Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 – Republicare *)

M. Of. nr. 122 din 26 februarie 2003

 

ORDONANŢĂ

privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. − Pădurile, prin funcţiile economice şi de protecţie pe care le îndeplinesc, constituie, indiferent de forma de proprietate, o avuţie de interes naţional de care beneficiază întreaga societate. În acest scop este necesară asigurarea gestionării durabile a pădurilor, prin stabilirea de măsuri concrete de administrare, îngrijire, exploatare raţională şi regenerare. 

Art. 2. − Indiferent de forma de proprietate, strategia de punere în valoare economică, socială şi ecologică a pădurilor este un atribut al statului. În condiţiile respectării dreptului de proprietate, pădurile din România sunt administrate şi gospodărite într-un sistem unitar, vizând valorificarea continuă, în folosul generaţiilor actuale şi viitoare, a funcţiilor lor ecologice şi social-economice. 

Art. 3. − După forma de proprietate, fondul forestier naţional, definit la art. 1 din Codul silvic1), este constituit din:

a) fondul forestier proprietate publică a statului;

b) fondul forestier proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale (comune, oraşe, municipii);

c) fondul forestier proprietate privată a unităţilor de cult (parohii, schituri, mănăstiri), a instituţiilor de învăţământ sau a altor persoane juridice;

d) fondul forestier proprietate privată indiviză a persoanelor fizice (foşti composesori, moşneni şi răzeşi sau moştenitori ai acestora);

e) fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice. 

Art. 4. − (1) Drumurile forestiere şi căile ferate forestiere, existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, indiferent de forma de proprietate a fondului forestier pe care acestea îl străbat, aparţin statului. 

(2) Regimul juridic al drumurilor şi căilor ferate forestiere care se vor construi în viitor va fi stabilit în raport cu sursa de finanţare şi cu natura proprietăţii terenurilor, astfel:

a) drumurile şi căile ferate forestiere, construite pe terenurile proprietate publică a statului şi finanţate cu fonduri de la bugetul de stat sau din fondul de dezvoltare al Regiei Naţionale a Pădurilor, vor fi proprietate publică a statului şi vor fi administrate de regie;

b) drumurile şi căile ferate forestiere, construite pe terenuri din fondul forestier proprietate privată şi finanţate din resursele financiare ale proprietarilor de păduri, vor fi proprietate privată. 

Art. 5. − Titularii dreptului de proprietate asupra fondului forestier, proprietate publică sau privată, îşi exercită dreptul de proprietate în limitele şi în condiţiile legii, urmărind conservarea şi gospodărirea durabilă a pădurilor. 

CAPITOLUL II

Regimul silvic

Art. 6. − Fondul forestier naţional, indiferent de forma de proprietate, este supus regimului silvic. 

Art. 7. − (1) Regimul silvic reprezintă un sistem unitar de norme cu caracter tehnic silvic, economic şi juridic, referitoare la amenajarea, paza, protecţia contra dăunătorilor, exploatarea şi regenerarea pădurilor, în vederea asigurării gestionării durabile a ecosistemelor forestiere. 

(2) Respectarea normelor definite la alin. (1) este obligatorie pentru toţi proprietarii de păduri sau alţi deţinători. 

(3) Normele tehnice silvice reglementează activităţile de amenajare şi regenerare a pădurilor, protecţie a pădurilor împotriva dăunătorilor, îngrijire (degajări, curăţări, rărituri), punere în valoare a masei lemnoase şi de exploatare a lemnului atât pentru pădurile proprietate publică, cât şi pentru pădurile proprietate privată. Normele tehnice actuale vor fi revizuite în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, prin grija autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură. 

(4) Normele cu caracter economic se referă la totalitatea obligaţiilor financiare ce revin proprietarilor de păduri pentru asigurarea regenerării pădurilor, stării de sănătate a acestora, efectuării lucrărilor de amenajare, îngrijire şi punere în valoare, precum şi la modalităţile de finanţare. 

(5) Normele juridice cuprind totalitatea reglementărilor cu specific silvic (legi, hotărâri şi ordonanţe ale Guvernului, ordine şi instrucţiuni ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură). 

(6) La dobândirea dreptului de proprietate proprietarii de păduri vor lua cunoştinţă sub semnătură, prin grija autorităţii publice pentru silvicultură, de obligaţiile pe care le au pentru respectarea regimului silvic. 

Art. 8. − (1) În vederea respectării reglementărilor referitoare la regimul silvic, proprietarii de păduri şi deţinătorii cu orice titlu au următoarele obligaţii:

a) să elaboreze amenajamentele silvice pentru pădurile pe care le deţin, prin unităţi specializate, în mod gratuit, autorizate în acest scop de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură. Costul acestor lucrări se suportă de proprietari, în cazul persoanelor juridice, şi de administrator, în cazul pădurilor statului. Pentru pădurile cu suprafeţe mai mici de 10 hectare, aparţinând persoanelor fizice, precum şi pentru suprafeţe mai mici de 30 hectare, aparţinând unităţilor de cult şi celor de învăţământ, se întocmesc, de unităţi specializate, extrase sumare din amenajamente silvice, al căror conţinut se va preciza prin normele tehnice de amenajare;

b) să asigure paza pădurilor, în vederea prevenirii tăierilor ilegale, distrugerii sau degradării vegetaţiei forestiere, păşunatului abuziv, braconajului şi a altor fapte infracţionale sau contravenţionale. Proprietarii de păduri menţionaţi la art. 12 alin. (1) vor asigura paza prin structurile silvice de administrare, de stat sau private, după caz. Neasigurarea pazei prin structurile silvice autorizate atrage răspunderea contravenţională;

c) să execute lucrările necesare pentru prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor pădurilor, stabilite de organele autorităţii publice pentru silvicultură, cu mijloace proprii sau contra cost, prin unităţi silvice specializate;

d) să asigure respectarea măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor şi, după caz, dotarea cu mijloace de primă intervenţie;

e) să efectueze lucrările de împădurire şi de ajutorare a regenerării naturale, potrivit prevederilor amenajamentelor silvice şi ale normelor tehnice specifice. Lucrările de împădurire se vor executa în termen de cel mult 2 ani de la exploatarea masei lemnoase. În caz contrar, se vor aplica măsurile prevăzute la art. 67 din Codul silvic;

f) să efectueze lucrările de întreţinere a plantaţiilor şi regenerărilor naturale până la realizarea stării de masiv;

g) să execute la timp, în conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice şi ale normelor tehnice specifice, lucrările de îngrijire a arboretelor − degajări, curăţări, rărituri, tăieri de igienă;

h) să execute tăieri de arbori numai după punerea în valoare şi eliberarea documentelor specifice, de către personalul silvic autorizat;

i) să asigure, în conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice şi actelor normative în vigoare, întreţinerea şi repararea drumurilor forestiere aflate în proprietate. 

(2) În situaţiile în care gospodărirea pădurilor, proprietate privată, aparţinând persoanelor fizice sau juridice, este asigurată pe baze contractuale de Regia Naţională a Pădurilor sau de unităţi specializate, obligaţiile menţionate la alin. (1) se vor regăsi ca atare în contractele încheiate. 

Art. 9. − (1) În vederea gospodăririi durabile a pădurilor se interzic:

a) defrişarea vegetaţiei forestiere − respectiv înlăturarea acesteia şi schimbarea destinaţiei terenului − fără aprobarea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură;

b) desfăşurarea de activităţi care produc degradarea solului şi a malurilor apelor, distrugerea seminţişului utilizabil şi a arborilor nedestinaţi exploatării, potrivit prevederilor art. 45 din Codul silvic. 

(2) Se exceptează de la prevederile alin. (1) lit. a) terenurile aflate în perimetrul fâşiei de protecţie a frontierei de stat, care fac parte din domeniul public şi care, prin natura lor, sunt destinate protecţiei şi întreţinerii liniei de frontieră, potrivit prevederilor Legii privind frontiera de stat a României nr. 56/19922). Defrişarea vegetaţiei forestiere pentru realizarea fâşiei de protecţie a frontierei de stat se va executa de către proprietarul sau deţinătorul pădurii, sub supravegherea organului de poliţie de frontieră şi a autorităţii silvice competente. 

Art. 10. − (1) Exploatarea produselor lemnoase ale pădurilor se face numai în conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice şi cu respectarea instrucţiunilor privind termenele, modalităţile şi epocile de recoltare şi transport al materialului lemnos din păduri, emise de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură. 

(2) Pentru masa lemnoasă destinată a se exploata proprietarii sau deţinătorii cu orice titlu de păduri întocmesc acte de punere în valoare, în conformitate cu normele tehnice în vigoare, cu inventarierea prealabilă a arborilor destinaţi tăierii de către personalul silvic delegat să utilizeze ciocanul silvic de marcat. 

(3) Ocoalele silvice, agenţii economici atestaţi să execute exploatări forestiere, persoanele fizice şi juridice care au în proprietate sau în administrare păduri au obligaţia să folosească tehnologii de recoltare şi de scoatere a lemnului din pădure, care să nu producă degradarea solului, poluarea apelor, distrugerea sau vătămarea seminţişului utilizabil, a arborilor nedestinaţi exploatării peste limitele admise prin instrucţiunile prevăzute la alin. (1). 

(4) Masa lemnoasă care se exploatează şi se transportă din pădure va fi însoţită de documentele prevăzute în instrucţiunile privind circulaţia materialelor lemnoase şi controlul instalaţiilor de debitat lemn rotund în cherestea, aprobate prin hotărâre a Guvernului3). 

(5) Materialul lemnos care se transportă din pădure are ca document de însoţire bonul de vânzare sau foaia de însoţire, fiind marcat, cu excepţia celui fasonat în metri steri, cu marca dreptunghiulară specifică agentului economic care administrează pădurea sau celui care exploatează masa lemnoasă, după caz. 

CAPITOLUL III

Administrarea fondului forestier naţional

SECŢIUNEA 1

Administrarea fondului forestier proprietate publică a statului

Art. 11. − (1) Fondul forestier proprietate publică a statului se administrează potrivit Codului silvic de Regia Naţională a Pădurilor. 

(2) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Regiei Naţionale a Pădurilor se aprobă prin hotărâre a Guvernului4), la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură. 

SECŢIUNEA a 2-a

Administrarea fondului forestier proprietate publică a comunelor, oraşelor şi municipiilor şi a celui proprietate privată indiviză (foşti composesori, moşneni, răzeşi sau moştenitorii acestora) 

Art. 12. − (1) Pădurile proprietate publică, aparţinând comunelor, oraşelor şi muncipiilor, precum şi cele proprietate privată indiviză, aparţinând foştilor composesori, moşneni şi răzeşi, precum şi persoanelor aparţinând altor forme asociative conform prevederilor legale sau moştenitorilor acestora, se administrează de către proprietari prin structurile silvice proprii, similare cu cele ale statului, sau, la cerere, prin structurile silvice de stat existente, pe baza unor contracte convenite între părţi. Pentru gestionarea pădurilor prin structuri silvice proprii deţinătorii menţionaţi mai sus angajează personal de specialitate, autorizat în condiţiile prezentei ordonanţe. 

(2) Pentru realizarea prevederilor menţionate la alin. (1) persoanele fizice, foşti composesori, moşneni şi răzeşi sau moştenitorii acestora, se vor constitui, în prealabil, în mod obligatoriu, în asociaţii cu personalitate juridică, potrivit legii. 

(3) În scopul asigurării continuităţii modului de gospodărire durabilă a pădurilor se menţin actualele unităţi teritoriale amenajistice şi gruparea lor pe actualele unităţi silvice teritoriale administrative. 

(4) Pentru crearea structurilor silvice proprii, similare cu cele de stat, se va angaja personal silvic, prin concurs, cu avizul proprietarilor. 

Art. 13. − În condiţiile menţinerii unităţilor silvice teritoriale administrative şi a celor teritoriale amenajistice, modalităţile concrete de gospodărire a pădurilor, repartizarea resurselor materiale şi a surselor financiare cuvenite persoanelor fizice şi juridice pentru pădurile pe care le au în proprietate, precum şi obligaţiile acestora se reglementează prin regulament aprobat prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 60 de zile5). 

Art. 14. − (1) Proprietarii de păduri la care se referă prezenta secţiune îşi pot gospodări pădurile ce le aparţin, pe bază contractuală, în condiţiile art. 12 alin. (3), prin Regia Naţională a Pădurilor. 

(2) Prin contractul încheiat între părţi se stabilesc drepturile şi obligaţiile proprietarilor de păduri şi ale Regiei Naţionale a Pădurilor. În mod obligatoriu se vor stipula:

a) drepturile materiale ale proprietarilor de păduri, în natură sau în bani, care rezultă din valorificarea resurselor lemnoase şi nelemnoase ale pădurilor preluate în gestiune;

b) obligaţiile Regiei Naţionale a Pădurilor de a asigura paza pădurilor şi de a executa lucrările tehnice silvice de îngrijire, combatere a dăunătorilor, punere în valoare a masei lemnoase, exploatare a resurselor şi de regenerare a arboretelor, în conformitate cu regimul silvic;

c) modalităţile financiare de a suporta costul lucrărilor de întocmire a amenajamentelor silvice, de administrare, pază, îngrijire, protecţie contra dăunătorilor, exploatare şi regenerare. 

SECŢIUNEA a 3-a

Administrarea fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice

Art. 15. − (1) Pădurile proprietate privată aparţinând persoanelor fizice sunt supuse regimului silvic. Proprietarii au obligaţia să asigure paza pădurilor şi să execute lucrările necesare impuse de regimul silvic, prin mijloace proprii. 

(2) În situaţia în care proprietarii de păduri nu îşi pot îndeplini, în mod individual, obligaţiile prevăzute la alin. (1), aceştia îşi vor gospodări pădurile pe bază contractuală prin structurile silvice private sau de stat, scop în care se pot constitui, în prealabil, în asociaţii cu personalitate juridică. 

(3) În vederea respectării obligaţiei prevăzute la alin. (1), proprietarii pădurilor private, individuali sau constituiţi în asociaţii, pot solicita unităţilor teritoriale ale Regiei Naţionale a Pădurilor sau unităţilor specializate, autorizate de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, să administreze pădurile ce le aparţin, pe bază de contracte. 

SECŢIUNEA a 4-a

Administrarea pădurilor proprietate privată a unităţilor de cult (parohii, schituri, mănăstiri), a instituţiilor de învăţământ sau a altor persoane juridice

Art. 16. − (1) Administrarea pădurilor proprietate privată aparţinând parohiilor, schiturilor, mănăstirilor, unităţilor de învăţământ sau altor persoane juridice se face cu personal silvic specializat, în vederea respectării obligaţiilor prevăzute la art. 8 alin. (1). 

(2) Pentru îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) proprietarii pădurilor respective se pot asocia cu alţi deţinători de păduri, în vederea gospodăririi pădurilor în condiţiile prevăzute la art. 13. 

(3) Proprietarii de păduri care fac obiectul prezentei secţiuni pot solicita ca pădurile ce le aparţin să fie administrate pe bază contractuală de structurile silvice de stat sau private, în condiţiile prevăzute la art. 12 alin. (1) şi (2), art. 13 şi 14, completate de prevederi specifice, convenite de părţile contractante. 

SECŢIUNEA a 5-a

Reglementări comune pentru administrarea fondului forestier proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale şi proprietate privată

Art. 17. − (1) Contractele de administrare a fondului forestier, menţionate la secţiunile 2−4 din prezentul capitol, se încheie pe o durată minimă, egală cu perioada de aplicare a amenajamentului silvic, conform prevederilor art. 18 din Codul silvic. 

(2) Contractele prevăzute la alin. (1) se încheie în formă autentică la birourile notariale, taxele şi comisioanele suportându-se de structurile silvice care administrează pădurile respective. Aceste contracte se înregistrează la inspectoratele teritoriale de regim silvic şi cinegetic, instituţii definite conform art. 20 şi 22, în a căror rază teritorială se află fondul forestier. 

(3) Rezilierea contractului din iniţiativa unei părţi se soluţionează conform legislaţiei civile şi în condiţiile administrării pădurilor, în continuare, în regim silvic, prin structuri silvice autorizate. 

(4) Activitatea personalului silvic angajat din structuri proprii şi a celui din unităţile specializate, care execută pe bază de contract paza şi gospodărirea pădurilor proprietate publică aparţinând unităţilor administrativ teritoriale şi proprietate privată, este controlată, sub raportul regimului silvic, de personalul tehnic al autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură şi al inspectoratelor silvice teritoriale, prevăzute la cap. IV. *

(5) Personalul silvic angajat pentru paza pădurilor va fi dotat cu armament de serviciu, în condiţiile legii, şi cu uniformă de serviciu. 

Art. 18. − Până la retrocedarea unor terenuri forestiere din administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor în proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale sau în proprietatea privată, respectiv până la punerea în posesie conform prevederilor Legii nr. 1/2000, Regia Naţională a Pădurilor are obligaţia să execute lucrările tehnice silvice conform prevederilor amenajamentelor silvice şi reglementărilor impuse de regimul silvic, acordând proprietarilor profitul rezultat din valorificarea masei lemnoase respective. Profitul rezultat se acordă în bani sau în natură, la cererea proprietarului. 

Art. 19. − Modalităţile concrete de constituire a structurilor silvice pentru gospodărirea pădurilor, care fac obiectul secţiunilor 2−4 din prezentul capitol, precum şi modul de organizare şi funcţionare a acestora se stabilesc prin regulament aprobat prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe6). 

CAPITOLUL IV

Controlul respectării regimului silvic

Art. 20. − (1) Controlul respectării regimului silvic pentru întregul fond forestier naţional se exercită de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, precum şi prin inspectoratele teritoriale de regim silvic şi cinegetic, aflate în subordinea acesteia. 

(2) Modul de organizare şi funcţionare a controlului aplicării regimului silvic la nivel central şi local, precum şi structurile administrative aferente se stabilesc prin regulament aprobat prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe7). 

Art. 21. − Direcţia generală pentru controlul aplicării regimului silvic, prin organele sale centrale şi teritoriale, are următoarele atribuţii:

a) controlează modul de respectare de către proprietarii şi deţinătorii cu orice titlu de păduri a dispoziţiilor legale în domeniul silviculturii, precum şi a normelor specifice regimului silvic;

b) analizează şi controlează modul de respectare a prevederilor amenajamentelor silvice pentru toate pădurile, indiferent de natura proprietăţii;

c) controlează activitatea de exploatare a masei lemnoase, executată prin agenţi economici atestaţi sau în regie proprie, şi dispune sistarea activităţilor care încalcă normele tehnice specifice sau care provoacă degradarea vegetaţiei forestiere, eroziunea solului sau alte deteriori ale mediului;

d) controlează aplicarea şi respectarea dispoziţiilor legale privind prevenirea şi stingerea incendiilor în păduri;

e) controlează activitatea de reparare şi întreţinere a drumurilor forestiere, în conformitate cu legislaţia şi normele specifice în vigoare;

f) constată faptele contravenţionale în domeniul silviculturii şi exploatării pădurilor şi propune sau stabileşte, după caz, sancţiunile, potrivit împuternicirilor prevăzute de lege;

g) constată faptele infracţionale în domeniul silviculturii şi exploatării pădurilor şi sesizează de îndată organul de poliţie, în vederea efectuării cercetării penale, în conformitate cu prevederile art. 207 şi 209 din Codul de procedură penală;

h) verifică sesizările scrise cu privire la abaterile comise în fondul forestier proprietate publică sau proprietate privată şi stabileşte situaţiile de încălcare a actelor normative în vigoare, propunând măsurile de reglementare sau de sancţionare, potrivit legii;

i) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege. 

Art. 22. − (1) Inspectoratele teritoriale de regim silvic şi cinegetic se constituie la nivelul fiecărui judeţ, dacă suprafaţa pădurilor judeţului, potrivit art. 3 lit. a)−e), este de minimum 50.000 hectare. 

(2) În cazul judeţelor în care suprafaţa pădurilor este sub limita prevăzută la alin. (1), inspectoratele teritoriale de regim silvic şi cinegetic vor fi constituite pe raza a două sau mai multe judeţe limitrofe, astfel încât suprafaţa minimă a acestora să fie cea prevăzută la alin. (1), dar nu mai mare de 150.000 hectare. 

(3) Inspectoratele teritoriale de regim silvic şi cinegetic se constituie prin hotărâre a Guvernului. 

(4) Personalul tehnic de specialitate din inspectoratele teritoriale de regim silvic şi cinegetic va fi dimensionat în raport cu suprafaţa pădurilor şi cu numărul de proprietari, astfel încât pentru o suprafaţă medie de 20.000 hectare să existe un inspector inginer silvic. 

(5) Pentru controlul lucrărilor tehnice de teren şi pentru executarea controalelor de fond se va asigura un inginer silvic sau un tehnician silvic pentru o suprafaţă medie de 10.000 hectare. 

Art. 23. − Finanţarea organelor centrale şi teritoriale pentru controlul respectării regimului silvic se face de la bugetul de stat. 

CAPITOLUL V

Scoaterea definitivă sau temporară a terenurilor din fondul forestier naţional

Art. 24. − (1) Reducerea suprafeţei pădurilor din fondul forestier naţional este interzisă, cu excepţia următoarelor situaţii:

a) pentru construcţii cu destinaţie militară, pentru căi ferate, drumuri europene, naţionale şi judeţene, autostrăzi, linii electrice de înaltă tensiune, mine, forări, sonde şi echipamente aferente, conducte magistrale de transport gaze sau petrol, lucrări de îmbunătăţiri funciare, de gospodărire a apelor sau de realizare a unor noi surse de apă. Ocuparea definitivă de terenuri din fondul forestier proprietate privată, cu sau fără defrişarea pădurii, se aprobă cu acordul prealabil al proprietarilor terenurilor, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe. În cazurile în care proprietarii de terenuri nu sunt de acord, ocuparea terenurilor se poate face în condiţiile stabilite potrivit reglementărilor legale privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică;

b) pentru construirea de obiective turistice, cu acordul proprietarului şi cu aprobarea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură;

c) în scopul executării de lucrări, instalaţii şi construcţii necesare pentru gospodărirea fondului forestier sau de interes propriu, la cererea proprietarilor şi cu aprobarea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură;

d) orice alte investiţii cu caracter social, cultural, sportiv, medical şi de cult, cu avizul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură. 

(2) Scoaterea/ocuparea definitivă a terenurilor din fondul forestier, fără compensarea acestora cu o suprafaţă echivalentă de teren, pentru obiectivele şi lucrările prevăzute la alin. (1), se face cu plata de către persoanele fizice şi juridice solicitante a următoarelor taxe şi despăgubiri:

a) taxa pentru ocuparea definitivă a terenurilor forestiere, potrivit prevederilor art. 92 alin. (4), cu excepţiile prevăzute la alin. (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, care se varsă la Fondul de ameliorare a fondului funciar, fond aflat la dispoziţia autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură;

b) contravaloarea terenului scos definitiv din fondul forestier, care se achită proprietarului terenului forestier pentru terenurile proprietate privată, sau, respectiv, o despăgubire acordată administratorului terenului pentru terenurile proprietate publică a statului, care se varsă în Fondul de conservare şi regenerare a pădurilor;

c) contravaloarea pierderii de creştere, determinată de exploatarea masei lemnoase înainte de vârsta exploatabilităţii, care se achită proprietarului terenului pentru terenurile proprietate privată, sau, respectiv, o despăgubire acordată administratorului terenului pentru terenurile proprietate publică a statului, care se varsă în Fondul de conservare şi regenerare a pădurilor;

d) valoarea obiectivelor dezafectate pentru terenurile ocupate din fondul forestier proprietate publică a statului, care se achită administratorului acestora. *

(3) La cererea persoanelor fizice şi juridice, scoaterea definitivă a unor terenuri din fondul forestier naţional pentru obiectivele şi lucrările prevăzute la alin. (1), dacă beneficiarul compensează cu terenuri echivalente ca suprafaţă şi bonitate, limitrofe fondului forestier, se poate face cu plata unei taxe egale cu valoarea masei lemnoase la exploatabilitate pentru specia principală de bază corespunzătoare staţiunii, care se varsă la Fondul de ameliorare a fondului funciar, a despăgubirilor prevăzute la alin. (2) lit. d), precum şi a cheltuielilor de instalare a vegetaţiei forestiere şi de întreţinere a acesteia până la realizarea stării de masiv pe terenul primit în compensare, care se achită anticipat administratorului fondului forestier. 

(4) Prevederile art. 92 alin. (6) din Legea nr. 18/1991, republicată, sunt aplicabile. 

Art. 25. − (1) Pentru ocuparea temporară de terenuri din fondul forestier naţional, persoanele fizice sau juridice beneficiare de folosirea terenului au obligaţia să achite:

a) o garanţie în sumă egală cu cheltuielile necesare pentru aducerea în condiţii apte de împădurire a terenului ocupat temporar; suma prevăzută se depune într-un cont special, purtător de dobândă, la Fondul de ameliorare a fondului funciar, aflat la dispoziţia autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, prevăzut în Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare;

b) chiria anuală pentru ocuparea temporară a terenurilor din fondul forestier, care se achită proprietarului terenului pentru terenurile proprietate privată şi administratorului terenului pentru terenurile proprietate publică a statului, în Fondul extrabugetar pentru construirea de drumuri forestiere;

c) contravaloarea pierderii de creştere determinată de exploatarea masei lemnoase înainte de vârsta exploatabilităţii, care se achită proprietarului terenului pentru terenurile proprietate privată şi administratorului terenului pentru terenurile proprietate publică a statului, în Fondul extrabugetar pentru construirea de drumuri forestiere;

d) cheltuielile de reinstalare a vegetaţiei forestiere şi de întreţinere a acesteia până la realizarea stării de masiv, pentru terenurile ocupate proprietate publică a statului, care se achită anticipat administratorului acestora;

e) valoarea obiectivelor dezafectate de pe terenurile ocupate proprietate publică a statului, care se achită administratorului acestora. 

(2) În situaţia în care ocuparea temporară a terenului nu implică defrişarea vegetaţiei forestiere lemnoase, beneficiarul nu plăteşte proprietarului sau administratorului terenului sumele prevăzute la alin. (1) lit. c), d) şi e). 

(3) În cazul în care titularul aprobării de scoatere temporară din circuitul forestier îşi îndeplineşte obligaţiile cu privire la redarea terenurilor în fondul forestier, acestuia îi sunt restituite garanţia şi dobânda aferentă. 

(4) Preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, care se foloseşte pentru calculul obligaţiilor băneşti aferente ocupării terenurilor din fondul forestier naţional, prevăzute la art. 24 şi în prezentul articol, se stabileşte prin ordin al ministrului responsabil de domeniul silviculturii, ţinând seama de preţul de piaţă. 

Art. 26. − Metodologia de finanţare şi de executare a lucrărilor de reinstalare a vegetaţiei forestiere şi de întreţinere a acesteia până la realizarea stării de masiv, prevăzută la art. 25 alin. (1) lit. c), se elaborează de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe. 

Art. 27. − Ocuparea definitivă sau folosirea temporară a terenurilor din fondul forestier naţional, potrivit prevederilor art. 24 şi 25, se face numai cu acordul proprietarilor şi se aprobă după cum urmează:

a) pentru suprafaţa de până la un hectar, de către inspectoratul silvic teritorial, la cererea persoanei fizice sau juridice beneficiare;

b) pentru suprafaţa de peste un hectar, dar nu mai mare de 50 hectare, de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, la cererea persoanei fizice sau juridice beneficiare, cu avizul inspectoratului silvic teritorial;

c) pentru suprafaţa de peste 50 hectare, prin hotărâre a Guvernului, la cererea persoanelor juridice beneficiare şi la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură. 

CAPITOLUL VI

Finanţarea administrării fondului forestier naţional

Art. 28. − Finanţarea activităţilor de administrare a fondului forestier naţional se face din:

a) venituri proprii;

b) bugetul de stat;

c) alte surse. 

Art. 29. − (1) În vederea sprijinirii proprietarilor de păduri, indiferent de forma de proprietate, în efectuarea unor lucrări de gospodărire, în scopul asigurării integrităţii fondului forestier naţional şi gestionării durabile a acestuia, statul va aloca anual de la buget fondurile necesare pentru:

a) refacerea pădurilor afectate de calamităţi naturale sau de incendii a căror cauză este necunoscută;

b) refacerea unor căi forestiere de transport distruse în urma calamităţii naturale;

c) combaterea bolilor şi dăunătorilor pădurilor proprietate privată;

d) amenajarea pădurilor proprietate privată a persoanelor fizice;

e) finanţarea unor studii complexe de fundamentare a soluţiilor de gospodărire a pădurilor proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice;

f) punerea la dispoziţie proprietarilor de păduri a normelor tehnice silvice şi juridice care reglementează regimul silvic şi a materialelor de propagandă şi educaţie forestieră privind ocrotirea şi conservarea pădurilor;

g) sprijinirea proprietarilor de păduri cu funcţii speciale de protecţie, persoane fizice, prin acordarea unor compensaţii reprezentând contravaloarea bunurilor pe care nu le recoltează datorită restricţiilor impuse prin amenajamentele silvice în pădurile cu funcţii speciale de protecţie;

h) finanţarea administrării pădurilor prin structuri silvice autorizate, în situaţiile în care veniturile obţinute prin valorificarea integrală a resurselor forestiere, conform amenajamentelor silvice, nu asigură costurile administrării în regim silvic. 

(2) Normele metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor acordate potrivit prevederilor alin. (1) se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, cu avizul Ministerului Finanţelor, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe8). 

CAPITOLUL VII

Răspunderi şi sancţiuni

Art. 30. − Încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe atrage, după caz, răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravenţională sau penală a persoanei vinovate, potrivit legii. 

Art. 31. − (1) Încălcarea prevederilor art. 9 alin. (1) lit. a) constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani şi cu confiscarea materialului lemnos rezultat sau, dacă materialul a fost valorificat anterior constatării, cu plata contravalorii acestuia. 

(2) Aceleaşi pedepse se aplică şi celor care favorizează încălcarea prevederilor alin. (1). 

Art. 32. − (1) Tăierea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional, indiferent de forma de proprietate, de către proprietari, deţinători sau de către oricare altă persoană, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior sau dacă valoarea este sub această limită, dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de 2 ani, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă. 

(2) Dacă fapta a avut ca urmare o pagubă în valoare de 20 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani. 

(3) Când fapta a avut ca urmare o pagubă în valoare de peste 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani. 

(4) Maximul pedepselor prevăzute la alin. (1)−(3) se majorează cu 3 ani în cazul în care faptele au fost săvârşite în următoarele împrejurări:

a) de două sau mai multe persoane împreună;

b) de o persoană având asupra sa o armă sau substanţe chimice periculoase;

c) în timpul nopţii;

d) în arii forestiere protejate. 

(5) Tentativa se pedepseşte. 

Art. 33. − Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unor suprafeţe de păduri de către proprietari, deţinători sau de oricare altă persoană, precum şi incendierea acestora constituie infracţiunea de distrugere şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani. 

Art. 34. − (1) Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni, şi se sancţionează după cum urmează:

a) refuzul proprietarilor sau al altor deţinători de păduri de a întocmi amenajamente silvice, conform obligaţiei prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. a), cu amendă de la 400.000 lei la 2.000.000 lei pentru persoane fizice şi de la 2.000.000 lei la 10.000.000 lei pentru persoane juridice;

b) neasigurarea pazei pădurilor de către persoanele fizice deţinătoare, cu amendă de la 1.000.000 lei la 2.000.000 lei şi neasigurarea pazei şi administrării prin structuri silvice autorizate a pădurilor aparţinând persoanelor juridice, cu amendă de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei;

c) refuzul proprietarilor sau al altor deţinători de păduri de a executa lucrările de prevenire şi combatere a dăunătorilor şi bolilor pădurilor, conform dispoziţiei art. 8 alin. (1) lit. c), sau de a executa lucrările de îngrijire a arboretelor, prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. g), cu amendă de la 5.000.000 lei la 25.000.000 lei. 

(2) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia art. 25−279). 

(3) Cuantumul amenzilor contravenţionale se reactualizează periodic prin hotărâre a Guvernului. 

Art. 35. − Stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, altele decât cele prevăzute la art. 34, indiferent de forma de proprietate a pădurilor în care acestea au fost comise, sunt reglementate prin lege specială. 

Art. 36. − Constatarea infracţiunilor prevăzute la art. 31−33 şi a contravenţiilor prevăzute la art. 34 se face de către personalul silvic prevăzut la art. 105 din Legea nr. 26/1996 − Codul silvic şi de către personalul silvic din structurile silvice nou-înfiinţate, precum şi de către organele de cercetare penală, în cazul infracţiunilor, şi de către primari, în cazul contravenţiilor. 

CAPITOLUL VIII

Dispoziţii finale

Art. 37. − În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură va revizui şi va completa cu prevederi specifice pădurilor proprietate publică şi privată regulamentele, instrucţiunile şi normele tehnice din domeniul silviculturii. 

Art. 38. − În exercitarea atribuţiilor de serviciu privind paza fondului forestier, constatarea contravenţiilor şi a infracţiunilor silvice, personalul silvic prevăzut la art. 36 este asimilat personalului care îndeplineşte funcţii ce implică exerciţiul autorităţii publice. 

Art. 39. − Unităţile de poliţie, împreună cu cele ale jandarmeriei, precum şi organele administraţiei publice locale ori, după caz, organele de pompieri militari vor sprijini organele silvice sau, după caz, le vor acorda asistenţă tehnică, potrivit competenţelor, în organizarea şi desfăşurarea acţiunilor de prevenire şi de combatere a fenomenului infracţional şi contravenţional şi, respectiv, pentru prevenirea şi stingerea incendiilor atât în pădurile proprietate publică, cât şi în cele proprietate privată. 

Art. 40. − Marcarea şi evaluarea arborilor destinaţi tăierii, pentru proprietarii de păduri, persoane fizice, care îşi administrează singuri pădurile, se fac, la cerere, de către personalul silvic autorizat din cadrul ocoalelor silvice ale Regiei Naţionale a Pădurilor şi de personalul din unităţile silvice înfiinţate conform prevederilor art. 13. O dată cu plata acestor prestaţii proprietarii vor primi documentele legale pentru exploatarea şi transportul materialului lemnos respectiv. 

Art. 41. − În înţelesul prezentei ordonanţe, prin structuri silvice private sau de stat, considerate în ansamblul lor, se înţelege: cantoane, brigăzi sau districte şi ocoale silvice. 

Art. 42. − Structurile silvice private, similare cu cele de stat, legal constituite, precum şi personalul silvic angajat vor fi autorizate de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, în termen de 60 de zile de la depunerea documentelor necesare autorizării. 

Art. 43. − Prevederile referitoare la infracţiunile din prezenta ordonanţă se completează cu cele cuprinse în titlul VI „Răspunderi şi sancţiuni” din Codul silvic. 

Art. 44. − Prezenta ordonanţă intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I10). 

Art. 45. − Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abrogă orice alte dispoziţii contrare. 

NOTĂ:

Potrivit prevederilor art. II din Legea nr. 141/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 27 iulie 1999, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură va revizui şi va completa cu prevederi specifice pădurilor, proprietate publică şi privată, regulamentele şi instrucţiunile din domeniul silviculturii. 

Totodată, potrivit prevederilor art. II din Legea nr. 75/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 31 ianuarie 2002, autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură va stabili, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, suprafeţele maxime care pot fi defrişate pentru realizarea obiectivelor prevăzute la art 23 alin. (1) lit. b), c) şi d) [devenit art. 24 alin. (1) lit. b), c) şi d) în republicare]. *