Ordonanţa
Guvernului nr. 6/2004
M. Of. nr. 82 din 30 ianuarie 2004
GUVERNUL ROMÂNIEI
O
R D O N A N Ţ Ă
privind
transferurile transfrontaliere
În temeiul art. 108 din Constituţia
României, republicată, şi al art. 1 pct. II. 7 din Legea nr. 559/2003 privind abilitarea
Guvernului de a emite ordonanţe,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Sfera de aplicare şi interdicţii
(1) Prezenta
ordonanţă se aplică transferurilor transfrontaliere definite la art. 2 alin. (1)
lit. c), care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) sunt realizate între România
şi statele membre ale Uniunii Europene şi celelalte state aparţinând Spaţiului
Economic European, denumite în continuare state membre;
b) sunt denominate în moneda naţională
(leu), în moneda unui stat membru sau în euro;
c) sunt ordonate de persoane
fizice sau juridice altele decât cele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a) şi
b);
d) la executarea transferului
participă o instituţie, în înţelesul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a),
situată în România;
e) valoarea transferului nu
este mai mare decât echivalentul a 50.000 euro.
(2) Persoanele fizice nu pot
presta servicii de transfer monetar pe teritoriul României sau în afara
acestuia.
Definiţii
(1) În înţelesul
prezentei ordonanţe, expresiile utilizate au următoarele semnificaţii:
a) instituţie −
orice persoană juridică ce execută cu titlu profesional transferuri
transfrontaliere în cadrul activităţii sale obişnuite, în special o instituţie
de credit sau o societate care prestează servicii poştale, inclusiv sucursalele
acestora;
b) instituţie de natură
financiară − o societate de asigurare, inclusiv de asigurări de
viaţă, de reasigurare şi o societate mutuală care desfăşoară activitate de
asigurare, un organism de plasament colectiv în valori mobiliare, închis sau
deschis, organizat ca societate comercială sau ca fond fără personalitate
juridică, o societate de servicii de investiţii financiare şi orice altă
entitate a cărei activitate este similară activităţilor desfăşurate de aceste
entităţi sau a cărei activitate principală o constituie achiziţionarea de
active financiare ori transformarea creanţelor financiare;
c) transfer transfrontalier −
operaţiunea realizată la iniţiativa unui ordonator prin intermediul unei
instituţii sau unei sucursale a unei instituţii, situată într-un stat, în scopul
punerii la dispoziţie beneficiarului a unei sume de bani, prin creditarea unui
cont sau prin predarea sumei în numerar, la o instituţie sau la o sucursală a
unei instituţii, situată în alt stat;
d) ordin de transfer transfrontalier
− instrucţiune necondiţionată de executare a unui transfer
transfrontalier, dată direct de ordonator instituţiei sale, în formă scrisă,
orală sau electronică, cu condiţia ca forma să fie acceptată de instituţie;
e) ordonator −
persoană fizică sau juridică care ordonă executarea unui transfer
transfrontalier în favoarea unui beneficiar;
f) beneficiar −
destinatarul final al unui transfer transfrontalier, căruia îi sunt puse la
dispoziţie fondurile aferente transferului într-un alt stat decât cel în care a
fost emis ordinul, fie prin creditarea unui cont la care acesta are acces, fie
prin predarea către acesta a unei sume în numerar;
g) instituţie intermediară −
o instituţie, alta decât instituţia ordonatorului sau cea a beneficiarului,
care participă la executarea unui transfer transfrontalier;
h) client −
ordonator sau, după caz, beneficiar, în funcţie de context;
i) data acceptării −
data îndeplinirii tuturor condiţiilor cerute de o instituţie pentru a executa
un ordin de transfer transfrontalier, condiţii incluzând printre altele existenţa
unor fonduri suficiente şi disponibile ale ordonatorului, precizarea detaliilor
necesare pentru executarea ordinului şi, după caz, existenţa documentelor care
justifică efectuarea transferului transfrontalier;
j) rata dobânzii de referinţă
− rata dobânzii în funcţie de care se stabileşte nivelul compensaţiei,
care reprezintă rata dobânzii legale pentru obligaţiile băneşti stabilită
potrivit legii române, dacă nu se prevede altfel în contract; pentru transferurile
denominate în moneda unui stat membru sau în euro rata dobânzii legale va fi
cea stabilită potrivit legii române pentru relaţiile economice internaţionale.
(2) Ordonatorul şi beneficiarul
unui transfer transfrontalier pot fi una şi aceeaşi persoană.
(3) În sensul prezentei ordonanţe,
sucursalele unei instituţii situate în state diferite, care participă la
executarea unui ordin de transfer transfrontalier, vor fi considerate instituţii
separate.
CAPITOLUL II
Obligaţii referitoare la transparenţa condiţiilor
aplicabile transferurilor transfrontaliere
Informaţii prealabile
(1) Instituţiile
sunt obligate să pună la dispoziţie clienţilor lor, actuali sau potenţiali,
informaţii în scris cu privire la condiţiile generale de realizare a
transferurilor transfrontaliere, într-o formă uşor de înţeles. Informaţiile pot
fi furnizate şi prin intermediul mijloacelor electronice, dacă instituţia poate
oferi servicii pe această cale.
(2) Informaţiile prevăzute la
alin. (1) vor include cel puţin următoarele:
a) termenul necesar pentru
creditarea fondurilor în contul instituţiei beneficiarului, atunci când un
ordin de transfer transfrontalier dat instituţiei este executat, cu indicarea clară
a momentului de la care acesta începe să curgă;
b) termenul necesar de la
primirea unui transfer transfrontalier, pentru ca fondurile creditate în contul
instituţiei beneficiarului să fie creditate în contul beneficiarului sau să fie
puse la dispoziţie acestuia sub formă de numerar;
c) modalitatea de calcul al
comisioanelor şi al altor costuri aferente care cad în sarcina clientului şi
sunt datorate instituţiei, atât în cazul executării unui transfer
transfrontalier, cât şi în cazul primirii unui astfel de transfer;
d) data valutei utilizate de
instituţie, dacă este cazul;
e) indicarea cursurilor de
schimb utilizate;
f) indicarea procedurii de soluţionare
a diferendelor la care clienţii pot apela şi modalitatea de acces la aceasta.
(3) În condiţiile generale prevăzute
la alin. (1) se va indica şi faptul că se prezumă că ordonatorul va suporta
costurile legate de transferul transfrontalier şi vor fi prezentate
posibilităţile pe care acesta le are de a dispune ca aceste costuri să fie
suportate parţial sau total de către beneficiar.
(4) Condiţiile generale pe care
instituţia le-a făcut publice conform alin. (1) se aplică tuturor
transferurilor transfrontaliere care fac obiectul prezentei ordonanţe, dacă prin
contractul încheiat cu clientul nu se prevăd condiţii diferite.
Informaţii ulterioare
(1) Ulterior
executării sau primirii unui transfer transfrontalier, instituţiile sunt
obligate să pună la dispoziţie clienţilor lor, cu excepţia cazului în care
clientul a renunţat expres la acest drept, informaţii în scris, într-o formă
uşor de înţeles, din care să rezulte că transferul a fost finalizat. Informaţiile
pot fi furnizate şi prin intermediul mijloacelor electronice, dacă instituţia
poate oferi servicii pe această cale.
(2) Informaţiile prevăzute la
alin. (1) vor cuprinde cel puţin următoarele:
a) o referinţă care să permită
clientului identificarea transferului transfrontalier;
b) valoarea iniţială a
transferului transfrontalier;
c) valoarea tuturor
comisioanelor şi a celorlalte costuri aferente, suportate de către client;
d) data valutei utilizate de
instituţie, dacă este cazul.
(3) În cazul în care
ordonatorul a specificat faptul că beneficiarul urmează să suporte parţial sau
integral costurile legate de transferul transfrontalier, beneficiarul va fi
informat cu privire la aceasta de către instituţia sa.
(4) În cazul în care orice sumă
legată de transferul transfrontalier a făcut obiectul unui schimb valutar,
instituţia care a realizat acest schimb îl va informa pe clientul său asupra
cursului de schimb utilizat.
CAPITOLUL III
Obligaţii minime ale instituţiilor referitoare
la executarea transferurilor transfrontaliere
Angajamente specifice ale
instituţiei
(1) Cu excepţia
cazului în care nu doresc să realizeze operaţiunea, instituţiile sunt obligate
să pună la dispoziţie clienţilor lor, dacă aceştia solicită acest lucru, o
ofertă scrisă sau transmisă prin intermediul mijloacelor electronice, dacă
instituţia poate oferi servicii pe această cale, ofertă care să conţină condiţiile
specifice aplicabile unui ordin de transfer ale cărui destinaţie şi valută au
fost precizate de către client. Atunci când aceste condiţii sunt identice cu condiţiile
generale aplicabile transferurilor transfrontaliere, oferta poate fi înlocuită
cu o copie de pe aceste condiţii generale.
(2) În condiţiile specifice
prevăzute la alin. (1) trebuie să se indice cel puţin termenul limită până la
care sumele aferente transferului transfrontalier urmează să fie creditate în
contul instituţiei beneficiarului şi costurile aferente, mai puţin cele legate
de cursul de schimb valutar care va fi utilizat.
(3) Oferta transmisă potrivit
alin. (1) va fi fermă pentru instituţie pentru un interval de 5 zile bancare
lucrătoare de la data la care aceasta a fost adusă la cunoştinţă clientului,
dacă nu a intervenit o situaţie de forţă majoră.
Obligaţii referitoare la timpul
necesar executării transferurilor transfrontaliere
(1) Instituţia
ordonatorului este obligată să execute transferul transfrontalier în termenul
limită agreat de comun acord cu ordonatorul.
(2) În cazul în care fondurile
nu au fost creditate în contul instituţiei beneficiarului în termenul limită
agreat sau, în absenţa unui acord în acest sens, creditarea nu s-a realizat
până la sfârşitul celei de-a 5-a zi bancare lucrătoare care urmează datei
acceptării ordinului de transfer transfrontalier, instituţia ordonatorului va
datora ordonatorului o compensaţie.
(3) Compensaţia va consta în
plata unei dobânzi calculate prin aplicarea ratei dobânzii de referinţă asupra
sumei aferente transferului transfrontalier pe intervalul de timp de la
sfârşitul termenului limită agreat sau, în absenţa unui acord în acest sens, de
la sfârşitul celei de-a 5-a zi ban care lucrătoare care urmează datei
acceptării până la data la care fondurile sunt creditate în contul instituţiei
beneficiarului.
(4) În termen de maximum două
zile bancare lucrătoare de la data primirii fondurilor, instituţia
ordonatorului este obligată să transfere către instituţia beneficiarului sau,
după caz, către instituţia intermediară suma aferentă transferului, cu excepţia
cazului în care instituţia beneficiarului ori instituţia intermediară
respectivă notifică refuzul de executare a ordinului de transfer în termen de două
zile bancare lucrătoare de la data primirii acestuia.
(5) Fiecare instituţie
intermediară este obligată să execute ordinul de transfer transfrontalier în
termen de cel mult două zile bancare lucrătoare de la data primirii sumei
aferente transferului ori să notifice instituţiei de la care a primit
instrucţiunile refuzul de a executa ordinul sau orice întârziere preconizată,
în termen de două zile bancare lucrătoare de la data la care a primit ordinul
de transfer, dacă nu se prevede altfel în instrucţiunile primite.
(6) În cazul în care
neexecutarea transferului transfrontalier în termenul limită agreat sau, în
absenţa unui acord în acest sens, până la sfârşitul celei de-a 5-a zi bancare
lucrătoare care urmează datei acceptării ordinului de transfer este imputabilă
unei instituţii intermediare, această instituţie va datora instituţiei
ordonatorului o compensaţie calculată potrivit prevederilor alin. (3).
(7) Dacă instituţia care a
primit fondurile aferente unui transfer transfrontalier nu este instituţia beneficiarului
sau aceasta nu a notificat refuzul de a executa ordinul de transfer
transfrontalier în termen de două zile bancare lucrătoare de la primirea
fondurilor specificate în ordinul de transfer, instituţia respectivă este
obligată să emită un nou ordin de transfer către instituţia beneficiarului sau
către o altă instituţie intermediară, care să permită executarea transferului
conform instrucţiunilor date de ordonator.
(8) Instituţia beneficiarului
este obligată să pună la dispoziţie clientului său fondurile aferente
transferului transfrontalier într-un termen limită agreat cu acesta.
(9) Dacă instituţia
beneficiarului nu este în măsură să execute ordinul de transfer transfrontalier
în termenul prevăzut la alin. (10), va informa, de îndată, instituţia de la care
a primit ordinul şi, după caz, instituţia ordonatorului asupra motivelor care
au determinat neexecutarea ordinului sau executarea cu întârziere a acestuia.
(10) În cazul în care fondurile
nu au fost creditate în contul beneficiarului sau puse la dispoziţie acestuia
sub formă de numerar în termenul limită agreat ori, în absenţa unui acord în
acest sens, până la sfârşitul zilei bancare lucrătoare care urmează datei la
care s-a creditat contul instituţiei beneficiarului, aceasta va datora beneficiarului
o compensaţie.
(11) Compensaţia va consta în
plata unei dobânzi calculate prin aplicarea ratei dobânzii de referinţă asupra sumei
aferente transferului transfrontalier pe intervalul de timp de la sfârşitul
termenului limită agreat sau, în absenţa unui acord în acest sens, de la sfârşitul
zilei bancare lucrătoare care urmează datei la care s-a creditat contul instituţiei
beneficiarului până la data la care fondurile sunt creditate în contul
beneficiarului sau sunt puse la dispoziţia sa sub formă de numerar.
(12) Compensaţiile prevăzute în
prezentul articol nu vor fi plătite în situaţia în care instituţia
ordonatorului sau, după caz, cea a beneficiarului poate proba că întârzierea
este imputabilă ordonatorului, respectiv beneficiarului.
(13) Compensaţiile datorate
potrivit prezentului articol se vor plăti independent de orice alte despăgubiri
care pot fi acordate clienţilor şi/sau instituţiilor care au participat la
executarea ordinului de transfer transfrontalier potrivit dreptului comun în
materia răspunderii civile.
Obligaţia de executare a
transferului transfrontalier în conformitate cu instrucţiunile
(1) De la
data acceptării unui ordin de transfer transfrontalier instituţia
ordonatorului, orice instituţie intermediară şi instituţia beneficiarului vor
fi obligate să execute transferul transfrontalier pentru întreaga sumă
ordonată, cu excepţia cazului în care ordonatorul a specificat că beneficiarul
va suporta integral sau parţial costurile legale de transfer. În acest caz
instituţia ordonatorului este obligată să comunice aceste specificaţii instituţiei
beneficiarului şi instituţiei intermediare, după caz.
(2) Obligaţia prevăzută la
alin. (1) nu exclude posibilitatea ca instituţia beneficiarului să solicite
beneficiarului comision de administrare a contului, dacă un astfel de comision
este uzual în conformitate cu reglementările sau cu practica instituţiei. Un
astfel de comision nu va fi utilizat în nici un caz de către instituţia
beneficiarului pentru a evita respectarea obligaţiei prevăzute la alin. (1).
(3) Independent de orice alte
pretenţii care pot fi ridicate potrivit dreptului comun, în cazul în care
instituţia ordonatorului sau o instituţie intermediară a procedat la reţinerea
unei sume din valoarea totală a transferului transfrontalier cu încălcarea
prevederilor alin. (1), la cererea ordonatorului, instituţia acestuia va fi
obligată ca, pe cheltuiala proprie şi fără deducerea altor sume, să transfere
suma astfel reţinută către beneficiar sau, după caz, către ordonator, după cum
s-a solicitat de către ordonator.
(4) Orice instituţie
intermediară care a procedat la reţinerea unor sume cu încălcarea prevederilor
alin. (1) va fi obligată ca, pe cheltuiala proprie şi fără deducerea altor sume,
să transfere suma astfel reţinută către instituţia ordonatorului sau, la
cererea acesteia, către beneficiar.
(5) În cazul în care instituţia
beneficiarului a încălcat obligaţia de a executa ordinul de transfer
transfrontalier în conformitate cu instrucţiunile ordonatorului potrivit dispoziţiilor
alin. (1), aceasta va fi obligată, independent de orice alte pretenţii care pot
fi ridicate potrivit dreptului comun, să transfere către beneficiar, pe
cheltuiala proprie şi fără deducerea altor sume, suma reţinută în mod
nejustificat.
Obligaţia de restituire ce
revine instituţiilor în cazul neexecutării transferurilor
(1) Dacă
fondurile aferente unui transfer transfrontalier nu au fost creditate în contul
instituţiei beneficiarului, după acceptarea de către instituţia ordonatorului a
ordinului de transfer, independent de orice alte pretenţii care pot fi ridicate
potrivit dreptului comun, instituţia ordonatorului va fi obligată la
restituirea către ordonator a sumei aferente transferului transfrontalier, la
care se adaugă:
a) dobânda calculată prin
aplicarea ratei dobânzii de referinţă asupra sumei aferente transferului
transfrontalier pe intervalul de timp dintre data acceptării ordinului de
transfer şi data restituirii către ordonator a sumei respective;
b) alte costuri legate de transferul
transfrontalier suportate de ordonator.
(2) Sumele prevăzute la alin. (1)
nu pot depăşi echivalentul a 12.500 euro şi vor fi puse la dispoziţie
ordonatorului în termen de maximum 14 zile bancare lucrătoare de la data
cererii ordonatorului, cu excepţia cazului în care între timp fondurile
aferente transferului transfrontalier au fost creditate în contul instituţiei
beneficiarului.
(3) Cererea prevăzută la alin. (2)
nu poate fi făcută de ordonator înainte de expirarea termenului limită agreat
cu instituţia sa pentru executarea ordinului de transfer transfrontalier ori,
în absenţa unui acord în acest sens, până la expirarea a 5 zile bancare
lucrătoare care urmează datei acceptării ordinului de transfer transfrontalier.
(4) Fiecare instituţie intermediară
care a acceptat ordinul de transfer transfrontalier şi a primit suma aferentă
transferului respectiv este obligată să restituie instituţiei de la care a
primit instrucţiuni pentru executarea acelui ordin, pe cheltuiala proprie, suma
aferentă transferului transfrontalier, inclusiv costurile şi dobânzile legate
de acesta, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor alin. (1) lit. a) şi b),
dacă fondurile aferente unui transfer transfrontalier nu au fost creditate în
contul instituţiei beneficiarului. Dacă transferul transfrontalier nu a fost
executat datorită unor erori sau omisiuni în instrucţiunile de realizare a
transferului care au fost date instituţiei intermediare, aceasta va întreprinde
toate măsurile pentru recuperarea şi restituirea sumei transferului în cel mai
scurt timp.
(5) Prin excepţie de la
prevederile alin. (1), dacă transferul transfrontalier nu a fost realizat
datorită neexecutării acestuia de către instituţia intermediară aleasă de
instituţia beneficiarului, aceasta din urmă va fi obligată să pună la
dispoziţie beneficiarului suma aferentă transferului transfrontalier şi sumele
prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), dar nu mai mult de echivalentul a 12.500
euro.
(6) Prin excepţie de la
prevederile alin. (1) şi (4), dacă ordinul de transfer transfrontalier nu a
fost realizat datorită unor omisiuni sau erori în instrucţiunile date de
ordonator instituţiei sale sau datorită neexecutării ordinului de către o
instituţie intermediară aleasă în mod expres de către ordonator, instituţia
ordonatorului şi celelalte instituţii participante la executarea transferului
vor întreprinde măsurile necesare pentru recuperarea şi restituirea, în cel mai
scurt timp, către ordonator a sumei aferente transferului.
(7) În cazul prevăzut la alin.
(6), dacă suma a fost recuperată de către instituţia ordonatorului, aceasta va
fi obligată să o pună la dispoziţie ordonatorului în termen de două zile
bancare lucrătoare. În acest caz instituţiile participante la executarea
transferului transfrontalier, inclusiv instituţia ordonatorului, nu sunt
obligate să restituie sumele reprezentând comisioanele percepute, nu datorează
dobânzi şi vor putea să reţină costurile ocazionate de recuperarea sumei, dacă
aceste costuri pot fi justificate şi evidenţiate distinct.
(8) Dispoziţiile prezentului
articol nu aduc atingere dreptului clienţilor de a cere restituirea sumei
aferente transferului transfrontalier, împreună cu alte costuri suportate şi
dobânzi datorate conform prezentei ordonanţe, în măsura în care acestea nu sunt
acoperite de nivelul maxim prevăzut la alin. (2), precum şi orice alte despăgubiri
care pot fi acordate potrivit dreptului comun.
Situaţia de forţă majoră
(1) Instituţiile
care participă la executarea unui ordin de transfer transfrontalier vor fi exonerate
de obligaţiile prevăzute în prezenta ordonanţă dacă invocă o situaţie de forţă
majoră, în măsura în care aceasta prezintă relevanţă pentru îndeplinirea obligaţiilor
respective.
(2) În sensul alin. (1) va fi
considerată situaţie de forţă majoră apariţia oricărei împrejurări de
fapt imprevizibile şi de neînlăturat, independentă de voinţa persoanei care
invocă forţa majoră şi ale cărei consecinţe ar fi fost imposibil de evitat în
ciuda tuturor eforturilor întreprinse în acest sens.
(3) Dispoziţiile alin. (1) nu
exonerează instituţiile de obligaţiile care le revin potrivit legislaţiei
privind prevenirea şi sancţionarea spălării banilor.
CAPITOLUL IV
Dispoziţii finale
Soluţionarea litigiilor −
procedura alternativă de soluţionare
(1) Fiecare
instituţie trebuie să dispună de proceduri corespunzătoare de rezolvare a
plângerilor înaintate de clienţi în legătură cu executarea unui transfer
transfrontalier sau cu angajamentele asumate de instituţie în legătură cu un
transfer transfrontalier. Clienţii pot apela la procedurile de rezolvare a
plângerilor în mod facultativ.
(2) În situaţia în care, în
termen de cel mult 3 luni de la înregistrarea unei plângeri, instituţia nu a
întreprins nici un demers pentru soluţionarea plângerii, nu a reuşit
soluţionarea pe cale amiabilă a acesteia sau nu a formulat un răspuns la
plângerea înaintată de client, acesta poate apela la medierea diferendului de
către Banca Naţională a României, ca modalitate alternativă de soluţionare a
diferendelor, sau se poate adresa instanţelor judecătoreşti competente.
(3) În aplicarea dispoziţiilor
alin. (2), în structura Băncii Naţionale a României va fi creat un compartiment
specializat, care va avea următoarele atribuţii principale:
a) medierea diferendelor legate
de transferurile transfrontaliere apărute între clienţi şi instituţiile din
România implicate în executarea acestor transferuri;
b) elaborarea reglementărilor
necesare privind procedura specifică de acces la mediere;
c) elaborarea de reglementări
cuprinzând instrucţiuni în aplicarea ordonanţei, în special cu privire la
obligaţiile care incumbă instituţiilor din România implicate în executarea
transferurilor transfrontaliere, în măsura în care asemenea instrucţiuni sunt
necesare pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor prezentei ordonanţe;
d) emiterea unui punct de
vedere cu caracter consultativ cu privire la diferendele care nu au făcut
obiectul medierii de către Banca Naţională a României, dacă un asemenea punct
de vedere este solicitat de instanţele judecătoreşti sesizate cu judecarea
cauzei;
e) elaborarea raportului anual
referitor la activitatea de mediere desfăşurată în cadrul compartimentului.
(4) Procedura de soluţionare a
diferendelor de către Banca Naţională a României, prin intermediul
compartimentului specializat, este gratuită. Compartimentul specializat va formula
o soluţie cu privire la aspectele semnalate, în maximum 30 de zile de la
înregistrarea unei cereri de mediere; dacă sunt necesare documente şi/sau
informaţii suplimentare, un nou termen de 30 de zile va curge de la data
prezentării acestor documente sau informaţii.
(5) Soluţia formulată de
compartimentul specializat din cadrul Băncii Naţionale a României nu are
caracter obligatoriu pentru părţile interesate şi nu intră sub incidenţa dispoziţiilor
art. 83 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, cu modificările şi
completările ulterioare. În situaţia în care partea nemulţumită se adresează
instanţelor judecătoreşti pentru apărarea drepturilor sale, soluţia formulată de
compartimentul specializat din cadrul Băncii Naţionale a României poate fi
avută în vedere, cu caracter consultativ, de instanţa judecătorească
competentă.
Conturi specifice
Instituţiile,
altele decât instituţiile de credit, vor deschide şi menţine conturi bancare
separate pentru operarea sumelor aferente transferurilor transfrontaliere pe
care le execută, conturi care vor fi utilizate exclusiv pentru această
activitate; în acest sens, fondurile din aceste conturi nu vor putea fi
utilizate pentru a efectua plăţi legate de alte operaţiuni ale instituţiilor
respective, plăţi cu caracter personal sau pentru acoperirea cheltuielilor de
exploatare şi nici pentru realizarea de investiţii, chiar dacă utilizarea în
acest scop ar avea un caracter temporar.
Regimul valutar
Dispoziţiile
prezentei ordonanţe se completează cu reglementările în vigoare privind regimul
operaţiunilor valutare.
Intrarea în vigoare
(1) Prezenta
ordonanţă intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării sale în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) În termenul prevăzut la
alin. (1) Banca Naţională a României va emite reglementările privind procedura
specifică de acces la mediere şi, după caz, cuprinzând instrucţiuni pentru
aplicarea unitară a dispoziţiilor prezentei ordonanţe.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasemnează:
Ministrul finanţelor publice,
Mihai Nicolae Tănăsescu
Guvernatorul Băncii Naţionale a
României,
Mugur Isărescu
Bucureşti, 22 ianuarie 2004.
Nr. 6.