Ordonanţa Guvernului nr. 86/2004
M. Of. nr. 799 din 30 august 2004
GUVERNUL ROMÂNIEI
O R D O N A N Ţ Ă
pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 68/2003 privind
serviciile sociale
În temeiul art. 108 din
Constituţie, republicată, şi al art. 1 pct. V.3 din Legea nr. 291/2004
privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.
Art. I. – Ordonanţa Guvernului nr. 68/2003
privind serviciile sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 619 din 30 august 2003, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 515/2003, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. Articolul 1 va
avea următorul cuprins:
„Art. 1. – (1) Serviciile
sociale, în sensul prezentei ordonanţe, reprezintă ansamblul complex de măsuri
şi acţiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale individuale, familiale
sau de grup, în vederea prevenirii şi depăşirii unor situaţii de dificultate,
vulnerabilitate sau dependenţă pentru prezervarea autonomiei şi protecţiei
persoanei, pentru prevenirea marginalizării şi excluziunii sociale, pentru
promovarea incluziunii sociale şi în scopul creşterii calităţii vieţii.
(2) Serviciile sociale
sunt asigurate de furnizorii de servicii sociale în condiţiile prevăzute de
prezenta ordonanţă.
(3) În funcţie de
complexitatea situaţiei, serviciile sociale pot să fie furnizate în sistem
integrat, prin asocierea serviciilor medicale, educaţionale, de locuire şi de
ocupare în muncă la serviciile sociale.“
3. Articolul
3 va avea următorul cuprins:
„Art. 3. – Principiile
şi valorile care stau la baza furnizării serviciilor sociale sunt:
a) solidaritatea socială;
b) unicitatea
persoanei;
c) libertatea de a
alege serviciul social în funcţie de nevoia socială;
d) egalitatea de şanse
şi nediscriminarea în accesul la servicii sociale şi în furnizarea serviciilor
sociale;
e) participarea
beneficiarilor la întregul proces de furnizare a serviciilor sociale;
f) transparenţă şi
responsabilitate publică în acordarea serviciilor sociale;
g) proximitate în
furnizarea serviciilor sociale;
h) complementaritate şi
abordare integrată în furnizarea serviciilor sociale;
j) concurenţă şi
competitivitate în furnizarea serviciilor sociale;
i) confidenţialitate;
k) parteneriat între părţile
implicate în procesul de furnizare a serviciilor sociale şi beneficiarii
acestora.“
4. După articolul 3
se introduce un nou capitol, capitolul I1, cu următorul cuprins:
„CAPITOLUL I1
Tipologia serviciilor sociale
Art. 31. – Serviciile
sociale pot fi servicii sociale cu caracter primar şi servicii sociale
specializate, ambele categorii având caracter proactiv.
Art. 32. – (1) Serviciile
sociale cu caracter primar sunt serviciile sociale care au drept scop
prevenirea sau limitarea unor situaţii de dificultate ori vulnerabilitate, care
pot duce la marginalizare sau excluziune socială.
(2) Serviciile sociale
definite la alin. (1) sunt următoarele:
a) activităţi de
identificare a nevoii sociale individuale, familiale şi de grup;
b) activităţi de
informare despre drepturi şi obligaţii;
c) măsuri şi acţiuni de
conştientizare şi sensibilizare socială;
d) măsuri şi acţiuni de
urgenţă în vederea reducerii efectelor situaţiilor de criză;
e) măsuri şi acţiuni de
sprijin în vederea menţinerii în comunitate a persoanelor în dificultate;
f) activităţi şi
servicii de consiliere;
g) măsuri şi activităţi
de organizare şi dezvoltare comunitară în plan social pentru încurajarea
participării şi solidarităţii sociale;
h) orice alte măsuri şi
acţiuni care au drept scop prevenirea sau limitarea unor situaţii de
dificultate ori vulnerabilitate, care pot duce la marginalizare sau excluziune
socială.
Art. 33. – Funcţiile
serviciilor sociale cu caracter primar sunt:
a) evidenţierea,
diagnosticarea şi evaluarea nevoilor sociale individuale, familiale şi de grup;
b) informarea asupra
situaţiilor de risc social, precum şi asupra drepturilor sociale ale persoanei;
c) identificarea
persoanelor şi familiilor aflate în situaţii de risc, în vederea realizării de
acţiuni şi măsuri cu caracter preventiv;
d) furnizarea de măsuri
de urgenţă în vederea înlăturării situaţiei de dificultate în care se poate găsi
o familie sau o persoană la un moment dat;
e) sensibilizare asupra
necesităţilor sociale existente sau latente şi asupra resurselor umane,
materiale şi financiare necesare satisfacerii lor;
f) dezvoltarea de
programe cu caracter comunitar, în scopul promovării sociale a indivizilor şi
colectivităţilor;
g) prevenirea oricărei
forme de dependenţă prin acţiuni de identificare, ajutor, susţinere, informare,
consiliere;
h) asigurarea
transferului şi monitorizării beneficiarului, atunci când situaţia acestuia o
cere, spre serviciile sociale specializate;
i) gestionarea activă a
procedurilor de conlucrare cu celelalte servicii, cum ar fi cele de: locuire,
educaţionale, medicale, ocupare şi altele asemenea;
j) consiliere pentru
persoanele şi familiile care adoptă copii sau care au minori în plasament ori încredinţare;
k) consiliere pentru
tinerii care părăsesc instituţiile pentru protecţia copilului.
Art. 34. – (1) Serviciile
sociale specializate sunt serviciile sociale care au drept scop menţinerea,
refacerea sau dezvoltarea capacităţilor individuale pentru depăşirea unei situaţii
de nevoie socială.
(2) Serviciile sociale
definite la alin. (1) sunt următoarele:
a) recuperare şi
reabilitare;
b) suport şi asistenţă
pentru familiile şi copiii aflaţi în dificultate;
c) educaţie informală
extracurriculară pentru copii şi adulţi, în funcţie de nevoia fiecărei
categorii;
d) asistenţă şi suport
pentru persoanele vârstnice, inclusiv pentru persoanele vârstnice dependente;
e) asistenţă şi suport
pentru toate categoriile definite la art. 25;
f) sprijin şi orientare
pentru integrarea, readaptarea şi reeducarea profesională;
g) îngrijire
social-medicală pentru persoanele aflate în dificultate, inclusiv paleative
pentru persoanele aflate în fazele terminale ale unor boli;
h) mediere socială;
i) consiliere în cadru
instituţionalizat, în centre de informare şi consiliere;
j) orice alte măsuri şi
acţiuni care au drept scop menţinerea, refacerea sau dezvoltarea capacităţilor
individuale pentru depăşirea unei situaţii de nevoie socială.
(3) Serviciile de îngrijire
social-medicală reprezintă un complex de activităţi care se acordă în
cadrul unui sistem social şi medical integrat şi au drept scop principal menţinerea
autonomiei persoanei, precum şi prevenirea agravării situaţiei de dependenţă.
(4) Serviciile de îngrijire
social-medicală sunt acordate persoanelor care se găsesc în situaţia de
dependenţă parţială sau totală de a realiza singure activităţile curente de viaţă,
celor izolate, precum şi celor care suferă de afecţiuni fizice, psihice,
mentale sau senzoriale.
(5) Serviciile de îngrijire
social-medicală se acordă în colaborare cu furnizorii de servicii medicale.
(6) Furnizarea
serviciilor medicale se asigură de către personal specializat, în condiţiile
stabilite prin reglementările legale în vigoare.
(7) Principalele
categorii de persoane cărora li se adresează serviciile de îngrijire
social-medicală sunt persoanele vârstnice, persoanele cu handicap, bolnavii
cronici, persoanele care suferă de boli incurabile, copiii cu nevoi speciale,
persoanele victime ale violenţei în familie.
Art. 35. – (1) Serviciile
de îngrijire social-medicală sunt servicii sociale, servicii medicale şi
servicii conexe acestora.
(2) Serviciile de îngrijire
social-medicală de natură socială pot fi următoarele:
a) servicii de bază:
ajutor pentru igiena corporală, îmbrăcare şi dezbrăcare, igiena eliminărilor,
hrănire şi hidratare, transfer şi mobilizare, deplasare în interior,
comunicare;
b) servicii de suport:
ajutor pentru prepararea hranei sau livrarea acesteia, efectuarea de cumpărături,
activităţi de menaj, însoţirea în mijloacele de transport, facilitarea deplasării
în exterior, companie, activităţi de administrare şi gestionare, activităţi de
petrecere a timpului liber;
c) servicii de
reabilitare şi adaptare a ambientului: mici amenajări, reparaţii şi altele
asemenea.
(3) Serviciile de îngrijire
social-medicală de natură medicală pot fi reprezentate de activităţi complexe
de diagnostic, tratament, îngrijiri şi altele asemenea, recomandate şi
realizate în conformitate cu tipurile de afecţiuni pe care le prezintă
beneficiarii de servicii sociale.
(4) Serviciile de îngrijire
social-medicală de natura serviciilor conexe, interdisciplinare pot fi servicii
de recuperare şi reabilitare, kinetoterapie, fizioterapie, terapie ocupaţională,
psihoterapie, psihopedagogie, logopedie, podologie şi altele asemenea.
Art. 36. – (1) Funcţiile
serviciilor sociale specializate sunt:
a) găzduire, îngrijire,
recuperare, reabilitare şi reinserţie socială şi profesională a persoanelor cu
handicap, bolnavilor cronici, persoanelor dependente de consum de alcool sau de
droguri, persoanelor victime ale violenţei în familie sau ale traficului de
persoane;
b) găzduire, îngrijire,
recuperare, reabilitare şi reinserţie socială a persoanelor vârstnice aflate într-o
situaţie de nevoie socială;
c) suport şi asistenţă
pentru copiii şi familiile în dificultate;
d) găzduire şi educaţie
specială pentru copiii sau tinerii cu handicap ori care prezintă dificultăţi de
adaptare, altele decât cele din învăţământul special organizat pentru
preşcolarii şi elevii cu deficienţe;
e) găzduire în sistem
protejat, pe perioadă determinată, a tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie
a copilului;
f) inserţie socială şi
profesională a tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie a copilului;
g) găzduire pe perioadă
determinată a persoanelor fără adăpost;
h) asistenţă şi suport
pentru asigurarea unei vieţi autonome şi active persoanelor de vârsta a treia,
precum şi servicii de îngrijire acordate vârstnicilor aflaţi într-o situaţie de
dependenţă;
i) furnizare de măsuri
de suport pentru integrarea în muncă, altele decât cele prevăzute de legislaţia
în vigoare;
j) furnizare de măsuri
de readaptare şi de reorientare profesională stabilite prin legislaţia în
vigoare;
k) primire şi îngrijire
în situaţii de urgenţă, cu sau fără găzduire, acordarea de sprijin ori
acompaniament social, adaptarea la o viaţă activă sau inserţia socială şi
profesională a persoanelor ori familiilor în dificultate sau în situaţii de
risc;
l) consiliere juridică;
m) informare,
consiliere, sprijin şi tratament specializat.
(2) Funcţiile prevăzute
la alin. (1) sunt completate şi extinse cu funcţiile derivate din
serviciile sociale prestate de către instituţiile abilitate prin legi
speciale.“
6. Articolul
11 va avea următorul cuprins:
„Art. 11. – (1) Furnizorii
de servicii sociale pot fi persoane fizice sau juridice, publice ori private.
(2) Furnizorii publici
de servicii sociale pot fi:
a) serviciul public de
asistenţă socială la nivel judeţean şi local;
b) alte servicii
publice specializate la nivel judeţean sau local;
c) instituţiile publice
care au constituite compartimente de asistenţă socială.
(3) Furnizorii privaţi
de servicii sociale pot fi:
a) asociaţiile şi fundaţiile,
cultele religioase şi orice alte forme organizate ale societăţii civile;
b) persoane fizice
autorizate în condiţiile legii;
c) filialele şi
sucursalele asociaţiilor şi fundaţiilor internaţionale recunoscute în
conformitate cu legislaţia în vigoare;
d) organizaţiile
internaţionale de profil.
(4) Furnizorii de
servicii sociale pot organiza şi acorda servicii sociale numai dacă sunt
acreditaţi în condiţiile legii.
(5) Societăţile
comerciale pot furniza servicii sociale numai prin intermediul fundaţiilor
proprii înfiinţate în acest scop.
(6) Metodologia de
acreditare a furnizorilor de servicii sociale se aprobă prin hotărâre a
Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi
Familiei, şi se poate revizui ori de câte ori este necesar.“
7. Articolul 12 va
avea următorul cuprins:
„Art. 12. – (1) Serviciul
public de asistenţă socială, organizat la nivel local, are responsabilitatea
creării, menţinerii şi dezvoltării serviciilor sociale cu caracter primar, în
funcţie de nevoile sociale identificate, cu scopul prioritar de susţinere a
funcţionalităţii sociale a persoanei în mediul propriu de viaţă, familial şi
comunitar.
(2) Serviciul public de
asistenţă socială, organizat la nivel judeţean, are responsabilitatea dezvoltării
şi diversificării serviciilor sociale specializate, în funcţie de nevoile
sociale identificate, cu scopul prioritar de a menţine funcţionalitatea socială
a persoanei, urmărind reinserţia în mediul propriu de viaţă, familial şi
comunitar.
(3) Serviciile publice
de asistenţă socială, organizate la nivel judeţean şi local, pot încheia convenţii
de parteneriat între ele, cu orice alţi furnizori de servicii sociale şi
contracte de acordare a serviciilor sociale cu furnizorii de servicii sociale
prevăzuţi la art. 11.
(4) Contractul prevăzut
la alin. (3) cuprinde în mod obligatoriu serviciile oferite, natura
şi costurile acestora, drepturile şi obligaţiile părţilor, perioada şi condiţiile
de furnizare, cu respectarea standardelor de calitate stabilite pentru fiecare
tip de serviciu, precum şi sancţiunile aplicate în condiţiile unor servicii
sociale de calitate necorespunzătoare.
(5) Modelul
contractului prevăzut la alin. (3) se aprobă prin ordin al
ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.
(6) Convenţiile de
parteneriat prevăzute la alin. (3) se referă la cadrul de cooperare
stabilit în urma negocierilor la nivel judeţean şi local sau între judeţe, între
judeţe şi localităţi din judeţe diferite sau între localităţi din acelaşi judeţ
cu scopul organizării şi dezvoltării serviciilor sociale acordate de către
furnizorii implicaţi în parteneriat.
(7) Convenţiile de
parteneriat cuprind:
a) responsabilităţile
partenerilor publici, privaţi de la nivel local şi central şi partenerii
externi implicaţi în furnizarea serviciilor sociale;
b) programele locale de
acordare a serviciilor sociale implementate de furnizorii publici de servicii
sociale, pentru organizarea şi furnizarea de servicii sociale specializate şi
de servicii de proximitate la nivelul consiliilor judeţene şi locale;
c) contractele de
acordare a serviciilor sociale încheiate între diferiţii furnizori, publici şi
privaţi;
d) sursele de finanţare
şi estimarea nivelului acestora;
e) resursele umane
implicate în acordarea serviciilor sociale;
f) modalităţile de sancţionare
a încălcării prevederilor convenţiei.“
8. După articolul 12
se introduce un nou articol, articolul 121, cu următorul cuprins:
„Art. 121. – Externalizarea
furnizării serviciilor sociale se face, prin contract de acordare a serviciilor
sociale, de către serviciul public de asistenţă socială organizat la nivel
local sau judeţean, către orice alt furnizor de servicii sociale, în condiţii
de concurenţă prevăzute de legislaţia în vigoare.“
9. Articolul 14 va
avea următorul cuprins:
„Art. 14. – Furnizorii
prevăzuţi la art. 11 pot organiza şi acorda servicii sociale:
a) la domiciliul
beneficiarului;
b) în instituţii
publice şi private de asistenţă socială;
c) în alte categorii de
instituţii publice sau private, prevăzute de lege.“
10. Articolul 15 va
avea următorul cuprins:
„Art. 15. – Instituţiile
de asistenţă socială prevăzute la art. 14 lit. b) furnizează
servicii sociale şi asigură supraveghere şi îngrijire cu titlu permanent sau
temporar, cu ori fără găzduire.“
11. Articolul 16 va
avea următorul cuprins:
„Art. 16. – (1) Criteriile
de acreditare, precum şi Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a
instituţiilor de asistenţă socială, cu excepţia celor de tip pilot, se aprobă
prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii
Sociale şi Familiei.
(2) Instituţiile de
asistenţă socială au obligaţia de a elabora regulamentul propriu de organizare
şi funcţionare, care va include şi drepturile şi obligaţiile beneficiarilor, în
conformitate cu standardele de calitate pentru servicii sociale.
(3) Standardele de
calitate se elaborează de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei
şi se aprobă prin ordin al ministrului.
(4) Instituţiile
publice de asistenţă socială sunt conduse de un director, sprijinit de un
consiliu consultativ compus din reprezentanţi ai beneficiarilor şi ai
partenerilor sociali. Numirea şi eliberarea din funcţia de director,
precum şi stabilirea componenţei consiliului consultativ se fac de către
consiliul judeţean, respectiv de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti. Postul
de director se ocupă prin concurs organizat de consiliul judeţean, respectiv de
Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
(5) În cazul instituţiilor
publice de asistenţă socială prevăzute la art. 17 alin. (3), competenţa
consiliului judeţean şi a Consiliului General al Municipiului Bucureşti de
numire şi eliberare din funcţia de director, precum şi de stabilire a componenţei
consiliului consultativ revine consiliilor locale şi, respectiv, consiliilor
sectoarelor municipiului Bucureşti.“
12. Articolul 17 va
avea următorul cuprins:
„Art. 17. – (1) Instituţiile
publice de asistenţă socială pot fi înfiinţate şi organizate prin hotărâre a
consiliului judeţean şi pot deservi una sau mai multe unităţi
administrativ-teritoriale.
(2) În condiţiile în
care sunt implicate mai multe judeţe, instituţiile prevăzute la alin. (1) sunt
înfiinţate şi organizate în baza unor convenţii încheiate în condiţiile legii,
care se aprobă prin hotărâri ale consiliilor judeţene.
(3) Prin derogare de la
prevederile alin. (2), consiliile locale pot înfiinţa şi organiza instituţii
de asistenţă socială, finanţate din bugetul propriu sau în parteneriat cu alte
instituţii publice ori private.“
13. Articolul 18 va
avea următorul cuprins:
„Art. 18. – (1) Serviciile
sociale sunt furnizate de asistentul social, precum şi de specialişti având
diverse calificări şi competenţe, responsabilităţi şi atribuţii specifice
domeniului de activitate, în condiţiile prevăzute la art. 35 alin. (3).
(2) În procesul de
furnizare a serviciilor sociale se pot implica membri de familie, alte persoane
fizice, voluntari, precum şi tineri care au optat pentru serviciul utilitar
militar alternativ, în condiţiile legii.“
14. Articolul 20 va
avea următorul cuprins:
„Art. 20. – (1) Serviciile
sociale cu caracter primar sunt furnizate de personal de specialitate format în
instituţii de învăţământ superior de stat şi particulare, care funcţionează în
condiţiile legii, precum şi de personal care a dobândit competenţe în procesul
de formare şi de perfecţionare continuă, în condiţiile legii.
(2) Serviciile sociale
specializate sunt furnizate de echipe interdisciplinare.
(3) Echipa
interdisciplinară prevăzută la alin. (2) poate cuprinde asistent
social, asistent maternal, îngrijitor, însoţitor, asistent personal, ajutor
menajer, educator specializat, psihoterapeut, psihopedagog, psiholog, terapeut
ocupaţional, kinetoterapeut, logoped, pedagog social, asistent medical şi
medic, mediatori şi facilitatori comunitari şi sanitari, consilier juridic,
jandarm şi poliţist de proximitate, precum şi alte profesii conexe domeniului
social şi medical.“
15. Articolul 21 va
avea următorul cuprins:
„Art. 21. – Asistentul
social are următoarele atribuţii principale în furnizarea serviciilor sociale:
a) sensibilizarea şi
informarea cu privire la serviciile sociale;
b) identificarea
persoanelor şi familiilor aflate în dificultate, precum şi a cauzelor care au
generat vulnerabilitate şi nevoie socială;
c) consilierea,
orientarea şi ajutorul pentru realizarea demersurilor necesare obţinerii
drepturilor sociale;
d) elaborarea planului
de intervenţie;
e) participarea la
elaborarea planului individualizat de asistenţă şi îngrijire;
f) participarea la
monitorizarea, evaluarea şi controlul serviciilor sociale;
g) participarea la
elaborarea strategiilor şi planurilor de asistenţă socială judeţene şi, după
caz, locale.“
17. Articolul 23 va
avea următorul cuprins:
„Art. 23. – Beneficiarii
de servicii sociale sunt:
a) persoane şi familii
aflate în dificultate sau risc;
b) grupuri sociale în
situaţii de dificultate sau risc, generatoare de marginalizare sau excluziune
socială;
c) comunitatea care are
nevoie de sensibilizare, prevenire şi combatere a situaţiilor de dificultate
sau risc.“
18. Articolul 25 va
avea următorul cuprins:
„Art. 25. – Beneficiarii
de servicii sociale pot fi: copii, persoane vârstnice, persoane cu handicap,
persoane dependente de consumul de droguri, alcool sau alte substanţe toxice,
persoane care au părăsit penitenciarele, familii monoparentale, persoane
afectate de violenţa în familie, victime ale traficului de fiinţe umane,
persoane infectate sau bolnave HIV/SIDA, fără venituri sau cu venituri mici,
imigranţi, persoane fără adăpost, bolnavi cronici, persoane care suferă de boli
incurabile, precum şi alte persoane aflate în situaţii de nevoie socială.“
19. Articolul 26 va
avea următorul cuprins:
„Art. 26. – (1) Beneficiarii
de servicii sociale au următoarele drepturi:
a) să li se respecte
drepturile şi libertăţile fundamentale, fără discriminare pe bază de naştere,
rasă, sex, religie, opinie sau orice altă circumstanţă personală ori socială;
b) să fie informaţi
asupra situaţiilor de risc, precum şi asupra drepturilor sociale;
c) să li se comunice, în
termeni accesibili, informaţiile privind drepturile fundamentale şi măsurile
legale de protecţie, precum şi cele privind condiţiile care trebuie îndeplinite
pentru a le obţine;
d) să participe la
procesul de luare a deciziilor în furnizarea serviciilor sociale;
e) să li se asigure păstrarea
confidenţialităţii asupra informaţiilor furnizate şi primite;
f) să li se asigure
continuitatea serviciilor sociale furnizate, atât timp cât se menţin condiţiile
care au generat situaţia de dificultate;
g) să fie protejaţi de
lege atât ei, cât şi bunurile lor, atunci când nu au capacitate de decizie,
chiar dacă sunt îngrijiţi în familie sau într-o instituţie;
h) să li se garanteze
demnitatea şi intimitatea;
i) să li se respecte
viaţa intimă;
j) să participe la
luarea deciziilor privind intervenţia socială care li se aplică, putând alege
variante de intervenţii, dacă acestea există;
k) să participe la
evaluarea serviciilor sociale primite;
l) să participe în
organismele de reprezentare ale furnizorilor de servicii sociale;
m) să fie respectate
toate drepturile speciale care privesc minorii sau persoanele cu handicap.
(2) Informaţiile
confidenţiale pot fi dezvăluite fără acordul beneficiarilor în următoarele
situaţii:
a) atunci când dispoziţiile
legale o prevăd în mod expres;
b) când este pusă în
pericol viaţa persoanei beneficiare sau a membrilor unui grup social;
c) pentru protecţia vieţii,
integrităţii fizice sau a sănătăţii persoanei, în cazul în care aceasta se află
în incapacitate fizică, psihică, senzorială ori juridică de a-şi da consimţământul.“
20. Articolul 27 va
avea următorul cuprins:
„Art. 27. – Beneficiarii
de servicii sociale au următoarele obligaţii:
a) să furnizeze informaţii
corecte cu privire la identitate, situaţie familială, socială, medicală şi
economică;
b) să participe la
procesul de furnizare a serviciilor sociale;
c) să contribuie, în
conformitate cu legislaţia în vigoare, la plata serviciilor sociale furnizate, în
funcţie de tipul serviciului şi de situaţia lor materială;
d) să comunice orice
modificare intervenită în legătură cu situaţia lor personală.“
21. După litera g) a
articolului 29 se introduce o nouă literă, litera h), cu următorul cuprins:
„h) evaluarea opiniei
beneficiarului.“
22. Articolul 30 va
avea următorul cuprins:
„Art. 30. – (1) Evaluarea
iniţială şi planul de intervenţie sunt efectuate de asistentul social sau de
personalul de specialitate cu competenţe în domeniul asistenţei sociale al
furnizorului de servicii sociale din cadrul serviciului public de asistenţă
socială din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale.
(2) Evaluarea iniţială
are drept scop identificarea nevoilor individuale sau de grup, precum şi
elaborarea planului de intervenţie.
(3) În situaţia în care
evaluarea iniţială stabileşte numai servicii de informare, acestea se acordă pe
loc.
(4) Planul de intervenţie
cuprinde măsurile necesare soluţionării situaţiei de risc social, respectiv
furnizarea de prestaţii şi servicii sociale, precum şi orice alte măsuri prevăzute
de dispoziţiile legale în vigoare.
(5) Planul de intervenţie
se elaborează în termen de maximum 30 de zile de la data înregistrării solicitării.“
24. Articolul 32 va
avea următorul cuprins:
„Art. 32. – (1) În
condiţiile în care evaluarea iniţială evidenţiază existenţa unor situaţii
complexe pentru a căror rezolvare se impune participarea mai multor
profesionişti sau instituţii specializate în domeniul medical, educaţional şi
altele asemenea, se va recomanda efectuarea evaluării complexe necesare
identificării şi stabilirii măsurilor de intervenţie personalizate.
(2) Evaluarea complexă
este realizată de echipe interdisciplinare de specialişti care, în activitatea
desfăşurată, utilizează instrumente şi tehnici standardizate specifice
domeniului de activitate.
(3) Principalele
categorii de persoane care pot beneficia de o evaluare complexă a nevoilor
sociale individuale sunt reprezentate de copiii aflaţi în dificultate,
persoanele vârstnice şi cele cu handicap, bolnavii cronici, persoanele
infectate sau bolnave HIV/SIDA, persoanele dependente de consumul de droguri
sau de alte substanţe toxice, persoanele afectate de violenţă în familie,
victimele traficului de persoane, persoanele care suferă de maladii incurabile,
precum şi alte persoane pentru care se impune aceasta.
(4) Organizarea şi funcţionarea
echipelor interdisciplinare sunt reglementate prin convenţiile-cadru stabilite
la nivel judeţean între instituţiile în care sunt angajate persoanele care
compun echipele.“
25. Alineatul (1) al
articolului 34 va avea următorul cuprins:
„Art. 34. – (1) Rezultatele
evaluării complexe se comunică, în scris, în toate cazurile, în termen de 5
zile, serviciului public de asistenţă socială din subordinea autorităţilor
administraţiei publice locale care a efectuat evaluarea iniţială.“
26. Articolul 35 va
avea următorul cuprins:
„Art. 35. – (1) Furnizarea
serviciilor sociale se realizează în baza planului individualizat de asistenţă
şi îngrijire, elaborat de furnizorul de servicii sociale cu acordul şi
participarea beneficiarului şi cu consimţământul formal al acestuia.
(2) Planul
individualizat de asistenţă şi îngrijire cuprinde, în principal, programarea
serviciilor sociale, personalul responsabil, precum şi procedurile de acordare.
(3) Răspunderea privind
implementarea şi monitorizarea planului individualizat de asistenţă şi îngrijire
revine asistentului social desemnat de furnizor ca responsabil de caz.“
27. Articolul 36 va
avea următorul cuprins:
„Art. 36. – (1) În
vederea monitorizării eficienţei serviciilor sociale furnizate, precum şi
pentru stabilirea continuării intervenţiei sau scoaterii din evidenţă a
cazului, situaţia persoanei beneficiare se reevaluează periodic de către
responsabilul de caz desemnat de furnizor.
(2) Pe baza
rezultatelor reevaluării, planul de intervenţie sau, după caz, planul
individualizat se completează ori se revizuieşte de către furnizorul de
servicii sociale cu consimţământul formal al beneficiarului.“
28. Articolul 38 va
avea următorul cuprins:
„Art. 38. – (1) Furnizorul
de servicii sociale, altul decât cel prevăzut la art. 11 alin. (2) lit. a),
are obligaţia de a transmite trimestrial serviciului public de asistenţă socială
local, în a cărui rază teritorială locuieşte beneficiarul, raportul cu privire
la rezultatele implementării planului individualizat de asistenţă şi îngrijire.
(2) Modelul raportului
prevăzut la alin. (1) se aprobă prin ordin al ministrului muncii,
solidarităţii sociale şi familiei.
(3) Pe baza raportului
prevăzut la alin. (1) serviciul public de asistenţă socială local
monitorizează activitatea furnizorilor de servicii sociale prevăzuţi la alin. (1).“
29. Articolul 44 va
avea următorul cuprins:
„Art. 44. – Monitorizarea,
evaluarea şi controlul serviciilor sociale se realizează de Ministerul Muncii,
Solidarităţii Sociale şi Familiei prin direcţiile pentru dialog, familie şi
solidaritate socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, denumite în
continuare direcţii teritoriale, şi se exercită asupra tuturor
furnizorilor de servicii sociale.“
30. După litera e) a
articolului 45 se introduce o nouă literă, litera f), cu următorul cuprins:
„f) colectarea datelor
cu privire la situaţia beneficiarilor, furnizorilor şi tipurilor de servicii.“
31. Litera c) a
articolului 46 va avea următorul cuprins:
„c) respectarea
standardelor de calitate;“.
32. Alineatul (3) al
articolului 47 va avea următorul cuprins:
„(3) În cazul
abaterilor repetate constatate la furnizorii de servicii sociale sau al
nerespectării de către aceştia a recomandărilor stabilite anterior, direcţiile
teritoriale, în raport cu gravitatea abaterilor constatate, pot decide
limitarea domeniilor de activitate, suspendarea sau retragerea provizorie a
acreditării pe o perioadă de 30 de zile, până la constituirea comisiei de
acreditare, care va decide în condiţiile legii.“
33. Articolul 50 va
avea următorul cuprins:
„Art. 50. – Direcţiile
teritoriale acordă, la cerere, prin personalul propriu, furnizorilor de
servicii sociale asistenţă tehnică de specialitate, în condiţiile dispoziţiilor
legale în materia furnizorilor de servicii sociale.“
34. După articolul
50 se introduce un nou capitol, capitolul VIII1, cu următorul cuprins:
„CAPITOLUL VIII1
Organizarea administrativă în domeniul furnizării serviciilor
sociale
Art. 501. – În realizarea
serviciilor sociale, principalele atribuţii şi responsabilităţi ale
Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, coordonator al
domeniului, precum şi ale celorlalte autorităţi ale administraţiei publice
centrale cu competenţe în domeniu sunt următoarele:
a) elaborează legislaţia
în domeniu şi urmăreşte aplicarea ei de instituţiile administraţiei publice,
precum şi de către partenerii societăţii civile;
b) elaborează planuri
şi programe specifice pentru dezvoltarea şi diversificarea serviciilor sociale
la nivel naţional;
c) identifică priorităţile
de dezvoltare a serviciilor sociale;
d) întocmesc şi adoptă
metodologia şi procedurile de evaluare, monitorizare şi control al serviciilor
sociale;
e) iniţiază şi
elaborează procedura de acreditare a furnizorilor de servicii sociale;
f) asigură prin
programe de interes naţional finanţarea serviciilor sociale de la bugetul de
stat;
g) elaborează şi aprobă
criteriile obligatorii de acreditare, organizare şi funcţionare a instituţiilor
de asistenţă socială;
h) elaborează şi aprobă
modelele contractelor de acordare a serviciilor sociale;
i) elaborează şi aprobă
standardele obligatorii de calitate la care se acordă serviciile sociale;
j) exercită controlul
furnizării serviciilor sociale;
k) identifică sursele de
finanţare interne şi externe destinate dezvoltării şi diversificării
serviciilor sociale.
Art. 502. – (1) Serviciile
sociale se organizează descentralizat, la nivel comunitar, în funcţie de
nevoile identificate, de numărul potenţialilor beneficiari, de complexitatea
situaţiilor de dificultate şi de gradul de risc social.
(2) Autorităţile
administraţiei publice locale au obligaţia de a dezvolta şi a diversifica gama
serviciilor sociale în funcţie de nevoile identificate.
(3) În realizarea
obiectivelor proprii, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia
de a implica comunitatea în identificarea, prevenirea şi soluţionarea la nivel
local a problemelor sociale.
(4) Autorităţile
administraţiei publice locale pot organiza serviciile sociale de îngrijire la
domiciliu, în funcţie de nevoile identificate.
Art. 503. – Principalele
atribuţii în domeniul serviciilor sociale ale serviciului public de asistenţă
socială organizat la nivel judeţean sunt:
a) pune în practică
planurile şi strategiile naţionale din domeniul serviciilor sociale;
b) elaborează planuri
şi programe judeţene în vederea dezvoltării şi diversificării serviciilor
sociale, în funcţie de nevoile semnalate şi identificate la nivel local;
c) iniţiază şi aplică măsuri
de prevenire a situaţiilor de marginalizare şi excludere socială şi asigură
resursele de orice natură necesare pentru soluţionarea urgenţelor sociale;
d) evaluează activităţile
desfăşurate de furnizorii de servicii sociale în cadrul programelor subvenţionate
de la bugetul local al judeţului şi, respectiv, al municipiului Bucureşti;
e) înfiinţează,
administrează şi finanţează serviciile sociale specializate;
f) înfiinţează şi finanţează
instituţii de asistenţă socială care au drept scop găzduirea, îngrijirea şi
protejarea persoanelor aflate în nevoie din judeţ;
g) coordonează
metodologic şi monitorizează activitatea instituţiilor publice şi private care
au responsabilităţi şi atribuţii în domeniul serviciilor sociale;
h) ierarhizează priorităţile
la nivel judeţean în dezvoltarea serviciilor sociale;
i) colectează datele cu
privire la furnizorii şi beneficiarii serviciilor sociale;
j) încheie contracte şi
convenţii cu alţi furnizori de servicii sociale;
k) înaintează
consiliului judeţean planul anual de dezvoltare a serviciilor sociale, precum
şi bugetul aferent acestuia, cu previziune pentru următorii 3 ani.
Art. 504. – Serviciul
public de asistenţă socială organizat la nivel local şi serviciile publice ale
sectoarelor municipiului Bucureşti au următoarele atribuţii principale în
domeniul serviciilor sociale cu caracter primar:
a) identifică şi
evaluează nevoile şi situaţiile care impun furnizarea de servicii sociale în
funcţie de nevoile specifice comunităţii;
b) dezvoltă şi
gestionează serviciile sociale primare în funcţie de nevoile locale;
c) realizează măsuri de
prevenţie a situaţiilor de risc;
d) asigură consilierea
şi informarea cetăţenilor din comunitate privind serviciile sociale existente
la nivel local, precum şi privind drepturile şi obligaţiile ce le revin;
e) organizează, finanţează
şi susţin serviciile sociale cu caracter primar acordate la nivel local;
f) asigură
administrarea de competenţe şi resursele financiare necesare funcţionării
serviciilor sociale organizate la nivel local;
g) promovează parteneriate
cu alţi furnizori de servicii sociale;
h) stimulează
participarea cetăţenilor la dezvoltarea şi diversificarea serviciilor sociale;
i) controlează din
punct de vedere administrativ serviciile sociale acordate la nivel local;
j) colectează datele cu
privire la furnizorii şi beneficiarii serviciilor sociale, la tipurile
serviciilor sociale şi asigură transmiterea acestora consiliului judeţean,
respectiv Consiliului General al Municipiului Bucureşti;
k) transmite la nivelul
judeţului, respectiv la nivelul Consiliului General al Municipiului Bucureşti,
centralizarea rapoartelor privind implementarea planurilor individualizate de
asistenţă şi îngrijire;
l) înaintează
consiliului local planul anual de dezvoltare a serviciilor sociale, precum şi
bugetul aferent acestuia, cu previziune pentru următorii 3 ani;
m) orice alte atribuţii
prevăzute de reglementările legale în vigoare.“
35. Articolul 51 va
avea următorul cuprins:
„Art. 51. – Serviciile
sociale se finanţează din următoarele surse:
a) bugetul de stat;
b) bugetul local al
judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti;
c) bugetele locale ale
comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv bugetele locale ale sectoarelor
municipiului Bucureşti;
d) donaţii, sponsorizări
sau alte contribuţii din partea persoanelor fizice ori juridice din ţară şi din
străinătate;
e) fonduri externe
rambursabile şi nerambursabile;
f) contribuţia
persoanelor beneficiare;
g) alte surse de finanţare,
în conformitate cu legislaţia în vigoare.“
36. Articolul 52 va
avea următorul cuprins:
„Art. 52. – De
la bugetul de stat se alocă fonduri pentru:
a) finanţarea
programelor de interes naţional, elaborate pe baza programelor judeţene şi ale
Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în scopul înfiinţării, dezvoltării
şi susţinerii serviciilor sociale;
b) finanţarea înfiinţării
unor instituţii de asistenţă socială pilot.“
37. Articolul 53 va
avea următorul cuprins:
„Art. 53. – Din
bugetele locale ale judeţelor, respectiv al municipiului Bucureşti, se alocă
fonduri pentru:
a) finanţarea
serviciilor sociale specializate;
b) finanţarea în
parteneriat cu până la 50% a serviciilor sociale cu caracter primar furnizate
la nivelul consiliilor locale;
c) finanţarea integrală
sau finanţarea în parteneriat a înfiinţării, organizării şi funcţionării unor
instituţii de asistenţă socială.“
38. După articolul
53 se introduc trei noi articole, articolele 531–533, cu următorul cuprins:
„Art. 531. – Din bugetele
locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv din bugetele locale
ale sectoarelor municipiului Bucureşti, se alocă fonduri pentru:
a) finanţarea
serviciilor sociale cu caracter primar;
b) subvenţionarea
serviciilor sociale realizate de furnizorii acreditaţi;
c) finanţarea sau finanţarea
în parteneriat a înfiinţării, organizării şi funcţionării unor instituţii de
asistenţă socială organizate la nivel de municipii, oraşe sau comune.
Art. 532. – Autorităţile
administraţiei publice locale au obligaţia să prevadă în bugetele proprii
fonduri necesare pentru servicii sociale, care vor fi alocate cu prioritate
beneficiarilor din zonele defavorizate.
Art. 533. – (1) Finanţarea
serviciilor sociale din sursele publice se face pe principiul concurenţei şi al
eficienţei.
(2) Furnizorii de
servicii sociale, publici sau privaţi, au acces nediscriminatoriu la sursele
publice de finanţare, în condiţiile legii.“
39. Alineatul (1) al
articolului 55 va avea următorul cuprins:
„Art. 55. – (1) Nerespectarea
prevederilor art. 11 alin. (4) şi (5), art. 13 alin. (1) şi
(2), art. 16 alin. (2), art. 18 alin. (1), art. 30
alin. (4) şi (5), art. 34, art. 35, art. 38 alin. (3) şi
ale art. 45 lit. f) constituie contravenţii şi se sancţionează
cu amendă de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei.“
40. După alineatul
(1) al articolului 55 se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:
„(11) Nerespectarea
prevederilor art. 38 alin. (1) constituie contravenţie şi se
sancţionează cu amendă contravenţională de la 1.000.000 lei la 3.000.000 lei,
ca sancţiune contravenţională principală, precum şi cu neacordarea sau
retragerea cofinanţării ori finanţării în parteneriat, ca sancţiune contravenţională
complementară.“
41. Alineatul (1) al
articolului 58 va avea următorul cuprins:
„Art. 58. – (1) Până
la obţinerea acreditării, activitatea furnizorilor de servicii sociale care
acordă servicii sociale la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se
desfăşoară în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.“
42. După alineatul
(2) al articolului 58 se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul
cuprins:
„(3) Prin derogare de
la prevederile art. 52 lit. a), în anii 2004 şi 2005 programele naţionale
finanţate de la bugetul de stat vor fi elaborate de către Ministerul Muncii,
Solidarităţii Sociale şi Familiei fără condiţia prealabilă a elaborării
programelor judeţene sau ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti.“
43. După articolul
59 se introduce un nou articol, articolul 591, cu următorul cuprins:
„Art. 591. – Instituţiile
publice de asistenţă socială înfiinţate prin hotărâri ale consiliilor locale
trec în responsabilitatea administrativă şi financiară a consiliilor judeţene
dacă consiliile locale respective nu decid altfel, asumându-şi finanţarea în
continuare.“
Art. II. – Ordonanţa Guvernului nr. 68/2003
privind serviciile sociale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 515/2003,
cu modificările şi completările aduse prin prezenta ordonanţă, se va republica în
Monitorul Oficial al României, Partea I, după aprobarea prin lege a prezentei
ordonanţe, dându-se textelor o nouă numerotare.
Art. III. – Prezenta ordonanţă intră în
vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasemnează:
Ministrul muncii, solidarităţii
sociale şi familiei,
Dan Mircea Popescu
Ministrul finanţelor publice,
Mihai Nicolae Tănăsescu
Bucureşti, 19 august 2004.
Nr. 86.