Ordonanţa Guvernului nr. 6/2004

M. Of. nr. 82 din 30 ianuarie 2004

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

O R D O N A N Ţ Ă

privind transferurile transfrontaliere

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 pct. II. 7 din Legea nr. 559/2003 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

ARTICOLUL 1

Sfera de aplicare şi interdicţii

(1) Prezenta ordonanţă se aplică transferurilor transfrontaliere definite la art. 2 alin. (1) lit. c), care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) sunt realizate între România şi statele membre ale Uniunii Europene şi celelalte state aparţinând Spaţiului Economic European, denumite în continuare state membre;

b) sunt denominate în moneda naţională (leu), în moneda unui stat membru sau în euro;

c) sunt ordonate de persoane fizice sau juridice altele decât cele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a) şi b);

d) la executarea transferului participă o instituţie, în înţelesul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a), situată în România;

e) valoarea transferului nu este mai mare decât echivalentul a 50.000 euro.

(2) Persoanele fizice nu pot presta servicii de transfer monetar pe teritoriul României sau în afara acestuia.

ARTICOLUL 2

Definiţii

(1) În înţelesul prezentei ordonanţe, expresiile utilizate au următoarele semnificaţii:

a) instituţie − orice persoană juridică ce execută cu titlu profesional transferuri transfrontaliere în cadrul activităţii sale obişnuite, în special o instituţie de credit sau o societate care prestează servicii poştale, inclusiv sucursalele acestora;

b) instituţie de natură financiară − o societate de asigurare, inclusiv de asigurări de viaţă, de reasigurare şi o societate mutuală care desfăşoară activitate de asigurare, un organism de plasament colectiv în valori mobiliare, închis sau deschis, organizat ca societate comercială sau ca fond fără personalitate juridică, o societate de servicii de investiţii financiare şi orice altă entitate a cărei activitate este similară activităţilor desfăşurate de aceste entităţi sau a cărei activitate principală o constituie achiziţionarea de active financiare ori transformarea creanţelor financiare;

c) transfer transfrontalier − operaţiunea realizată la iniţiativa unui ordonator prin intermediul unei instituţii sau unei sucursale a unei instituţii, situată într-un stat, în scopul punerii la dispoziţie beneficiarului a unei sume de bani, prin creditarea unui cont sau prin predarea sumei în numerar, la o instituţie sau la o sucursală a unei instituţii, situată în alt stat;

d) ordin de transfer transfrontalier − instrucţiune necondiţionată de executare a unui transfer transfrontalier, dată direct de ordonator instituţiei sale, în formă scrisă, orală sau electronică, cu condiţia ca forma să fie acceptată de instituţie;

e) ordonator − persoană fizică sau juridică care ordonă executarea unui transfer transfrontalier în favoarea unui beneficiar;

f) beneficiar − destinatarul final al unui transfer transfrontalier, căruia îi sunt puse la dispoziţie fondurile aferente transferului într-un alt stat decât cel în care a fost emis ordinul, fie prin creditarea unui cont la care acesta are acces, fie prin predarea către acesta a unei sume în numerar;

g) instituţie intermediară − o instituţie, alta decât instituţia ordonatorului sau cea a beneficiarului, care participă la executarea unui transfer transfrontalier;

h) client − ordonator sau, după caz, beneficiar, în funcţie de context;

i) data acceptării − data îndeplinirii tuturor condiţiilor cerute de o instituţie pentru a executa un ordin de transfer transfrontalier, condiţii incluzând printre altele existenţa unor fonduri suficiente şi disponibile ale ordonatorului, precizarea detaliilor necesare pentru executarea ordinului şi, după caz, existenţa documentelor care justifică efectuarea transferului transfrontalier;

j) rata dobânzii de referinţă − rata dobânzii în funcţie de care se stabileşte nivelul compensaţiei, care reprezintă rata dobânzii legale pentru obligaţiile băneşti stabilită potrivit legii române, dacă nu se prevede altfel în contract; pentru transferurile denominate în moneda unui stat membru sau în euro rata dobânzii legale va fi cea stabilită potrivit legii române pentru relaţiile economice internaţionale.

(2) Ordonatorul şi beneficiarul unui transfer transfrontalier pot fi una şi aceeaşi persoană.

(3) În sensul prezentei ordonanţe, sucursalele unei instituţii situate în state diferite, care participă la executarea unui ordin de transfer transfrontalier, vor fi considerate instituţii separate.

CAPITOLUL II

Obligaţii referitoare la transparenţa condiţiilor aplicabile transferurilor transfrontaliere

ARTICOLUL 3

Informaţii prealabile

(1) Instituţiile sunt obligate să pună la dispoziţie clienţilor lor, actuali sau potenţiali, informaţii în scris cu privire la condiţiile generale de realizare a transferurilor transfrontaliere, într-o formă uşor de înţeles. Informaţiile pot fi furnizate şi prin intermediul mijloacelor electronice, dacă instituţia poate oferi servicii pe această cale.

(2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) vor include cel puţin următoarele:

a) termenul necesar pentru creditarea fondurilor în contul instituţiei beneficiarului, atunci când un ordin de transfer transfrontalier dat instituţiei este executat, cu indicarea clară a momentului de la care acesta începe să curgă;

b) termenul necesar de la primirea unui transfer transfrontalier, pentru ca fondurile creditate în contul instituţiei beneficiarului să fie creditate în contul beneficiarului sau să fie puse la dispoziţie acestuia sub formă de numerar;

c) modalitatea de calcul al comisioanelor şi al altor costuri aferente care cad în sarcina clientului şi sunt datorate instituţiei, atât în cazul executării unui transfer transfrontalier, cât şi în cazul primirii unui astfel de transfer;

d) data valutei utilizate de instituţie, dacă este cazul;

e) indicarea cursurilor de schimb utilizate;

f) indicarea procedurii de soluţionare a diferendelor la care clienţii pot apela şi modalitatea de acces la aceasta.

(3) În condiţiile generale prevăzute la alin. (1) se va indica şi faptul că se prezumă că ordonatorul va suporta costurile legate de transferul transfrontalier şi vor fi prezentate posibilităţile pe care acesta le are de a dispune ca aceste costuri să fie suportate parţial sau total de către beneficiar.

(4) Condiţiile generale pe care instituţia le-a făcut publice conform alin. (1) se aplică tuturor transferurilor transfrontaliere care fac obiectul prezentei ordonanţe, dacă prin contractul încheiat cu clientul nu se prevăd condiţii diferite.

ARTICOLUL 4

Informaţii ulterioare

(1) Ulterior executării sau primirii unui transfer transfrontalier, instituţiile sunt obligate să pună la dispoziţie clienţilor lor, cu excepţia cazului în care clientul a renunţat expres la acest drept, informaţii în scris, într-o formă uşor de înţeles, din care să rezulte că transferul a fost finalizat. Informaţiile pot fi furnizate şi prin intermediul mijloacelor electronice, dacă instituţia poate oferi servicii pe această cale.

(2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) vor cuprinde cel puţin următoarele:

a) o referinţă care să permită clientului identificarea transferului transfrontalier;

b) valoarea iniţială a transferului transfrontalier;

c) valoarea tuturor comisioanelor şi a celorlalte costuri aferente, suportate de către client;

d) data valutei utilizate de instituţie, dacă este cazul.

(3) În cazul în care ordonatorul a specificat faptul că beneficiarul urmează să suporte parţial sau integral costurile legate de transferul transfrontalier, beneficiarul va fi informat cu privire la aceasta de către instituţia sa.

(4) În cazul în care orice sumă legată de transferul transfrontalier a făcut obiectul unui schimb valutar, instituţia care a realizat acest schimb îl va informa pe clientul său asupra cursului de schimb utilizat.

CAPITOLUL III

Obligaţii minime ale instituţiilor referitoare la executarea transferurilor transfrontaliere

ARTICOLUL 5

Angajamente specifice ale instituţiei

(1) Cu excepţia cazului în care nu doresc să realizeze operaţiunea, instituţiile sunt obligate să pună la dispoziţie clienţilor lor, dacă aceştia solicită acest lucru, o ofertă scrisă sau transmisă prin intermediul mijloacelor electronice, dacă instituţia poate oferi servicii pe această cale, ofertă care să conţină condiţiile specifice aplicabile unui ordin de transfer ale cărui destinaţie şi valută au fost precizate de către client. Atunci când aceste condiţii sunt identice cu condiţiile generale aplicabile transferurilor transfrontaliere, oferta poate fi înlocuită cu o copie de pe aceste condiţii generale.

(2) În condiţiile specifice prevăzute la alin. (1) trebuie să se indice cel puţin termenul limită până la care sumele aferente transferului transfrontalier urmează să fie creditate în contul instituţiei beneficiarului şi costurile aferente, mai puţin cele legate de cursul de schimb valutar care va fi utilizat.

(3) Oferta transmisă potrivit alin. (1) va fi fermă pentru instituţie pentru un interval de 5 zile bancare lucrătoare de la data la care aceasta a fost adusă la cunoştinţă clientului, dacă nu a intervenit o situaţie de forţă majoră.

ARTICOLUL 6

Obligaţii referitoare la timpul necesar executării transferurilor transfrontaliere

(1) Instituţia ordonatorului este obligată să execute transferul transfrontalier în termenul limită agreat de comun acord cu ordonatorul.

(2) În cazul în care fondurile nu au fost creditate în contul instituţiei beneficiarului în termenul limită agreat sau, în absenţa unui acord în acest sens, creditarea nu s-a realizat până la sfârşitul celei de-a 5-a zi bancare lucrătoare care urmează datei acceptării ordinului de transfer transfrontalier, instituţia ordonatorului va datora ordonatorului o compensaţie.

(3) Compensaţia va consta în plata unei dobânzi calculate prin aplicarea ratei dobânzii de referinţă asupra sumei aferente transferului transfrontalier pe intervalul de timp de la sfârşitul termenului limită agreat sau, în absenţa unui acord în acest sens, de la sfârşitul celei de-a 5-a zi ban care lucrătoare care urmează datei acceptării până la data la care fondurile sunt creditate în contul instituţiei beneficiarului.

(4) În termen de maximum două zile bancare lucrătoare de la data primirii fondurilor, instituţia ordonatorului este obligată să transfere către instituţia beneficiarului sau, după caz, către instituţia intermediară suma aferentă transferului, cu excepţia cazului în care instituţia beneficiarului ori instituţia intermediară respectivă notifică refuzul de executare a ordinului de transfer în termen de două zile bancare lucrătoare de la data primirii acestuia.

(5) Fiecare instituţie intermediară este obligată să execute ordinul de transfer transfrontalier în termen de cel mult două zile bancare lucrătoare de la data primirii sumei aferente transferului ori să notifice instituţiei de la care a primit instrucţiunile refuzul de a executa ordinul sau orice întârziere preconizată, în termen de două zile bancare lucrătoare de la data la care a primit ordinul de transfer, dacă nu se prevede altfel în instrucţiunile primite.

(6) În cazul în care neexecutarea transferului transfrontalier în termenul limită agreat sau, în absenţa unui acord în acest sens, până la sfârşitul celei de-a 5-a zi bancare lucrătoare care urmează datei acceptării ordinului de transfer este imputabilă unei instituţii intermediare, această instituţie va datora instituţiei ordonatorului o compensaţie calculată potrivit prevederilor alin. (3).

(7) Dacă instituţia care a primit fondurile aferente unui transfer transfrontalier nu este instituţia beneficiarului sau aceasta nu a notificat refuzul de a executa ordinul de transfer transfrontalier în termen de două zile bancare lucrătoare de la primirea fondurilor specificate în ordinul de transfer, instituţia respectivă este obligată să emită un nou ordin de transfer către instituţia beneficiarului sau către o altă instituţie intermediară, care să permită executarea transferului conform instrucţiunilor date de ordonator.

(8) Instituţia beneficiarului este obligată să pună la dispoziţie clientului său fondurile aferente transferului transfrontalier într-un termen limită agreat cu acesta.

(9) Dacă instituţia beneficiarului nu este în măsură să execute ordinul de transfer transfrontalier în termenul prevăzut la alin. (10), va informa, de îndată, instituţia de la care a primit ordinul şi, după caz, instituţia ordonatorului asupra motivelor care au determinat neexecutarea ordinului sau executarea cu întârziere a acestuia.

(10) În cazul în care fondurile nu au fost creditate în contul beneficiarului sau puse la dispoziţie acestuia sub formă de numerar în termenul limită agreat ori, în absenţa unui acord în acest sens, până la sfârşitul zilei bancare lucrătoare care urmează datei la care s-a creditat contul instituţiei beneficiarului, aceasta va datora beneficiarului o compensaţie.

(11) Compensaţia va consta în plata unei dobânzi calculate prin aplicarea ratei dobânzii de referinţă asupra sumei aferente transferului transfrontalier pe intervalul de timp de la sfârşitul termenului limită agreat sau, în absenţa unui acord în acest sens, de la sfârşitul zilei bancare lucrătoare care urmează datei la care s-a creditat contul instituţiei beneficiarului până la data la care fondurile sunt creditate în contul beneficiarului sau sunt puse la dispoziţia sa sub formă de numerar.

(12) Compensaţiile prevăzute în prezentul articol nu vor fi plătite în situaţia în care instituţia ordonatorului sau, după caz, cea a beneficiarului poate proba că întârzierea este imputabilă ordonatorului, respectiv beneficiarului.

(13) Compensaţiile datorate potrivit prezentului articol se vor plăti independent de orice alte despăgubiri care pot fi acordate clienţilor şi/sau instituţiilor care au participat la executarea ordinului de transfer transfrontalier potrivit dreptului comun în materia răspunderii civile.

ARTICOLUL 7

Obligaţia de executare a transferului transfrontalier în conformitate cu instrucţiunile

(1) De la data acceptării unui ordin de transfer transfrontalier instituţia ordonatorului, orice instituţie intermediară şi instituţia beneficiarului vor fi obligate să execute transferul transfrontalier pentru întreaga sumă ordonată, cu excepţia cazului în care ordonatorul a specificat că beneficiarul va suporta integral sau parţial costurile legale de transfer. În acest caz instituţia ordonatorului este obligată să comunice aceste specificaţii instituţiei beneficiarului şi instituţiei intermediare, după caz.

(2) Obligaţia prevăzută la alin. (1) nu exclude posibilitatea ca instituţia beneficiarului să solicite beneficiarului comision de administrare a contului, dacă un astfel de comision este uzual în conformitate cu reglementările sau cu practica instituţiei. Un astfel de comision nu va fi utilizat în nici un caz de către instituţia beneficiarului pentru a evita respectarea obligaţiei prevăzute la alin. (1).

(3) Independent de orice alte pretenţii care pot fi ridicate potrivit dreptului comun, în cazul în care instituţia ordonatorului sau o instituţie intermediară a procedat la reţinerea unei sume din valoarea totală a transferului transfrontalier cu încălcarea prevederilor alin. (1), la cererea ordonatorului, instituţia acestuia va fi obligată ca, pe cheltuiala proprie şi fără deducerea altor sume, să transfere suma astfel reţinută către beneficiar sau, după caz, către ordonator, după cum s-a solicitat de către ordonator.

(4) Orice instituţie intermediară care a procedat la reţinerea unor sume cu încălcarea prevederilor alin. (1) va fi obligată ca, pe cheltuiala proprie şi fără deducerea altor sume, să transfere suma astfel reţinută către instituţia ordonatorului sau, la cererea acesteia, către beneficiar.

(5) În cazul în care instituţia beneficiarului a încălcat obligaţia de a executa ordinul de transfer transfrontalier în conformitate cu instrucţiunile ordonatorului potrivit dispoziţiilor alin. (1), aceasta va fi obligată, independent de orice alte pretenţii care pot fi ridicate potrivit dreptului comun, să transfere către beneficiar, pe cheltuiala proprie şi fără deducerea altor sume, suma reţinută în mod nejustificat.

ARTICOLUL 8

Obligaţia de restituire ce revine instituţiilor în cazul neexecutării transferurilor

(1) Dacă fondurile aferente unui transfer transfrontalier nu au fost creditate în contul instituţiei beneficiarului, după acceptarea de către instituţia ordonatorului a ordinului de transfer, independent de orice alte pretenţii care pot fi ridicate potrivit dreptului comun, instituţia ordonatorului va fi obligată la restituirea către ordonator a sumei aferente transferului transfrontalier, la care se adaugă:

a) dobânda calculată prin aplicarea ratei dobânzii de referinţă asupra sumei aferente transferului transfrontalier pe intervalul de timp dintre data acceptării ordinului de transfer şi data restituirii către ordonator a sumei respective;

b) alte costuri legate de transferul transfrontalier suportate de ordonator.

(2) Sumele prevăzute la alin. (1) nu pot depăşi echivalentul a 12.500 euro şi vor fi puse la dispoziţie ordonatorului în termen de maximum 14 zile bancare lucrătoare de la data cererii ordonatorului, cu excepţia cazului în care între timp fondurile aferente transferului transfrontalier au fost creditate în contul instituţiei beneficiarului.

(3) Cererea prevăzută la alin. (2) nu poate fi făcută de ordonator înainte de expirarea termenului limită agreat cu instituţia sa pentru executarea ordinului de transfer transfrontalier ori, în absenţa unui acord în acest sens, până la expirarea a 5 zile bancare lucrătoare care urmează datei acceptării ordinului de transfer transfrontalier.

(4) Fiecare instituţie intermediară care a acceptat ordinul de transfer transfrontalier şi a primit suma aferentă transferului respectiv este obligată să restituie instituţiei de la care a primit instrucţiuni pentru executarea acelui ordin, pe cheltuiala proprie, suma aferentă transferului transfrontalier, inclusiv costurile şi dobânzile legate de acesta, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor alin. (1) lit. a) şi b), dacă fondurile aferente unui transfer transfrontalier nu au fost creditate în contul instituţiei beneficiarului. Dacă transferul transfrontalier nu a fost executat datorită unor erori sau omisiuni în instrucţiunile de realizare a transferului care au fost date instituţiei intermediare, aceasta va întreprinde toate măsurile pentru recuperarea şi restituirea sumei transferului în cel mai scurt timp.

(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), dacă transferul transfrontalier nu a fost realizat datorită neexecutării acestuia de către instituţia intermediară aleasă de instituţia beneficiarului, aceasta din urmă va fi obligată să pună la dispoziţie beneficiarului suma aferentă transferului transfrontalier şi sumele prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), dar nu mai mult de echivalentul a 12.500 euro.

(6) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (4), dacă ordinul de transfer transfrontalier nu a fost realizat datorită unor omisiuni sau erori în instrucţiunile date de ordonator instituţiei sale sau datorită neexecutării ordinului de către o instituţie intermediară aleasă în mod expres de către ordonator, instituţia ordonatorului şi celelalte instituţii participante la executarea transferului vor întreprinde măsurile necesare pentru recuperarea şi restituirea, în cel mai scurt timp, către ordonator a sumei aferente transferului.

(7) În cazul prevăzut la alin. (6), dacă suma a fost recuperată de către instituţia ordonatorului, aceasta va fi obligată să o pună la dispoziţie ordonatorului în termen de două zile bancare lucrătoare. În acest caz instituţiile participante la executarea transferului transfrontalier, inclusiv instituţia ordonatorului, nu sunt obligate să restituie sumele reprezentând comisioanele percepute, nu datorează dobânzi şi vor putea să reţină costurile ocazionate de recuperarea sumei, dacă aceste costuri pot fi justificate şi evidenţiate distinct.

(8) Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului clienţilor de a cere restituirea sumei aferente transferului transfrontalier, împreună cu alte costuri suportate şi dobânzi datorate conform prezentei ordonanţe, în măsura în care acestea nu sunt acoperite de nivelul maxim prevăzut la alin. (2), precum şi orice alte despăgubiri care pot fi acordate potrivit dreptului comun.

ARTICOLUL 9

Situaţia de forţă majoră

(1) Instituţiile care participă la executarea unui ordin de transfer transfrontalier vor fi exonerate de obligaţiile prevăzute în prezenta ordonanţă dacă invocă o situaţie de forţă majoră, în măsura în care aceasta prezintă relevanţă pentru îndeplinirea obligaţiilor respective.

(2) În sensul alin. (1) va fi considerată situaţie de forţă majoră apariţia oricărei împrejurări de fapt imprevizibile şi de neînlăturat, independentă de voinţa persoanei care invocă forţa majoră şi ale cărei consecinţe ar fi fost imposibil de evitat în ciuda tuturor eforturilor întreprinse în acest sens.

(3) Dispoziţiile alin. (1) nu exonerează instituţiile de obligaţiile care le revin potrivit legislaţiei privind prevenirea şi sancţionarea spălării banilor.

CAPITOLUL IV

Dispoziţii finale

ARTICOLUL 10

Soluţionarea litigiilor − procedura alternativă de soluţionare

(1) Fiecare instituţie trebuie să dispună de proceduri corespunzătoare de rezolvare a plângerilor înaintate de clienţi în legătură cu executarea unui transfer transfrontalier sau cu angajamentele asumate de instituţie în legătură cu un transfer transfrontalier. Clienţii pot apela la procedurile de rezolvare a plângerilor în mod facultativ.

(2) În situaţia în care, în termen de cel mult 3 luni de la înregistrarea unei plângeri, instituţia nu a întreprins nici un demers pentru soluţionarea plângerii, nu a reuşit soluţionarea pe cale amiabilă a acesteia sau nu a formulat un răspuns la plângerea înaintată de client, acesta poate apela la medierea diferendului de către Banca Naţională a României, ca modalitate alternativă de soluţionare a diferendelor, sau se poate adresa instanţelor judecătoreşti competente.

(3) În aplicarea dispoziţiilor alin. (2), în structura Băncii Naţionale a României va fi creat un compartiment specializat, care va avea următoarele atribuţii principale:

a) medierea diferendelor legate de transferurile transfrontaliere apărute între clienţi şi instituţiile din România implicate în executarea acestor transferuri;

b) elaborarea reglementărilor necesare privind procedura specifică de acces la mediere;

c) elaborarea de reglementări cuprinzând instrucţiuni în aplicarea ordonanţei, în special cu privire la obligaţiile care incumbă instituţiilor din România implicate în executarea transferurilor transfrontaliere, în măsura în care asemenea instrucţiuni sunt necesare pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor prezentei ordonanţe;

d) emiterea unui punct de vedere cu caracter consultativ cu privire la diferendele care nu au făcut obiectul medierii de către Banca Naţională a României, dacă un asemenea punct de vedere este solicitat de instanţele judecătoreşti sesizate cu judecarea cauzei;

e) elaborarea raportului anual referitor la activitatea de mediere desfăşurată în cadrul compartimentului.

(4) Procedura de soluţionare a diferendelor de către Banca Naţională a României, prin intermediul compartimentului specializat, este gratuită. Compartimentul specializat va formula o soluţie cu privire la aspectele semnalate, în maximum 30 de zile de la înregistrarea unei cereri de mediere; dacă sunt necesare documente şi/sau informaţii suplimentare, un nou termen de 30 de zile va curge de la data prezentării acestor documente sau informaţii.

(5) Soluţia formulată de compartimentul specializat din cadrul Băncii Naţionale a României nu are caracter obligatoriu pentru părţile interesate şi nu intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 83 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, cu modificările şi completările ulterioare. În situaţia în care partea nemulţumită se adresează instanţelor judecătoreşti pentru apărarea drepturilor sale, soluţia formulată de compartimentul specializat din cadrul Băncii Naţionale a României poate fi avută în vedere, cu caracter consultativ, de instanţa judecătorească competentă.

ARTICOLUL 11

Conturi specifice

Instituţiile, altele decât instituţiile de credit, vor deschide şi menţine conturi bancare separate pentru operarea sumelor aferente transferurilor transfrontaliere pe care le execută, conturi care vor fi utilizate exclusiv pentru această activitate; în acest sens, fondurile din aceste conturi nu vor putea fi utilizate pentru a efectua plăţi legate de alte operaţiuni ale instituţiilor respective, plăţi cu caracter personal sau pentru acoperirea cheltuielilor de exploatare şi nici pentru realizarea de investiţii, chiar dacă utilizarea în acest scop ar avea un caracter temporar.

ARTICOLUL 12

Regimul valutar

Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completează cu reglementările în vigoare privind regimul operaţiunilor valutare.

ARTICOLUL 13

Intrarea în vigoare

(1) Prezenta ordonanţă intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării sale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) În termenul prevăzut la alin. (1) Banca Naţională a României va emite reglementările privind procedura specifică de acces la mediere şi, după caz, cuprinzând instrucţiuni pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor prezentei ordonanţe.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul finanţelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

Guvernatorul Băncii Naţionale a României,

Mugur Isărescu

 

Bucureşti, 22 ianuarie 2004.

Nr. 6.