Ordonanța de urgență a Guvernului nr.
100/2005
M. Of. nr.
643 din 20 iulie 2005
GUVERNUL ROMÂNIEI
O R D O N A N Ț Ă D E
U R G E N Ț Ă
privind asigurarea
respectării drepturilor de proprietate industrială
Situația extraordinară a cărei
reglementare nu putea fi amânată a fost creată de necesitatea transpunerii
Directivei nr. 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29
aprilie 2004, referitoare la respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, în scopul combaterii fenomenului de
contrafacere a obiectelor de proprietate industrială și în interesul
titularilor drepturilor de proprietate industrială, precum și de respectarea
art. 53 din Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană − Actul
privind condițiile de aderare a Republicii Bulgaria și a României și adaptării
tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană.
În temeiul art. 115
alin. (4) din Constituția României, republicată,
Guvernul
României adoptă prezenta
ordonanță de urgență.
CAPITOLUL I
Dispoziții
generale
Art. 1. − (1)
Prezenta ordonanță de urgență reglementează măsurile, procedurile și repararea
daunelor în scopul asigurării respectării drepturilor de proprietate
industrială.
(2) În înțelesul
prezentei ordonanțe de urgență, expresia drepturi de proprietate industrială
include toate drepturile de proprietate industrială reglementate de
legislația națională, comunitară, precum și de tratatele și de convențiile
internaționale în domeniu, la care România este parte.
Art. 2. − (1)
Fără a aduce atingere mijloacelor mai favorabile titularilor de drepturi
prevăzute în legislația comunitară sau națională, măsurile, procedurile și
repararea daunelor prevăzute în prezenta ordonanță de urgență se aplică pentru
orice fapte de încălcare a unui drept de proprietate industrială, așa cum sunt
prevăzute prin legislația comunitară și/sau
națională.
(2) Prezenta
ordonanță de urgență nu afectează obligațiile decurgând din convențiile,
tratatele și acordurile la care România este parte și, în special, cele
decurgând din Acordul TRIPS, inclusiv cele referitoare la procedurile penale și
sancțiunile aplicabile.
(3) De asemenea, nu
sunt afectate dispozițiile de drept comun și nici dispozițiile legilor speciale
referitoare la procedurile penale sau sancțiunile aplicabile în caz de încălcare
a drepturilor de proprietate industrială protejate.
CAPITOLUL II
Măsuri,
proceduri, repararea daunelor
Art. 3. − (1)
Măsurile, procedurile și repararea daunelor, reglementate prin legile de
proprietate industrială, vor fi aplicate de instanțele judecătorești
competente.
(2) Măsurile,
procedurile și repararea daunelor trebuie să fie efective, proporționale cu
drepturile încălcate, descurajatoare și să fie aplicate astfel încât să se
evite crearea de obstacole în calea comerțului legitim și totodată să ofere
protecție împotriva folosirii abuzive a acestora.
Art. 4. − Au
calitatea de a cere aplicarea măsurilor, procedurilor și repararea daunelor
următoarele persoane:
a) titularii
drepturilor de proprietate industrială, potrivit dispozițiilor legislației
aplicabile;
b) orice persoană
autorizată să utilizeze drepturile de proprietate industrială, în special
beneficiarii de licențe.
CAPITOLUL III
Probe și
măsuri de conservare a acestora
Art. 5. − (1)
La solicitarea unei părți care a prezentat elemente de probă, în mod rezonabil
accesibile și suficiente în susținerea afirmațiilor sale și dacă aceste
elemente se află sub controlul părții adverse, instanța judecătorească
competentă poate să ordone ca aceste elemente de probă să fie produse de partea
adversă, sub rezerva asigurării protecției informațiilor confidențiale.
(2) În cazul
încălcărilor drepturilor de proprietate industrială protejate, săvârșite la
scară comercială, instanțele judecătorești competente pot, la cererea unei
părți, să ordone comunicarea documentelor bancare, financiare sau comerciale,
care se găsesc sub controlul părții adverse, sub rezerva ca protecția
informațiilor confidențiale să fie asigurată.
Art. 6. − (1)
Înainte de judecarea fondului cauzei, având ca obiect un drept de proprietate
industrială protejat, instanța judecătorească competentă poate, la cererea unei
părți care a prezentat elemente de probă, în mod rezonabil accesibile, în
susținerea afirmațiilor sale din care rezultă că o încălcare a avut loc ori că
această încălcare este iminentă, să ordone măsuri provizorii, rapide și
eficiente pentru conservarea elementelor de probă pertinente cauzei, sub
condiția ca protecția informațiilor confidențiale să fie asigurată.
(2) Măsurile
prevăzute la alin. (1) pot include descrierea detaliată cu sau fără prelevare
de eșantioane, sechestrul mărfurilor litigioase și, după caz, al materialelor
și instrumentelor utilizate pentru a produce și/sau a
distribui aceste mărfuri, precum și documentele în legătură cu acestea.
(3) Măsurile de
conservare a probelor sunt dispuse de instanțele judecătorești competente, prin
ordonanță președințială, chiar fără ca cealaltă parte să fie citată, când orice
întârziere este susceptibilă să cauzeze un prejudiciu ireparabil titularului
dreptului sau când există un risc de distrugere a elementelor de probă, care
poate fi dovedit.
(4) În cazurile în
care ordonanța președințială a fost dată fără citare, părților în cauză le vor
fi comunicate aceste măsuri de îndată.
(5) În termen de 5
zile de la comunicarea măsurilor de conservare a probelor, părțile în cauză pot
ataca măsurile dispuse. Judecarea se face de urgență, cu citarea părților,
făcându-se aplicarea dispozițiilor Codului de procedură civilă referitoare la
procedurile speciale.
Art. 7. − (1)
Încuviințarea măsurilor de conservare a probelor va fi făcută de instanța
judecătorească competentă, sub condiția constituirii de către reclamant a unei
garanții adecvate, stabilită de instanță și destinată să acopere un eventual
prejudiciu suferit de pârât, în cazurile prevăzute la alin. (3).
(2) Dacă
reclamantul nu a formulat o acțiune în justiție, în scopul de a obține o
decizie pe fondul cauzei, pârâtul poate cere instanței judecătorești
competente, într-un termen care să nu depășească 20 de zile lucrătoare sau 31
de zile calendaristice, dacă acesta din urmă este mai lung, anularea măsurilor
de conservare a probelor, inclusiv daunele-interese suferite de pârât cu ocazia
măsurilor ordonate.
(3) În cazul în
care măsurile de conservare a probelor sunt anulate ori încetează să mai fie
aplicabile din orice motive de acțiune sau omisiune a reclamantului ori în
cazul în care ulterior încuviințării măsurii de către instanța judecătorească
s-a constatat că nu a avut loc o încălcare sau o amenințare cu încălcarea unui
drept de proprietate industrială protejat, instanța judecătorească este
competentă să ordone reclamantului, la cererea pârâtului, să acorde acestuia
din urmă o despăgubire corespunzătoare prejudiciului cauzat ca urmare a
măsurilor ordonate.
(4) În cursul
desfășurării judecății procesului instanța de judecată poate să dispună măsuri
privind protecția identității martorilor, în condițiile legii.
CAPITOLUL IV
Dreptul de
informare
Art. 8. − (1)
În cadrul unei acțiuni în justiție având ca obiect încălcarea unui drept de
proprietate industrială și ca urmare a unei cereri a reclamantului, justificată
și proporțională în raport cu cauza, instanța judecătorească competentă poate
să ordone ca informații privind originea și rețelele de distribuție a
mărfurilor sau serviciilor, care aduc atingere unui drept de proprietate
industrială protejat, să fie furnizate de către persoana care a încălcat un
drept protejat sau de către orice altă persoană care:
a) deține în scop
comercial mărfuri contrafăcute;
b) utilizează în
scop comercial servicii contrafăcute;
c) a fost găsită în
timp ce utiliza servicii contrafăcute la scară comercială;
d) furnizează, în
scop comercial, servicii utilizate în activități de contrafacere; sau
e) a fost
semnalată, de către o persoană prevăzută la lit. a), b) sau c), ca intervenind
în producerea, fabricarea ori distribuirea mărfurilor sau în furnizarea
serviciilor.
(2) Informațiile
prevăzute la alin. (1) trebuie să cuprindă, după caz:
a) numele și
adresele producătorilor, fabricanților, distribuitorilor, furnizorilor și ale
celorlalți deținători anteriori de mărfuri sau servicii, precum și ale
angrosiștilor destinatari și ale vânzătorilor de marfă cu amănuntul;
b) informații
privind cantitățile produse, fabricate, livrate, primite sau comandate, precum
și prețul obținut pentru mărfurile sau serviciile respective.
(3) Prevederile
alin. (1) și (2) se aplică fără a aduce atingere altor dispoziții legale în
baza cărora:
a) se acordă
titularului dreptul de a primi o informație mai extinsă;
b) este
reglementată utilizarea în materie civilă sau penală a informațiilor comunicate
potrivit dispozițiilor prezentului articol;
c) este
reglementată responsabilitatea pentru abuz privind dreptul la informație;
d) se dă
posibilitatea de a refuza să furnizeze informații care ar constrânge o persoană
prevăzută la alin. (1) să admită propria participare sau o participare a
rudelor apropiate la o încălcare a unui drept de proprietate industrială
protejat; sau
e) este
reglementată protecția confidențialității surselor informației sau prelucrarea
datelor cu caracter personal.
CAPITOLUL V
Măsuri
provizorii și de asigurare
Art. 9. − (1)
Instanța judecătorească competentă poate, la cererea reclamantului, să ordone
măsuri provizorii împotriva persoanei care se presupune că a încălcat un drept
de proprietate industrială protejat în scopul de a preveni orice încălcare
iminentă cu privire la acest drept, respectiv:
a) să interzică cu
titlu provizoriu ca încălcarea presupusă să mai continue; sau
b) să constituie o
garanție destinată să asigure despăgubirea titularului dreptului protejat.
(2) Măsurile
provizorii prevăzute la alin. (1) pot fi ordonate și împotriva unui intermediar
ale cărui servicii sunt utilizate de către un terț în scop de încălcare a unui
drept de proprietate industrială protejat.
(3) La cererea
reclamantului, instanțele judecătorești competente pot să ordone sechestrul
mărfurilor bănuite că ar aduce atingere unui drept de proprietate industrială
protejat pentru a împiedica introducerea lor sau circulația lor în circuitele
comerciale.
(4) În cazul unei
încălcări săvârșite în activități comerciale, instanța judecătorească
competentă poate să ordone, dacă partea vătămată dovedește că există
circumstanțe care ar putea face imposibilă recuperarea daunelor-interese,
sechestrul bunurilor mobiliare și imobiliare ale persoanei care se presupune că
a încălcat un drept de proprietate industrială protejat, inclusiv blocarea
conturilor bancare și a altor bunuri. În același scop se poate ordona
comunicarea documentelor bancare, financiare sau comerciale ori accesul la
informații pertinente cauzei.
(5) Instanța
judecătorească competentă poate cere reclamantului, în cadrul măsurilor
prevăzute la alin. (1)−(4), să furnizeze orice element de probă
accesibil, în scopul de a-și forma cu suficientă certitudine convingerea că
acesta este titularul dreptului și că acest drept i-a fost încălcat ori o
astfel de încălcare este iminentă.
Art. 10. − (1)
Măsurile provizorii prevăzute la art. 9 alin. (1)−(4) pot fi dispuse, prin
ordonanță președințială, chiar fără ca cealaltă parte să fie audiată, când
orice întârziere este susceptibilă să creeze un prejudiciu ireparabil
titularului dreptului. În acest caz, măsurile dispuse vor fi comunicate
părților în cauză de îndată.
(2) Dispozițiile
art. 6 alin. (5) și ale art. 7 sunt aplicabile și în cazul situației prevăzute
la alin. (1).
Art. 11. − (1)
Pe lângă daunele-interese ce pot fi obținute de către titularul al cărui drept
de proprietate industrială protejat i-a fost încălcat, instanța judecătorească
competentă poate să ordone, la cererea reclamantului, în privința mărfurilor
despre care se constată că aduc atingere dreptului de proprietate industrială
protejat și, după caz, în privința materialelor și instrumentelor care au servit,
în principal, la crearea sau fabricarea mărfurilor, următoarele măsuri:
a) retragerea din
rețelele circuitelor comerciale;
b) scoaterea
definitivă din circuitele comerciale; sau
c) distrugerea.
(2) Instanța
judecătorească competentă va ordona cu privire la măsurile prevăzute la alin.
(1) ca acestea să fie puse în aplicare pe cheltuiala persoanei care a încălcat
un drept de proprietate industrială protejat, afară de situația în care există
motive speciale care să împiedice acest fapt.
(3) În examinarea
cererii privind instituirea măsurilor corective prevăzute la alin. (1) instanța
judecătorească competentă va ține seama atât de proporționalitatea dintre
gravitatea faptei și măsurile corective ce vor fi ordonate, cât și de
interesele terților.
CAPITOLUL VI
Interziceri
Art. 12. − (1)
Când printr-o hotărâre judecătorească s-a constatat o încălcare a unui drept de
proprietate industrială protejat, instanța judecătorească competentă va putea
să interzică, printr-o ordonanță președințială, persoanei care a încălcat acest
drept continuarea faptelor sale de încălcare.
(2) Nerespectarea măsurii interzicerii, prevăzută la alin. (1),
este considerată o nouă încălcare a dreptului de proprietate industrială în
cauză, iar împotriva acestei încălcări se poate dispune una dintre măsurile
prevăzute la art. 11.
CAPITOLUL VII
Despăgubiri și
cheltuieli de judecată
Art. 13. − (1)
La cererea persoanei care a încălcat un drept de proprietate industrială și
care este pasibilă de a fi obligată la una dintre măsurile sau interzicerile
prevăzute la art. 11 și 12, instanța judecătorească poate să ordone acestei
persoane plata către partea vătămată a unei despăgubiri în locul aplicării
măsurii respective.
(2) Instanța va
proceda potrivit prevederilor alin. (1) dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiții:
a) persoana a
acționat fără intenție și din imprudență;
b) executarea
măsurilor ce ar trebui ordonate ar cauza pentru acea persoană un prejudiciu
disproporționat în raport cu fapta săvârșită;
c) plata unei
despăgubiri prevăzută la alin. (1) este, în mod rezonabil, satisfăcătoare.
Art. 14. − (1)
La cererea părții vătămate, instanța judecătorească competentă va ordona
persoanei care cu intenție a desfășurat o activitate de contrafacere să
plătească titularului dreptului încălcat daune-interese corespunzătoare
prejudiciului pe care acesta l-a suferit, în mod real, ca urmare a încălcării
săvârșite.
(2) La stabilirea
daunelor-interese instanța judecătorească va lua în considerare:
a) toate aspectele
corespunzătoare, cum ar fi consecințele economice negative, în special,
pierderea câștigului suferită de partea vătămată, beneficiile realizate în mod
injust de către persoana care a încălcat un drept de proprietate industrială
protejat și, după caz, elemente, altele decât factorii economici, cum ar fi
prejudiciul moral cauzat titularului dreptului încălcat; sau
b) cu titlu de
alternativă, atunci când este cazul, fixarea unei sume forfetare pentru
daunele-interese, pe baza unor elemente cum ar fi cel puțin suma redevențelor
sau valoarea drepturilor care ar fi fost datorate, dacă persoana care a
încălcat un drept de proprietate industrială protejat ar fi cerut autorizația
de a utiliza dreptul de proprietate în cauză.
(3) Când persoana
care a încălcat un drept de proprietate industrială protejat a desfășurat o
activitate de contrafacere, cu intenție, instanța judecătorească competentă
poate să ordone acoperirea beneficiilor sau plata daunelor-interese
susceptibile a fi prestabilite.
Art. 15. − Cheltuielile
de judecată stabilite de instanța de judecată, în mod rezonabil și proporțional
cu cauza respectivă, și care au fost efectuate de partea care a câștigat
procesul vor fi suportate, de regulă generală, de către partea care a pierdut
procesul.
CAPITOLUL VIII
Măsuri de
publicitate
Art. 16. − (1)
În cadrul acțiunilor în justiție introduse pentru încălcarea unui drept de
proprietate industrială protejat, instanța judecătorească competentă poate să
ordone, la cererea reclamantului și pe cheltuiala persoanei care a încălcat
dreptul protejat, măsuri corespunzătoare în scopul difuzării informației
privind hotărârea judecătorească, inclusiv afișarea acesteia, precum și
publicarea integrală sau parțială a hotărârii.
(2) Instanța
judecătorească competentă va putea ordona și măsuri suplimentare de publicitate
corespunzătoare împrejurărilor speciale, inclusiv o publicitate de mare
amploare.
CAPITOLUL IX
Dispoziții
finale
Art. 17. − Fără
a se aduce atingere dispozițiilor din prezenta ordonanță de urgență privind
măsurile, procedurile și reparațiile de natură civilă și administrativă, sunt
aplicabile și celelalte sancțiuni civile și penale stabilite de dreptul comun
și legile speciale de proprietate industrială.
Art. 18. − (1)
În scopul sprijinirii acțiunilor de respectare a drepturilor de proprietate
industrială, asociațiile sau organizațiile de întreprinzători ori profesioniști
pot elabora coduri de conduită la nivel comunitar, în special, preconizând
utilizarea pe discuri optice a unui cod permițând identificarea originii
fabricării.
(2) Codurile de
conduită elaborate potrivit alin. (1), precum și evaluările eventuale
referitoare la aplicarea acestora vor fi transmise Comisiei de proiecte de
coduri de conduită la nivel național sau comunitar.
Art. 19. − Autoritățile
prevăzute la art. 20 informează de îndată Comisia Europeană cu privire la
măsurile legislative sau administrative, în scopul transpunerii directivei
menționate la art. 21, precum și cu privire la orice act normativ național
adoptat în domeniul acestei directive și transmit Comisiei Europene, până cel
târziu la data de 29 aprilie 2009, un raport privind implementarea măsurilor de
transpunere a directivei.
Art. 20. − În
scopul îndeplinirii obligațiilor decurgând din art. 19, precum și în scopul
cooperării, în special, pentru schimbul de informații între România și Comisia
Europeană se desemnează, în calitate de corespondent național, însărcinat cu
toate problemele referitoare la punerea în aplicare a directivei, Ministerul
Justiției.
Art. 21. − Prezenta
ordonanță de urgență transpune Directiva nr. 2004/48/CE a Parlamentului
European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 referitoare la respectarea
drepturilor de proprietate intelectuală, publicată în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene L 157 din 30 aprilie 2004.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Șeful
Cancelarariei Primului-Ministru,
Aleodor Marian Frâncu
Directorul
general al Oficiului de Stat
pentru
Invenții și Mărci,
Gabor Varga
București, 14 iulie 2005.
Nr. 100.