Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2006 – Republicare *)

M. Of. nr. 150 din 28 februarie 2014

ORDONANŢA DE URGENŢĂ

privind unele măsuri pentru facilitarea cooperării poliţieneşti internaţionale

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. ‒ (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă are ca scop dezvoltarea cadrului legislativ şi instituţional intern privind cooperarea poliţienească internaţională şi se aplică activităţilor specifice de cooperare şi asistenţă poliţienească internaţională, potrivit legislaţiei naţionale, acordurilor, convenţiilor sau tratatelor internaţionale la care România este parte şi instrumentelor juridice ale Uniunii Europene relevante. 

(2) Prezenta ordonanţă de urgenţă nu aduce atingere dispoziţiilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi normelor de drept internaţional şi comunitar relevante în domeniul cooperării judiciare. 

Art. 2. ‒ În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) autoritate competentă ‒ autoritate română sau străină cu atribuţii în prevenirea, descoperirea şi cercetarea infracţiunilor sau activităţilor infracţionale ori care desfăşoară activităţi specifice de cooperare şi asistenţă poliţienească internaţională;

b) autoritate solicitantă ‒ autoritatea care formulează o cerere de asistenţă în domeniile reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă;

c) autoritate solicitată ‒ autoritatea căreia îi este adresată o cerere de asistenţă în domeniile reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă;

d) cerere de asistenţă poliţienească ‒ solicitarea de date şi informaţii operative sau o altă solicitare care corespunde scopului cooperării poliţieneşti, astfel cum rezultă acesta din tratatele internaţionale şi din instrumentele juridice ale Uniunii Europene relevante;

e) date şi informaţii operative ‒ orice date, informaţii, documente, evidenţe, activităţi sau rapoarte, indiferent de suport, formă, mod de exprimare sau de punere în circulaţie, deţinute de către autorităţile competente ori de către orice persoană fizică sau juridică, în măsura în care acestea sunt accesibile autorităţilor competente fără luarea unor măsuri coercitive;

f) agenţi ‒ personalul desemnat din cadrul autorităţilor române competente şi al autorităţilor străine similare din statele membre ale Uniunii Europene, respectiv din statele membre Schengen, pentru efectuarea operaţiunilor comune, respectiv pentru efectuarea activităţilor de urmărire transfrontalieră;

g) schimb de date şi informaţii operative ‒ reprezintă transferul efectiv al acestora de la autoritatea solicitată la cea solicitantă, cu respectarea condiţiilor convenite între autorităţile respective şi a prevederilor legale aplicabile în materie;

h) state membre Schengen ‒ state care aplică prevederile acquis-ului Schengen în domeniul cooperării poliţieneşti şi judiciare în materie penală. 

Art. 3. ‒ Cooperarea poliţienească internaţională se desfăşoară în conformitate cu următoarele principii:

a) principiul reciprocităţii ‒ schimbul de date şi informaţii operative se realizează în condiţii de reciprocitate;

b) principiul legalităţii ‒ schimbul de date şi informaţii operative se realizează la cererea autorităţilor competente, potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege;

c) principiul prevalenţei cooperării judiciare ‒ dispoziţiile legale privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală prevalează asupra dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă în cazul activităţilor de cooperare poliţienească desfăşurate în cursul procesului penal;

d) principiul confidenţialităţii ‒ autorităţile române competente au obligaţia de a asigura, pe cât posibil, la cererea autorităţii solicitante, confidenţialitatea cererilor de asistenţă formulate în domeniile reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă şi a actelor anexate acestora. În cazul în care condiţia păstrării confidenţialităţii nu ar putea fi asigurată autoritatea română competentă înştiinţează autoritatea solicitantă, care decide cu privire la transmiterea cererii de asistenţă;

e) principiul specialităţii ‒ autorităţile române competente nu vor folosi datele şi informaţiile primite de la autorităţile solicitate decât în scopul îndeplinirii obiectului cererii de asistenţă. 

Art. 4. ‒ (1) În cadrul cooperării poliţieneşti internaţionale, autorităţile române competente prelucrează datele şi informaţiile operative referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă, cu respectarea legislaţiei române privind protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date. 

(2) Autorităţile române competente care transmit date cu caracter personal trebuie să se asigure că acestea sunt adecvate, pertinente şi neexcesive prin raportare la scopul pentru care au fost solicitate şi că datele cu caracter personal sunt exacte şi, dacă este cazul, actualizate. 

(3) Autorităţile române competente care în cadrul cooperării poliţieneşti internaţionale prelucrează date cu caracter personal sunt obligate să aplice măsurile tehnice şi organizatorice adecvate pentru protejarea acestora împotriva distrugerii accidentale sau ilegale, pierderii, modificării, dezvăluirii sau accesului neautorizat, în special dacă prelucrarea respectivă comportă transmisii de date în cadrul unei reţele, precum şi împotriva oricărei forme de prelucrare ilegală. 

CAPITOLUL II

Atribuţiile Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională

Art. 5. ‒ Pentru activităţile specifice de cooperare şi asistenţă poliţienească internaţională prevăzute la art. 1 alin. (1)  se desemnează ca autoritate centrală transmiţătoare Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, denumit în continuare CCPI, structură din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, fără personalitate juridică. 

Art. 6. ‒ CCPI reuneşte următoarele canale de cooperare poliţienească internaţională: Interpol, Europol, Sistemul de Informaţii Schengen/SIRENE, legătura operaţională cu SELEC, precum şi cu ataşaţii de afaceri interne şi ofiţerii de legătură, atât români acreditaţi în străinătate, cât şi străini acreditaţi în România. 

Art. 7. ‒ (1) CCPI are următoarele atribuţii principale:

a) primirea şi transmiterea cererilor de asistenţă, care privesc:

1. organizarea şi realizarea schimbului de date şi informaţii operative desfăşurat între autorităţile competente române şi structurile similare din străinătate, precum şi cu organisme ori instituţii internaţionale;

2. realizarea cooperării la nivel operaţional în domeniul poliţienesc pe segmentul schimbului de date şi informaţii, cu respectarea regulilor de confidenţialitate şi de protecţie a datelor cu caracter personal, precum şi a legislaţiei în domeniu;

3. informarea autorităţilor competente române şi străine cu privire la traficul de droguri, falsificarea de monedă şi alte titluri de valoare române sau străine, furturile de obiecte de artă şi autovehicule, activitatea infractorilor străini sau români urmăriţi internaţional, conţinutul unor documente de identitate străine în vederea prevenirii intrării/ieşirii ilegale a unor persoane, precum şi despre orice alte fapte prevăzute de legea penală pentru luarea măsurilor operative ce se impun în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii cu caracter transfrontalier;

4. informarea autorităţilor române şi străine cu atribuţii în prevenirea şi combaterea terorismului cu privire la acte de terorism sau fapte asimilate acestora, pentru luarea măsurilor operative ce se impun;

5. alte forme de cooperare şi asistenţă poliţienească ce derivă din tratate la care România este parte sau din instrumente juridice comunitare;

b) dezvoltarea cooperării internaţionale în lupta împotriva criminalităţii şi coordonarea permanentă a activităţii ataşaţilor de afaceri interne şi ofiţerilor de legătură români acreditaţi în străinătate, în domeniul schimbului de date şi informaţii operative;

c) coordonarea schimbului de date şi informaţii între autorităţile competente române şi străine, în scopul desfăşurării unor acţiuni comune care necesită realizarea de operaţiuni pe teritoriul mai multor state;

d) sprijinirea activităţii ofiţerilor de legătură români la SELEC;

e) asigurarea schimbului de experienţă cu structurile similare din străinătate;

f) primirea şi transmiterea de date şi informaţii şi coordonarea activităţilor referitoare la supravegherea şi urmărirea transfrontalieră, în limitele prevăzute de lege;

g) asigurarea schimbului de informaţii suplimentare potrivit prevederilor Manualului SIRENE, în legătură cu semnalările din Sistemul Informatic Schengen, şi luarea măsurilor necesare din competenţă ca urmare a localizării unei persoane, a unui bun sau obiect;

h) asigurarea schimbului de date şi informaţii în legătură cu semnalările Interpol şi luarea măsurilor din competenţa sa necesare cu privire la persoanele, bunurile sau obiectele din bazele de date ale Organizaţiei Internaţionale de Poliţie Criminală ‒ Interpol;

i) asigurarea accesului autorităţilor competente române la bazele de date ale Secretariatului General al Organizaţiei Internaţionale de Poliţie Criminală ‒ Interpol şi intermedierea alimentării acestora de către autorităţile competente române;

j) primirea şi transmiterea de date cu caracter personal şi de informaţii suplimentare cu privire la profilele genetice şi datele dactiloscopice. 

(2) În desfăşurarea activităţilor specifice, CCPI constituie o bază de date proprie în care implementează, stochează şi prelucrează cererile de asistenţă, în condiţiile legii. 

CAPITOLUL III

Proceduri specifice

Art. 8. ‒ (1) Schimbul de date şi informaţii operative se realizează între autorităţile române competente sau străine, prin intermediul CCPI, în baza cererii de asistenţă. 

(2) Autorităţile române competente pot, fără cerere de asistenţă prealabilă, să transmită autorităţilor competente străine date şi informaţii operative, atunci când se consideră că acestea ar putea ajuta la prevenirea, descoperirea sau combaterea criminalităţii. 

Art. 9. ‒ Cererea de asistenţă se întocmeşte în scris şi cuprinde următoarele elemente:

a) autoritatea de la care emană cererea şi destinatarul cererii;

b) data şi numărul de înregistrare al lucrării;

c) obiectul şi scopul cererii, precum şi modul de utilizare a informaţiei;

d) datele persoanelor implicate, menţionate în conformitate cu documentele lor de identitate naţionale sau internaţionale, dacă sunt cunoscute;

e) caracterul de urgenţă şi nivelul de clasificare;

f) descrierea faptelor săvârşite, încadrarea juridică a acestora, conform legislaţiei în vigoare, şi/sau prezentarea faptelor de natură penală despre care există date şi informaţii că sunt pregătite sau comise;

g) ofiţerul de caz şi coordonatele acestuia. 

Art. 10. ‒ (1) CCPI întreprinde demersurile necesare soluţionării cererii de asistenţă numai dacă aceasta cuprinde elementele prevăzute la art. 9. În situaţia în care cererea nu cuprinde aceste elemente, se restituie autorităţii solicitante pentru completare. 

(2) În caz de urgenţă, cererea de asistenţă poate fi transmisă verbal, cu respectarea prevederilor alin. (1), urmând ca, în termen de cel mult 24 de ore, autoritatea solicitantă să o confirme şi în scris. 

(3) Modalităţile de transmitere a cererilor de asistenţă trebuie să asigure respectarea dispoziţiilor legale privind protecţia informaţiilor clasificate, precum şi a celor referitoare la protecţia datelor cu caracter personal. 

(4) În situaţii deosebite, determinate de necesitatea asigurării rapidităţii schimbului de date şi informaţii sau a păstrării confidenţialităţii acţiunilor desfăşurate, solicitarea poate fi adresată direct autorităţii competente, române sau străine, după caz, situaţie în care autoritatea română competentă va informa CCPI în termen de 24 de ore de la primirea, respectiv transmiterea cererii de asistenţă. 

Art. 11. ‒ (1) CCPI transmite cererea de asistenţă formulată de autorităţile competente străine către autoritatea română competentă, în funcţie de obiectul acesteia. 

(2) În cazul în care autoritatea căreia i s-a transmis cererea de asistenţă constată că nu este competentă să o soluţioneze, aceasta se transmite de îndată autorităţii române competente să o soluţioneze, concomitent cu informarea CCPI. 

(3) Obligaţia autorităţilor române de soluţionare a cererii de asistenţă operează de ia momentul primirii acesteia. 

Art. 12. ‒ CCPI transmite cererea de asistenţă formulată de autorităţile române competente către structurile străine corespondente acestuia ori, după caz, ataşaţilor de afaceri interne sau ofiţerilor de legătură români acreditaţi în străinătate ori străini acreditaţi în România, în cel mai scurt timp posibil. 

Art. 13. ‒ Informaţiile scrise primite de autorităţile române competente în cadrul cooperării poliţieneşti nu pot fi utilizate ca probe în procesul penal decât cu acordul scris al autorităţilor judiciare competente din statul care a furnizat informaţiile respective. 

CAPITOLUL IV

Cooperarea desfăşurată prin ataşaţi de afaceri interne şi ofiţeri de legătură

Art. 14. ‒ (1) România poate încheia tratate având ca obiect trimiterea în misiune a ataşaţilor de afaceri interne şi a ofiţerilor de legătură, pe o perioadă determinată. 

(2) Trimiterea în misiune a ofiţerilor de legătură şi a ataşaţilor de afaceri interne are ca scop promovarea şi accelerarea cooperării dintre România şi celelalte state, în special prin acordarea de asistenţă:

a) sub forma schimbului de date şi informaţii în scopul prevenirii şi combaterii criminalităţii;

b) pentru soluţionarea cererilor de asistenţă poliţienească şi judiciară în materie penală;

c) în legătură cu atribuţiile autorităţilor responsabile cu supravegherea frontierelor externe. 

(3) Ofiţerii de legătură şi ataşaţii de afaceri interne au sarcina de a acorda consultanţă şi asistenţă şi nu pot întreprinde acţiuni concrete în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii. Aceştia furnizează date şi informaţii şi îşi exercită îndatoririle potrivit instrucţiunilor primite de la autorităţile române competente. 

Art. 15. ‒ (1) Ataşaţii de afaceri interne sau ofiţerii de legătură români care îşi desfăşoară activitatea într-un stat terţ sau în cadrul unei organizaţii internaţionale transmit CCPI datele şi informaţiile obţinute în activitatea desfăşurată, referitoare la ameninţări grave îndreptate împotriva altui stat membru al Uniunii Europene care nu este reprezentat prin ataşat de afaceri interne sau ofiţer de legătură în statul terţ ori în cadrul organizaţiei internaţionale respective. 

(2) CCPI transmite statului membru interesat datele şi informaţiile prevăzute la alin. (1)  numai cu avizul autorităţilor române competente să decidă cu privire la oportunitatea transmiterii acestora. 

(3) În situaţia în care statul membru al Uniunii Europene este reprezentat prin ataşat de afaceri interne sau ofiţer de legătură într-un stat terţ ori în cadrul unei organizaţii internaţionale în care este reprezentată şi România, ataşatul de afaceri interne sau ofiţerul de legătură român comunică direct ataşatului de afaceri interne sau ofiţerului de legătură informaţii referitoare la ameninţări grave îndreptate împotriva statului membru respectiv. 

(4) CCPI poate primi cereri privind schimbul de informaţii de la un stat membru al Uniunii Europene care nu este reprezentat prin ataşat de afaceri interne sau ofiţer de legătură într-un stat terţ ori într-o organizaţie internaţională în care România este reprezentată prin ataşat de afaceri interne sau ofiţer de legătură. CCPI verifică dacă solicitarea nu contravine legislaţiei române, comunica în cel mai scurt timp posibil statului membru solicitant dacă cererea acestuia poate fi îndeplinită şi, dacă este cazul, o transmite ataşatului de afaceri interne sau ofiţerului de legătură român. 

(5) Prevederile alin. (4)  se aplică în mod corespunzător şi în relaţia cu Europol. 

Art. 16. ‒ Ministerul Afacerilor Interne transmite anual Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene şi statelor membre informaţii referitoare la:

a) trimiterea în misiune a ataşaţilor de afaceri interne şi a ofiţerilor de legătură ce reprezintă România în state terţe sau în organizaţii internaţionale, acreditaţi în baza legislaţiei naţionale ori în baza obligaţiilor internaţionale asumate prin tratatele la care România este parte;

b) tratatele încheiate de România cu state membre ale Uniunii Europene privind trimiterea în misiune a ataşaţilor de afaceri interne şi a ofiţerilor de legătură. 

Art. 17. ‒ Prin tratate bilaterale sau multilaterale se poate stabili ca ataşaţii de afaceri interne sau ofiţerii de legătură români dintr-un stat terţ ori din cadrul unei organizaţii internaţionale să asigure şi reprezentarea unuia sau mai multor state membre ale Uniunii Europene în statul terţ ori în organizaţia internaţională respectivă. 

CAPITOLUL V

Urmărirea transfrontalieră

Art. 18. ‒ (1) Urmărirea transfrontalieră constă în ansamblul de măsuri operative întreprinse pe teritoriul mai multor state în scopul prinderii unei persoane surprinse în flagrant în timpul comiterii unei infracţiuni sau care a participat la comiterea acesteia ori a unei persoane care a evadat, aflându-se în stare de arest preventiv sau în executarea unei pedepse privative de libertate. 

(2) Urmărirea transfrontalieră se poate efectua de agenţii autorităţii competente a unui stat membru Schengen pe teritoriul statului român, dacă autorităţile române competente au fost informate prin mijloace de comunicaţie directe despre pătrunderea pe teritoriul României. 

(3) Autorităţile române competente prevăzute la alin. (2)  sunt Poliţia Română şi Poliţia de Frontieră. 

(4) La solicitarea autorităţii române competente, urmărirea transfrontalieră încetează imediat. 

Art. 19. ‒ (1) Autorităţile competente ale unui stat membru Schengen, care, pe teritoriul statului lor, urmăresc o persoană aflată în una dintre situaţiile prevăzute la art. 18 alin. (1), pot continua urmărirea pe teritoriul statului român, fără informarea prealabilă a autorităţilor române competente, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) din cauza urgenţei deosebite a situaţiei, autorităţile române competente nu au putut fi informate în prealabil, prin mijloace de comunicaţie directe, despre pătrunderea pe teritoriul statului român sau când autorităţile române competente nu au putut ajunge la timp la locul respectiv pentru a prelua acţiunea de urmărire;

b) urmărirea transfrontalieră se efectuează pentru una dintre următoarele fapte:

1. omor, ucidere din culpă, lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte;

2. infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale;

3. distrugere prin incendiere sau explozie ori prin orice alte asemenea mijloace;

4. falsificarea de monede sau alte valori;

5. furt calificat şi tâlhărie;

6. tăinuire sau favorizare a infractorului;

7. şantaj;

8. lipsire de libertate în mod ilegal;

9. infracţiuni privind traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile;

10. fraude comise prin sisteme informatice şi mijloace de plată electronice;

11. infracţiuni privind autoritatea şi frontiera de stat;

12. infracţiuni de corupţie şi de serviciu;

13. infracţiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, materiilor explozive, materialelor nucleare şi al altor materii radioactive;

14. infracţiuni contra siguranţei şi integrităţii sistemelor şi datelor informatice;

15. infracţiuni privind traficul de droguri sau precursori;

16. nerespectarea dispoziţiilor privind importul şi/sau exportul de deşeuri şi reziduuri;

17. infracţiunea de părăsire a locului accidentului;

18. infracţiuni de contrabandă;

19. infracţiuni de evaziune fiscală. 

(2) Agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră au obligaţia ca cel târziu la momentul trecerii frontierei de stat să informeze despre aceasta structura Poliţiei de Frontieră sau a Poliţiei Române competentă teritorial, care poate solicita încetarea de îndată a urmăririi. 

Art. 20. ‒ (1) La cererea agenţilor care efectuează urmărirea, autorităţile române competente iau măsurile necesare în vederea stabilirii identităţii persoanei urmărite sau pentru a se dispune reţinerea ori arestarea preventivă a acesteia, în condiţiile prevăzute de lege. 

(2) În cazul persoanei reţinute în condiţiile prevăzute la alin. (1), măsura reţinerii nu poate depăşi 6 ore, cu excepţia cazului în care autorităţile române competente au primit în prealabil o cerere pentru arestarea preventivă a persoanei respective în scopul extrădării sale, indiferent de modalitatea acesteia. Termenul de 6 ore se calculează fără a se include intervalul dintre orele 0,00 şi 9,00. 

Art. 21. ‒ (1) Urmărirea transfrontalieră se poate efectua numai cu respectarea următoarelor condiţii generale:

a) agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră trebuie să respecte legislaţia română şi să se conformeze instrucţiunilor autorităţilor române competente;

b) urmărirea se efectuează numai peste frontierele terestre;

c) pătrunderea agenţilor în domiciliul unei persoane şi în alte locuri inaccesibile publicului este interzisă;

d) agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră trebuie să fie uşor de identificat, prin purtarea uniformei ori a unei inscripţii la loc vizibil pe haine sau prin dispozitive accesorii plasate pe vehicul. Este interzisă folosirea de haine civile, combinată cu utilizarea vehiculelor nemarcate, fără mijloacele de identificare precizate. Agenţii trebuie să fie permanent în măsură să justifice calitatea lor oficială;

e) agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră pot purta armamentul din dotare, utilizarea acestuia fiind interzisă, cu excepţia cazului de legitimă apărare;

f) după fiecare activitate prevăzută la art. 18, agenţii care efectuează urmărirea prezintă, personal, autorităţii române competente o informare cu privire la misiunea lor. La cererea autorităţii române competente, agenţii sunt obligaţi să rămână la dispoziţia acesteia până când împrejurările în care s-a desfăşurat acţiunea au fost suficient lămurite, chiar dacă urmărirea nu s-a finalizat cu reţinerea sau arestarea preventivă a persoanei urmărite;

g) autoritatea statului căruia îi aparţin agenţii care au efectuat urmărirea, la cererea autorităţii române competente, poate asista la ancheta ce urmează operaţiunii, inclusiv la procedurile judiciare. 

(2) Dacă prin acorduri bilaterale încheiate potrivit art. 39 alin. (1)  se stabileşte faptul că agenţii străini care efectuează urmărirea transfrontalieră pot opri persoana urmărită, pentru conducerea acesteia la autorităţile române competente, aceasta poate fi percheziţionată, iar în timpul transferului se pot folosi cătuşele. Obiectele descoperite asupra persoanei urmărite cu ocazia percheziţiei pot fi indisponibilizate, în condiţiile legii. 

Art. 22. ‒ În ceea ce priveşte răspunderea agenţilor străini care desfăşoară urmărirea transfrontalieră, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 209 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 

CAPITOLUL VI

Dispoziţii speciale privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene

SECŢIUNEA 1

Schimbul de date şi informaţii operative

Art. 23. ‒ (1) Autorităţile române competente primesc şi transmit autorităţilor competente din statele membre ale Uniunii Europene date şi informaţii operative în condiţiile stabilite în prezentul capitol. 

(2) Datele şi informaţiile operative se transmit la cererea autorităţilor competente din statele membre ale Uniunii Europene, în aceleaşi condiţii în care se transmit între autorităţile române competente. 

(3) În cazul în care autoritatea română solicitată nu poate avea acces la datele şi informaţiile solicitate decât în temeiul unei autorizaţii din partea unei autorităţi judiciare, autoritatea română solicită autorizarea autorităţii judiciare competente pentru a avea acces la informaţiile solicitate şi pentru a le transmite. 

(4) Dacă datele sau informaţiile solicitate ori obţinute de la un alt stat membru al Uniunii Europene sau de la un stat terţ sunt supuse principiului specialităţii, transmiterea acestora către autoritatea competentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene nu se poate face decât cu acordul statului membru sau al statului terţ care le-a comunicat. 

Art. 24. ‒ (1) Transmiterea datelor şi informaţiilor operative, solicitate de autorităţile competente din statele membre ale Uniunii Europene, referitoare la infracţiunile prevăzute la art. 96 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă aceste date sau informaţii operative sunt conţinute într-un sistem de evidenţă automat accesibil direct autorităţilor române competente, se face în termen de:

a) 8 ore ‒ în cazul cererilor urgente;

b) 3 zile ‒ în cazul cererilor urgente, dacă transmiterea datelor sau a informaţiilor operative solicitate în termen de 8 ore implică un efort disproporţionat;

c) o săptămână ‒ în cazul cererilor fără caracter de urgenţă. 

(2) În situaţia în care cererile de date şi informaţii operative se referă la alte fapte decât infracţiunile prevăzute la art. 96 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ori dacă aceste date sau informaţii operative nu figurează într-un sistem de evidenţă automat accesibil direct autorităţilor române competente, termenul de transmitere este de 14 zile. 

(3) Dacă datele sau informaţiile solicitate potrivit prevederilor alin. (1)  sau (2)  nu pot fi transmise cu respectarea acestor termene, autoritatea competentă solicitantă va fi informată prin intermediul formularului prevăzut în anexa nr. 1. 

(4) Transmiterea cererii de asistenţă se face prin orice mijloace în măsură să producă un document scris şi în condiţii care să permită autorităţilor destinatare să le stabilească autenticitatea. 

Art. 25. ‒ (1) Datele şi informaţiile operative pot fi solicitate autorităţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene, în cazul în care există motive de fapt pentru care s-ar considera că acestea pot deţine datele sau informaţiile solicitate. 

(2) Solicitarea se face prin intermediul formularului prevăzut în anexa nr. 2 şi cuprinde motivele de fapt prevăzute la alin. (1), scopul pentru care datele şi informaţiile operative sunt solicitate, precum şi indicarea legăturii dintre scop şi persoana care face obiectul acestor date şi informaţii operative. 

(3) Autoritatea română competentă solicită doar acele date şi informaţii operative care îi sunt necesare şi nu stabileşte termene mai scurte decât cele care corespund scopului solicitării. 

Art. 26. ‒ (1) Datele şi informaţiile operative primite de la autorităţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene nu pot fi utilizate decât pentru scopurile în care au fost solicitate ori pentru prevenirea sau îndepărtarea unui pericol grav şi iminent la adresa ordinii şi siguranţei publice. 

(2) Datele şi informaţiile operative primite potrivit prevederilor art. 25 pot fi prelucrate în alte scopuri decât cele pentru care au fost solicitate iniţial numai cu acordul prealabil al autorităţii solicitate. 

Art. 27. ‒ (1) Autorităţile române competente, în calitate de autorităţi solicitate, pot impune autorităţilor competente solicitante condiţii referitoare la:

a) modalitatea de utilizare a datelor şi informaţiilor operative transmise;

b) comunicarea rezultatelor investigaţiilor, actelor premergătoare sau a actelor de urmărire penală care au determinat schimbul de date şi informaţii operative. 

(2) Autorităţile române competente sunt obligate să respecte condiţiile impuse de către autorităţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în legătură cu datele şi informaţiile operative transmise de către acestea. 

(3) Se poate face excepţie de la dispoziţiile alin. (2)  numai după consultarea autorităţii competente solicitate şi cu luarea în considerare a punctului de vedere al acesteia. 

(4) La cererea autorităţilor competente solicitate, autorităţile competente române le furnizează acestora informaţii cu privire la utilizarea şi prelucrarea ulterioară a datelor şi informaţiilor operative transmise, în situaţia prevăzută la alin. (3). 

Art. 28. ‒ (1) Autorităţile române competente pot refuza transmiterea de date şi informaţii operative:

a) dacă există motive pentru a presupune că furnizarea:

(i)	ar aduce atingere securităţii naţionale;
(ii)	ar periclita buna desfăşurare a unei investigaţii poliţieneşti sau a procesului penal;
(iii)	ar pune în pericol viaţa ori integritatea fizică a unei persoane;
(iv)	ar implica un efort disproporţionat sau ar fi fără relevanţă în raport cu scopurile pentru care au fost solicitate datele şi informaţiile operative;

b) dacă pedeapsa prevăzută de legea penală română pentru infracţiunea la care se face referire în cerere este închisoarea de până la un an. 

(2) Autorităţile române competente refuză comunicarea de date şi informaţii operative dacă autoritatea judiciară competentă nu a autorizat accesul la informaţiile solicitate şi nici transmiterea acestora în situaţia în care sunt incidente dispoziţiile art. 23 alin. (3). 

Art. 29. ‒ (1) Fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 23 alin. (3)  şi art. 28, autorităţile române competente transmit date şi informaţii operative autorităţilor competente din statele membre ale Uniunii Europene, fără a fi necesară o cerere prealabilă, atunci când, pe baza unor motive de fapt, se consideră că acestea ar putea contribui ia descoperirea, prevenirea şi cercetarea infracţiunilor prevăzute la art. 96 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 

(2) Comunicarea datelor şi informaţiilor operative potrivit dispoziţiilor alin. (1)  se limitează la ceea ce se consideră a fi relevant şi necesar pentru a se atinge scopul transmiterii. 

Art. 30. ‒ Prezenta secţiune se aplică şi în relaţia cu Regatul Norvegiei, Republica Islanda şi Confederaţia Elveţiană. 

SECŢIUNEA 2

Alte forme de cooperare

Art. 31. ‒ (1) Autorităţile române competente, în conformitate cu dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă şi în limitele competenţelor lor, acordă asistenţă poliţienească autorităţilor competente din statele membre ale Uniunii Europene, în scopul prevenirii şi combaterii criminalităţii, cu excepţia cazurilor în care pentru aceasta trebuie formulată o cerere de asistenţă judiciară internaţională în materie penală. 

(2) Asistenţa potrivit alin. (1)  se va acorda, în special:

a) pentru exercitarea eficientă a controalelor la frontiera de stat şi pentru supravegherea acesteia;

b) în cazul unor evenimente majore cu dimensiune transfrontalieră;

c) în cazul unor reuniuni de masă, dezastre şi accidente grave;

d) în cadrul unor operaţiuni comune. 

Art. 32. ‒ (1) În zonele de frontieră, cooperarea poliţienească va fi reglementată prin tratate încheiate între autorităţile române competente şi autorităţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene vecine. 

(2) În caz de urgenţă, schimbul de date şi informaţii operative în zona de frontieră poate fi efectuat prin intermediul structurilor de contact de la frontiera comună cu statele membre ale Uniunii Europene. 

Art. 33. ‒ (1) În vederea prevenirii infracţiunilor şi a menţinerii ordinii şi siguranţei publice în cursul evenimentelor majore care au o dimensiune transfrontalieră, autorităţile române competente transmit, potrivit legii, atât la cerere, cât şi din proprie iniţiativă:

a) date cu caracter personal referitoare la persoane despre care se presupune, pe baza antecedentelor penale sau a altor împrejurări, că intenţionează să comită infracţiuni cu ocazia evenimentelor sau că acestea prezintă un pericol pentru ordinea şi siguranţa publică;

b) orice alte date şi informaţii operative necesare realizării scopului prevăzut în prezentul alineat. 

(2) Datele cu caracter personal primite de autorităţile române competente din partea autorităţilor competente ale celorlalte state membre ale Uniunii Europene în condiţiile prezentului articol vor fi:

a) prelucrate numai în scopul şi pentru evenimentele concrete pentru care au fost furnizate;

b) şterse de îndată ce obiectivele prevăzute la alin. (1)  au fost sau nu mai pot fi atinse, dar nu mai târziu de un an de la primirea acestora. 

Art. 34. ‒ Autorităţile române competente, în condiţiile legii şi potrivit competenţelor ce le revin, oferă asistenţă autorităţilor competente ale celorlalte state membre ale Uniunii Europene, în cazul unor reuniuni de masă, dezastre, accidente grave ori al altor evenimente majore, în scopul prevenirii infracţiunilor şi menţinerii ordinii şi siguranţei publice, astfel:

a) prin notificarea promptă a unor asemenea situaţii cu impact transfrontalier, precum şi prin schimbul oricăror informaţii relevante;

b) prin adoptarea şi coordonarea, pe teritoriul României, a măsurilor de poliţie necesare în situaţiile cu impact transfrontalier;

c) prin trimiterea, pe cât posibil, de agenţi, specialişti şi consilieri şi punerea la dispoziţie de echipament, la cererea statului membru al Uniunii Europene pe al cărui teritoriu a apărut situaţia respectivă. 

Art. 35. ‒ (1) În vederea intensificării cooperării poliţieneşti, în cursul menţinerii ordinii şi siguranţei publice şi al prevenirii infracţiunilor, autorităţile competente române şi autorităţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene pot desfăşura operaţiuni comune pe teritoriul statului român. 

(2) Înainte de începerea unei operaţiuni comune specifice pe teritoriul statului român, autorităţile competente române şi autorităţile competente ale celorlalte state membre ale Uniunii Europene stabilesc de comun acord:

a) autorităţile competente participante;

b) scopul specific al operaţiunii comune;

c) zona geografică a statului român în care se desfăşoară operaţiunea comună;

d) perioada în care se derulează operaţiunea comună;

e) asistenţa specifică ce urmează să fie furnizată statului român de către statul membru al Uniunii Europene, inclusiv în ceea ce priveşte trimiterea de agenţi, elementele materiale şi financiare;

f) agenţii care participă la operaţiunea comună;

g) conducătorul echipei comune;

h) atribuţiile pe care le pot exercita agenţii autorităţilor competente ale celorlalte state membre ale Uniunii Europene pe teritoriul statului român în timpul operaţiunii comune;

i) armamentul, muniţia şi echipamentele specifice pe care agenţii autorităţilor competente ale celorlalte state membre ale Uniunii Europene le pot utiliza în timpul operaţiunii comune;

j) modalităţile logistice privind transportul, cazarea şi securitatea;

k) modul de alocare a costurilor operaţiunii comune;

l) orice alte elemente necesare. 

Art. 36. ‒ (1) Operaţiunile comune pe teritoriul statului român se desfăşoară în cadrul unor echipe comune, potrivit următoarelor reguli generale:

a) conducătorul echipei comune este un reprezentant al autorităţii române competente;

b) acţiunile echipei comune se desfăşoară conform legii române;

c) membrii echipei comune îşi execută sarcinile sub responsabilitatea persoanei prevăzute la lit. a);

d) agenţii autorităţilor competente ale celorlalte state membre ale Uniunii Europene îşi exercită atribuţiile doar sub îndrumarea şi, de regulă, în prezenţa reprezentanţilor autorităţii române competente. 

(2) Atribuţiile pe care le pot exercita agenţii autorităţilor competente ale celorlalte state membre ale Uniunii Europene pe teritoriul statului român, în timpul operaţiunii comune, se stabilesc potrivit prevederilor art. 35 alin. (2), în limita competenţei conferite de legislaţia română agenţilor corespondenţi ai autorităţii române competente. 

(3) Agenţii autorităţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene pot, conform legislaţiei lor naţionale şi în limitele competenţelor lor, să furnizeze echipei comune datele şi informaţiile operative care sunt la dispoziţia statului ai cărui reprezentanţi sunt. 

(4) Datele şi informaţiile operative obţinute de agenţii autorităţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în cadrul sau în legătură cu participarea la o operaţiune comună pot fi utilizate:

a) în scopul specific operaţiunii comune;

b) pentru a descoperi, a cerceta sau a urmări alte infracţiuni, cu consimţământul autorităţii competente a statului pe teritoriul căruia au fost obţinute informaţiile;

c) pentru prevenirea unui pericol la adresa vieţii ori integrităţii fizice a unei persoane sau la adresa ordinii şi siguranţei publice, cu respectarea dispoziţiilor lit. b);

d) în alte scopuri, cu condiţia ca acest lucru să fie convenit de către statele care au format echipa comună. 

SECŢIUNEA 3

Reguli privind portul uniformei şi folosirea armamentului de către agenţii străini. Statutul juridic şi răspunderea agenţilor străini

Art. 37. ‒ (1) Cu ocazia operaţiunilor comune desfăşurate pe teritoriul statului român, agenţii autorităţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene pot purta uniforma naţională. De asemenea, aceştia pot purta, cu acordul autorităţii competente române, armamentul, muniţia şi echipamentele care le sunt permise, în conformitate cu legislaţia lor naţională. 

(2) În timpul operaţiunilor comune, utilizarea armamentului pe teritoriul statului român de către agenţii autorităţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene este interzisă, cu excepţia cazului de legitimă apărare. 

(3) În situaţia în care, în cadrul unei operaţiuni comune, agenţii autorităţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene folosesc vehicule pe teritoriul statului român, aceştia se supun regulilor de circulaţie pe drumurile publice prevăzute de legislaţia română şi beneficiază, în condiţiile legii, de regim de circulaţie prioritară. 

Art. 38. ‒ (1) Pe timpul operaţiunilor comune, agenţii autorităţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene sunt asimilaţi persoanelor care au aceeaşi calitate în statul român în privinţa infracţiunilor comise împotriva lor sau de către ei. 

(2) Agenţilor autorităţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene le sunt aplicabile normele din legislaţia muncii a statului care i-a detaşat, inclusiv cele referitoare la normele de disciplină. 

(3) În ceea ce priveşte răspunderea agenţilor autorităţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene pe timpul desfăşurării operaţiunilor comune, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 209 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 

CAPITOLUL VII

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 39. ‒ (1) În scopul aplicării dispoziţiilor referitoare la urmărirea transfrontalieră, prin acorduri bilaterale se stabilesc următoarele:

a) în legătură cu activitatea agenţilor, una dintre următoarele situaţii:

(i)	agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră nu au dreptul să oprească sau să reţină persoana urmărită;
(ii)	agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră pot opri persoana urmărită până la intervenţia autorităţilor române competente;

b) în legătură cu delimitarea teritorială a zonei în care pot acţiona agenţii, una dintre următoarele situaţii:

(i)	agenţii pot acţiona pe o suprafaţă din teritoriu sau într-o perioadă de timp limitate;
(ii)	agenţii pot acţiona pe tot teritoriul României şi fără limită de timp.

(2) Prin acordurile bilaterale încheiate potrivit alin. (1), pe bază de reciprocitate, se poate stabili ca infracţiunile pentru care se poate efectua urmărirea transfrontalieră, prevăzute la art. 19 alin. (1)  lit. b), să fie înlocuite cu infracţiunile pentru care se poate solicita extrădarea. 

Art. 40. ‒ Pentru aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, Ministerul Afacerilor Interne va elabora norme metodologice, care vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului. 

Art. 41. ‒ Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană, cu excepţia cap. V care intră în vigoare de la data aplicării în totalitate de către România a dispoziţiilor acquis-ului Schengen, în temeiul deciziei Consiliului Uniunii Europene emise în acest sens. 

Art. 42. ‒ La data aderării României la Uniunea Europeană, art. 187⁹ din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă. 

Art. 43. ‒ (1) Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă. 

(2) Anexele nr. 1 şi 2 pot fi modificate şi/sau completate prin hotărâre a Guvernului, potrivit modificărilor şi completărilor aduse legislaţiei Uniunii Europene în domeniu. 

*

Prezenta ordonanţă de urgenţă asigură crearea condiţiilor necesare aplicării directe a art. 7, 39, 41, 46 şi 47 din Convenţia, semnată la Schengen la 19 iunie 1990, de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, transpune în legislaţia naţională Decizia-cadru 2006/960/JAI a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind simplificarea schimbului de informaţii şi date operative între autorităţile de aplicare a legii ale statelor membre ale Uniunii Europene, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 386 din 29 decembrie 2006, creează cadrul juridic necesar aplicării art. 5, 10, 13, 14 şi 17-23 din Decizia 2008/615/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului şi a criminalităţii transfrontaliere, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 210 din 6 august 2008, a art. 17 din Decizia 2008/616/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind punerea în aplicare a Deciziei 2008/615/JAI privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului şi a criminalităţii transfrontaliere, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 210 din 6 august 2008. 

ANEXA nr. 1

Formular care trebuie utilizat de către statul român în caz de transmitere/amânare/refuz de informaţii

Prezentul formular trebuie utilizat pentru:

a) a transmite datele şi/sau informaţiile operative solicitate;

b) a informa autoritatea solicitantă cu privire la imposibilitatea de a respecta termenul normal;

c) a informa autoritatea solicitantă cu privire la necesitatea de a prezenta cererea unei autorităţi judiciare spre autorizare;

d) a informa autoritatea solicitantă cu privire la refuzul de a transmite informaţiile respective. 

Prezentul formular poate fi utilizat de mai multe ori în cursul procedurii (de exemplu, în cazul în care cererea trebuie mai întâi să fie înaintată unei autorităţi judiciare şi în cazul în care se dovedeşte ulterior că trebuie refuzată executarea cererii). 

Autoritatea solicitată (denumire, adresă, număr de telefon, număr de fax, e-mail, stat membru) 

Coordonatele agentului responsabil (facultativ) 

Numărul de referinţă al prezentului răspuns

Data şi numărul de referinţă ale răspunsului anterior

În răspuns către următoarea autoritate solicitantă

Data şi ora cererii

Numărul de referinţă al cererii

Termen normal în temeiul art. 4 din Decizia-cadru 2006/960/JAI a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind simplificarea schimbului de informaţii şi date operative între autorităţile de aplicare a legii ale statelor membre ale Uniunii Europene
Infracţiunea intră sub incidenţa art. 2 alin. (2)  din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre şi datele sau informaţiile operative solicitate figurează într-o bază de date la care autoritatea de aplicare a legii poate avea acces direct în statul membru solicitat.	Se solicită tratament de urgenţă -> |_| 8 ore
	Nu se solicită tratament de urgenţă -> |_| o săptămână
Alte cazuri	-> |_| 14 zile

Informaţii transmise în temeiul Deciziei-cadru 2006/960/JAI: datele şi informaţiile operative furnizate

1. Utilizarea datelor sau informaţiilor operative furnizate

|_| nu este autorizată decât în scopurile pentru care acestea au fost comunicate sau pentru a preveni un pericol imediat şi grav pentru siguranţa publică

|_| este, de asemenea, autorizată pentru alte scopuri, sub rezerva următoarelor condiţii (facultativ) :

2. Fiabilitatea sursei

|_| fiabilă

|_| fiabilă în general

|_| deloc fiabilă

|_| nu poate fi evaluată

3. Fiabilitatea datelor sau informaţiilor operative

|_| sigure

|_| atestate de sursă

|_| informaţii indirecte ‒ confirmate

|_| informaţii indirecte ‒ neconfirmate

4. Rezultatele investigaţiilor poliţieneşti sau ale procesului penal care au condus la schimbul de date şi informaţii operative trebuie comunicate autorităţii care a transmis aceste date sau informaţii operative

|_| nu

|_| da

5. În caz de schimb spontan, motivele fac să se considere că datele sau informaţiile operative ar putea contribui la depistarea şi la prevenirea infracţiunilor menţionate la art. 2 alin. (2)  din Decizia-cadru 2002/584/JAI sau la o cercetare a acestora:

ÎNTÂRZIERE ‒ Nu este posibil să se răspundă în termenul aplicabil în temeiul art. 4 din Decizia-cadru 2006/960/JAI

Datele sau informaţiile operative nu pot fi comunicate în termenul indicat, din următoarele motive:

Este posibil ca acestea să poată fi transmise în termen de:

|_| o zi               |_| două zile              |_| 3 zile

|_|. . . săptămâni

|_| o lună

|_| S-a solicitat autorizarea unei autorităţi judiciare. 

Durata prevăzută pentru procedura de acordare/refuz a/al autorizării este de. . . săptămâni. 

REFUZ ‒ Datele sau informaţiile operative:

|_| nu ar putea fi comunicate şi solicitate la nivel naţional

sau

|_| nu pot fi comunicate, din unul sau mai multe dintre următoarele motive:

A. Motive legate de controlul judiciar care împiedică transmiterea sau necesită recurgerea la asistenţă judiciară reciprocă

|_| Autoritatea judiciară competentă nu a autorizat accesul la datele sau informaţiile operative şi nici schimbul acestora. 

|_| Datele sau informaţiile operative solicitate au fost obţinute anterior prin intermediul unor măsuri coercitive şi transmiterea acestora nu este permisă în temeiul legislaţiei naţionale. 

|_| Datele sau informaţiile operative nu sunt deţinute: 

‒ de către autorităţile de aplicare a legii

sau 

‒ de către autorităţile publice ori entităţile private într-un mod care permite autorităţilor de aplicare a legii să aibă acces la acestea fără a lua măsuri coercitive. 

B. Comunicarea informaţiilor sau a datelor operative solicitate ar aduce atingere intereselor naţionale esenţiale în materie de securitate ale statului membru solicitat ori ar dăuna bunei desfăşurări a unei investigaţii poliţieneşti sau a procesului penal ori siguranţei persoanelor sau datele ori informaţiile operative solicitate ar fi în mod clar disproporţionate sau fără relevanţă în raport cu scopurile pentru care au fost solicitate. 

C. În cazul în care se marchează caseta A sau B, se vor furniza, dacă se consideră necesar, alte informaţii sau se va indica motivul refuzului (facultativ) :

D. Autoritatea solicitată decide să refuze executarea pentru că cererea priveşte, în temeiul legislaţiei statului membru solicitat, următoarea infracţiune (a se preciza natura şi calificarea juridică a infracţiunii). . . care se pedepseşte cu închisoarea până la un an. 

E. Datele sau informaţiile operative solicitate nu sunt disponibile. 

F. Datele sau informaţiile operative solicitate au fost obţinute de la un alt stat membru ori de la o ţară terţă şi sunt supuse principiului specialităţii, iar statul membru sau ţara terţă în cauză nu şi-a dat acordul pentru comunicarea acestora. 

ANEXA nr. 2

Formular de solicitare de date şi informaţii operative care urmează a fi utilizate de către statul român în calitate de stat membru solicitant

Prezentul formular se utilizează la solicitarea de date şi informaţii operative. 

I. Informaţii administrative

Autoritatea solicitată (denumire, adresă, număr de telefon, număr de fax, e-mail, stat membru) 

Coordonatele agentului responsabil (facultativ) 

Către următorul stat membru

Data şi ora prezentei cereri

Numărul de referinţă al prezentei cereri

Cereri anterioare
|_| Prezenta cerere este prima cu privire la această cauză
|_| Prezenta cerere urmează altor cereri anterioare cu privire la aceeaşi cauză
Cerere anterioară (cereri anterioare)			Răspuns(uri)
	Data	Număr de referinţă (pentru statul membru solicitat)	Data	Număr de referinţă (pentru statul membru solicitant)
1.
2.
3.
4.

În cazul în care prezenta cerere se adresează mai multor autorităţi din statul membru solicitat, a se preciza fiecare dintre canalele utilizate
|_| Ofiţer de legătură UNE/Europol	|_| spre informare |_| spre execuţie
|_| BCN Interpol	|_| spre informare |_| spre execuţie
|_| SIRENE	|_| spre informare |_| spre execuţie
|_| Ofiţer de legătură	|_| spre informare |_| spre execuţie
|_|Altele (a se preciza)	|_| spre informare |_| spre execuţie
În cazul în care aceeaşi cerere se adresează altor state membre, a se preciza aceste state membre, precum şi canalele utilizate (facultativ)

II. Termene

NOTĂ: termenele în temeiul art. 4 din Decizia-cadru 2006/960/JAI a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind simplificarea schimbului de informaţii şi date operative între autorităţile de aplicare a legii ale statelor membre ale Uniunii Europene

A. Infracţiunea intră sub incidenţa art. 2 alin. (2)  din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene şi datele sau informaţiile operative solicitate figurează într-un sistem de evidenţă automat accesibil direct autorităţii de aplicare a legii:

‒ cererea este urgentă ‒ termen: 8 ore, cu posibilitatea de amânare

‒ cererea nu este urgenţă ‒ termen: o săptămână

B. Alte cazuri: termen 14 zile

|_| SE SOLICITA un tratament de urgenţă

|_| NU SE SOLICITA un tratament de urgenţă

Motive pentru tratamentul de urgenţă (de exemplu, persoanele bănuite se află în stare de arest preventiv, cauza trebuie adusă în faţa instanţei înaintea unei date stabilite) :

Datele sau informaţiile operative solicitate

Tipul de infracţiune sau de activitate infracţională (activităţi infracţionale)  care face obiectul cercetării

Descrierea circumstanţelor comiterii infracţiunii (infracţiunilor), inclusiv timpul, locul şi gradul de participare la infracţiune (infracţiuni)  a persoanei care face obiectul cererii de date sau informaţii operative:

Natura infracţiunii (infracţiunilor)
Aplicarea art. 4 alin. (1)  şi (3)  din Decizia-cadru 2006/960/JAI |_| A. 1. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoarea şi maximul pedepsei este de cel puţin 3 ani, în statul membru solicitant şi A. 2. Infracţiunea este una (sau mai multe)  dintre următoarele:
|_| Participarea la un grup criminal organizat |_|Terorism |_| Trafic de persoane |_| Exploatarea sexuală a copiilor şi pornografie infantilă |_| Trafic ilicit de substanţe stupefiante şi substanţe psihotrope |_| Trafic ilicit de arme, muniţii şi substanţe explozive |_| Corupţie |_| Frauda, incluzând frauda împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, în sensul Convenţiei din 26 iulie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene |_| Jaf organizat sau armat |_| Trafic ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichităţi şi opere de artă |_| Înşelăciune |_| Deturnare de fonduri |_| Contrafacere şi piraterie de bunuri |_| Falsificare de acte oficiale şi uz de acte oficiale falsificate |_| Falsificarea de mijloace de plată |_| Trafic ilicit de substanţe hormonale şi alţi factori de creştere	|_| Spălarea produselor infracţiunii |_| Contrafacerea de monedă, inclusiv a monedei euro |_| Fapte ilicite legate de criminalitatea informatică |_| Fapte ilicite privind mediul înconjurător, inclusiv traficul cu specii de animale şi vegetale pe cale de dispariţie |_| Facilitarea intrării şi şederii ilegale |_| Omor şi vătămare corporală gravă |_| Trafic ilicit de organe şi ţesuturi umane |_| Lipsirea de libertate în mod ilegal, răpire şi luare de ostatici |_| Rasism şi xenofobie |_| Trafic ilicit de materiale nucleare sau radioactive |_| Trafic de vehicule furate |_| Viol |_| Incendiere cu intenţie |_| Crime aflate în jurisdicţia Curţii Penale Internaţionale |_| Sechestrare ilegală de aeronave sau de nave |_| Sabotaj
-> Infracţiunea intră prin urmare sub incidenţa art. 2 alin. (2)  din Decizia-cadru 2002/584/JAI ‒ art. 4 alin. (1)  (cereri urgente)  şi alin. (3)  (cereri care nu sunt urgente)  din Decizia-cadru 2006/960/JAI sunt prin urmare aplicabile în ceea ce priveşte termenele de răspuns la prezenta cerere.
Sau |_| B. Infracţiunea (infracţiunile)  nu se încadrează la lit. A.  În acest caz, descrierea infracţiunii (infracţiunilor) :
Scopul pentru care se solicită datele sau informaţiile operative
Legătura dintre scopul pentru care se solicită datele sau informaţiile operative şi persoana care face obiectul acestor date sau informaţii operative
Identitatea/Identităţi (în măsura în care se cunoaşte)  a/ale persoanei/persoanelor care face/fac obiectul principal al investigaţiei poliţieneşti sau al procesului penal, care justifică cererea de date sau informaţii operative
Motive pentru a se considera că datele sau informaţiile operative se află pe teritoriul statului membru solicitat
Restricţii privind utilizarea informaţiilor care figurează în prezenta cerere în alte scopuri decât cele pentru care aceste informaţii au fost furnizate, precum şi pentru prevenirea unui pericol imediat şi grav pentru siguranţa publică
|_| Utilizarea este permisă.  |_| Utilizarea este permisă, dar fără menţiunea furnizorului informaţiilor.  |_| Utilizarea nu este permisă fără autorizaţia furnizorului informaţiilor.  |_| Utilizarea nu este permisă.

---

*) Republicată în temeiul art. 248 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, cu modificările ulterioare, dându-se textelor o nouă numerotare. 

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2006 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1. 019 din 21 decembrie 2006, a fost aprobată prin Legea nr. 104/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 25 aprilie 2007 şi a mai fost modificată şi completată prin:

Legea nr. 201/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 103/2006 privind unele măsuri pentru facilitarea cooperării poliţieneşti internaţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 28 octombrie 2010;

Ordonanţa Guvernului nr. 30/2013 pentru crearea cadrului instituţional necesar în vederea funcţionării Centrului Sud-Est European de Aplicare a Legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 30 august 2013, aprobată prin Legea nr. 336/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 11 decembrie 2013.