Ordonanţa Guvernului nr. 95/2003

M. Of. nr. 13 din 8 ianuarie 2004

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

O R D O N A N Ţ Ă

privind modificarea şi completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 pct. V.1 din Legea nr. 559/2003 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

Art. I. − Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 29 mai 2003, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. După alineatul (1) al articolului 1 se introduce un nou alineat, alineatul (1¹), cu următorul cuprins:

„(1¹) Prevenirea şi combaterea violenţei în familie fac parte din politica integrată de ocrotire şi sprijinire a familiei şi reprezintă o importantă problemă de sănătate publică.”

2. Alineatul (2) al articolului 7 va avea următorul cuprins:

„(2) În cazul declanşării unor violenţe în familie, comunităţile locale, prin reprezentanţii legali, precum şi autorităţile administraţiei publice vor acorda sprijinul logistic, informaţional şi material Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Familiei, respectiv compartimentelor aflate în coordonarea sa.”

3. Alineatul (1) al articolului 8 va avea următorul cuprins:

„Art. 8. − (1) Se înfiinţează şi se organizează Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei, denumită în continuare agenţie, instituţie publică cu personalitate juridică care funcţionează ca organ de specialitate în subordinea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.”

4. Alineatul (4) al articolului 8 va avea următorul cuprins:

„(4) În coordonarea metodologică a agenţiei, la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti, în cadrul direcţiilor pentru dialog, familie şi solidaritate socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, se constituie un compartiment cu atribuţii în combaterea violenţei în familie.”

5. După alineatul (4) al articolului 8 se introduc patru noi alineate, alineatele (5), (6), (7) şi (8), cu următorul cuprins:

„(5) În subordinea agenţiei funcţionează Centrul-Pilot de Asistenţă şi Protecţie a Victimelor Violenţei şi Centrul de Informare şi Consultanţă pentru Familie.

(6) Numărul maxim de posturi pentru aparatul propriu al agenţiei este de 40 şi se asigură prin transfer de la Inspecţia Muncii.

(7) Posturile necesare funcţionării compartimentului prevăzut la alin. (4) vor fi asigurate prin redistribuire cu încadrarea în numărul de posturi aprobat Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi instituţiilor publice subordonate finanţate de la bugetul de stat.

(8) Personalul agenţiei este format din funcţionari publici şi personal contractual, încadraţi în condiţiile legii.”

6. Articolul 9 va avea următorul cuprins:

„Art. 9. − (1) Pentru realizarea obiectivelor în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie, agenţia are următoarele atribuţii principale:

a) elaborarea, fundamentarea şi aplicarea strategiei şi a programelor în domeniul fenomenului violenţei în familie;

b) controlul aplicării reglementărilor din domeniul său de activitate şi îndrumarea metodologică a activităţilor unităţilor destinate prevenirii şi combaterii violenţei în familie;

c) finanţarea sau, după caz, cofinanţarea programelor specifice în domeniul apărării şi consolidării familiei, precum şi al îngrijirii şi protecţiei victimelor violenţei în familie;

d) avizarea înfiinţării centrelor pentru adăpostirea victimelor violenţei în familie, a centrelor de recuperare pentru victimele violenţei în familie şi a centrelor de asistenţă destinate agresorilor;

e) includerea apelurilor telefonice pentru cazurile privind violenţa în familie în cadrul serviciului telefonic de urgenţă cu număr unic de apel care funcţionează potrivit legii;

f) instruirea, autorizarea şi coordonarea activităţii profesionale a asistenţilor familiali;

g) organizarea de cursuri de cunoaştere a formelor de violenţă în familie, precum şi a mijloacelor de prevenire şi combatere a acestora;

h) efectuarea de studii şi cercetări, elaborarea de strategii, prognoze, realizarea şi publicarea de materiale ştiinţifice şi promoţionale specifice;

i) realizarea bazei de date pentru gestionarea situaţiilor de violenţă în familie;

j) implicarea şi sprijinirea iniţiativelor partenerilor sociali în rezolvarea problemei violenţei în familie.

(2) Agenţia decontează cheltuielile legate de consilierea juridică şi psihosocială şi de eliberare a certificatelor medico-legale pentru victimele violenţei în familie, în cadrul programelor specifice prevăzute la alin. (1) lit. c).”

7. Alineatul (2) al articolului 10 va avea următorul cuprins:

„(2) Agenţia elaborează standarde de calitate pentru serviciile sociale din domeniul protecţiei victimelor violenţei în familie, care se aprobă prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei în termen de 3 luni de la înfiinţarea acesteia.”

8. Alineatul (3) al articolului 10 va avea următorul cuprins:

„(3) Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei prezintă anual Guvernului un raport privind aplicarea strategiei şi programelor în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie.”

9. Articolul 11 va avea următorul cuprins:

„Art. 11. − (1) Agenţia este condusă de un preşedinte, asimilat din punctul de vedere al salarizării cu funcţia de director general din minister, numit de către ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei, în condiţiile legii.

(2) Pe lângă preşedinte funcţionează un consiliu consultativ format din 7 membri, care are în componenţa sa câte un reprezentant al Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Ministerului Sănătăţii, Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Justiţiei, Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie şi Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap.

(3) Preşedintele agenţiei este ordonator secundar de credite şi în exercitarea atribuţiilor sale emite decizii.”

10. După articolul 11 se introduce un nou articol, articolul 11¹, cu următorul cuprins:

„Art. 11¹. − (1) Cheltuielile curente şi de capital ale agenţiei se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.

(2) Agenţia poate beneficia de donaţii şi sponsorizări în condiţiile legii.

(3) Cheltuielile curente şi de capital pe anul 2004 pentru funcţionarea aparatului central al agenţiei se asigură prin redistribuirea fondurilor din bugetul Inspecţiei Muncii, cu încadrarea în bugetul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei pe anul 2004.

(4) Cheltuielile de personal, materiale şi de capital pentru funcţionarea instituţiilor publice prevăzute la art. 8 alin. (5), precum şi cele aferente compartimentului constituit în cadrul direcţiei teritoriale pentru dialog, familie şi solidaritate socială se finanţează din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.

(5) Pentru finanţarea serviciilor sociale din domeniul protecţiei victimelor violenţei în familie pot fi utilizate şi fonduri externe rambursabile şi nerambursabile.”

11. Alineatul (3) al articolului 12 va avea următorul cuprins:

„(3) Agenţia stabileşte criterii de pregătire şi etică profesională, precum şi de moralitate pentru ocuparea funcţiei de asistent familial.”

12. După alineatul (3) al articolului 12 se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

„(4) Asistenţii familiali îşi desfăşoară activitatea în următoarele instituţii:

a) agenţie;

b) compartimente specializate din cadrul direcţiilor teritoriale pentru dialog, familie şi solidaritate socială;

c) servicii publice de asistenţă socială;

d) adăposturi;

e) alte unităţi pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie.”

13. Articolul 15 va avea următorul cuprins:

„Art. 15. − (1) Agenţia va stabili procedura de conlucrare a persoanelor desemnate şi a asistenţilor familiali în prevenirea şi monitorizarea cazurilor de violenţă în familie.

(2) Procedura de conlucrare se aprobă prin ordin comun al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, ministrului administraţiei şi internelor, precum şi al ministrului sănătăţii.”

14. Alineatul (2) al articolului 16 va avea următorul cuprins:

„(2) În cazul comiterii actelor de violenţă în familie, organele de poliţie intervin la sesizarea victimei, a altui membru de familie, a unei autorităţi sau din oficiu.”

15. Capitolul VI „Centrele pentru adăpostirea victimelor violenţei în familie” va avea următorul cuprins:

„CAPITOLUL VI

Unităţi pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie

SECŢIUNEA 1

Centrele pentru adăpostirea victimelor violenţei în familie

Art. 23. − (1) Centrele pentru adăpostirea victimelor violenţei în familie, denumite în continuare adăposturi, sunt unităţi de asistenţă socială, cu sau fără personalitate juridică, care asigură protecţie, găzduire, îngrijire şi consiliere victimelor violenţei în familie, nevoite să recurgă la acest serviciu de asistenţă socială.

(2) Primirea victimelor în adăpost se face numai în caz de urgenţă sau cu aprobarea scrisă a asistentului familial, atunci când izolarea victimei de agresor se impune ca măsură de protecţie. Persoanelor care au comis actul de agresiune le este interzis accesul în incinta adăpostului unde se găsesc victimele.

(3) Izolarea de agresori a victimelor se face cu consimţământul acestora sau, după caz, al reprezentantului legal.

(4) Adăposturile pot fi publice, private sau în parteneriat public-privat şi se înfiinţează numai cu avizul agenţiei.

(5) Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea adăposturilor publice se aprobă prin hotărâri ale consiliilor judeţene sau, după caz, ale consiliilor locale, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti.

(6) Finanţarea adăposturilor publice se asigură din bugetele locale.

(7) Adăposturile publice trebuie să asigure gratuit, pe o perioadă determinată, asistenţă familială atât victimei, cât şi minorilor aflaţi în îngrijirea acesteia, protecţie împotriva agresorului, îngrijire medicală, hrană, cazare, asistenţă psihologică şi consiliere juridică, potrivit instrucţiunilor de organizare şi funcţionare.

(8) Adăposturile private şi cele în parteneriat public-privat pot fi înfiinţate numai de către furnizorii de servicii sociale, acreditaţi în condiţiile legii.

(9) În cazul adăposturilor prevăzute la alin. (8), utilizarea sumelor alocate de la bugetul de stat sau, după caz, de la bugetele locale se supune controlului organelor abilitate de lege.

(10) În cazul acordării de subvenţii adăposturilor private sau în parteneriat public-privat, instituţia care a acordat subvenţia poate participa la administrarea unităţii în cauză sau monitorizează oportunitatea folosirii fondurilor alocate.

Art. 24. − (1) Corpurile gardienilor publici înfiinţate pe lângă consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti asigură paza adăposturilor publice din zona de competenţă.

(2) La primirea în adăpost se aduc la cunoştinţă victimei mijloacele juridice prin care să îşi protejeze bunurile rămase la agresor, cum ar fi: notificarea prin executor judecătoresc a încetării acordului tacit pentru înstrăinarea şi grevarea bunurilor comune sau asigurarea de dovadă, prin expertiză judiciară. Consultanţa juridică este gratuită, iar primarul, la sesizarea asistentului familial, în cazurile sociale grave, aprobă suportarea din bugetul local a cheltuielilor cu întocmirea actelor juridice.

(3) Prevederile alin. (2) se aplică şi pentru obţinerea certificatelor medico-legale.

(4) Toate adăposturile trebuie să încheie o convenţie de colaborare cu un spital sau altă unitate sanitară, care să asigure îngrijirea medicală şi psihiatrică. Convenţia se încheie de către consiliile locale, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti, sau, după caz, de către consiliile judeţene, cu acordul Ministerului Sănătăţii şi al proprietarului adăpostului. Convenţia este o condiţie fără de care nu se poate acorda avizul de funcţionare a adăpostului, prevăzut la art. 23 alin. (4).

(5) Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin unităţile de poliţie, va sprijini corpurile gardienilor publici pentru exercitarea atribuţiilor ce le revin, în condiţiile prevăzute de lege.

SECŢIUNEA a 2-a

Alte unităţi de asistenţă socială specializate pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie

Art. 25. − (1) Centrele de recuperare pentru victimele violenţei în familie sunt unităţi de asistenţă socială cu sau fără personalitate juridică care asigură găzduirea, îngrijirea, precum şi reabilitarea şi reinserţia socială a acestora.

(2) Centrele de asistenţă destinate agresorilor sunt unităţi de asistenţă socială cu sau fără personalitate juridică care asigură în regim rezidenţial sau semirezidenţial reabilitarea şi reinserţia socială a acestora, măsuri educative, precum şi consiliere şi mediere familială.

(3) Tratamentele psihiatrice, de dezalcoolizare şi dezintoxicare acordate prin centrele de asistenţă destinate agresorilor se asigură în spitalele sau unităţile sanitare cu care s-au încheiat convenţii în condiţiile art. 24 alin. (4).

Art. 25¹. − Asistarea sau, după caz, internarea victimelor ori a agresorilor în centrele prevăzute la art. 25 se face numai cu acordul acestora. Pentru minori acordul este dat de părintele neagresor sau, după caz, de reprezentantul legal.

Art. 25². − Unităţile prevăzute la art. 25 pot fi publice, private, în parteneriat public-privat şi se înfiinţează numai cu avizul agenţiei.

Art. 25³. − Prevederile art. 23 alin. (5), (6), (8), (9) şi

(10) se aplică în mod corespunzător şi unităţilor de asistenţă socială prevăzute la art. 25.

Art. 25⁴. − Agenţia va elabora instrucţiuni de organizare şi funcţionare a unităţilor de asistenţă socială prevăzute la art. 23 şi 25, care se aprobă prin ordin comun al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, al ministrului sănătăţii şi al ministrului administraţiei şi internelor.”

16. Alineatul (1) al articolului 31 se abrogă.

Art. II. − În termen de 2 ani de la aprobarea prezentei ordonanţe prin lege de către Parlament, autorităţile cu responsabilităţi în aplicarea acesteia vor asigura personalul specializat necesar.

Art. III. − Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, cu modificările şi completările aduse prin prezenta ordonanţă, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, după aprobarea acesteia prin lege, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei,

Elena Dumitru

Ministrul sănătăţii,

Ovidiu Brînzan

p. Ministrul finanţelor publice,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

 

Bucureşti, 24 decembrie 2003.

Nr. 95.