Pentru exercitarea funcției
de supraveghere, Banca Națională a României colaborează cu autoritățile competente
ale statului membru gazdă sau, după caz, ale statului membru de origine în
legătură cu activitatea desfășurată de instituțiile de plată în mod direct,
prin intermediul sucursalelor sau agenților ori în legătură cu entitățile către
care instituțiile de plată au externalizat activități.
(2) În scopul alin. (1), Banca Națională a României:
a) informează autoritățile competente din statul membru gazdă
ori de câte ori intenționează să efectueze verificări la sediul sucursalei sau
agentului instituției de plată ori al entității către care instituția de plată
a externalizat activități, situate pe teritoriul statului membru gazdă;
b) comunică autorității competente din statul membru gazdă ori,
după caz, din statul membru de origine, la cerere, toate informațiile relevante
și, din proprie inițiativă, toate informațiile esențiale, în special în cazul
în care se constată sau se suspectează că un agent, o sucursală sau o entitate
către care se externalizează activități încalcă legislația în materie.
(3) Banca Națională a României poate delega autorității competente
din statul membru gazdă sarcina de a efectua verificări la sediul sucursalelor
instituțiilor de plată, agenților acestora sau entităților către care instituțiile
de plată au externalizat activități, situate pe teritoriul statului membru
gazdă.
Art. 77. (1) În cazul instituțiilor de
plată dintr-un alt stat membru care desfășoară activitate sau au externalizat
activități în România, Banca Națională a României colaborează cu autoritățile
competente din statul membru de origine și din alte state membre în care
instituțiile de plată desfășoară activitate sau în care sunt situate entitățile
către care instituțiile de plată au externalizat activități.
(2) În scopul exercitării funcției de supraveghere,
autoritatea competentă din statul membru de origine al unei instituții de plată
poate realiza verificări pe teritoriul României la sediul sucursalelor instituțiilor
de plată, agenților acestora sau entităților către care instituțiile de plată
au externalizat activități. Verificarea poate fi realizată direct sau prin
intermediul unor terțe persoane împuternicite în acest scop și cu informarea
prealabilă a Băncii Naționale a României.
(3) Autoritatea competentă din statul membru de origine poate
solicita Băncii Naționale a României să efectueze verificări la sediul
sucursalelor instituțiilor de plată, agenților acestora sau entităților către
care instituțiile de plată au externalizat activități, situate pe teritoriul
României, caz în care Banca Națională a României procedează la efectuarea
acestor verificări, în mod direct sau prin intermediul unei terțe persoane
împuternicite în acest sens. Autoritatea competentă solicitantă poate
participa la efectuarea verificării respective.
Art. 78. Dispozițiile art. 76 și 77 nu
aduc atingere obligațiilor ce revin autorităților competente de a supraveghea sau
de a controla respectarea cerințelor stabilite de legislația în materia
prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării terorismului și de
Regulamentul (CE) nr. 1.781/2006 al Parlamentului European și al
Consiliului din 15 noiembrie 2006 cu privire la informațiile privind plătitorul
care însoțesc transferurile de fonduri.
SECȚIUNEA
a 10-a
Secretul profesional și schimbul de informații
Art. 79. (1) Membrii
consiliului de administrație, salariații Băncii Naționale a României, precum și
terțele persoane împuternicite de Banca Națională a României pentru efectuarea de
verificări la sediul instituțiilor de plată sunt obligați să păstreze secretul
profesional asupra oricărei informații confidențiale de care iau cunoștință în
cursul exercitării atribuțiilor lor, pe perioada în care dețin această calitate
și după încetarea activității în cadrul băncii ori, după caz, a relațiilor cu
banca.
(2) Nu sunt considerate informații confidențiale informațiile
furnizate în formă sumară sau agregată, astfel încât instituția de plată să nu
poată fi identificată.
(3) Schimbul de informații prevăzut la art. 80 trebuie
să fie circumscris exclusiv scopului îndeplinirii sarcinilor ce le revin autorităților
respective.
(4) Dispozițiile alin. (1) și (3) nu aduc în
niciun fel atingere prevederilor legislației penale potrivit cărora se poate
impune divulgarea de informații confidențiale în anumite situații.
Art. 80. (1) Banca Națională a României
colaborează cu autoritățile relevante din alte state membre cu atribuții
privind prestatorii de servicii de plată, precum și cu Banca Centrală Europeană
și băncile centrale din alte state membre.
(2) Banca Națională a României poate schimba informații cu:
a) autoritățile competente din alte state membre
responsabile cu autorizarea și supravegherea instituțiilor de plată;
b) Banca Centrală Europeană și băncile centrale naționale ale
statelor membre, în calitate de autorități monetare și de supraveghere și, dacă
este cazul, alte autorități publice responsabile cu supravegherea sistemelor de
plăți și decontare;
c) alte autorități relevante desemnate în conformitate cu prezenta
ordonanță de urgență, cu legislația în materia protecției datelor personale, cu
legislația în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării
terorismului ori cu alte acte normative aplicabile prestatorilor de servicii de
plată.
Art. 81. Prezenta secțiune se completează cu
dispozițiile privind secretul profesional și colaborarea Băncii Naționale a României
cu alte autorități prevăzute în Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii
Naționale a României, cu modificările ulterioare.
Art. 82. În exercitarea competențelor sale
prevăzute de lege, Banca Națională a României colectează și procesează orice
date și informații relevante, inclusiv de natura datelor cu caracter personal.
TITLUL III
Transparența condițiilor și a cerințelor în materie
de informare privind serviciile de plată
CAPITOLUL I
Dispoziții comune
Art. 83. (1) Prevederile
prezentului titlu reglementează transparența condițiilor și a cerințelor în
materie de informare în cazul operațiunilor de plată singulară, al contractelor-cadru
și al operațiunilor de plată prevăzute de acestea, dacă utilizatorul acționează
în calitate de consumator.
(2) În cazul în care utilizatorul nu acționează în calitate
de consumator, părțile pot conveni să nu aplice, total sau parțial, prevederile
prezentului titlu.
Art. 84. (1) Prezentul titlu nu aduce
atingere dispozițiilor legislative ce transpun acte normative comunitare și ce
cuprind cerințe suplimentare privind informațiile prealabile.
(2) În cazul în care serviciilor de plată ce fac obiectul prezentei
ordonanțe de urgență le sunt aplicabile și prevederile Ordonanței Guvernului nr. 85/2004
privind protecția consumatorilor la încheierea și executarea contractelor la distanță
privind serviciile financiare, republicată, cu modificările ulterioare, dispozițiile
privind informarea prevăzute la art. 4 alin. (1)(4), cu excepția
dispozițiilor cuprinse la art. 4 alin. (2) lit. c)g), la
art. 4 alin. (3) lit. a), d) și e) și la art. 4
alin. (4) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 85/2004,
republicată, cu modificările ulterioare, se vor înlocui cu dispozițiile art. 9193
și cu cele ale art. 9799 din prezenta ordonanță de urgență.
Art. 85. (1) Prestatorul de servicii de
plată nu solicită utilizatorului serviciilor de plată niciun fel de plată
pentru furnizarea informațiilor prevăzute în prezentul titlu.
(2) Prestatorul de servicii de plată și utilizatorul de
servicii de plată pot conveni asupra prețului total pentru furnizarea, la cererea
utilizatorului serviciilor de plată, de informații suplimentare sau într-un mod
mai frecvent sau prin alte mijloace de comunicare decât cele specificate în
contractul-cadru.
(3) Prețul total perceput în conformitate cu alin. (2) trebuie
să corespundă costurilor efective ale prestatorului serviciilor de plată, să se
limiteze la acoperirea acestora, să nu conducă la obținerea de venituri
suplimentare sau la descurajarea utilizatorului de a solicita informații
suplimentare.
Art. 86. (1) În cazul instrumentelor de
plată care, în conformitate cu contractul-cadru, privesc numai operațiunile de plată
individuale ce nu depășesc 25 euro ori echivalentul în lei a 25 euro la data
efectuării tranzacției sau ce au o limită de cheltuieli de 100 euro ori
echivalentul în lei a 100 euro la data efectuării tranzacției sau ce
depozitează fonduri care nu depășesc niciodată 100 euro ori echivalentul în lei
a 100 euro la data efectuării tranzacției:
a) prestatorul de servicii de plată transmite plătitorului,
prin derogare de la art. 9799 și de la art. 111, numai informațiile privind
caracteristicile principale ale serviciului de plată, incluzând în acestea
modul în care poate fi utilizat instrumentul de plată, răspunderea juridică,
prețul perceput și alte informații importante necesare pentru a se lua o
decizie informată, precum și o indicație cu privire la locul unde se pun la
dispoziție, într-un mod ușor accesibil, orice alte informații ori condiții
specificate la art. 99;
b) părțile pot conveni ca, prin derogare de la art. 101,
prestatorul de servicii de plată să poată propune modificări ale condițiilor
din contractul-cadru într-o modalitate diferită față de cea prevăzută la art. 97
alin. (1);
c) părțile pot conveni ca, prin derogare de la art. 112
și 113, după executarea unei operațiuni de plată, prestatorul de servicii de plată
să transmită sau să pună la dispoziție numai o referință care să permită
utilizatorului serviciilor de plată identificarea operațiunii de plată, suma
operațiunii de plată și prețul perceput și/sau, în cazul mai multor operațiuni
de plată de același fel către același beneficiar al plății, informațiile
privind suma totală și prețul pentru aceste operațiuni de plată;
d) părțile pot conveni ca, prin derogare de la art. 112
și 113, după executarea unei operațiuni de plată, prestatorul de servicii de
plată să nu fie obligat să transmită sau să pună la dispoziție informațiile
prevăzute la lit. c) în cazul în care instrumentul de plată este
utilizat anonim sau dacă prestatorul de servicii de plată nu deține capacitatea
tehnică de a i le furniza. Prestatorul de servicii de plată acordă
plătitorului posibilitatea de a verifica valoarea fondurilor depuse.
(2) Pentru operațiunile de plată transfrontaliere efectuate
pe teritoriul Uniunii Europene sau în Spațiul Economic European, sumele
prevăzute la alin. (1) sunt de 30 euro sau echivalentul în lei a 30
euro în cazul instrumentelor de plată și de 150 euro sau echivalentul în lei a
150 euro în cazul limitelor de cheltuieli sau fondurilor depozitate.
Art. 87. (1) Plățile sunt efectuate în
moneda de schimb convenită de comun acord între părți.
(2) În cazul în care este oferit un serviciu de conversie monetară
înainte de inițierea operațiunii de plată, iar serviciul respectiv de conversie
monetară este oferit la punctul de vânzare sau de către beneficiarul plății, partea
care oferă serviciul de conversie monetară informează plătitorul cu privire la
prețul total, precum și cu privire la cursul de schimb ce urmează a fi utilizat
în vederea conversiei operațiunii de plată.
(3) Plătitorul acceptă serviciul de conversie monetară în
baza informațiilor prevăzute la alin. (2).
Art. 88. În cazul în care, în vederea
utilizării unui anumit instrument de plată, beneficiarul plății oferă o
reducere, beneficiarul plății informează plătitorul asupra acesteia înainte de
inițierea operațiunii de plată.
Art. 89. Prestatorii de servicii de plată
trebuie să poată face dovada că au respectat cerințele în materie de informare prevăzute
în prezentul titlu.
CAPITOLUL II
Operațiuni de plată singulară
Art. 90. (1) Prezentul
capitol se aplică operațiunilor de plată singulară care nu intră sub incidența
unui contract-cadru.
(2) În cazul în care un ordin de plată pentru o operațiune
de plată singulară este transmis printr-un instrument de plată stabilit
printr-un contract-cadru, prestatorul de servicii de plată nu are obligația să
furnizeze sau să pună la dispoziție informații care au fost deja transmise
utilizatorului serviciilor de plată în temeiul unui contract-cadru încheiat cu
un alt prestator de servicii de plată sau care îi vor fi transmise în
conformitate cu contractul-cadru respectiv.
Art. 91. (1) Înainte ca utilizatorul
serviciilor de plată să devină parte la un contract sau la o ofertă de servicii
de plată singulară, prestatorul de servicii de plată pune la dispoziția utilizatorului
informațiile și condițiile specificate la art. 93.
(2) Informațiile și condițiile specificate la art. 93
se pun la dispoziția utilizatorului:
a) într-un mod ușor accesibil;
b) într-un limbaj ușor de înțeles, într-o formă clară,
completă și precisă;
c) în limba română sau în altă limbă stabilită de comun
acord între părți.
(3) La cererea utilizatorului serviciilor de plată,
prestatorul de servicii de plată îi transmite informațiile și condițiile pe
suport hârtie sau pe un alt suport durabil.
(4) Obligațiile prevăzute pot fi îndeplinite și prin
furnizarea unui exemplar al propunerii de contract de prestare de servicii de
plată singulară sau al formularului de ordin de plată care cuprinde informațiile
și condițiile specificate la art. 93.
Art. 92. În cazul în care contractul de
servicii de plată singulară a fost încheiat, la cererea utilizatorului
serviciilor de plată, printr-un mijloc de comunicare la distanță ce nu permite prestatorului
de servicii de plată să respecte prevederile art. 91, prestatorul își
îndeplinește obligațiile ce îi revin conform art. 91 imediat după
executarea operațiunii de plată.
Art. 93. (1) Prestatorul transmite sau
pune la dispoziția utilizatorului serviciilor de plată următoarele informații și
condiții:
a) specificarea informațiilor sau a codului unic de
identificare ce trebuie furnizate de către utilizatorul serviciilor de plată în
vederea executării corecte a unui ordin de plată;
b) termenul maxim de executare în care trebuie furnizat serviciul
de plată;
c) prețul total pe care utilizatorul serviciilor de plată
trebuie să îl plătească prestatorului său de servicii de plată și, unde este cazul,
defalcarea sumelor incluse în preț;
d) dacă este cazul, cursurile de schimb efective sau de referință
care urmează să fie aplicate operațiunii de plată.
(2) Dacă este cazul, orice alte informații și condiții
relevante specificate la art. 99 sunt puse la dispoziția utilizatorului serviciilor
de plată într-un mod ușor accesibil.
Art. 94. Imediat după primirea ordinului de
plată, prestatorul de servicii de plată al plătitorului transmite sau pune la
dispoziția plătitorului, astfel cum este prevăzut la art. 91 alin. (2) și
(3), următoarele informații:
a) o referință care să permită plătitorului identificarea operațiunii
de plată și, dacă este cazul, informații privind beneficiarul plății;
b) valoarea operațiunii de plată în moneda utilizată în
ordinul de plată;
c) prețul total corespunzător operațiunii de plată care
trebuie suportat de către plătitor și, unde este cazul, defalcarea sumelor incluse
în prețul total;
d) dacă este cazul, cursul de schimb utilizat în operațiunea
de plată de către prestatorul de servicii de plată al plătitorului sau o
referință la acesta, în cazul în care diferă de cursul prevăzut conform art. 93
alin. (1) lit. d), precum și valoarea operațiunii de plată după
conversia monetară respectivă;
e) data primirii ordinului de plată.
Art. 95. Imediat după executarea operațiunii de
plată, prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății transmite sau
pune la dispoziția beneficiarului, în conformitate cu prevederile art. 91,
următoarele informații:
a) o referință care să permită beneficiarului plății
identificarea operațiunii de plată și, după caz, a plătitorului, precum și a oricărei
informații transferate împreună cu operațiunea de plată;
b) valoarea operațiunii de plată în moneda în care
fondurile au fost puse la dispoziția beneficiarului plății;
c) prețul total corespunzător operațiunii de plată care
trebuie suportat de către plătitor și, unde este cazul, defalcarea sumelor incluse
în prețul total;
d) dacă este cazul, cursul de schimb utilizat în operațiunea
de plată de către prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății și
valoarea operațiunii de plată înaintea conversiei monetare;
e) data valutei creditării contului.
CAPITOLUL III
Contracte-cadru
Art. 96. Prezentul capitol se
aplică operațiunilor de plată care intră sub incidența unui contract-cadru.
Art. 97. (1) Cu suficient timp, dar nu mai
puțin de 15 zile înainte ca utilizatorul să devină parte la un contract-cadru
sau la o ofertă, prestatorul de servicii de plată transmite utilizatorului serviciilor
de plată informațiile și condițiile specificate la art. 99.
(2) Perioada de 15 zile se poate reduce cu acordul expres
al utilizatorului.
(3) Informațiile și condițiile specificate la art. 99
sunt transmise utilizatorului:
a) pe suport hârtie sau pe alt suport durabil;
b) într-un limbaj ușor de înțeles, într-o formă clară,
completă și precisă;
c) în limba română sau în orice altă limbă stabilită de
comun acord între părți.
(4) Obligațiile prevăzute pot fi îndeplinite și prin
furnizarea unui exemplar al propunerii de contract-cadru care să cuprindă informațiile
și condițiile specificate la art. 99.
Art. 98. În cazul în care contractul-cadru a
fost încheiat, la cererea utilizatorului serviciilor de plată, printr-un mijloc
de comunicare la distanță ce nu permite prestatorului de servicii de plată să
respecte prevederile art. 97, prestatorul își îndeplinește obligațiile ce
îi revin imediat după încheierea contractului-cadru.
SECȚIUNEA
1
Informații prealabile
Art. 99. Prestatorul
de servicii de plată transmite utilizatorului serviciilor de plată următoarele
informații și condiții:
1. cu privire la prestatorul serviciilor de plată:
a) numele prestatorului de servicii de plată, adresa
sediului său social și, unde este cazul, adresa filialei sau a sucursalei stabilite
în România, precum și orice altă adresă, inclusiv adresa de poștă electronică,
relevantă pentru comunicarea cu prestatorul de servicii de plată;
b) datele de identificare ale autorităților de supraveghere
corespunzătoare și ale registrului prevăzute la art. 55 alin. (1) și
la art. 61 alin. (2) sau ale oricărui alt registru public de
autorizare a prestatorului de servicii de plată și numărul de înregistrare ori mijloace
echivalente de identificare în registrul respectiv;
2. cu privire la utilizarea serviciului de plată:
a) o descriere a principalelor caracteristici ale
serviciului de plată ce va fi prestat;
b) specificarea informațiilor sau a codului unic de
identificare ce trebuie furnizate de către utilizatorul serviciilor de plată în
vederea executării corecte a unui ordin de plată;
c) forma și procedura de exprimare a consimțământului pentru
executarea operațiunii de plată și retragerea acestui consimțământ în
conformitate cu art. 120122 și cu art. 146149;
d) o referință la momentul primirii unui ordin de plată,
astfel cum a fost definit la art. 141 și 142, și ora-limită, dacă este
cazul, stabilită de prestatorul de servicii de plată;
e) termenul maxim de executare pentru serviciul de plată care
urmează să fie prestat;
f) dacă există posibilitatea de a conveni asupra unor
limite de cheltuieli pentru utilizarea unui instrument de plată în conformitate
cu art. 123 alin. (1);
3. cu privire la preț, la rata dobânzii și la cursul de
schimb:
a) prețul total pe care utilizatorul serviciilor de plată
trebuie să îl plătească prestatorului de servicii de plată și, unde este cazul,
defalcarea sumelor incluse în acesta;
b) dacă este cazul, rata dobânzii și cursul de schimb care urmează
să fie aplicate sau, în cazul în care urmează să fie utilizate rata dobânzii de
referință și cursul de schimb de referință, metoda de calcul al dobânzii
efective, precum și data și indexul ori baza corespunzătoare pentru
determinarea cursului de schimb de referință sau a ratei dobânzii de referință corespunzătoare;
c) dacă părțile convin, aplicarea imediată a modificărilor
ratei dobânzii de referință sau a cursului de schimb de referință, precum și
cerințele în materie de informare legate de modificări, în conformitate cu art. 102
și 103;
4. cu privire la comunicare:
a) dacă este cazul, mijloacele de comunicare, inclusiv cerințele
tehnice privind echipamentele utilizatorului serviciilor de plată, convenite de
comun acord între părți în vederea transmiterii informațiilor sau notificărilor
specificate în prezenta ordonanță de urgență;
b) modalitatea în care și frecvența cu care informațiile
trebuie să fie transmise sau să fie făcute disponibile, în conformitate cu prezenta
ordonanță de urgență;
c) limba sau limbile în care este încheiat contractul-cadru
și în care se desfășoară comunicarea pe durata relației contractuale;
d) dreptul utilizatorului serviciilor de plată de a primi
termenii contractuali ai contractului-cadru, precum și informațiile și condițiile
în conformitate cu art. 100;
5. cu privire la cerințele de securitate și la măsurile
corective:
a) dacă este cazul, o descriere a etapelor pe care
utilizatorul serviciilor de plată trebuie să le parcurgă pentru a păstra siguranța
unui instrument de plată, precum și a modalităților de notificare a
prestatorului de servicii de plată în scopul aplicării art. 124 alin. (1) lit. b);
b) dacă părțile convin, condițiile în care prestatorul de
servicii de plată își rezervă dreptul de a bloca un instrument de plată, în conformitate
cu art. 123;
c) răspunderea plătitorului în conformitate cu art. 131135,
inclusiv informații privind suma corespunzătoare;
d) modalitățile și termenul în care utilizatorul
serviciilor de plată trebuie să notifice prestatorul de servicii de plată în legătură
cu orice operațiune neautorizată sau incorect executată, în conformitate cu art. 127,
precum și răspunderea prestatorului de servicii de plată pentru operațiunile de
plată neautorizate, în conformitate cu art. 130;
e) răspunderea prestatorului de servicii de plată pentru executarea
operațiunilor de plată în conformitate cu art. 164173;
f) condițiile de rambursare în conformitate cu art. 136140;
6. cu privire la modificarea și la încetarea
contractului-cadru:
a) dacă părțile convin, se consideră că utilizatorul
serviciilor de plată a acceptat modificările condițiilor contractuale, în conformitate
cu art. 101103, cu excepția cazului în care, înainte de data propusă a
intrării lor în vigoare, notifică prestatorului de servicii de plată că nu le
acceptă;
b) durata contractului;
c) dreptul utilizatorului serviciilor de plată de a denunța
unilateral contractul-cadru, precum și informații referitoare la orice alte
acorduri cu privire la denunțarea unilaterală, în conformitate cu art. 101
și cu art. 105110;
7. cu privire la soluționarea eventualelor litigii:
a) orice clauză contractuală referitoare la dreptul
aplicabil contractului-cadru și/sau la instanța competentă;
b) procedurile extrajudiciare de soluționare a disputelor și
de obținere a despăgubirilor pe care utilizatorul serviciilor de plată le are
la dispoziție, precum și autoritățile competente la care utilizatorul
serviciilor de plată poate depune o reclamație, în conformitate cu art. 178182.
Art. 100. În orice moment în timpul relației
contractuale, utilizatorul serviciilor de plată are dreptul să primească, la cerere,
pe suport hârtie sau pe orice alt suport durabil clauzele contractului-cadru,
precum și informațiile și condițiile specificate la art. 99.
SECȚIUNEA
a 2-a
Modificarea clauzelor contractului-cadru
Art. 101. (1) Fiecare
modificare din contractul-cadru, precum și informațiile și condițiile
specificate la art. 99 sunt propuse de prestatorul de servicii de plată în
conformitate cu art. 97 alin. (3) cu cel puțin două luni înainte
de data propusă pentru aplicarea acestora.
(2) În cazul în care sunt aplicabile prevederile art. 99
pct. 6 lit. a), prestatorul de servicii de plată informează
utilizatorul serviciilor de plată că se consideră că acesta din urmă a acceptat
modificările respective, cu excepția cazului în care, înainte de data propusă
pentru intrarea lor în vigoare, îl notifică pe prestatorul de servicii de plată
că nu le acceptă. În acest caz, prestatorul de servicii de plată specifică
faptul că utilizatorul serviciilor de plată are dreptul să denunțe unilateral contractul-cadru
imediat și în mod gratuit, înainte de data propusă pentru aplicarea
modificărilor.
Art. 102. Modificările survenite cu privire la
rata dobânzii sau la cursul de schimb pot fi aplicate imediat și fără nicio notificare,
în una dintre următoarele situații:
a) un astfel de drept este convenit în contractul-cadru și modificările
se bazează pe rata dobânzii de referință sau pe cursul de schimb de referință,
convenit în conformitate cu art. 99 pct. 3 lit. b) și c);
b) modificările ratei dobânzii sau ale cursului de schimb
sunt mai avantajoase pentru utilizatorii serviciilor de plată.
Art. 103. Utilizatorul serviciilor de plată
este informat în cel mai scurt timp cu privire la orice modificare survenită în
legătură cu rata dobânzii, în conformitate cu art. 97 alin. (3), cu excepția
cazului în care părțile au convenit asupra unei frecvențe specifice sau a unei
modalități în care informația trebuie transmisă ori făcută disponibilă.
Art. 104. Modificările ratei dobânzii sau ale
cursului de schimb folosit în cadrul operațiunilor de plată sunt introduse și calculate
într-un mod neutru, care să nu facă discriminări între utilizatorii serviciilor
de plată.
SECȚIUNEA
a 3-a
Denunțarea unilaterală a contractului-cadru
Art. 105. Utilizatorul
serviciilor de plată poate denunța unilateral contractul-cadru oricând, dacă
părțile nu au convenit o perioadă de notificare. O astfel de perioadă nu
poate depăși 30 de zile.
Art. 106. Denunțarea unilaterală de către
utilizatorul serviciilor de plată a unui contract-cadru încheiat pe o durată determinată
mai mare de 12 luni sau pe o durată nedeterminată se face în mod gratuit pentru
utilizatorul serviciilor de plată, după expirarea a 12 luni.
Art. 107. (1) În toate cazurile ce nu se
încadrează la art. 106, prețul perceput de prestatorul de servicii de
plată pentru denunțarea unilaterală a contractului de către utilizatorul serviciilor
de plată trebuie să corespundă costurilor efective ale prestatorului
serviciilor de plată, să se limiteze la acoperirea acestora, să nu conducă la
obținerea de venituri suplimentare sau la descurajarea utilizatorului de a denunța
unilateral contractul.
(2) Înainte de încheierea contractului, precum și în contractul-cadru,
prestatorul de servicii de plată stabilește și comunică utilizatorului prețul
total aferent denunțării unilaterale a contractului sau modul de calcul al acestuia.
Art. 108. În cazul în care se convine astfel în
contractul-cadru, prestatorul de servicii de plată poate denunța unilateral un
contract-cadru încheiat pe o durată nedeterminată prin transmiterea unui
preaviz cu cel puțin două luni înainte, astfel cum este prevăzut la art. 97
alin (3).
Art. 109. Prețul perceput periodic pentru
serviciile de plată este suportat de către utilizatorul serviciilor de plată
doar proporțional cu perioada care precedă încetarea contractului. În cazul
în care prețul este plătit în avans, acesta este rambursat proporțional.
Art. 110. Prevederile prezentei secțiuni nu
aduc atingere prevederilor legale cu privire la nulitatea contractelor sau la imposibilitatea
executării acestora.
SECȚIUNEA
a 4-a
Informații oferite înainte de executarea și
după executarea unei operațiuni de plată individuală
Art. 111. Înainte
de executarea oricărei operațiuni de plată individuală stabilită printr-un
contract-cadru, inițiată de un plătitor, prestatorul de servicii de plată
oferă, la cererea plătitorului exprimată pentru această operațiune specifică de
plată, informații explicite cu privire la:
a) termenul maxim de executare;
b) prețul ce trebuie suportat de către plătitor;
c) defalcarea sumelor incluse în preț, unde este cazul.
Art. 112. (1) După ce suma unei operațiuni
de plată individuală este debitată din contul plătitorului sau în cazul în care
plătitorul nu utilizează un cont de plăți, după primirea ordinului de plată
prestatorul de servicii de plată al plătitorului pune la dispoziția acestuia,
fără întârziere nejustificată, astfel cum este prevăzut la art. 97 alin. (3),
următoarele informații:
a) o referință care să permită plătitorului identificarea
fiecărei operațiuni de plată și, dacă este cazul, informații privind beneficiarul
plății;
b) valoarea operațiunii de plată în moneda în care este debitat
contul de plăți al plătitorului sau în moneda utilizată pentru ordinul de
plată;
c) prețul total corespunzător operațiunii de plată și, unde
este cazul, defalcarea sumelor incluse în prețul total sau dobânda suportată de
către plătitor;
d) dacă este cazul, cursul de schimb utilizat în cadrul operațiunii
de plată de către prestatorul de servicii de plată al plătitorului și valoarea
totală a operațiunii de plată după conversia monetară respectivă;
e) data valutei debitării contului sau data primirii
ordinului de plată.
(2) Prestatorii de servicii de plată transmit plătitorului-consumator
gratuit, pe suport hârtie, o dată pe lună, informațiile menționate la alin. (1).
(3) În plus, dacă părțile convin, informațiile menționate
la alin. (1) pot fi transmise sau făcute disponibile, în mod
periodic, cel puțin o dată pe lună, într-o modalitate aleasă de consumator și
acceptată de prestator, astfel încât consumatorul să poată stoca și reproduce
informații identice.
(4) Consumatorii pot renunța la dreptul prevăzut la alin. (2) numai
printr-o solicitare expresă formulată în acest scop, cu indicarea altei
modalități gratuite de informare.
Art. 113. (1) După executarea unei operațiuni
de plată individuală, prestatorul serviciilor de plată al beneficiarului plății
îi furnizează fără întârziere nejustificată beneficiarului, în conformitate cu
prevederile art. 97 alin. (3), următoarele informații:
a) o referință care să permită beneficiarului plății
identificarea operațiunii de plată și, unde este cazul, a plătitorului, precum și
orice informații transferate odată cu operațiunea de plată;
b) valoarea operațiunii de plată în moneda în care este creditat
contul de plăți al beneficiarului plății;
c) prețul total corespunzător operațiunii de plată și, unde
este cazul, defalcarea sumelor incluse în acesta sau dobânda suportată de către
beneficiarul plății;
d) dacă este cazul, cursul de schimb utilizat în cadrul operațiunii
de plată de către prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății și
valoarea operațiunii de plată înaintea conversiei monetare;
e) data valutei creditării contului.
(2) Prestatorii de servicii de plată transmit beneficiarului-consumator
gratuit, pe suport hârtie, o dată pe lună, informațiile menționate la alin. (1).
(3) În plus, dacă părțile convin, informațiile menționate
la alin. (1) pot fi transmise sau făcute disponibile, în mod
periodic, cel puțin o dată pe lună, într-o modalitate aleasă de consumator și acceptată
de prestator, astfel încât consumatorul să poată stoca și reproduce informații
identice.
(4) Consumatorii pot renunța la dreptul prevăzut la alin. (2) numai
printr-o solicitare expresă formulată în acest scop, cu indicarea altei
modalități gratuite de informare.
TITLUL IV
Drepturi și obligații privind prestarea și
utilizarea serviciilor de plată
CAPITOLUL I
Dispoziții comune
Art. 114. (1) Prevederile
prezentului titlu reglementează drepturile și obligațiile părților în cazul
operațiunilor de plată singulară, al contractelor-cadru și al operațiunilor de
plată prevăzute de acestea, în cazul în care utilizatorul acționează în calitate
de consumator.
(2) În cazul în care utilizatorul nu acționează în calitate
de consumator, părțile pot conveni să nu aplice, total sau parțial, prevederile
art. 115, art. 122 alin (2) și (3), art. 128, art. 129,
art. 131140, art. 146149, art. 164173, precum și să convină
asupra unei alte perioade de timp decât cea stabilită la art. 127.
(3) Prestatorii de servicii de plată pot acorda
utilizatorilor serviciilor de plată mai multe drepturi și beneficii decât cele menționate
în prezenta ordonanță de urgență.
Art. 115. (1) Prestatorul de servicii de
plată nu solicită utilizatorului serviciilor de plată niciun fel de plată
pentru îndeplinirea obligațiilor în materie de informare sau pentru luarea măsurilor
corective și de prevenire prevăzute în prezentul titlu, dacă nu se prevede
altfel la art. 143, 149 și 162.
(2) Prețul pe care îl poate solicita prestatorul de servicii
de plată în conformitate cu alin. (1) trebuie să fie convenit de
comun acord cu utilizatorul serviciilor de plată și să se limiteze la acoperirea
costurilor efective ale prestatorului serviciilor de plată, să nu conducă la obținerea
de venituri suplimentare de către prestatorul de servicii de plată sau la
descurajarea utilizatorului de a solicita informații ori de a solicita luarea măsurilor
corective și de prevenire.
Art. 116. În cazul în care o operațiune de
plată nu implică nicio conversie monetară, beneficiarul plății suportă prețul perceput
de prestatorul său de servicii de plată, iar plătitorul suportă prețul perceput
de prestatorul său de servicii de plată.
Art. 117. Beneficiarul plății nu poate solicita
plătitorului un preț suplimentar pentru utilizarea unui anumit instrument de plată.
Art. 118. (1) În cazul instrumentelor de
plată care, în conformitate cu contractul-cadru, privesc numai operațiunile de plată
individuale care nu depășesc 25 euro sau echivalentul în lei a 25 euro la data
efectuării tranzacției ori care au o limită de cheltuieli de 100 euro sau
echivalentul în lei a 100 euro ori depozitează fonduri ce nu depășesc niciodată
100 euro sau echivalentul în lei a 100 euro la data efectuării tranzacției, prestatorii
de servicii de plată pot conveni cu utilizatorii serviciilor de plată:
a) ca art. 124 alin. (1) lit. b), art. 125
lit. c) și d), precum și art. 134 și 135 să nu se aplice în
cazul în care instrumentul de plată nu permite blocarea sau împiedicarea unei
utilizări ulterioare a acestuia;
b) ca art. 128132 să nu se aplice în cazul în care instrumentul
de plată este utilizat anonim sau în cazul în care, din alte motive care țin de
natura instrumentului de plată, prestatorul de servicii de plată nu este în
măsură a dovedi că o anumită operațiune de plată a fost autorizată;
c) ca, prin derogare de la art. 143, prestatorul de
servicii de plată să nu fie obligat să îl notifice pe utilizatorul serviciilor
de plată în legătură cu refuzul unui ordin de plată, în cazul în care neefectuarea
plății reiese din context;
d) ca, prin derogare de la art. 146149, plătitorul să
nu poată revoca ordinul de plată după transmiterea ordinului de plată sau după
exprimarea consimțământului său pentru executarea operațiunii de plată către
beneficiarul plății;
e) ca, prin derogare de la art. 154157, să se aplice
alte termene de executare.
(2) Pentru operațiunile de plată transfrontaliere efectuate
pe teritoriul Uniunii Europene sau în Spațiul Economic European, sumele
prevăzute la alin. (1) sunt de 30 euro sau echivalentul în lei a 30
euro, în cazul instrumentelor de plată, și de 150 euro ori echivalentul în lei
a 150 euro, în cazul limitelor de cheltuieli sau al fondurilor depozitate.
Art. 119. În cazul monedei electronice, în
sensul art. 7 alin. (1) pct. 16 din Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007,
cu modificările și completările ulterioare, art. 130 135 din prezenta
ordonanță de urgență nu se aplică dacă:
a) prestatorul de servicii de plată al plătitorului nu
poate îngheța contul de plăți sau nu poate bloca instrumentul de plată;
b) conturile de plăți au o limită de cheltuieli sau
depozitează fonduri ce nu depășesc 150 euro ori echivalentul în lei a 150 euro
sau instrumentele de plată privesc operațiuni ce nu depășesc 150 euro ori
echivalentul în lei a 150 euro.
CAPITOLUL II
Autorizarea operațiunilor de plată
SECȚIUNEA 1
Consimțământul și limitele de utilizare a
instrumentului de plată
Art. 120. O
operațiune de plată este considerată autorizată dacă plătitorul și-a exprimat
consimțământul pentru executarea operațiunii de plată.
Art. 121. (1) Consimțământul de a executa
o operațiune de plată sau o serie de operațiuni de plată trebuie să fie dat în forma
convenită între plătitor și prestatorul său de servicii de plată. În absența
unui astfel de consimțământ, operațiunea de plată este considerată ca fiind
neautorizată.
(2) Procedura de exprimare a consimțământului trebuie convenită
între plătitor și prestatorul de servicii de plată.
Art. 122. (1) O operațiune de plată poate
fi autorizată de către plătitor fie înainte, fie după executarea sa, dacă
plătitorul și prestatorul său de servicii de plată au convenit astfel.
(2) Plătitorul își poate retrage consimțământul în orice moment,
dar nu mai târziu de momentul irevocabilității, în conformitate cu prevederile
art. 146149.
(3) Consimțământul exprimat pentru executarea mai multor operațiuni
de plată poate fi retras urmând ca orice operațiune de plată viitoare să fie
considerată neautorizată.
Art. 123. (1) În cazul în care este
utilizat un instrument specific de plată pentru exprimarea consimțământului,
plătitorul și prestatorul său de servicii de plată pot conveni asupra unor limite
de cheltuieli pentru operațiunile executate prin instrumentul de plată
respectiv.
(2) În cazul în care este convenit în contractul-cadru, prestatorul
de servicii de plată își poate rezerva dreptul de a bloca instrumentul de plată
din motive justificate în mod obiectiv, legate de securitatea instrumentului de
plată, de o suspiciune de utilizare neautorizată sau frauduloasă a acestuia
sau, în cazul unui instrument de plată cu o linie de credit, de un risc sporit
în mod semnificativ ca plătitorul să fie în incapacitatea de a se achita de
obligația de plată.
(3) În cazurile menționate la alin. (2), prestatorul
de servicii de plată informează în modul convenit plătitorul în legătură cu blocarea
instrumentului de plată și cu motivele acestui blocaj, dacă este posibil,
înainte de blocare și, cel mai târziu, imediat după blocarea acestuia, cu excepția
cazului în care furnizarea acestei informații aduce atingere motivelor de
siguranță justificate în mod obiectiv sau este interzisă de alte dispoziții legislative
relevante.
(4) Prestatorul de servicii de plată deblochează
instrumentul de plată sau îl înlocuiește cu un nou instrument de plată odată ce
motivele de blocare încetează să mai existe.
SECȚIUNEA
a 2-a
Obligațiile părților cu privire la
instrumentele de plată
Art. 124. (1) Utilizatorul
serviciilor de plată care folosește un instrument de plată are următoarele
obligații:
a) să utilizeze instrumentul de plată în conformitate cu termenii
care reglementează emiterea și utilizarea acestuia;
b) să notifice prestatorul de servicii de plată sau
entitatea desemnată de acesta, fără întârziere nejustificată, de îndată ce ia
cunoștință de pierderea, furtul, folosirea fără drept a instrumentului său de
plată sau de orice altă utilizare neautorizată a acestuia.
(2) În scopul prevăzut la alin. (1) lit. a),
de îndată ce utilizatorul serviciilor de plată primește un instrument de plată,
acesta, în mod special, ia toate măsurile rezonabile pentru a păstra elementele
de securitate personalizate în siguranță.
Art. 125. Prestatorul serviciilor de plată care
emite un instrument de plată are următoarele obligații:
a) să se asigure că elementele de securitate personalizate ale
instrumentului de plată nu sunt accesibile altor părți în afară de utilizatorul
serviciilor de plată care are dreptul de utilizare a instrumentului de plată,
fără a aduce atingere obligațiilor utilizatorului serviciilor de plată
prevăzute la art. 124;
b) să nu trimită un instrument de plată nesolicitat, cu
excepția cazului în care instrumentul de plată transmis deja utilizatorului serviciilor
de plată trebuie înlocuit;
c) să se asigure că în orice moment sunt disponibile
mijloace corespunzătoare care să permită utilizatorului serviciilor de plată să
facă o notificare în temeiul art. 124 alin. (1) lit. b) sau
să ceară deblocarea în temeiul art. 123 alin. (4);
d) să pună la dispoziția utilizatorului serviciilor de
plată, la cerere, mijloacele de a dovedi, timp de 18 luni de la notificare, că
a făcut o astfel de notificare;
e) să împiedice orice utilizare a instrumentului de plată, odată
ce a fost făcută notificarea în temeiul art. 124 alin. (1) lit. b).
Art. 126. Prestatorul de servicii de plată își
asumă toate riscurile legate de transmiterea unui instrument de plată solicitat
sau nesolicitat către un plătitor sau de transmiterea oricăror elemente de
securitate personalizate ale acestuia.
SECȚIUNEA
a 3-a
Operațiuni de plată neautorizate sau executate
incorect
Art. 127. (1) Prestatorul
de servicii de plată corectează o operațiune de plată numai dacă utilizatorul
serviciilor de plată semnalează, fără întârziere nejustificată, prestatorului
său de servicii de plată, dar nu mai târziu de 13 luni de la data debitării, faptul
că a constatat o operațiune de plată neautorizată sau executată incorect, care
dă naștere unei plângeri, inclusiv în condițiile art. 164173.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul
în care prestatorul de servicii de plată nu și-a îndeplinit obligația de a furniza
sau de a face disponibile informațiile legate de această operațiune de plată,
în conformitate cu prevederile titlului III.
Art. 128. În cazul în care un utilizator al
serviciilor de plată neagă faptul că a autorizat o operațiune de plată
executată sau susține că operațiunea de plată nu a fost corect executată, prestatorul
de servicii de plată trebuie să demonstreze că operațiunea de plată a fost
autentificată, înregistrată corect, introdusă în conturi și nu a fost afectată
de nicio defecțiune tehnică ori de alte deficiențe.
Art. 129. În cazul în care un utilizator al
serviciilor de plată neagă faptul că a autorizat o operațiune de plată
executată, folosirea în sine a unui instrument de plată care a fost înregistrat
de prestatorul de servicii de plată nu este în mod necesar suficientă pentru a
dovedi că operațiunea de plată a fost autorizată de către plătitor sau că
plătitorul a acționat în mod fraudulos ori că nu a respectat, intenționat sau
din neglijență gravă, una ori mai multe dintre obligațiile care îi revin în
temeiul art. 124.
Art. 130. (1) Fără a aduce atingere art. 127,
în cazul unei operațiuni de plată neautorizate, prestatorul de servicii de
plată al plătitorului are obligația ca, imediat:
a) să ramburseze plătitorului suma aferentă operațiunii de plată
neautorizate respective;
b) să readucă contul de plăți debitat, în situația în care
s-ar fi aflat dacă operațiunea de plată neautorizată nu s-ar fi efectuat, dacă
este cazul.
(2) O compensație financiară suplimentară se poate stabili în
conformitate cu legislația aplicabilă contractului încheiat între plătitor și
prestatorul său de servicii de plată.
Art. 131. (1) Prin derogare de la art. 130,
plătitorul suportă pierderile legate de orice operațiuni de plată neautorizate
care rezultă din utilizarea unui instrument de plată pierdut sau furat ori, în
cazul în care plătitorul nu a păstrat în siguranță elementele de securitate
personalizate, pierderile care rezultă din folosirea fără drept a unui
instrument de plată până la momentul notificării realizate conform art. 124
alin. (1) lit. b).
(2) Pierderile suportate de plătitor pot fi în valoare de
cel mult 150 euro sau echivalentul în lei al sumei menționate.
Art. 132. Plătitorul suportă toate pierderile
legate de orice operațiuni neautorizate dacă aceste pierderi rezultă în urma fraudei
sau a nerespectării, intenționate sau din neglijență gravă, a uneia sau a mai
multor obligații care îi revin în temeiul art. 124. În astfel de
cazuri, suma de cel mult 150 euro sau echivalentul în lei al acestei sume nu se
aplică.
Art. 133. (1) Plătitorul suportă pierderi
în valoare de cel mult 50 euro sau echivalentul în lei al sumei menționate la
data efectuării tranzacției neautorizate, în una dintre următoarele situații:
a) plătitorul nu a acționat în mod fraudulos;
b) plătitorul și-a încălcat, fără intenție, obligațiile ce
îi revin în temeiul art. 124.
(2) Evaluarea răspunderii plătitorului se face ținând cont,
în special, de natura elementelor de securitate personalizate ale instrumentului
de plată și de situațiile în care acesta a fost pierdut, furat sau folosit fără
drept.
Art. 134. Plătitorul nu suportă nicio consecință
financiară care rezultă din utilizarea unui instrument de plată pierdut, furat sau
folosit fără drept după notificarea realizată conform art. 124 alin. (1) lit. b),
exceptând cazul în care acesta a acționat în mod fraudulos.
Art. 135. În cazul în care prestatorul de
servicii de plată nu pune la dispoziție mijloacele adecvate care să permită notificarea
în orice moment a unui instrument de plată pierdut, furat sau deturnat, astfel
cum se prevede la art. 125 alin. (1) lit. c), plătitorul nu
este răspunzător pentru consecințele financiare care rezultă din utilizarea
unui astfel de instrument de plată, exceptând cazul în care acesta a acționat
în mod fraudulos.
SECȚIUNEA
a 4-a
Rambursare pentru operațiuni de plată inițiate
de sau prin intermediul beneficiarului plății
Art. 136. (1) Plătitorul
are dreptul la rambursare din partea prestatorului său de servicii de plată a
unei operațiuni de plată autorizate inițiate de sau prin intermediul unui
beneficiar al plății care a fost deja executată, dacă sunt îndeplinite
următoarele condiții:
a) autorizația nu specifică, în momentul emiterii acesteia,
suma exactă a operațiunii de plată;
b) suma operațiunii de plată a depășit suma la care s-ar fi
putut aștepta în mod rezonabil plătitorul, luând în calcul profilul cheltuielilor
sale anterioare, condițiile din contractul său cadru și circumstanțele
relevante pentru cazul respectiv.
(2) La cererea prestatorului de servicii de plată,
plătitorul furnizează elemente concrete legate de condițiile menționate la alin. (1).
(3) Rambursarea constă în suma totală a operațiunii de
plată executate.
Art. 137. (1) Plătitorul poate solicita
rambursarea prevăzută la art. 136 pentru o operațiune de plată autorizată,
inițiată de sau prin intermediul unui beneficiar al plății, în termen de 8
săptămâni de la data la care fondurile au fost debitate.
(2) În termen de 10 zile lucrătoare de la primirea cererii
de rambursare, prestatorul de servicii de plată fie rambursează întreaga sumă a
operațiunii de plată, fie justifică refuzul de a rambursa suma, indicând
organismele pe care plătitorul le poate sesiza în temeiul art. 178182, în
cazul în care nu acceptă justificarea oferită.
(3) Dreptul prestatorului de servicii de plată de a refuza rambursarea,
după împlinirea termenului de 8 săptămâni de la data la care fondurile au fost
debitate, nu se aplică în situația prevăzută la art. 138.
Art. 138. În cazul operațiunilor de debitare
directă, plătitorul și prestatorul său de servicii de plată pot conveni în contractul-cadru
ca plătitorul să aibă dreptul la rambursare din partea prestatorului său de
servicii de plată, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile de rambursare
prevăzute la art. 136.
Art. 139. În scopul aplicării art. 136
alin. (1) lit. b), plătitorul nu poate invoca motive legate de
operațiuni de schimb valutar dacă s-a aplicat cursul de schimb de referință
convenit cu prestatorul său de servicii de plată în conformitate cu art. 93
alin. (1) lit. d) și cu art. 99 pct. 3 lit. b).
Art. 140. În contractul-cadru dintre plătitor și
prestatorul său de servicii de plată se poate conveni ca plătitorul să nu aibă dreptul
la nicio rambursare în cazul în care și-a exprimat consimțământul de a executa
operațiunea de plată direct către prestatorul său de servicii de plată și, dacă
este cazul, informațiile privind operațiunile de plată viitoare au fost transmise
sau au fost puse la dispoziția plătitorului, în forma convenită, cu cel puțin 4
săptămâni înainte de data scadenței, de către prestatorul de servicii de plată
sau de către beneficiarul plății.
CAPITOLUL III
Executarea operațiunilor de plată
SECȚIUNEA 1
Ordine de plată
Art. 141. (1) Momentul
primirii ordinului de plată reprezintă momentul în care ordinul de plată,
transmis direct de către plătitor ori indirect de către sau prin intermediul
unui beneficiar al plății, este primit de către prestatorul de servicii de
plată al plătitorului.
(2) În cazul în care momentul primirii nu este într-o zi lucrătoare
pentru prestatorul de servicii de plată al plătitorului, ordinul de plată se
consideră primit în următoarea zi lucrătoare.
(3) Prestatorul de servicii de plată poate stabili o
oră-limită aproape de sfârșitul zilei lucrătoare, după care orice ordin de plată
primit se consideră primit în următoarea zi lucrătoare.
Art. 142. În cazul în care utilizatorul
serviciilor de plată care inițiază un ordin de plată și prestatorul său de
servicii de plată convin ca executarea ordinului de plată să înceapă într-o anumită
zi sau la sfârșitul unei anumite perioade ori în ziua în care plătitorul a pus
fonduri la dispoziția prestatorului său de servicii de plată, momentul
primirii, în sensul art. 154156, este considerat ziua convenită. În
cazul în care ziua convenită nu este o zi lucrătoare pentru prestatorul de
servicii de plată, ordinul de plată se consideră primit în următoarea zi
lucrătoare.
Art. 143. (1) În cazul în care prestatorul
de servicii de plată refuză executarea unui ordin de plată, refuzul și, dacă
este posibil, motivele refuzului, precum și procedura de remediere a oricăror
erori de fapt care au condus la refuz sunt notificate utilizatorului
serviciilor de plată, dacă acest lucru nu este interzis prin alte prevederi
legislative relevante.
(2) Prestatorul de servicii de plată transmite sau pune la dispoziție
notificarea, în modul convenit, în cel mai scurt timp și, în orice situație, în
termenele specificate în art. 154156.
(3) Contractul-cadru poate include o condiție ca, în cazul
în care refuzul este justificat în mod obiectiv, prestatorul de servicii de
plată să poată percepe un preț pentru această notificare.
Art. 144. În cazurile în care sunt îndeplinite
toate condițiile stabilite în contractul-cadru încheiat cu plătitorul,
prestatorul de servicii de plată al plătitorului nu poate refuza executarea
unui ordin de plată autorizat, indiferent dacă ordinul de plată a fost inițiat
de un plătitor sau de un beneficiar al plății ori prin intermediul acestuia din
urmă, dacă acest lucru nu este interzis prin alte prevederi legislative
relevante.
Art. 145. În sensul art. 154156 și al art. 164173,
un ordin de plată a cărui executare a fost refuzată se consideră că nu a fost
primit.
Art. 146. Utilizatorul serviciilor de plată nu
poate revoca un ordin de plată după ce acesta a fost primit de către
prestatorul de servicii de plată al plătitorului decât în cazul menționat la art. 142
și cel târziu până la sfârșitul zilei lucrătoare care precedă ziua convenită.
Art. 147. În cazul în care operațiunea de plată
este inițiată de sau prin intermediul beneficiarului plății, plătitorul nu
poate revoca ordinul de plată după transmiterea acestuia sau după exprimarea
consimțământului său de executare a operațiunii de plată către beneficiarul plății.
Art. 148. Prin excepție de la prevederile art. 147,
plătitorul poate revoca ordinul de plată, în cazul unei debitări directe și fără
a aduce atingere drepturilor de rambursare, cel târziu la sfârșitul zilei
lucrătoare care precedă ziua convenită pentru debitarea fondurilor.
Art. 149. (1) După limitele de timp
specificate la art. 146148, ordinele de plată pot fi revocate numai dacă
utilizatorul serviciilor de plată și prestatorul său de servicii de plată
convin astfel.
(2) În cazul menționat la art. 147 și 148, este
necesar și acordul beneficiarului plății.
(3) În cazul în care se convine în contractul-cadru,
prestatorul de servicii de plată poate percepe un preț de revocare.
SECȚIUNEA
a 2-a
Sume transferate
Art. 150. Prestatorul
de servicii de plată al plătitorului, prestatorul de servicii de plată al
beneficiarului plății, precum și toți intermediarii prestatorilor de servicii
de plată transferă întreaga sumă a operațiunii de plată fără a percepe vreun
preț din suma transferată.
Art. 151. Beneficiarul plății și prestatorul
său de servicii de plată pot conveni ca prestatorul de servicii de plată să
perceapă prețul din suma transferată înainte de a credita beneficiarul plății cu
suma respectivă. În acest caz, valoarea totală a operațiunii de plată și
prețul perceput sunt specificate în mod separat în informațiile transmise
beneficiarului plății.
Art. 152. În cazul în care din suma transferată
este perceput vreun preț, altul decât cel prevăzut la art. 151:
a) prestatorul de servicii de plată al plătitorului se
asigură că beneficiarul plății primește suma totală a operațiunii de plată inițiate
de plătitor;
b) prestatorul de servicii de plată al beneficiarului se
asigură că beneficiarul plății primește suma totală a operațiunii de plată, în
cazurile în care operațiunea de plată este inițiată de către sau prin
intermediul beneficiarului plății.
SECȚIUNEA
a 3-a
Termenul de executare și data valutei
Art. 153. (1) Prezenta
secțiune se aplică:
a) operațiunilor de plată în euro;
b) operațiunilor naționale de plată efectuate în lei;
c) operațiunilor de plată care implică o singură conversie monetară
între euro și lei, cu condiția ca serviciul de conversie monetară necesar să
fie realizat în România și, în cazul operațiunilor de plată transfrontaliere,
transferul transfrontalier să aibă loc în euro.
(2) Prezenta secțiune se aplică și altor operațiuni de
plată, dacă utilizatorul serviciilor de plată și prestatorul de servicii de plată
nu convin altfel, cu excepția art. 159 și 160, care se aplică în orice
situație.
(3) În cazul în care utilizatorul serviciilor de plată și prestatorul
de servicii de plată convin, pentru operațiunile de plată transfrontaliere
prevăzute la alin. (2) și efectuate pe teritoriul Uniunii Europene
sau în Spațiul Economic European, asupra unei perioade mai lungi decât cea prevăzută
la art. 154156, această perioadă nu poate depăși 4 zile lucrătoare din
momentul primirii ordinului de plată, în conformitate cu art. 141 și 142.
Art. 154. (1) Prestatorul de servicii de
plată al plătitorului asigură că, după momentul primirii ordinului de plată, în
conformitate cu art. 141 și 142, suma operațiunii de plată este creditată
în contul prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plății, cel mai
târziu până la sfârșitul următoarei zile lucrătoare.
(2) Până la data de 1 ianuarie 2012, un plătitor poate
conveni cu prestatorul său de servicii de plată o perioadă care să nu depășească
3 zile lucrătoare. Aceste perioade pot fi prelungite cu o zi lucrătoare
suplimentară pentru operațiunile de plată inițiate pe suport hârtie.
(3) Prevederile alin. (2) nu se aplică în cazul
operațiunilor de plată naționale.
Art. 155. Prestatorul de servicii de plată al
beneficiarului plății atribuie o dată a valutei și pune la dispoziție suma operațiunii
de plată în contul de plăți al beneficiarului plății după ce prestatorul de
servicii de plată a primit fondurile, în conformitate cu art. 159 și 160.
Art. 156. Prestatorul de servicii de plată al
beneficiarului plății transmite prestatorului de servicii de plată al
plătitorului ordinul de plată inițiat de către sau prin intermediul
beneficiarului plății în termenele convenite între beneficiarul plății și
prestatorul său de servicii de plată, astfel încât plata să poată fi făcută, în
ceea ce privește debitarea directă, la data scadentă convenită.
Art. 157. În cazul în care beneficiarul plății
nu are un cont de plăți la prestatorul de servicii de plată, fondurile sunt
puse la dispoziția beneficiarului plății de către prestatorul de servicii de plată
care primește fondurile pentru beneficiarul plății în termenul prevăzut la art. 154156.
Art. 158. (1) În cazul în care un
consumator plasează numerar într-un cont de plăți deschis la prestatorul de
servicii de plată în moneda respectivului cont de plăți, prestatorul de servicii
de plată se asigură că suma este disponibilă și că i se atribuie o dată a
valutei imediat după momentul primirii fondurilor.
(2) În cazul în care utilizatorul serviciilor de plată nu
este consumator, suma este disponibilizată cu o dată a valutei care este cel
târziu următoarea zi lucrătoare după primirea fondurilor.
Art. 159. (1) Data valutei la care se face
creditarea contului de plăți al beneficiarului plății nu poate fi ulterioară
zilei lucrătoare în care suma ce face obiectul operațiunii de plată este creditată
în contul prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plății.
(2) Prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății
se asigură că suma operațiunii de plată se află la dispoziția beneficiarului
plății imediat după ce această sumă este creditată în contul prestatorului de
servicii de plată al beneficiarului plății.
Art. 160. Data valutei la care se face
debitarea contului de plăți al plătitorului nu poate fi anterioară momentului
în care suma ce face obiectul operațiunii de plată este debitată din contul
respectiv.
CAPITOLUL IV
Răspunderea juridică
SECȚIUNEA 1
Coduri unice de identificare incorecte
Art. 161. Ordinul
de plată este considerat ca fiind corect executat în ceea ce privește
beneficiarul plății specificat prin codul unic de identificare, dacă ordinul de
plată este executat în conformitate cu codul unic de identificare.
Art. 162. (1) În cazul în care codul unic
de identificare furnizat de utilizatorul serviciilor de plată este incorect, prestatorul
de servicii de plată nu răspunde, în conformitate cu art. 164173, pentru
neexecutarea sau executarea defectuoasă a operațiunii de plată.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1), prestatorul de
servicii de plată al plătitorului trebuie să depună toate eforturile rezonabile
pentru a recupera fondurile implicate în operațiunea de plată.
(3) Prestatorul de servicii de plată poate percepe un preț utilizatorului
serviciilor de plată pentru operațiunea de recuperare, dacă este convenit în
contractul-cadru.
Art. 163. În cazul în care utilizatorul
serviciilor de plată furnizează informații suplimentare față de cele prevăzute
la art. 93 alin. (1) lit. a) sau la art. 99 pct. 2
lit. b), prestatorul de servicii de plată răspunde numai pentru executarea
operațiunilor de plată, în conformitate cu codul unic de identificare furnizat
de utilizatorul serviciilor de plată.
SECȚIUNEA
a 2-a
Neexecutarea sau executarea incorectă a operațiunilor
Art. 164. (1) În
cazul în care un ordin de plată este inițiat de plătitor, prestatorul său de
servicii de plată este ținut responsabil în fața plătitorului, fără a aduce
atingere art. 127, 162, 163 și 176, pentru executarea corectă a operațiunii
de plată, cu excepția cazului prevăzut la alin. (2).
(2) Dacă prestatorul de servicii de plată al plătitorului
poate dovedi plătitorului și, dacă este cazul, prestatorului de servicii de
plată al beneficiarului plății că prestatorul de servicii de plată al
beneficiarului plății a primit suma care face obiectul operațiunii de plată în
conformitate cu art. 154, prestatorul de servicii de plată al
beneficiarului plății este ținut responsabil în fața beneficiarului plății
pentru executarea corectă a operațiunii de plată.
Art. 165. Dacă prestatorul de servicii de plată
al plătitorului este ținut responsabil în conformitate cu art. 164, acesta
rambursează, fără întârziere, plătitorului suma ce face obiectul operațiunii de
plată neexecutate sau incorect executate și, dacă este cazul, restabilește
contul de plăți debitat la starea în care s-ar fi aflat dacă operațiunea de
plată incorectă nu ar fi avut loc.
Art. 166. Dacă prestatorul de servicii de plată
al beneficiarului plății este ținut responsabil în conformitate cu art. 164,
acesta pune imediat la dispoziția beneficiarului plății suma care face obiectul
operațiunii de plată și, dacă este cazul, creditează suma corespunzătoare în
contul de plăți al acestuia.
Art. 167. Prestatorul de servicii de plată al
plătitorului depune, la cerere, eforturi imediate, indiferent de răspunderea sa
în conformitate cu art. 164, pentru a identifica și a urmări operațiunea
de plată și pentru a-l notifica pe plătitor cu privire la rezultate, în cazul
unei operațiuni de plată neexecutate sau incorect executate în care ordinul de
plată este inițiat de plătitor.
Art. 168. Dacă un ordin de plată este inițiat
de sau prin intermediul beneficiarului plății, prestatorul său de servicii de plată
este ținut responsabil în fața beneficiarului plății, fără a aduce atingere art. 127,
162, 163 și 176, pentru:
a) transmiterea corectă a ordinului de plată către
prestatorul de servicii de plată al plătitorului, în conformitate cu art. 156;
b) efectuarea operațiunii de plată în conformitate cu obligațiile
sale prevăzute la art. 159.
Art. 169. (1) Dacă prestatorul de servicii
de plată al beneficiarului plății este ținut responsabil în conformitate cu art. 168
lit. a), acesta retransmite imediat ordinul de plată în cauză către
prestatorul de servicii de plată al plătitorului.
(2) Dacă prestatorul de servicii de plată al beneficiarului
plății este ținut responsabil în conformitate cu art. 168 lit. b),
acesta garantează punerea la dispoziția beneficiarului plății a sumei ce face
obiectul operațiunii de plată, imediat după ce această sumă este creditată în
contul de plăți al prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plății.
Art. 170. În cazul unei operațiuni de plată
neexecutate sau executate incorect pentru care prestatorul de servicii de plată
al beneficiarului plății nu este ținut responsabil în conformitate cu art. 168,
prestatorul de servicii de plată al plătitorului este răspunzător față de
plătitor.
Art. 171. În cazul în care, conform art. 170,
prestatorul de servicii de plată al plătitorului este ținut responsabil, acesta
rambursează plătitorului, în mod corespunzător și fără întârzieri nejustificate,
suma ce face obiectul operațiunii de plată neexecutate sau incorect executate și
restabilește contul de plăți debitat la starea în care s-ar fi aflat dacă operațiunea
de plată incorect executată nu ar fi avut loc.
Art. 172. Prestatorul de servicii de plată al
beneficiarului plății depune, la cerere, eforturi imediate, indiferent de răspunderea
sa prevăzută la art. 168171, pentru a identifica și a urmări operațiunea
de plată și pentru a-l notifica pe beneficiarul plății cu privire la rezultate,
în cazul unei operațiuni de plată neexecutate sau incorect executate în care
ordinul de plată este inițiat de sau prin intermediul beneficiarului plății.
Art. 173. Prestatorii de servicii de plată sunt
răspunzători în fața utilizatorilor serviciilor de plată ai acestora pentru
toate pierderile cauzate, inclusiv pentru eventualele dobânzi aplicate utilizatorilor
serviciilor de plată ca urmare a neexecutării sau a executării în mod defectuos
a operațiunii de plată.
Art. 174. Orice compensație financiară
suplimentară față de cea prevăzută în prezentul capitol poate fi stabilită în conformitate
cu legea aplicabilă contractului încheiat între utilizatorul serviciilor de
plată și prestatorul său de servicii de plată.
Art. 175. (1) În cazul în care răspunderea
unui prestator de servicii de plată în conformitate cu art. 168173 revine
unui alt prestator de servicii de plată sau unui intermediar, prestatorul de
servicii de plată sau intermediarul respectiv compensează primul prestator de
servicii de plată pentru toate pierderile survenite sau sumele achitate în
conformitate cu art. 168173.
(2) O compensație financiară complementară se poate stabili
în conformitate cu acordurile încheiate între prestatorii de servicii de plată și/sau
intermediari și cu legislația aplicabilă acordului încheiat între aceștia.
Art. 176. Răspunderea prevăzută la cap. II,
III și IV nu intervine în împrejurări anormale și neprevăzute, în afara controlului
persoanei care le invocă și ale căror consecințe nu ar fi putut fi evitate în
pofida tuturor diligențelor în acest sens sau în cazul în care un prestator de
servicii de plată este obligat să respecte alte dispoziții legislative.
CAPITOLUL V
Protecția datelor
Art. 177. (1) Sistemele
de plăți și prestatorii de servicii de plată pot procesa datele personale în
cazul în care acest lucru este necesar pentru a garanta prevenirea, anchetarea și
detectarea fraudelor în domeniul plăților.
(2) Procesarea datelor personale se realizează în conformitate
cu Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la
prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date,
cu modificările și completările ulterioare.
CAPITOLUL VI
Competență, sesizare și control
SECȚIUNEA 1
Competență și sesizare
Art. 178. (1) În
vederea asigurării respectării dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență de
către prestatorii de servicii de plată, consumatorii, alte părți interesate,
inclusiv asociațiile de consumatori, pot fie să sesizeze Autoritatea Națională
pentru Protecția Consumatorilor în legătură cu cazurile de încălcare de către
prestatorii de servicii de plată a dispozițiilor titlurilor III și IV din
prezenta ordonanță de urgență, fie să inițieze acțiuni în justiție împotriva
prestatorilor de servicii de plată care au încălcat dispozițiile prezentei
ordonanțe de urgență.
(2) Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor informează,
după caz, reclamantul, în răspunsul formulat către acesta, despre existența
procedurilor extrajudiciare de soluționare a disputelor.
(3) În vederea soluționării pe cale amiabilă a eventualelor
dispute și fără a se aduce atingere dreptului consumatorilor de a iniția acțiuni
în justiție împotriva prestatorilor de servicii de plată care au încălcat
dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență ori dreptului acestora de a sesiza
Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, consumatorii pot apela
la procedurile extrajudiciare de soluționare a disputelor.
(4) În cazul încălcării de către instituțiile de plată a dispozițiilor
titlului II, utilizatorii serviciilor de plată se pot adresa Băncii Naționale a
României în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea prudențială a
instituțiilor de plată.
Art. 179. (1) Banca Națională a României
asigură aplicarea unor proceduri extrajudiciare de reparație adecvate și eficace
pentru soluționarea reclamațiilor cu care este sesizată din partea
utilizatorilor serviciilor de plată care se consideră prejudiciați de către
prestatorii de servicii de plată ce își desfășoară activitatea pe teritoriul
României, potrivit prezentei ordonanțe de urgență. Utilizatorii
serviciilor de plată pot să apeleze la aceste proceduri de rezolvare a reclamațiilor
în mod facultativ.
(2) În aplicarea dispozițiilor alin. (1), în structura
Băncii Naționale a României va fi creat un compartiment specializat, care va
asigura medierea diferendelor apărute între categoriile de prestatori de
servicii de plată prevăzute la art. 2 și utilizatorii serviciilor de plată
potrivit reglementărilor emise de Banca Națională a României.
(3) Compartimentul specializat din Banca Națională a României
poate emite puncte de vedere cu caracter consultativ cu privire la diferendele
care nu au făcut obiectul medierii de către Banca Națională a României, dacă
asemenea puncte de vedere sunt solicitate de instanțele judecătorești sesizate
cu judecarea cauzei.
(4) Procedura de soluționare a diferendelor de către Banca
Națională a României, prin intermediul compartimentului specializat, este
gratuită. Compartimentul specializat va formula o soluție cu privire la
aspectele semnalate, în maximum 30 de zile de la înregistrarea unei cereri de
mediere la Banca Națională a României. Dacă sunt necesare documente și/sau
informații suplimentare, un nou termen de 30 de zile va curge de la data
prezentării acestor documente sau informații.
(5) Soluția formulată de compartimentul specializat din
cadrul Băncii Naționale a României nu are caracter obligatoriu pentru părțile
interesate și nu intră sub incidența dispozițiilor art. 73 și 74. În
situația în care partea nemulțumită se adresează Autorității Naționale pentru
Protecția Consumatorilor sau instanțelor judecătorești pentru apărarea
drepturilor sale, soluția formulată de compartimentul specializat din cadrul
Băncii Naționale a României poate fi avută în vedere, cu caracter consultativ,
de instanța judecătorească competentă.
(6) În cazul disputelor transfrontaliere, Banca Națională a
României cooperează în mod activ cu organismele care asigură soluționarea pe
cale extrajudiciară a disputelor dintre utilizatorii serviciilor de plată și
prestatorii de servicii de plată în legătură cu drepturile și obligațiile ce
decurg din prezenta ordonanță de urgență, pentru soluționarea acestora.
SECȚIUNEA
a 2-a
Contravenții și sancțiuni
Art. 180. (1) Constatarea
contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 181 se fac de
către reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor,
la sesizarea consumatorilor, a asociațiilor de consumatori ori din oficiu, în
cazul în care, prin încălcarea prevederilor legale, sunt sau pot fi afectate
interesele consumatorilor.
(2) Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor
are competențe conform alin. (1) în cazul prestatorilor de servicii
de plată al căror stat membru de origine este România și în cazul agențiilor
sau sucursalelor pentru care România este stat membru gazdă și care acționează
în conformitate cu dreptul de stabilire.
Art. 181. (1) Constituie contravenții
încălcarea dispozițiilor din cadrul titlului III referitoare la transparența
pentru condiții și cerințe de informare, precum și încălcarea dispozițiilor art. 115 art. 122
alin. (2) și (3), art. 123 alin. (2), (3) și (4), art. 125 art. 127
alin. (1), art. 128art. 130 alin. (1), art. 131 alin. (2),
art. 133art. 136 alin. (1) și (3), art. 137 alin (2),
art. 143 alin. (1) și (2), art. 144, art. 149 alin. (2),
art. 150152, art. 153 alin. (3), art. 154art. 158
alin. (1), art. 159, 160, art. 162 alin. (2) și (3), art. 165169,
art. 171173, care se sancționează cu amendă de la 50.000 lei la 100.000
lei.
(2) Valoarea amenzilor prevăzute la alin. (1) se
va actualiza prin hotărâre a Guvernului.
Art. 182. Contravențiilor prevăzute la art. 181
le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002,
cu modificările și completările ulterioare.
SECȚIUNEA
a 3-a
Infracțiuni
Art. 183. (1) Prestarea
cu titlu profesional a serviciilor de plată prevăzute la art. 8 de către o
persoană care nu este prestator de servicii de plată în înțelesul art. 2
constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau
cu amendă de la 1.000 lei la 15.000 lei.
(2) Fapta prevăzută la alin. (1), dacă este săvârșită
de o persoană juridică, se pedepsește cu amendă de la 5.000 lei la 200.000 lei.
Art. 184. Constituie infracțiune și se pedepsește
cu închisoare de la o lună la un an fapta unei persoane care, în cadrul
activității desfășurate pentru instituția de plată, cu rea-credință, încalcă
dispozițiile art. 63 alin. (4) și (5) sau obstrucționează
în orice alt mod exercitarea competențelor de supraveghere ale Băncii Naționale
a României.
CAPITOLUL VII
Dispoziții tranzitorii și finale
Art. 185. (1) Entitățile
care prestează servicii de plată la data intrării în vigoare a prezentei
ordonanțe de urgență, pentru continuarea activității trebuie să solicite Băncii
Naționale a României autorizarea în conformitate cu dispozițiile titlului II și
reglementărilor emise în aplicarea acestuia până la data de 31 decembrie 2010.
(2) Entităților prevăzute la alin. (1), care până la
data de 30 aprilie 2011 nu dispun de autorizație potrivit prevederilor titlului
II, le este interzisă continuarea desfășurării activității de prestare de
servicii de plată.
Art. 186. (1) Banca Națională a României
elaborează reglementări în aplicarea titlului II, care vor fi publicate în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
(2) În scopul unei aplicări unitare a dispozițiilor titlului
II și a reglementărilor emise în baza acestuia, Banca Națională a României
poate emite instrucțiuni și precizări, care se publică pe pagina de internet a
Băncii Naționale a României.
Art. 187. Prin aplicarea prevederilor prezentei
ordonanțe de urgență nu se aduce atingere aplicării prevederilor Legii nr. 289/2004
privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate
consumatorilor, persoane fizice, republicată, cu modificările ulterioare, ori
altor dispoziții legale relevante, care sunt conforme cu legislația comunitară
aplicabilă condițiilor de acordare a creditelor pentru consum.
Art. 188. Prezenta ordonanță de urgență intră
în vigoare începând cu data de 1 noiembrie 2009, cu excepția art. 186 alin. (1),
care intră în vigoare la data publicării prezentei ordonanțe de urgență în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 189. La data intrării în vigoare a
prezentei ordonanțe de urgență, Ordonanța Guvernului nr. 6/2004 privind transferurile
transfrontaliere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82
din 30 ianuarie 2004, aprobată prin Legea nr. 119/2004, se abrogă.
Art. 190. Art. 13 din Ordonanța Guvernului
nr. 130/2000 privind protecția consumatorilor la încheierea și executarea contractelor
la distanță, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177
din 7 martie 2008, cu modificările ulterioare, se abrogă.
Art. 191. (1) Pentru contractele aflate în
derulare, furnizorii de servicii de plată au obligația ca în termen de 45 de
zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență să asigure
conformitatea contractului cu dispozițiile titlurilor III și IV din prezenta
ordonanță de urgență.
(2) Pentru contractele aflate în derulare, prevederile art. 181
alin. (1) intră în vigoare după expirarea termenului de 45 de zile prevăzut
la alin. (1).
*
Prezenta ordonanță de urgență transpune prevederile art. 14,
67, 927, 2988 și ale art. 93 din Directiva 2007/64/CE a Parlamentului
European și a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în
cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE
și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 97/5/CE, publicată în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 319 din 5 decembrie 2007.
PRIM-MINISTRU
EMIL BOC
Contrasemnează:
Ministrul finanțelor publice,
Gheorghe Pogea
Șeful Departamentului pentru Afaceri Europene,
Bogdan Mănoiu
București, 12 octombrie 2009.
Nr. 113.