Ordonanţa Guvernului nr. 89/2003

M. Of. nr. 623 din 31 august 2003

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANŢĂ

privind alocarea capacităţilor de infrastructură feroviară, tarifarea utilizării infrastructurii feroviare şi certificarea în materie de siguranţă

 

În temeiul art. 107 din Constituţie şi al art. 1 pct. II.12 din Legea nr. 279/2003 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

având în vedere prevederile art. 69 din Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993 şi ratificat prin Legea nr. 20/1993, şi ale Directivei 2001/14/CE a Parlamentului European şi Consiliului privind alocarea capacităţilor de infrastructură feroviară, tarifarea utilizării infrastructurii feroviare şi certificarea în materie de siguranţă,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Domeniul de aplicare

Art. 1. − (1) Obiectul prezentei ordonanţe îl constituie principiile şi procedurile privind stabilirea şi perceperea unor tarife de utilizare a infrastructurii feroviare, pentru alocarea capacităţilor infrastructurii feroviare şi pentru certificarea în materie de siguranţă. Sistemele de tarifare şi de alocare a capacităţilor infrastructurii feroviare trebuie să respecte principiile enunţate în prezenta ordonanţă şi să permită astfel gestionarului infrastructurii feroviare să comercializeze şi să obţină utilizarea eficientă a capacităţilor disponibile ale infrastructurii.

(2) Prezenta ordonanţă se aplică în cazul utilizării infrastructurii feroviare pentru serviciile de transport feroviar interne şi internaţionale.

(3) Excepţii de la prevederile prezentei ordonanţe se pot stabili prin hotărâre a Guvernului pentru următoarele cazuri:

a) reţele independente, locale sau regionale pentru transporturile de călători;

b) reţele deschise numai pentru operarea transportului suburban de călători;

c) reţele regionale utilizate pentru servicii de transporturi de marfă regionale de către un singur operator, atât timp cât nu se formulează alte cereri de alocare de capacităţi de la alţi operatori;

d) infrastructuri feroviare private care funcţionează exclusiv pentru utilizarea de către proprietarul infrastructurii pentru transporturi proprii de marfă.

Definiţii

Art. 2. − În sensul prezentei ordonanţe, termenii de specialitate se definesc după cum urmează:

a) alocare − repartizarea capacităţii de infrastructură feroviară de către gestionarul infrastructurii;

b) solicitant − orice operator de transport feroviar român sau orice operator de transport feroviar străin şi/sau orice grup internaţional, acceptat pentru circulaţie pe infrastructura feroviară publică în condiţiile stabilite în acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte, titular al licenţei de transport feroviar şi al certificatului de siguranţă, obţinute în vederea efectuării serviciilor de transport feroviar pe căile ferate române;

c) infrastructura saturată − secţiunea de infrastructură pentru care, în anumite perioade, cererile de capacitate de infrastructură nu pot fi satisfăcute în totalitate, chiar şi după coordonarea cererilor de rezervare a acestor capacităţi;

d) plan de sporire a capacităţii − o măsură sau o serie de măsuri, însoţite de un calendar de punere în aplicare, vizând ameliorarea restricţiilor de capacitate care au condus la declararea unei secţiuni de infrastructură drept .infrastructură saturată”;

e) coordonare − procedura prin care organismul de alocare a capacităţilor şi solicitanţii încearcă să rezolve situaţiile cererilor concurente pentru capacitatea de infrastructură;

f) acord-cadru − un acord general, încheiat în condiţiile legii, prin care sunt stabilite drepturile şi obligaţiile unui solicitant şi ale gestionarului infrastructurii în ceea ce priveşte capacităţile de infrastructură care urmează să fie alocate şi tarifarea care se aplică pe o durată ce depăşeşte o singură perioadă de valabilitate a graficului de circulaţie;

g) capacitate de infrastructură − posibilitatea de programare a traselor solicitate pentru un segment de infrastructură pe o anumită perioadă;

h) gestionarul infrastructurii − orice organism sau orice întreprindere care are ca obiect principal de activitate administrarea şi întreţinerea infrastructurii feroviare; aceasta include şi gestionarea sistemelor de control şi de siguranţă a infrastructurii;

i) reţea − totalitatea infrastructurii feroviare care aparţine gestionarului infrastructurii şi/sau care este gestionată de acesta;

j) document de referinţă al reţelei − document prin care se precizează în mod detaliat regulile generale, termenele, procedurile şi criteriile referitoare la sistemele de tarifare şi de alocare a capacităţilor de infrastructură; acest document conţine, de asemenea, informaţiile necesare pentru a se permite introducerea cererilor de capacităţi de infrastructură;

k) operator de transport feroviar − orice agent economic cu capital de stat sau privat, care a obţinut o licenţă în conformitate cu legislaţia în vigoare, a cărui activitate principală constă în efectuarea de prestaţii de transport de marfă şi/sau de călători pe calea ferată, tracţiunea fiind asigurată obligatoriu de această întreprindere; acest termen include, de asemenea, şi agenţii economici care asigură numai tracţiunea;

l) trasă − capacitatea de infrastructură necesară pentru a permite circulaţia unui tren între două puncte ale reţelei, în cursul unei perioade determinate;

m) grafic de circulaţie − sistemul de date care definesc toate mişcările programate ale trenurilor şi ale materialului rulant pe infrastructura respectivă, pe perioada de valabilitate a acestui grafic.

Documentul de referinţă al reţelei

Art. 3. − (1) Gestionarul infrastructurii, după consultarea părţilor interesate, stabileşte şi publică într-o publicaţie proprie de specialitate un document de referinţă al reţelei, care se obţine contra plată şi al cărui preţ nu poate fi mai mare decât costul de publicare al acestui document.

(2) În documentul de referinţă al reţelei se prevăd caracteristicile infrastructurii puse la dispoziţia operatorilor de transport feroviar. El conţine informaţii prin care sunt precizate condiţiile de acces la infrastructura feroviară în cauză. Conţinutul documentului de referinţă al reţelei este prevăzut în anexa nr. 1.

(3) Documentul de referinţă al reţelei se actualizează periodic şi se modifică, dacă este cazul.

(4) Documentul de referinţă al reţelei se publică cel târziu cu 4 luni înainte de data limită pentru introducerea cererilor de capacităţi de infrastructură.

CAPITOLUL II

Tarifele de utilizare a infrastructurii feroviare

Stabilirea şi perceperea tarifelor de utilizare a infrastructurii feroviare

Art. 4. − (1) Stabilirea cadrului general pentru tarifarea utilizării infrastructurii feroviare publice se face prin contractul de activitate al companiei naţionale care gestionează infrastructura, încheiat cu Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, conform prevederilor art. 19 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 89/1999, cu modificările şi completările ulterioare. Stabilirea regulilor de tarifare specifice se face prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului.

(2) Calculul tarifului pentru utilizarea infrastructurii feroviare publice şi încasarea acestuia revin în sarcina gestionarului infrastructurii.

(3) În cazul în care gestionarul infrastructurii, potrivit prevederilor legale, prin organizare sau prin mecanismele de luare a deciziilor, nu este independent de activităţile de operator feroviar, funcţiunile descrise în acest capitol, cu excepţia perceperii tarifelor, vor fi preluate de un organism de tarifare independent prin cadrul legal existent, prin organizare sau prin mecanismele de luare a deciziilor.

(4) Gestionarul infrastructurii cooperează cu gestionari de infrastructură din alte state astfel încât să asigure funcţionarea eficientă a serviciilor feroviare care se realizează prin parcurgerea mai mult decât a unei singure reţele. Gestionarul infrastructurii depune eforturi, în principal, în scopul garantării unei competitivităţi optime a transportului feroviar internaţional de marfă şi al asigurării unei utilizări eficiente a Reţelei transeuropene de transport feroviar de marfă. În acest scop, gestionarul infrastructurii poate participa cu gestionari de infrastructură din alte state la stabilirea unor organizări comune care sunt necesare. Orice cooperare sau organizare comună este supusă reglementărilor prevăzute în prezenta ordonanţă.

(5) Gestionarul infrastructurii trebuie să asigure că sistemul de tarifare se bazează pe aceleaşi principii aplicate pe întreaga reţea, exceptând cazul prevăzut la art. 8 alin. (3).

(6) Gestionarul infrastructurii trebuie să asigure aplicarea sistemului de tarifare astfel încât operatorii de transport feroviar care efectuează prestaţii de servicii de un tip echivalent, în zone de piaţă similare, să fie supuşi unor tarife echivalente şi nediscriminatorii şi că tarifele aplicate în mod efectiv sunt în conformitate cu regulile prevăzute în documentul de referinţă al reţelei.

(7) Gestionarul infrastructurii trebuie să respecte confidenţialitatea, din punct de vedere comercial, a informaţiilor care îi sunt comunicate de solicitanţi.

Serviciile

Art. 5. − (1) Operatorii de transport feroviar îşi pot exercita dreptul de a beneficia, pe o bază nediscriminatorie, de setul minim de prestaţii şi de acces prin intermediul reţelei la facilităţile de servicii prevăzute în anexa nr. 2. Serviciile prevăzute la pct. 2 din anexa nr. 2 sunt furnizate în mod nediscriminatoriu, iar cererile operatorilor de transport feroviar nu pot fi respinse decât dacă există alte opţiuni viabile în condiţiile pieţei.

(2) Dacă gestionarul infrastructurii furnizează unul dintre serviciile descrise la pct. 3 din anexa nr. 2, ca prestaţii suplimentare, el trebuie să le furnizeze oricărui operator de transport feroviar care solicită acest lucru.

(3) Operatorii de transport feroviar pot solicita în plus gestionarului infrastructurii sau altor furnizori un set de prestaţii auxiliare, prevăzute la pct. 4 din anexa nr. 2. Gestionarul infrastructurii nu are obligaţia de a furniza aceste prestaţii auxiliare.

Costul infrastructurii şi contabilitatea

Art. 6. − (1) Conturile gestionarului infrastructurii, în condiţii normale de activitate şi în raport cu perioada pentru care se încheie contractul de activitate prevăzut la art. 4, trebuie să prezinte un echilibru, pe de o parte, între veniturile încasate din aplicarea tarifelor de utilizare a infrastructurii, excedentele rezultate din alte activităţi comerciale şi finanţarea de către stat şi, pe de altă parte, cheltuielile de infrastructură.

(2) Gestionarul infrastructurii poate fi încurajat prin unele măsuri stimulative să reducă costurile de furnizare a serviciilor pe infrastructură şi nivelul tarifelor de acces, în condiţiile legii, respectându-se în totalitate cerinţele în materie de siguranţă a traficului, cu menţinerea şi îmbunătăţirea parametrilor infrastructurii feroviare.

(3) Măsurile stimulative menţionate la alin. (2) vor fi prevăzute în contractul de activitate.

(4) În cadrul contractului de activitate, prevederile contractului şi structura plăţilor destinate asigurării mijloacelor financiare ale gestionarului infrastructurii sunt convenite în prealabil şi acoperă întreaga durată a contractului.

(5) Metoda stabilită de repartizare a costurilor, în conformitate cu reglementările în vigoare, trebuie să fie actualizată periodic, în concordanţă cu cele mai avansate practici internaţionale.

Principii de tarifare

Art. 7. − (1) Tarifele de utilizare a infrastructurii sunt plătite gestionarului infrastructurii, iar acesta le utilizează la finanţarea activităţilor sale.

(2) Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului poate solicita gestionarului infrastructurii să furnizeze orice informaţii necesare cu privire la tarifele practicate. În această privinţă gestionarul infrastructurii trebuie să fie în măsură să dovedească faptul că tarifele de utilizare a infrastructurii, facturate în fapt oricărui operator de transport feroviar, prin aplicarea prevederilor art. 4−12, sunt în conformitate cu metoda, cu reglementarea şi, dacă este cazul, cu baremurile stabilite în documentul de referinţă al reţelei.

(3) Tarifele percepute pentru setul minim de servicii şi accesul prin reţea la facilităţile de servicii sunt egale cu costul direct rezultat din exploatarea trenurilor, cu excepţia prevederilor alin. (4)−(7) şi ale art. 8.

(4) Tariful de utilizare a infrastructurii poate include un tarif aferent cazului de insuficienţă a capacităţilor, pe secţiunea identificabilă a infrastructurii, pe perioadele de saturare.

(5) Tariful de utilizare a infrastructurii poate fi modificat pentru a se ţine seama de costul efectelor pe care exploatarea trenurilor le are asupra mediului. Această modificare este diferenţiată în funcţie de amploarea efectului produs.

(6) Tarifarea costurilor legate de mediu care conduce la o creştere a valorii globale a încasărilor realizate de gestionarul infrastructurii nu se poate efectua decât dacă se aplică, la un nivel comparabil, şi în cazul modurilor de transport concurente.

(7) În absenţa unui nivel de tarifare comparabil al costurilor legate de mediu, aplicabil altor moduri de transport concurente, această modificare nu trebuie să aducă o schimbare a valorii globale a încasărilor realizate de gestionarul infrastructurii. Dacă s-a introdus un nivel comparabil de tarifare a costurilor legate de mediu pentru transportul feroviar şi pentru alte moduri de transport concurente şi dacă aceasta conduce la o creştere a încasărilor, modul de repartizare a acestor încasări suplimentare se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

(8) Pentru a se evita unele variaţii disproporţionate nedorite, tarifele de utilizare menţionate la alin. (3)−(7) pot fi exprimate sub formă de medii calculate pe o gamă suficientă de servicii feroviare şi de perioade de timp. Mărimea relativă a tarifelor de utilizare a infrastructurii este în raport cu costurile aferente diferitelor servicii.

(9) Prezentul articol nu se referă la furnizarea serviciilor prevăzute la pct. 2 din anexa nr. 2. La stabilirea tarifelor serviciilor menţionate la pct. 2 din anexa nr. 2 se ţine seama de situaţia concurenţei la căile ferate.

(10) Dacă serviciile prevăzute la pct. 3 şi 4 din anexa nr. 2, ca prestaţii suplimentare şi auxiliare, nu sunt propuse decât de un singur furnizor, tariful de utilizare impus pentru un asemenea serviciu este în concordanţă cu costul prestaţiei, calculat în funcţie de gradul real de utilizare.

(11) Tarifele pentru capacităţi de infrastructură utilizate în scopul întreţinerii infrastructurii nu pot fi mai mari decât valoarea netă a pierderii suportate de gestionarul de infrastructură în urma efectuării operaţiunilor de întreţinere, pierdere care trebuie recuperată.

Exceptări de la principiile de tarifare

Art. 8. − (1) Pentru recuperarea totală a costurilor gestionarului infrastructurii, se pot percepe, dacă piaţa se pretează la aceasta, unele majorări bazate pe principii eficiente, transparente şi nediscriminatorii, garantând în acelaşi timp o competitivitate optimă, în special pentru transportul feroviar internaţional de marfă. Sistemul de tarifare trebuie să respecte sporurile de productivitate realizate de operatorii de transport feroviar.

(2) Nivelul tarifelor nu trebuie să excludă utilizarea infrastructurilor de către unele segmente de piaţă care pot să achite cel puţin costul direct aferent exploatării serviciului feroviar plus un indice de rentabilitate, dacă piaţa se pretează la aceasta.

(3) Pentru proiecte de investiţii specifice care se vor realiza sau care au fost realizate cu cel mult 15 ani înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe, gestionarul infrastructurii poate stabili sau menţine tarife de utilizare mai ridicate bazate pe costul pe termen lung al unor asemenea proiecte, în măsura în care aceste creşteri ale costurilor se regăsesc în cheltuielile gestionarului infrastructurii şi în măsura în care este vorba de proiecte destinate creşterii randamentului şi/sau a rentabilităţii, proiecte care în caz contrar nu ar putea sau nu ar fi putut fi puse în aplicare. Asemenea prevederi în materie de tarifare pot cuprinde şi unele acorduri privind partajarea riscurilor legate de unele investiţii noi.

(4) Pentru a se evita orice discriminare se procedează astfel încât tariful mediu de utilizare şi tariful marginal de utilizare ale gestionarului infrastructurii să fie comparabile pentru o utilizare echivalentă a infrastructurii sale şi astfel încât, pentru serviciile comparabile furnizate pe acelaşi segment de piaţă, să fie aplicate aceleaşi tarife de utilizare. În documentul de referinţă al reţelei gestionarul infrastructurii trebuie să precizeze că sistemul de tarifare răspunde acestor cerinţe, fără a dezvălui informaţii comerciale cu caracter confidenţial.

(5) Dacă gestionarul infrastructurii intenţionează să modifice elementele esenţiale ale sistemului de tarifare menţionat la alin. (1) şi (2), el trebuie să informeze public despre aceasta într-o publicaţie proprie de specialitate cu cel puţin 3 luni înainte.

Reducerile

Art. 9. − (1) Prin derogare de la art. 7 alin. (3), orice reducere acceptată a tarifelor percepute unui operator de transport feroviar de către gestionarul infrastructurii, pentru o prestaţie de serviciu, oricare ar fi aceasta, trebuie să îndeplinească criteriile prevăzute în prezentul articol.

(2) Cu excepţia alin. (3), reducerile sunt destinate exclusiv economiei reale de cost administrativ realizate de gestionarul infrastructurii. Pentru a se stabili nivelul de reducere nu se ţine seama de acele economii care au fost deja incluse în tariful de utilizare perceput.

(3) Gestionarul infrastructurii poate institui sisteme de reducere care să se adreseze tuturor utilizatorilor de infrastructură şi care acordă, pentru fluxuri de circulaţie specificate, reduceri limitate în timp, în scopul de a se încuraja dezvoltarea unor noi servicii feroviare, sau reduceri care favorizează utilizarea unor linii care sunt utilizate mult sub capacitatea lor.

(4) Reducerile nu pot fi aplicate decât la tarifele percepute pentru o secţiune determinată a infrastructurii.

(5) Sisteme de reduceri similare se aplică la servicii similare.

Sisteme de compensare a costurilor legate de mediu, a costurilor rezultate din accidente şi a costurilor de infrastructură, care nu sunt acoperite în cadrul celorlalte moduri de transport

Art. 10. − (1) Prin hotărâre a Guvernului avizată de Consiliul Concurenţei, se poate institui un sistem de compensare, privind utilizarea infrastructurii feroviare pe o durată limitată, a costurilor legate de mediu, a costurilor legate de accidente şi a costurilor de infrastructură, care nu sunt acoperite de modurile de transport concurente, atunci când neacoperirea acestor costuri poate fi stabilită şi în măsura în care acestea depăşesc costurile echivalente proprii căii ferate.

(2) Operatorul de transport feroviar care beneficiază de o compensare şi se bucură de un drept exclusiv este obligat să ofere avantaje comparabile pentru utilizatori.

(3) Metodologia utilizată şi calculele efectuate pentru sistemul de compensare trebuie incluse în hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (1). Pe baza acestora se poate face dovada costurilor specifice ale infrastructurii de transport concurente, care nu sunt acoperite şi care pot să fie evitate de către transportul feroviar, iar aplicarea sistemului să se facă în mod nediscriminatoriu.

Sistemul de creştere a performanţelor

Art. 11. − (1) Prin stabilirea unui sistem de creştere a performanţelor, sistemele de tarifare a infrastructurii trebuie să încurajeze operatorii de transport feroviar şi gestionarul infrastructurii să micşoreze defectările şi să îmbunătăţească performanţele reţelei feroviare. Acest sistem poate să cuprindă sancţiuni, în cazul unor acţiuni care se află la originea unor defectări ale reţelei, compensări pentru întreprinderile care suportă efectele acestor defectări produse, precum şi bonificaţii în cazul unor performanţe bune ce depăşesc previziunile.

(2) Principiile de bază ale sistemului de îmbunătăţire a performanţelor se aplică pentru totalitatea reţelei.

Tarife de rezervare a capacităţilor de infrastructură

Art. 12. − (1) Gestionarul infrastructurii poate percepe un tarif corespunzător pe capacităţile de infrastructură solicitate, dar care nu sunt utilizate. Acest tarif încurajează o utilizare eficientă a capacităţilor de infrastructură.

(2) Gestionarul infrastructurii trebuie să informeze orice parte interesată despre capacităţile de infrastructură alocate operatorilor de transport feroviar utilizatori.

CAPITOLUL III

Alocarea capacităţilor de infrastructură feroviară

Drepturi privind capacităţile de infrastructură

Art. 13. − (1) Capacităţile de infrastructură disponibile sunt alocate de gestionarul infrastructurii şi nu pot fi transferate de către beneficiar unui alt operator de transport feroviar sau unui alt serviciu.

(2) Orice tranzacţie între operatorii de transport feroviar privind capacităţile de infrastructură este interzisă şi conduce la excluderea de la alocarea de capacităţi.

(3) Utilizarea unor capacităţi de infrastructură de către un operator de transport feroviar în scopul exercitării activităţilor unui solicitant care nu este operator de transport feroviar nu este considerată un transfer.

(4) Dreptul de utilizare a capacităţilor de infrastructură, stabilite sub formă de trase, poate fi acordat solicitanţilor pentru o durată maximă corespunzătoare unei singure perioade de valabilitate a graficului de circulaţie.

(5) Gestionarul infrastructurii şi un solicitant pot încheia un acord-cadru, conform art. 17, în ceea ce priveşte utilizarea capacităţilor pe infrastructura feroviară respectivă, pentru o durată mai mare de de o singură perioadă de valabilitate a graficului de circulaţie.

(6) Drepturile şi obligaţiile gestionarului infrastructurii şi, respectiv, ale solicitanţilor în ceea ce priveşte alocarea capacităţilor de infrastructură sunt stabilite pe bază de contract.

Alocarea capacităţilor de infrastructură

Art. 14. − (1) Prin hotărâre a Guvernului se poate aproba un regulament pentru alocarea capacităţilor de infrastructură, cu respectarea independenţei de gestionare a companiei naţionale care gestionează infrastructura feroviară. Reglementările specifice de alocare a capacităţilor de infrastructură se stabilesc prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului. Îndeplinirea procedurilor de alocare a acestor capacităţi revine gestionarului infrastructurii, care urmăreşte ca aceste capacităţi de infrastructură să fie alocate pe o bază echitabilă şi nediscriminatorie şi cu respectarea prevederilor legale.

(2) Gestionarul infrastructurii respectă confidenţialitatea, din punct de vedere comercial, a informaţiilor care îi sunt comunicate.

Colaborarea în vederea alocării capacităţilor de infrastructură a mai multe reţele feroviare

Art. 15. − (1) Gestionarul infrastructurii va coopera cu gestionari de infrastructură din alte state, în special din statele membre ale Uniunii Europene şi statele candidate la aderare, în vederea creării şi alocării eficiente a unor capacităţi de infrastructură care implică mai multe reţele feroviare. În cadrul acestor cooperări se stabilesc trase internaţionale, în principal în cadrul Reţelei transeuropene de transport feroviar de marfă, şi se stabilesc procedurile necesare în acest scop. Aceste proceduri sunt supuse reglementărilor stabilite prin prezenta ordonanţă.

(2) Gestionarul infrastructurii care participă la cooperări potrivit alin. (1) va asigura publicarea într-o publicaţie proprie de specialitate a listei membrilor, a metodelor de funcţionare a acestei cooperări, precum şi toate criteriile utilizate pentru evaluarea şi alocarea capacităţilor de infrastructură.

(3) În cadrul cooperării prevăzute la alin. (1) gestionarul infrastructurii participă la evaluarea privind necesităţile şi, dacă este cazul, la propunerea şi organizarea acestor trase internaţionale, pentru a se facilita operarea trenurilor de marfă care fac obiectul unei cereri, conform prevederilor art. 23.

(4) Gestionarul infrastructurii va pune la dispoziţia solicitanţilor acele trase internaţionale prestabilite, în conformitate cu deciziile luate în cadrul cooperării prevăzute la alin. (1).

Solicitanţii

Art. 16. − (1) Cererile pentru obţinerea unor capacităţi de infrastructură feroviară pot fi depuse, conform legii, de operatorii de transport feroviar.

(2) Cererile operatorilor de transport feroviar străini şi ale grupurilor internaţionale constituite din aceşti operatori sunt acceptate în condiţiile legii şi ale acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.

(3) Gestionarul infrastructurii poate stabili solicitanţilor unele reguli în vederea asigurării încasărilor previzionate şi a utilizării viitoare a infrastructurii. Aceste reguli vor fi corespunzătoare, transparente şi nediscriminatorii. Ele vor fi publicate, împreună cu principiile de alocare, în documentul de referinţă al reţelei.

(4) Prevederile alin. (3) se referă doar la furnizarea unei garanţii financiare care nu trebuie să depăşească un nivel corespunzător proporţional cu volumul de activitate preconizat al solicitantului, precum şi la capacitatea de a prezenta oferte atrăgătoare în vederea obţinerii de capacităţi de infrastructură.

Acorduri-cadru

Art. 17. − (1) Gestionarul infrastructurii poate încheia un acord-cadru cu un solicitant. Acest acord-cadru precizează caracteristicile capacităţilor de infrastructură feroviară solicitate de un solicitant, precum şi ale capacităţilor de infrastructură care îi sunt oferite, pe orice durată ce depăşeşte o singură perioadă de valabilitate a graficului de circulaţie. Acordul-cadru nu va specifica trasa în mod detaliat, dar va fi întocmit astfel încât să asigure interesele comerciale ale solicitantului. Acest acord-cadru se supune aprobării prealabile a Consiliului de supraveghere menţionat la art. 30.

(2) Prevederile acordului-cadru nu pot împiedica utilizarea infrastructurii respective de către alţi solicitanţi sau alte servicii.

(3) Termenii acordului-cadru pot fi modificaţi sau limitaţi, pentru a se permite o mai bună utilizare a infrastructurii feroviare.

(4) Acordul-cadru poate cuprinde unele sancţiuni, precum penalităţi, majorări de întârziere şi altele asemenea, pentru cazul când s-ar dovedi necesară modificarea sau încheierea sa.

(5) Acordul-cadru se încheie, în principiu, pe o durată de 5 ani. Gestionarul infrastructurii îşi poate da acordul, în unele cazuri specifice, pentru perioade mai mici sau mai mari. Orice perioadă cu o durată mai mare de 5 ani va fi justificată de existenţa unor contracte comerciale, a unor investiţii particulare sau a unor riscuri. O durată mai mare de 10 ani nu este posibilă decât în cazuri excepţionale, în principal atunci când este vorba de investiţii importante şi pe termen lung şi, în special, atunci când acestea fac obiectul unor angajamente contractuale.

(6) Prevederile generale ale fiecărui acord-cadru vor fi comunicate oricărei părţi interesate, cu respectarea confidenţialităţii comerciale.

Programul procesului de alocare a capacităţilor de infrastructură

Art. 18. − (1) Gestionarul infrastructurii va respecta calendarul privind alocarea capacităţilor de infrastructură, prevăzut în anexa nr. 3.

(2) Gestionarul infrastructurii va participa împreună cu gestionarii de infrastructură implicaţi din alte state, conform art. 15, la convenirea traselor internaţionale care vor fi incluse în graficul de circulaţie, înainte de începerea consultărilor asupra proiectului de grafic de circulaţie. Nu se vor opera modificări decât dacă este absolut necesar.

Cererile

Art. 19. − (1) Solicitanţii pot prezenta gestionarului infrastructurii, conform legislaţiei în vigoare, o cerere în scopul obţinerii unor drepturi de utilizare a infrastructurii feroviare, în schimbul unui tarif de utilizare.

(2) Cererile privind graficul de circulaţie care se schimbă periodic trebuie să respecte termenele stabilite în anexa nr. 3.

(3) Solicitantul care este parte la un acord-cadru va depune cererea în conformitate cu prevederile acordului respectiv.

(4) Solicitanţii pot solicita capacităţi de infrastructură care implică mai multe reţele feroviare, adresându-se gestionarului infrastructurii, care este astfel abilitat să acţioneze în numele solicitantului, pe lângă ceilalţi gestionari de infrastructură implicaţi, pentru identificarea de capacităţi de infrastructură.

(5) În cadrul cooperării prevăzute la art. 15 gestionarul infrastructurii va proceda împreună cu ceilalţi gestionari de infrastructură astfel încât, în cazul unor capacităţi de infrastructură care implică mai multe reţele feroviare, solicitanţii să poată adresa cererile oricărui organism comun pe care gestionarii de infrastructură îl pot stabili.

Programarea

Art. 20. − (1) Gestionarul infrastructurii satisface toate cererile de capacităţi de infrastructură, în special cererile de trase care traversează mai multe reţele, şi ţine seama de toate constrângerile cărora vor trebui să le facă faţă solicitanţii, cum ar fi consecinţele economice asupra activităţii acestora.

(2) Gestionarul infrastructurii va putea, în cadrul procedurii de programare şi de coordonare, să acorde prioritate anumitor servicii prevăzute la art. 22 şi 24.

(3) Gestionarul infrastructurii va consulta părţile interesate în legătură cu proiectul graficului de circulaţie, lăsând la latitudinea acestora să-şi prezinte observaţii pe o perioadă de cel puţin o lună. Părţile interesate sunt toate părţile care au depus o cerere de capacităţi de infrastructură, precum şi celelalte părţi care doresc să formuleze comentarii referitoare la influenţa pe care graficul de circulaţie ar putea s-o aibă asupra capacităţii lor de a furniza servicii feroviare, pe perioada valabilităţii graficului de circulaţie.

(4) Gestionarul infrastructurii adoptă măsuri corespunzătoare, astfel încât toate motivele de preocupare exprimate să fie luate în considerare.

Procedura de coordonare

Art. 21. − (1) Gestionarul infrastructurii care se confruntă, pe parcursul procesului de programare prevăzut la art. 20, cu unele cereri concurente se va strădui ca printr-o coordonare a cererilor să asigure o cât mai bună adaptare a tuturor acestor cereri între ele.

(2) Atunci când situaţia este de aşa natură încât se impune o coordonare, gestionarul infrastructurii are posibilitatea de a propune solicitanţilor capacităţi de infrastructură diferite de cele care au fost solicitate.

(3) Soluţionarea eventualelor conflicte se va face prin consultarea gestionarului infrastructurii cu solicitanţii respectivi.

(4) Principiile care reglementează procedura de coordonare vor fi definite în documentul de referinţă al reţelei. Aceste principii reflectă dificultatea de stabilire a traselor internaţionale şi consecinţele pe care orice modificare riscă să le aibă asupra celorlalţi gestionari de infrastructură din alte state.

(5) Atunci când o cerere de capacităţi de infrastructură nu poate fi satisfăcută fără o coordonare, gestionarul infrastructurii va urmări ca toate cererile să fie tratate pe baza acestei coordonări.

(6) Solicitantul poate să adreseze gestionarului infrastructurii o contestaţie privind alocarea capacităţii de infrastructură, fără a se încălca prevederile art. 30. Gestionarul infrastructurii soluţionează contestaţia şi comunică solicitantului în scris modul de soluţionare, în termen de 10 zile lucrătoare.

Saturarea capacităţilor de infrastructură

Art. 22. − (1) În situaţia în care, după coordonarea traselor solicitate şi după consultarea solicitanţilor, se dovedeşte că satisfacerea favorabilă a tuturor cererilor de capacităţi de infrastructură este imposibilă, gestionarul infrastructurii va declara imediat secţiunea de infrastructură respectivă ca fiind infrastructură cu capacitate saturată. Se va proceda în mod similar şi în cazul infrastructurilor despre care se poate crede că într-un viitor apropiat vor suferi de o lipsă de capacitate similară.

(2) În situaţia în care o infrastructură a fost declarată ca având capacitate saturată, gestionarul infrastructurii va proceda la o analiză a capacităţilor de infrastructură în conformitate cu prevederile art. 25, cu excepţia cazului când s-a pus deja în aplicare un plan de sporire a capacităţilor, aşa cum se prezintă la art. 26.

(3) Dacă tarifele de utilizare prevăzute la art. 7 alin. (4) nu au fost percepute sau nu au dat rezultate satisfăcătoare şi dacă infrastructura a fost declarată ca fiind infrastructură cu capacitate saturată, gestionarul infrastructurii poate aplica, în plus, criterii de prioritate în alocarea capacităţilor de infrastructură.

(4) Criteriile de prioritate vor ţine seama de importanţa unui serviciu pentru colectivitate, în comparaţie cu orice alt serviciu care, din acest motiv, ar urma să fie exclus. Ele se stabilesc prin contractul de activitate încheiat pentru executarea obligaţiilor de serviciu public social.

(5) Pentru ca în acest cadru să se garanteze dezvoltarea unor servicii de transport corespunzătoare, în principal în scopul de a se răspunde cerinţelor de serviciu public, sau pentru a se favoriza dezvoltarea sectorului feroviar de marfă, în condiţii nediscriminatorii, aceste servicii trebuie să fie prioritare în alocarea capacităţilor de infrastructură.

(6) Gestionarului infrastructurii i se va putea acorda, dacă este cazul, o compensare corespunzătoare pierderii unor eventuale venituri ca urmare a necesităţii de a se atribui anumitor servicii o capacitate stabilită prin aplicarea celor prevăzute în prezentul alineat.

(7) În aplicarea criteriilor de prioritate trebuie să se ţină seama, în principal, de consecinţele acestei eventuale excluderi în alte state.

(8) Importanţa serviciilor de transport feroviar de marfă şi, în special, a serviciilor de transport feroviar internaţional de marfă va fi luată în considerare în mod corespunzător la stabilirea criteriilor de prioritate.

(9) Procedurile care trebuie urmate şi criteriile care se vor aplica în cazul în care infrastructurile sunt declarate ca având o capacitate saturată vor fi stabilite în documentul de referinţă al reţelei.

Cererile de ultim moment

Art. 23. − (1) Gestionarul infrastructurii va răspunde într-un termen cât mai scurt cu putinţă şi, în orice caz, în următoarele 5 zile lucrătoare unor cereri de ultim moment pentru trase individuale. Informaţiile privind capacităţile de infrastructură neutilizate şi disponibile sunt puse la dispoziţia tuturor solicitanţilor care ar putea fi interesaţi să utilizeze aceste capacităţi.

(2) Gestionarul infrastructurii va efectua, dacă este cazul, o evaluare a necesităţii menţinerii unei rezerve de capacităţi de infrastructură, în cadrul graficului de circulaţie definitiv, care să îi permită să răspundă rapid cererilor previzibile de ultim moment pentru capacităţi de infrastructură. Prezenta prevedere se aplică şi în cazul infrastructurilor cu capacitate saturată.

Infrastructura specializată

Art. 24. − (1) Capacitatea infrastructurii va fi considerată disponibilă pentru utilizarea tuturor tipurilor de servicii care sunt în conformitate cu caracteristicile impuse pentru utilizarea trasei respective, cu excepţia prevederilor alin. (2) şi (3).

(2) În situaţia în care există itinerare de substituţie corespunzătoare, gestionarul infrastructurii poate desemna, după consultarea părţilor interesate, unele infrastructuri specifice care să fie utilizate pentru tipuri determinate de trafic. Atunci când s-a efectuat o asemenea desemnare, gestionarul infrastructurii poate acorda prioritate acestui tip de trafic cu ocazia alocării capacităţilor de infrastructură.

(3) Această desemnare nu va constitui un obstacol în utilizarea acestor infrastructuri pentru alte tipuri de trafic, în cazul în care sunt disponibile capacităţi, iar materialul rulant prezintă caracteristicile tehnice impuse pentru utilizarea liniei respective.

(4) În situaţia în care infrastructura a fost desemnată în conformitate cu prevederile alin. (2) şi (3), se va specifica acest lucru în documentul de referinţă al reţelei.

Analiza capacităţilor de infrastructură

Art. 25. − (1) Scopul analizei capacităţilor de infrastructură constă în stabilirea restricţiilor de capacităţi de infrastructură, care nu permit ca cererile de capacităţi să poată fi satisfăcute în mod corespunzător, precum şi în propunerea unor metode care să permită satisfacerea cererilor suplimentare. Această analiză va stabili motivele acestei saturări a capacităţilor de infrastructură şi măsurile care ar putea fi luate, pe termen scurt şi mediu, pentru remedierea acestei situaţii.

(2) Analiza se va referi la infrastructură, procedurile de exploatare, tipul diferitelor servicii oferite şi consecinţele acestor factori asupra capacităţilor de infrastructură. Măsurile care trebuie preconizate cuprind, în special, modificarea itinerarului, reprogramarea serviciilor, modificarea vitezelor şi îmbunătăţirea infrastructurii.

(3) Analiza capacităţilor de infrastructură va fi finalizată în termen de 6 luni de la data la care infrastructura a fost declarată ca având capacitatea saturată.

Planul de sporire a capacităţilor de infrastructură

Art. 26. − (1) În termen de 6 luni de la finalizarea analizei capacităţilor de infrastructură, gestionarul infrastructurii va prezenta un plan de sporire a capacităţilor.

(2) Planul de sporire a capacităţilor de infrastructură este întocmit după consultarea cu utilizatorii infrastructurii respective, cu capacitate saturată, şi va cuprinde:

a) motivele saturării capacităţii de infrastructură;

b) evoluţia probabilă a traficului;

c) constrângerile la care este supusă dezvoltarea infrastructurii;

d) soluţiile care pot fi preconizate referitor la sporirea capacităţilor de infrastructură şi costul acestora, în special în ceea ce priveşte modificările probabile ale tarifelor de acces.

(3) Pe baza unei analize cost-beneficiu a eventualelor măsuri preconizate, în acest plan se stabilesc, de asemenea, acţiunile care trebuie întreprinse pentru sporirea capacităţilor de infrastructură şi se prezintă un calendar pentru punerea în aplicare a acestor măsuri.

(4) Planul de sporire a capacităţilor de infrastructură se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului.

(5) Gestionarul infrastructurii renunţă la perceperea oricărui tarif conform art. 7 alin. (4) pentru infrastructura în cauză, în următoarele cazuri:

a) nu prezintă un plan de sporire a capacităţilor de infrastructură; sau

b) întârzie să pună în aplicare planul de acţiune întocmit în cadrul planului de sporire a capacităţilor de infrastructură.

(6) Cu excepţia prevederilor art. 30, gestionarul infrastructurii poate să perceapă în continuare aceste tarife de acces în situaţia în care:

a) planul de sporire a capacităţilor nu poate fi pus în aplicare din motive independente de voinţa sa;

b) opţiunile care i se oferă nu sunt viabile din punct de vedere economic sau financiar.

Utilizarea traselor

Art. 27. − (1) Gestionarul infrastructurii impune, în special în cazul infrastructurii cu capacitate saturată, renunţarea la o trasă a cărei utilizare, pe o perioadă de cel puţin o lună, a fost sub pragul specificat în documentul de referinţă al reţelei, numai dacă această utilizare sub capacitate nu este datorată altor cauze decât celor economice, cauze pe care operatorii nu le pot ţine sub control.

(2) Gestionarul infrastructurii poate stabili în documentul de referinţă al reţelei condiţiile în care se iau în considerare nivelurile de utilizare anterioare ale traselor cu ocazia stabilirii priorităţilor, în cadrul procedurii de alocare a capacităţilor.

Capacităţile de infrastructură pentru întreţinerea programată a reţelei

Art. 28. − (1) Cererile de capacităţi de infrastructură în vederea efectuării lucrărilor de întreţinere vor fi prezentate în cadrul procesului de programare.

(2) Gestionarul infrastructurii va ţine seama în mod corespunzător de consecinţele pe care rezervările de capacităţi de infrastructură în vederea întreţinerii programate a reţelei le pot avea asupra celorlalţi solicitanţi.

Măsurile particulare care se impun în cazul unor perturbări ale circulaţiei

Art. 29. − (1) În cazul unor perturbări ale circulaţiei trenurilor, ca urmare a unei defectări tehnice sau a unui eveniment feroviar, gestionarul infrastructurii trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura restabilirea situaţiei normale. În acest scop, el întocmeşte un plan de intervenţie, care cuprinde o listă a diferitelor organisme publice care trebuie alertate în cazul producerii unor evenimente feroviare grave sau a unor perturbări serioase ale circulaţiei.

(2) În caz de urgenţă sau de necesitate absolută, justificată printr-o defectare care face ca infrastructura să fie momentan inutilizabilă, trasele alocate pot fi anulate fără preaviz, pe durata necesară pentru restabilirea sistemului. Dacă consideră necesar, gestionarul infrastructurii poate solicita operatorilor de transport feroviar să-i pună la dispoziţie mijloacele care estimează că sunt cele mai adecvate în scopul restabilirii, în cel mai scurt timp, a situaţiei normale.

(3) În situaţia prevăzută la alin. (1) şi (2), autoritatea de stat competentă în ceea ce priveşte asigurarea siguranţei feroviare poate solicita operatorilor de transport feroviar să participe la controlul propriilor lor aplicări şi respectări ale regulilor şi standardelor de siguranţă.

CAPITOLUL IV

Dispoziţii generale şi finale

Consiliul de supraveghere

Art. 30. − (1) Se înfiinţează Consiliul de supraveghere constituit din specialişti din cadrul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului. Preşedintele Consiliului de supraveghere este secretarul de stat cu atribuţii în domeniul transportului feroviar, iar în componenţa consiliului se numesc specialişti cel puţin din domeniile: feroviar, integrare europeană, economic şi juridic.

(2) Regulamentul de organizare şi funcţionare, atribuţiile şi finanţarea Consiliului de supraveghere se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(3) Solicitantul poate sesiza Consiliul de supraveghere, în cazul în care se consideră vătămat, pentru a face contestaţie împotriva deciziilor luate de gestionarul infrastructurii sau, dacă este cazul, de operatorul de transport feroviar, cu privire la:

a) documentul de referinţă al reţelei;

b) criteriile conţinute în documentul de referinţă al reţelei;

c) procedura de alocare a capacităţilor de infrastructură şi rezultatele acesteia:

d) sistemul de tarifare;

e) nivelul sau structura tarifelor de utilizare a infrastructurii pe care trebuie să le plătească sau pe care ar putea avea obligaţia să le plătească;

f) certificatul de siguranţă, aplicarea şi controlul normelor şi regulilor de siguranţă.

(4) Consiliul de supraveghere se va asigura că tarifele stabilite de gestionarul infrastructurii sunt în conformitate cu prevederile cap. II şi au un caracter nediscriminatoriu. Negocierile între solicitanţi şi gestionarul infrastructurii cu privire la nivelul tarifelor de utilizare a infrastructurii sunt autorizate numai dacă au loc sub supravegherea acestui consiliu. Consiliul de supraveghere va interveni imediat în cazul în care negocierile ar putea să contravină prevederilor prezentei ordonanţe.

(5) Consiliul de supraveghere este abilitat să solicite gestionarului infrastructurii, solicitanţilor şi oricărei alte părţi interesate să furnizeze informaţiile necesare; aceste informaţii vor fi prezentate fără întârziere.

(6) Consiliul de supraveghere are obligaţia să se pronunţe asupra tuturor contestaţiilor şi va adopta măsurile necesare pentru remedierea situaţiei, într-un termen de maximum două luni de la primirea tuturor informaţiilor.

(7) Deciziile luate de Consiliul de supraveghere au un caracter obligatoriu pentru toate părţile implicate, cu excepţia prevederilor alin. (9).

(8) În cazul în care se introduce contestaţie împotriva unui refuz de alocare a capacităţilor de infrastructură sau împotriva modalităţilor unei propuneri de capacităţi de infrastructură, Consiliul de supraveghere fie confirmă că nu este cazul să se modifice decizia luată de gestionarul infrastructurii, fie solicită modificarea deciziei care face obiectul reclamaţiei, în conformitate cu liniile directoare stabilite de Consiliul de supraveghere.

(9) Contestaţiile împotriva deciziilor luate de Consiliul de supraveghere se soluţionează de instanţele judecătoreşti competente, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările ulterioare.

Cooperarea cu organisme de supraveghere din alte state

Art. 31. − Consiliul de supraveghere efectuează schimburi de informaţii cu organisme de supraveghere similare din statele membre ale Uniunii Europene şi din statele candidate la aderare cu privire la activitatea lor, la principiile şi practicile lor decizionale, astfel încât principiile decizionale ale acestuia să fie armonizate cu cele ale organismelor de supraveghere din statele membre ale Uniunii Europene.

Certificatul de siguranţă

Art. 32. − (1) Reglementările privind certificarea în materie de siguranţă pentru operatorii de transport feroviar români, precum şi pentru operatorii de transport feroviar străini şi grupurile internaţionale, prevăzuţi la art. 2 lit. b), care sunt înfiinţaţi sau care se vor înfiinţa, trebuie să fie în conformitate cu prezentul articol.

(2) Operatorii de transport feroviar au obligaţia prezentării unui certificat de siguranţă în care să fie stabilite cerinţele în materie de siguranţă care le sunt impuse în scopul asigurării siguranţei circulaţiei pe rutele respective.

(3) Pentru obţinerea certificatului de siguranţă, operatorul de transport feroviar trebuie să respecte reglementările din legislaţia naţională, impuse în mod nediscriminatoriu, în ceea ce priveşte cerinţele tehnice şi operaţionale specifice pentru serviciile feroviare şi cerinţele de siguranţă care se aplică personalului, materialului rulant şi organizării interne.

(4) Operatorul de transport feroviar trebuie să prezinte dovada că personalul său destinat conducerii trenurilor şi personalul însoţitor al trenurilor posedă pregătirea necesară pentru a se conforma regulilor de circulaţie aplicate de gestionarul infrastructurii şi pentru a respecta cerinţele de siguranţă care îi sunt impuse, pentru asigurarea circulaţiei trenurilor.

(5) Operatorul de transport feroviar trebuie să dovedească că materialul rulant care intră în componenţa acestor trenuri a fost aprobat de Autoritatea Feroviară Română − AFER şi a fost verificat în conformitate cu reglementările de exploatare aflate în vigoare pentru infrastructura utilizată. Certificatul de siguranţă se eliberează de Autoritatea Feroviară Română − AFER, conform prevederilor legale în vigoare.

Răspunderea

Art. 33. − Încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe atrage răspunderea materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz, a celor vinovaţi.

Contravenţii

Art. 34. − (1) Constituie contravenţii şi se sancţionează următoarele fapte:

a) nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (5), cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei;

b) nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (6), cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei;

c) nerespectarea prevederilor art. 10 alin. (2), cu amendă de la 50.000.000 lei la 200.000.000 lei;

d) nerespectarea prevederilor art. 13 alin. (2), cu amendă de la 100.000.000 lei la 200.000.000 lei.

(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) se fac de către personalul împuternicit prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului.

(3) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la alin. (1), agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.

(4) Dispoziţiile prezentei ordonanţe referitoare la contravenţii se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.

Alte dispoziţii

Art. 35. − Anexele nr. 1−3 fac parte integrantă din prezenta ordonanţă.

Abrogări

Art. 36. − Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abrogă Ordonanţa Guvernului nr. 133/2000 privind repartizarea capacităţilor de infrastructură feroviară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 2 septembrie 2000, aprobată şi modificată prin Legea nr. 127/2002.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului,

Miron Tudor Mitrea

Ministrul integrării europene,

Hildegard Carola Puwak

p. Ministrul finanţelor publice,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

 

Bucureşti, 28 august 2003.

Nr. 89.

 

ANEXA Nr. 1

 

CONŢINUTUL

documentului de referinţă al reţelei

 

Documentul de referinţă al reţelei trebuie să conţină următoarele informaţii:

1. un capitol cu prezentarea tipului infrastructurii care este pusă la dispoziţia operatorilor de transport feroviar şi a condiţiilor de acces la această infrastructură;

2. un capitol referitor la principiile de tarifare şi la tarife.

Acest capitol conţine precizări corespunzătoare cu privire la sistemul de tarifare, precum şi informaţii suficiente privind tarifele de utilizare aplicate în cazul serviciilor menţionate în anexa nr. 2 la ordonanţă, care sunt oferite de un singur furnizor. În acest capitol se descriu detaliat metoda, reglementarea şi, dacă este cazul, baremurile utilizate pentru aplicarea art. 7 alin. (4)−(7), precum şi a art. 8 şi 9 din ordonanţă. El conţine informaţii privind modificările tarifelor de utilizare care sunt deja stabilite sau care sunt prevăzute;

3. un capitol despre principiile şi criteriile de alocare a capacităţilor de infrastructură. Acest capitol face o prezentare a caracteristicilor importante ale capacităţilor de infrastructură puse la dispoziţia operatorilor de transport feroviar şi precizează eventualele restricţii care limitează utilizarea acestora, în principal acele restricţii probabile care sunt impuse în vederea întreţinerii reţelei. În acest capitol se specifică, de asemenea, procedurile şi termenele privind alocarea capacităţilor de infrastructură şi se stabilesc criteriile specifice aplicabile, în special:

a) procedura depunerii de către solicitant la gestionarul infrastructurii a cererilor de capacităţi de infrastructură;

b) prevederile pe care trebuie să le îndeplinească solicitanţii;

c) termenele aplicabile pentru procedurile de cerere şi de alocare;

d) principiile care reglementează procesul de coordonare;

e) procedurile care trebuie urmate şi criteriile aplicate în cazul unei infrastructuri cu capacitate saturată;

f) detalii privind restricţiile impuse utilizării infrastructurilor;

g) regulile privind eventuala luare în considerare a nivelurilor anterioare de utilizare a capacităţilor de infrastructură, în vederea stabilirii priorităţilor cu ocazia procesului de alocare a capacităţilor de infrastructură. În acest capitol se prezintă detaliat măsurile luate pentru a se asigura un mod de tratare corespunzătoare a serviciilor de transport de marfă, a serviciilor internaţionale şi a cererilor supuse procedurii de ultim moment.

 

ANEXA Nr. 2

 

SERVICIILE FURNIZATE

operatorilor de transport feroviar

 

1. Setul minim de prestaţii cuprinde:

a) tratarea cererilor de capacităţi de infrastructură;

b) dreptul de utilizare a capacităţilor de infrastructură acordate;

c) utilizarea aparatelor de cale şi a joncţiunilor reţelei;

d) coordonarea circulaţiei trenurilor, cuprinzând semnalizarea, regularitatea, activitatea de dispecerat, precum şi mijloacele de comunicare şi furnizarea de informaţii privind circulaţia trenurilor;

e) orice alte informaţii necesare pentru punerea în aplicare sau exploatarea serviciului pentru care au fost acordate capacităţile de infrastructură.

2. Accesul prin intermediul reţelei la infrastructurile de servicii şi serviciile furnizate cuprinde:

a) utilizarea sistemului de alimentare electrică pentru curentul de tracţiune, dacă este disponibil;

b) infrastructurile de aprovizionare cu combustibil, aflate în proprietatea gestionarului infrastructurii;

c) accesul în staţiile de călători, clădirile acestora şi alte facilităţi;

d) accesul în terminalele de mărfuri;

e) accesul în staţiile de triaj;

f) facilităţi pentru compunerea trenurilor;

g) accesul la liniile de depozitare;

h) accesul în centrele de întreţinere şi la celelalte infrastructuri tehnice.

3. Prestaţiile suplimentare pot cuprinde:

a) curentul de tracţiune;

b) preîncălzirea vagoanelor de călători;

c) furnizarea de combustibil, serviciile de manevră şi toate celelalte servicii furnizate instalaţiilor de acces menţionate mai sus;

d) încheierea unor contracte, după caz, pentru:

− controlul transportului de mărfuri periculoase;

− asistenţa în cazul circulaţiei unor trenuri speciale.

4. Prestaţiile auxiliare pot cuprinde:

a) accesul la reţeaua de telecomunicaţii;

b) furnizarea de informaţii suplimentare;

c) verificarea tehnică a materialului rulant.

 

ANEXA Nr. 3

 

CALENDARUL

procesului de alocare a capacităţilor de infrastructură

 

1. Graficul de circulaţie este stabilit o dată pentru fiecare an calendaristic.

2. Modificările graficului de circulaţie intervin în a doua zi de sâmbătă a lunii decembrie, la miezul nopţii. În cazul în care se operează unele modificări sau corecturi după perioada de iarnă, în particular se ţine seama, dacă este cazul, de schimbările în mersul de tren al traficului regional de călători, acestea se aplică în a doua zi de sâmbătă a lunii iunie, la miezul nopţii, precum şi în alte momente, între aceste date, dacă este cazul, convenite cu gestionarii de infrastructură, conform art. 18 din ordonanţă.

3. Termenul de introducere a cererilor de capacităţi de infrastructură, care vor fi cuprinse în graficul de circulaţie, trebuie să fie, de regulă, cu cel puţin 12 luni înaintea intrării în vigoare a acestui grafic.

4. Gestionarul infrastructurii participă împreună cu gestionarii de infrastructură sau organisme de alocare competente din alte state, cu cel mult 11 luni înaintea intrării în vigoare a graficului de circulaţie, la stabilirea de trase internaţionale provizorii. Gestionarul infrastructurii se va asigura, pe cât posibil, că aceste trase sunt respectate în derularea procedurii.

5. După cel mult 4 luni de la data limită stabilită pentru prezentarea ofertelor de către solicitanţi, gestionarul infrastructurii întocmeşte un proiect de grafic de circulaţie.