Ordonanţa Guvernului nr. 6/2007

M. Of. nr. 66 din 29 ianuarie 2007

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANŢĂ

privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 pct. III.3 şi 4 din Legea nr. 502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă. 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. – (1) Prezenta ordonanţă reglementează drepturile salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi modul de acordare a creşterilor salariale ale funcţionarilor publici în anul 2007. 

(2) Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele şi alte drepturi. 

Art. 2. – Prezenta ordonanţă se aplică funcţionarilor publici numiţi în temeiul Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 

Art. 3. – Gestiunea sistemului de salarizare a funcţionarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare şi în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii. 

CAPITOLUL II

Elementele sistemului de salarizare a funcţionarilor publici

SECŢIUNEA 1

Salarii de bază

Art. 4. – Salariul de bază se stabileşte în funcţie de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcţiei publice, şi, după caz, de gradul profesional al funcţiei publice, precum şi în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor nr. 1–6. 

Art. 5. – (1) Pentru funcţiile publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici şi pentru funcţia publică de conducere de secretar al unităţii administrativ-teritoriale, salariile de bază sunt stabilite în anexele la prezenta ordonanţă. 

(2) Pentru fiecare grad profesional al funcţiei publice de execuţie se stabilesc 3 trepte de salarizare, potrivit anexelor la prezenta ordonanţă. 

(3) Funcţiile publice de execuţie de grad profesional debutant au un singur nivel al salariilor de bază prevăzute în anexele la prezenta ordonanţă. 

(4) Până la adoptarea sistemului unitar de salarizare pentru funcţionarii publici, funcţionarii publici de conducere îşi păstrează nivelul salariilor de bază ale funcţiilor publice de execuţie corespunzătoare, la care se adaugă indemnizaţia de conducere, cu excepţiile prevăzute de prezenta ordonanţă. 

Art. 6. – (1) Salariile de bază ale funcţionarilor publici aflaţi în corpul de rezervă şi care sunt redistribuiţi într-o funcţie publică, în condiţiile legii, sunt cele corespunzătoare gradului profesional şi treptei de salarizare avute la data intrării în corpul de rezervă. 

(2) Salariile de bază ale persoanelor care ocupă o funcţie publică de execuţie, în condiţiile legii, se stabilesc la nivelul treptei 3 de salarizare, corespunzătoare categoriei, clasei şi gradului profesional în care acestea sunt numite. 

(3) Funcţionarii publici promovaţi pe o funcţie publică de execuţie de un grad profesional superior celui deţinut beneficiază de salariile de bază prevăzute în anexele la prezenta ordonanţă, pentru gradul profesional în care promovează, la treapta 3 de salarizare. Dacă funcţionarul public are un salariu de bază mai mare decât cel prevăzut la treapta 3 de salarizare, salariul de bază de care beneficiază după promovarea în gradul profesional se stabileşte potrivit treptei de salarizare imediat superioară care asigură o creştere salarială. 

(4) Funcţionarii publici care ocupă, în condiţiile legii, o funcţie publică de conducere beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcţia publică de execuţie deţinută anterior, la care se adaugă indemnizaţia de conducere. În situaţia în care salariul de bază prevăzut pentru funcţia publică de execuţie deţinută anterior este mai mic decât salariul de bază al funcţiei publice de execuţie aferente funcţiei publice de conducere vacante, prevăzută în statul de funcţii, funcţionarul public va beneficia de acesta. De această prevedere beneficiază şi funcţionarii publici numiţi în funcţii publice de conducere anterior anului 2007, drepturile salariale urmând a fi acordate de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe. 

(5) Pentru candidaţii declaraţi admişi la concursul pentru ocuparea unei funcţii publice de conducere, care nu au avut anterior calitatea de funcţionar public, salariul de bază se stabileşte prin actul administrativ al ordonatorului de credite, la nivelul de finanţare prevăzut în statul de funcţii. 

(6) Funcţionarii publici care se transferă beneficiază de un salariu de bază corespunzător treptei de salarizare deţinute, potrivit autorităţii sau instituţiei publice la care se transferă, conform anexelor la prezenta ordonanţă, cu excepţia cazului în care funcţionarul public se transferă la cerere într-o funcţie publică de nivel inferior, situaţie în care salariul de bază şi treapta de salarizare sunt cele prevăzute pentru funcţia publică vacantă respectivă. 

Art. 7. – (1) Salariile de bază ale funcţionarilor publici numiţi în funcţii publice specifice se stabilesc de ordonatorii principali de credite prin asimilare cu salariile de bază ale funcţionarilor publici numiţi în funcţii publice generale, în raport cu categoria, clasa şi, după caz, gradul profesional ale funcţiei publice, cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. 

(2) În situaţia în care funcţiile publice specifice au fost avizate de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici prin echivalare cu funcţii publice generale până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, salariile de bază ale funcţionarilor publici numiţi în funcţii publice specifice se stabilesc potrivit avizului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. 

Art. 8. – (1) Pentru rezultate deosebite obţinute în activitatea desfăşurată, ordonatorul de credite poate acorda, în limita a 20% din numărul de posturi corespunzătoare funcţiilor publice, prevăzut în statul de funcţii, un salariu de merit lunar de până la 15% din salariul de bază, care face parte din acesta şi care constituie bază de calcul pentru sporuri şi alte drepturi care se acordă în raport cu salariul de bază. Ordonatorii principali de credite care au în subordine unităţi bugetare cu un număr redus de funcţii publice pot aproba ca încadrarea în numărul maxim de beneficiari de salariu de merit şi în proporţiile stabilite pentru funcţiile publice de execuţie să se facă la nivelul unităţilor respective luate împreună; repartizarea numărului de beneficiari de salariu de merit pe unităţile luate în calcul, în acest caz, se face de către ordonatorul principal de credite. 

(2) Salariile de merit se acordă funcţionarilor publici încadraţi pe funcţii publice de execuţie în proporţie de cel puţin două treimi din numărul total al funcţiilor publice stabilit în condiţiile alin. (1). 

(3) Funcţionarii publici care beneficiază de salariu de merit se stabilesc, pe baza rezultatelor obţinute în activitatea desfăşurată în anul anterior, în luna ianuarie. 

(4) Pot beneficia de salariu de merit funcţionarii publici care nu au fost sancţionaţi şi cei a căror sancţiune a fost radiată de drept, potrivit legii. Ordonatorii de credite pot stabili, cu consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative ale funcţionarilor publici, criterii suplimentare pentru acordarea salariilor de merit. 

(5) În cazul în care intervin modificări ale raportului de serviciu din motive care nu sunt imputabile funcţionarului public, inclusiv modificarea raportului de serviciu prin promovarea funcţionarului public în cauză, salariul de merit acordat se menţine până la expirarea perioadei pentru care a fost stabilit. 

(6) În cazul în care raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici care beneficiază de salariu de merit încetează sau se suspendă, salariile de merit se redistribuie, începând cu data de întâi a lunii următoare, altor funcţionari publici care îndeplinesc condiţiile pentru acordare. 

(7) Pentru funcţionarii publici salariul de merit se poate acorda după o perioadă de cel puţin 6 luni de la angajare. 

(8) Funcţionarii publici debutanţi nu pot beneficia de salariu de merit. 

Art. 9. – (1) Promovarea, în condiţiile legii, a persoanelor încadrate în funcţia de debutant se face prin transformarea postului pe care acestea sunt încadrate. În termenul prevăzut de lege, autorităţile şi instituţiile publice vor comunica Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici modificările respective. 

(2) Promovarea, în condiţiile legii, a funcţionarilor publici încadraţi pe funcţii publice cu nivel de studii inferior, care au absolvit studii de nivel superior în specialitatea în care îşi desfăşoară activitatea, se face prin transformarea postului pe care aceştia sunt încadraţi, cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. 

(3) Funcţionarii publici care absolvă o formă de învăţământ superior de lungă sau de scurtă durată, încadraţi pe funcţii publice cu nivel de studii inferior, se numesc, prin examen, într-o funcţie publică de execuţie, un grad profesional şi o treaptă de salarizare care să le asigure acestora o creştere de până la 20% a salariului de bază avut anterior. Examenul se organizează de autoritatea sau de instituţia publică în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public, pe baza unui regulament-cadru aprobat prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. În cazul în care, după aplicarea procentului de 20%, salariul de bază astfel stabilit se situează sub nivelul prevăzut pentru gradul profesional asistent, treapta de salarizare 3, se va acorda salariul de bază de la acest nivel. 

Art. 10. – Funcţionarul public care exercită cu caracter temporar pe o perioadă mai mare de 30 de zile, în condiţiile legii, o funcţie publică corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici sau categoriei funcţionarilor publici de conducere are dreptul la salariul de bază corespunzător funcţiei publice exercitate temporar, astfel cum este prevăzut în statul de funcţii. 

SECŢIUNEA a 2-a

Sporuri

Art. 11. – (1) Funcţionarii publici salarizaţi potrivit prezentei ordonanţe beneficiază de un spor de vechime în muncă de până la 25%, calculat la salariul de bază corespunzător timpului lucrat în program normal de lucru, astfel:

(2) Sporul corespunzător vechimii în muncă se plăteşte cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea în muncă prevăzută la tranşa respectivă. 

(3) Pentru acordarea sporului de vechime în muncă, autoritatea sau instituţia publică va lua în considerare integral şi perioadele lucrate anterior în alte domenii de activitate decât cele bugetare. 

Art. 12. – Funcţionarii publici care, potrivit programului normal de lucru, îşi desfăşoară activitatea în timpul nopţii, între orele 22,00–6,00, beneficiază pentru orele lucrate în acest interval de un spor pentru munca prestată în timpul nopţii de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore din timpul său zilnic de lucru sau cel puţin 30% din timpul său lunar de lucru. 

Art. 13. – (1) Pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru de funcţionarii publici numiţi în funcţii publice de execuţie, de conducere sau din categoria înalţilor funcţionari publici au dreptul la recuperare sau la plata unui spor din salariul de bază, după cum urmează:

a) 75% din salariul de bază pentru primele două ore de depăşire a duratei normale a zilei de lucru;

b) 100% din salariul de bază pentru orele următoare. Cu spor de 100% se plătesc şi orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează. 

(2) Munca peste durata normală a timpului de lucru poate fi prestată şi sporurile prevăzute la alin. (1) se pot plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă sau aprobată, după caz, de superiorul ierarhic, fără a se depăşi 360 de ore anual. 

Art. 14. – Funcţionarii publici care posedă titlul ştiinţific de „doctor“ beneficiază de un spor pentru titlul ştiinţific de 15% din salariul de bază, dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care posedă titlul ştiinţific respectiv, care se plăteşte cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a solicitat acordarea acestuia. 

Art. 15. – (1) Sporul de confidenţialitate se acordă funcţionarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum şi funcţionarilor publici din cadrul Administraţiei Prezidenţiale, Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcţiilor subordonate ministrului delegat pentru comerţ din cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului, Consiliului Legislativ. 

(2) Categoriile de funcţionari publici, cuantumurile sporului de confidenţialitate şi condiţiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat. 

Art. 16. – (1) Sporul pentru condiţii vătămătoare, de până la 10% din salariul de bază, se acordă funcţionarilor publici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice în care funcţionează instalaţii care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvenţă produse de emiţători pentru comunicaţii, instalaţii de microunde, instalaţii de curenţi de înaltă frecvenţă sau staţii de bruiaj. 

(2) Categoriile de funcţionari publici, cuantumul sporului prevăzut la alin. (1) şi condiţiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat. 

(3) Locurile de muncă pentru care se acordă sporul prevăzut la alin. (1) vor fi stabilite pe baza buletinelor de determinare emise de către autorităţile abilitate în acest sens. 

Art. 17. – (1) Funcţionarii publici din cadrul Oficiului pentru Migraţia Forţei de Muncă, care participă la selecţia şi recrutarea forţei de muncă pentru lucrul în străinătate, pot beneficia de un spor de până la 5% din salariul de bază. 

(2) Categoriile de funcţionari publici, cuantumurile sporului prevăzut la alin. (1) şi condiţiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat. 

SECŢIUNEA a 3-a

Premii

Art. 18. – (1) Pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un premiu anual, egal cu salariul mediu lunar de bază realizat în anul pentru care se face premierea. 

(2) Premiul anual se plăteşte în anul următor celui pentru care se face premierea. 

(3) Pentru funcţionarii publici care nu au lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporţional cu perioada lucrată şi se stabileşte luându-se în calcul media salariilor de bază realizate în perioada în care au desfăşurat activitate, raportat la 12 luni. 

(4) Ordonatorii de credite pot reduce sau pot anula premiul anual în cazul funcţionarilor publici care în cursul anului pentru care se acordă premiul au fost sancţionaţi disciplinar. 

Art. 19. – (1) Ordonatorii de credite pot acorda premii lunare în limita a 10% din cheltuielile cu salariile aferente funcţiilor publice prevăzute în statul de funcţii, cu încadrarea în fondurile aprobate anual prin buget cu această destinaţie. Premiile se pot acorda în cursul anului funcţionarilor publici care au realizat sau care au participat direct la obţinerea unor rezultate în activitate, apreciate ca valoroase. Sumele neconsumate pot fi utilizate în lunile următoare, în cadrul aceluiaşi an bugetar. 

(2) Ordonatorii principali de credite pot acorda premii în limită de până la 5% din cheltuielile cu salariile aferente funcţiilor publice prevăzute în statul de funcţii, din economiile realizate prin reducerea cheltuielilor cu salariile, fără a depăşi valoarea economiilor realizate. Premiile se pot acorda în cursul anului funcţionarilor publici care au realizat sau care au participat direct la obţinerea unor rezultate în activitate apreciate ca valoroase. 

(3) Premiile individuale se stabilesc de către ordonatorii de credite în limita sumelor alocate cu această destinaţie de către ordonatorii principali de credite, cu consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, cu consultarea reprezentanţilor funcţionarilor publici, acolo unde nu sunt astfel de organizaţii sindicale. 

Art. 20. – (1) Autorităţile şi instituţiile publice care au dreptul de a constitui un fond de stimulare potrivit legii pot acorda stimulente funcţionarilor publici, în limitele prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare. Modul de constituire din fiecare sursă şi condiţiile de utilizare a fondului de stimulare se stabilesc cu consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative, prin hotărâre a Guvernului. 

(2) Până la intrarea în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la alin. (1), rămân aplicabile reglementările existente privind constituirea şi condiţiile de utilizare a fondurilor pentru stimularea personalului. 

Art. 21. – Consiliile locale pot constitui, în limita a 5% din cheltuielile cu salariile aferente anului respectiv pentru funcţiile publice prevăzute în statul de funcţii, un fond de premiere, în cazul în care veniturile curente acoperă în totalitate cheltuielile de personal, inclusiv acest fond de premiere. Fondul de premiere poate fi utilizat, conform criteriilor şi condiţiilor stabilite prin hotărâre a consiliului local, în luna decembrie a anului respectiv. 

SECŢIUNEA a 4-a

Alte drepturi

Art. 22. – (1) Funcţionarii publici au dreptul anual la un concediu de odihnă plătit, în raport cu vechimea lor în muncă, după cum urmează:

(2) Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an calendaristic, integral sau fracţionat. În cazul în care programarea concediului se face fracţionat, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice este obligat să stabilească programarea astfel încât una dintre fracţiuni să fie de cel puţin 15 zile lucrătoare, neîntreruptă. La solicitarea motivată a funcţionarului public, se pot acorda fracţiuni neîntrerupte mai mici de 15 zile lucrătoare. 

(3) În cazul în care funcţionarul public, din motive justificate, nu poate efectua, integral sau parţial, concediul de odihnă la care avea dreptul în anul calendaristic respectiv, cu acordul persoanei în cauză, autoritatea sau instituţia publică este obligată să acorde concediul de odihnă neefectuat, până la sfârşitul anului următor. 

(4) Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă în cazul încetării raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici. 

(5) Funcţionarii publici beneficiază, pe perioada efectuării concediului anual de odihnă la care sunt îndreptăţiţi conform legii, de o indemnizaţie pentru concediul de odihnă. La determinarea indemnizaţiei de concediu de odihnă se vor lua în calcul, pe lângă salariul de bază, şi sporurile de care beneficiază, potrivit legii. 

(6) La cererea funcţionarului public, indemnizaţia de concediu de odihnă se plăteşte de către autoritatea sau instituţia publică cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu. 

(7) Celelalte prevederi ale Hotărârii Guvernului nr. 250/1992 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale salariaţilor din administraţia publică, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare, republicată, cu modificările ulterioare, rămân în vigoare. 

Art. 23. – (1) La plecarea în concediul de odihnă funcţionarii publici au dreptul, pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu. 

(2) În cazul în care concediul de odihnă se efectuează fracţionat, potrivit legii, prima prevăzută la alin. (1) se acordă odată cu indemnizaţia de concediu cuvenită pentru fracţiunea cea mai mare. 

(3) Funcţionarii publici care în cursul anului nu au putut efectua concediul de odihnă beneficiază de prima prevăzută la alin. (1) în luna decembrie. 

(4) Pentru funcţionarii publici care nu au lucrat tot timpul anului în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice prima de concediu se acordă proporţional cu perioada în care au lucrat în cadrul acestora, luându-se în calcul salariul de bază brut din ultima lună de activitate anterioară plecării în concediu. 

Art. 24. – În afara concediului de odihnă, funcţionarii publici mai au dreptul, în condiţiile legii, la zile de concediu plătit în cazul următoarelor evenimente familiale deosebite:

a) căsătoria funcţionarului public – 5 zile lucrătoare;

b) naşterea sau căsătoria unui copil – 3 zile lucrătoare;

c) decesul soţiei/soţului funcţionarului public sau al unei rude de până la gradul al III-lea a funcţionarului public ori a soţului/soţiei acestuia, inclusiv – 3 zile lucrătoare;

d) controlul medical anual – o zi lucrătoare. 

Art. 25. – Pe perioada în care funcţionarii publici sunt trimişi în delegaţie în alte localităţi decât cea în care îşi desfăşoară activitatea, autorităţile sau instituţiile publice le acordă indemnizaţii de delegare şi le decontează cheltuielile de transport şi de cazare, în condiţiile stabilite pentru personalul din instituţiile publice. 

Art. 26. – (1) Când detaşarea sau mutarea temporară în cadrul altui compartiment se face pe o funcţie publică la care este stabilit un salariu de bază mai mare, funcţionarii publici detaşaţi sau trecuţi temporar în altă activitate au dreptul la acest salariu în condiţiile prevăzute de lege. 

(2) Pe perioada detaşării sau mutării temporare în cadrul altui compartiment funcţionarii publici primesc, pe lângă salariul de bază stabilit potrivit alin. (1), şi celelalte drepturi ce se acordă personalului din cadrul autorităţii sau instituţiei publice respective. 

(3) Drepturile ce se acordă pe timpul detaşării sau mutării temporare în cadrul altui compartiment se suportă de autoritatea sau instituţia publică în care funcţionarul public respectiv îşi desfăşoară activitatea. 

Art. 27. – (1) Funcţionarul public mutat, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice, în altă localitate are dreptul la:

a) rambursarea costului transportului pentru el şi membrii familiei sale, precum şi pentru bunurile din gospodăria sa;

b) plata unei indemnizaţii egale cu salariul de bază net din ultima lună;

c) un concediu plătit de 5 zile lucrătoare, în vederea mutării efective, acordat la cererea sa. 

(2) Mutarea în altă localitate se va putea face, în toate cazurile, numai cu asigurarea unei locuinţe de serviciu, în condiţiile legii. 

Art. 28. – (1) De drepturile prevăzute la art. 27 alin. (1) lit. c) beneficiază şi funcţionarii publici care solicită să fie transferaţi la altă autoritate sau instituţie publică situată într-o localitate diferită de cea de domiciliu, dacă în cererea de transfer s-a făcut această menţiune. 

(2) Plata drepturilor respective se suportă de autoritatea sau instituţia publică la care se face transferul. 

Art. 29. – (1) La încadrarea într-o autoritate sau instituţie publică din altă localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea studiilor funcţionarii publici beneficiază de o indemnizaţie de instalare egală cu un salariu de bază corespunzător funcţiei publice de debutant în care urmează să fie încadraţi. 

(2) Indemnizaţia de instalare poate fi egală cu două salarii de bază pentru acele localităţi unde atragerea specialiştilor se face cu mare greutate. Lista localităţilor respective se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Administraţiei şi Internelor, după consultarea organizaţiilor sindicale din administraţia publică. 

(3) Funcţionarii publici care au beneficiat de indemnizaţia de instalare şi care ulterior au demisionat sau au încetat raporturile de serviciu din motive imputabile lor înainte de împlinirea unui an de la instalare vor restitui, în condiţiile legii, indemnizaţia primită, calculată proporţional cu perioada rămasă până la expirarea termenului de un an. 

Art. 30. – (1) Funcţionarii publici care îşi continuă studiile în vederea promovării în clasă beneficiază de concedii de studii potrivit legii. În cazul în care conducătorul autorităţii sau instituţiei publice apreciază că studiile sunt utile autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionarul public îşi desfăşoară activitatea, pe perioada concediului de studii acordat, în limita a 30 de zile lucrătoare anual din acesta, funcţionarului public respectiv i se plătesc salariul de bază corespunzător funcţiei publice deţinute şi, după caz, sporul de vechime. 

(2) Funcţionarii publici care urmează o formă de specializare sau de perfecţionare beneficiază de drepturile şi au obligaţiile prevăzute de Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 

CAPITOLUL III

Litigii

Art. 31. – (1) Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, sporurilor, premiilor şi a altor drepturi, care se acordă potrivit prevederilor prezentei ordonanţe, este de competenţa ordonatorilor de credite. 

(2) Contestaţia poate fi depusă în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarului public. 

(3) Ordonatorii de credite vor soluţiona contestaţiile în termen de 10 zile de la înregistrare, cu avizul organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de autoritate ori instituţie publică sau, după caz, cu avizul reprezentanţilor funcţionarilor publici, acolo unde nu sunt astfel de organizaţii sindicale. 

(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii. 

CAPITOLUL IV

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 32. – Prevederile prezentei ordonanţe se aplică şi personalului vamal care are calitatea de funcţionar public. 

Art. 33. – (1) Avansarea în treapta de salarizare imediat superioară se face prin transformarea posturilor ocupate de cei care îndeplinesc condiţiile de avansare, după aprobarea bugetului, la propunerea şefului compartimentului în care lucrează funcţionarul public, cu aprobarea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice. 

(2) La avansarea în treapta de salarizare imediat superioară se ţine seama de performanţele profesionale, concretizate prin rezultatele obţinute în activitatea profesională, notate cel puţin cu calificativul „bun“ în anul precedent. Vechimea minimă necesară pentru avansarea în treapta de salarizare imediat superioară este de 2 ani. 

(3) În mod excepţional, vechimea minimă prevăzută la alin. (2) poate fi redusă la un an de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice. 

(4) La calculul vechimii prevăzute la alin. (2) se ia în calcul şi vechimea în treapta de salarizare, respectiv gradul de salarizare, astfel cum au fost prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcţionarilor publici, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 228/2003, cu modificările ulterioare, de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004 privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice, aprobată prin Legea nr. 9/2005, respectiv de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 76/2005, cu modificările ulterioare, şi de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 417/2006. 

(5) Funcţionarii publici care ocupă funcţia publică de conducere pot avansa în treapta de salarizare imediat superioară celei care s-a luat în calcul la stabilirea drepturilor salariale, cu aplicarea dispoziţiilor alin. (1)–(4). 

Art. 34. – Salariul de bază al înalţilor funcţionari publici şi al funcţionarilor publici de conducere eliberaţi din funcţie, din motive neimputabile, numiţi în condiţiile legii într-o funcţie publică de execuţie vacantă, pentru care îndeplinesc condiţiile prevăzute în fişa postului, se stabileşte la nivelul aferent postului vacant prevăzut în anexa corespunzătoare autorităţii sau instituţiei publice unde au fost numiţi. 

Art. 35. – (1) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici acordă asistenţă de specialitate, coordonează metodologic şi controlează modul de aplicare a dispoziţiilor prezentei ordonanţe. 

(2) Controlul aplicării prevederilor legale privind salarizarea funcţionarilor publici se realizează şi de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi de Ministerul Finanţelor Publice, potrivit atribuţiilor din domeniul de activitate al acestor instituţii publice. 

Art. 36. – (1) Salariile funcţionarilor publici sunt brute şi impozabile, potrivit legii. 

(2) Data plăţii salariului se stabileşte în conformitate cu prevederile legale în vigoare. 

Art. 37. – (1) Salariile funcţionarilor publici se plătesc înaintea oricăror alte obligaţii de plată ale autorităţii sau instituţiei publice. 

(2) Salariile funcţionarilor publici nu pot face obiectul unei executări silite sau al altei măsuri administrative ori judiciare decât în condiţiile legii. 

(3) Salariile funcţionarilor publici nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunţări, cu excepţia reţinerilor din salariu efectuate în conformitate cu prevederile legale. Orice limitare sau renunţare efectuată cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută. 

Art. 38. – Funcţionarii publici ale căror raporturi de serviciu au fost suspendate în condiţiile legii şi care îşi reiau activitatea după data de 1 ianuarie 2007 vor beneficia de salariile de bază prevăzute de prezenta ordonanţă, după parcurgerea procedurii de reîncadrare aplicate funcţionarilor publici în anul 2005, cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. 

Art. 39. – Pentru funcţionarii publici şi posturile corespunzătoare funcţiilor publice specifice, preluate de Ministerul Finanţelor Publice de la Ministerul Integrării Europene în condiţiile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 228/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se păstrează salariile de bază şi celelalte drepturi salariale acordate până la data de 31 decembrie 2006. 

Art. 40. – Funcţionarii publici care la data de 31 decembrie 2006 au salariul de bază mai mare decât salariul de bază stabilit potrivit prezentei ordonanţe îşi păstrează salariul de bază avut. 

Art. 41. – Funcţionarii publici beneficiază şi de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislaţia specifică autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea. 

Art. 42. – (1) Preşedintele, vicepreşedintele şi membrii comisiilor pentru protecţia copilului, constituite potrivit legii, au dreptul la o indemnizaţie de şedinţă al cărei cuantum se stabileşte prin hotărâre a consiliului judeţean sau prin hotărâre a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi nu poate depăşi 5% din indemnizaţia preşedintelui consiliului judeţean, respectiv a primarului de sector. 

(2) Secretarul comisiei pentru protecţia copilului beneficiază de o indemnizaţie al cărei cuantum este de 75% din cea acordată unui membru al acestei comisii. 

Art. 43. – (1) Funcţiile publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici, vacante sau temporar vacante, pot fi ocupate în condiţiile art. 80 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 

(2) Persoanele care au ocupat funcţia publică de prefect sau de subprefect în temeiul art. 45 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 417/2006, pot fi menţinute în aceste funcţii până la ocuparea acestora, în cursul anului 2007, prin concurs. În acest caz se va iniţia cu celeritate procedura de organizare a concursului, în condiţiile legii. 

Art. 44. – (1) În mod excepţional, în cazul în care la concursul organizat potrivit legii pentru intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici nu se înscriu candidaţi care îndeplinesc condiţia prevăzută la art. 15 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pot candida şi persoane care nu îndeplinesc această condiţie. 

(2) În situaţia prevăzută la alin. (1), persoana declarată admisă îşi poate păstra calitatea de înalt funcţionar public dacă, în termen de maximum 2 ani de la data numirii în funcţie în urma concursului, absolvă programele de formare specializată pentru ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici, organizate în condiţiile legii, sub sancţiunea eliberării din funcţie în cazul neîndeplinirii acestei condiţii în termenul prevăzut. 

Art. 45. – În anul 2007, promovarea funcţionarilor publici în grad profesional se face, în condiţiile legii, în perioada iulie 2007–septembrie 2007, în limita funcţiilor publice rezervate promovării prin planul de ocupare a funcţiilor publice, pe baza normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului. 

Art. 46. – (1) Ordonatorii principali de credite pot aproba transformarea posturilor vacante până la data de 1 septembrie 2007, în limita numărului maxim de posturi prevăzut în anexele la Legea bugetului de stat pe anul 2007 nr. 486/2006 şi la Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2007 nr. 487/2006, cu încadrarea în nivelul alocaţiilor bugetare aprobate pentru cheltuielile cu salariile. 

(2) Transformarea posturilor în condiţiile alin. (1), precum şi a posturilor vacante din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice din administraţia publică locală se face în condiţiile legii, pe răspunderea ordonatorilor principali de credite. 

(3) Transformarea prin modificarea în ceea ce priveşte calitatea posturilor se face cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în condiţiile legii. Fac excepţie de la obţinerea avizului Administraţia Prezidenţială, Camera Deputaţilor, Senatul, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Curtea Constituţională, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Consiliul Superior al Magistraturii şi Consiliul Concurenţei. 

(4) Ordonatorii principali de credite vor comunica trimestrial Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici şi Ministerului Finanţelor Publice situaţia centralizată a transformărilor de posturi efectuate în condiţiile legii. 

Art. 47. – Autorităţile şi instituţiile publice care nu au obţinut avizele de reîncadrare potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 2/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 417/2006, sunt obligate ca, în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, să transmită Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici documentaţia necesară avizării. 

Art. 48. – Prezenta ordonanţă se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu dispoziţiile actelor normative speciale care reglementează salarizarea şi alte drepturi pentru personalul bugetar. 

Art. 49. – Anexele nr. 1–6*) fac parte integrantă din prezenta ordonanţă. 

Art. 50. – Prezenta ordonanţă se aplică începând cu luna ianuarie 2007. 

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul administraţiei şi internelor,

Vasile Blaga

Preşedintele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici,

József Birtalan

Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei,

Gheorghe Barbu

Ministrul finanţelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucureşti, 24 ianuarie 2007. 

Nr. 6.