Ordonanța Guvernului
nr. 61/2002
M. Of. nr.
644 din 30 august 2002
GUVERNUL ROMÂNIEI
O R D O N A N Ț Ă
privind colectarea creanțelor bugetare
În
temeiul prevederilor art. 107 din Constituția României și ale art. 1 pct. II.6 din
Legea nr. 411/2002 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanță.
TITLUL I
Dispoziții generale
CAPITOLUL I
Obiectul colectării creanțelor bugetare
Art. 1. − În sensul prezentei ordonanțe, activitatea
de colectare constă în exercitarea funcției administrative care conduce la
stingerea creanțelor bugetare și a creanțelor debitorului, reprezentând sume de
rambursat sau de restituit de la buget, și este reglementată de prezenta
ordonanță și de actele normative emise în aplicarea acesteia.
Art. 2. − Stingerea
creanțelor bugetare se realizează prin plata voluntară efectuată de către
debitor, prin executare silită ori prin alte modalități întreprinse de către
creditorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe.
Art. 3. − Constituie
obiect al colectării creanțele bugetare provenind din impozite, taxe,
contribuții, amenzi și alte venituri bugetare, precum și accesoriile acestora,
respectiv dobânzi, penalități și penalități de întârziere.
Art. 4. − Titlul
de creanță este actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se
individualizează obligația de plată privind creanțele bugetare prevăzute la
art. 3, întocmit de organele de specialitate sau de persoanele împuternicite
potrivit legii, după cum urmează:
a) actul/documentul
de impunere pentru obligațiile bugetare provenite din impozite, taxe și
contribuții, care se emite de către organele de specialitate pe baza
declarațiilor depuse de contribuabili, sau alte documente privind materia
impozabilă;
b) declarația
sau documentul întocmit de plătitor prin care declară impozitul, taxa,
contribuția ori alte venituri bugetare, în cazul obligațiilor bugetare care se
stabilesc de către acesta, potrivit legii;
c) documentul
care cuprinde rezultatele controlului ulterior efectuat de organele abilitate
de lege în acest scop pentru diferențele constatate între obligațiile de plată
determinate de plătitor și cele legal datorate, inclusiv dobânzile și
penalitățile de întârziere, precum și alte penalități stabilite conform legii
cu privire la impozite, taxe, contribuții și alte venituri bugetare;
d) declarația
vamală pentru obligațiile de plată în vamă;
e) documentul
de plată sau actul pe care s-au anulat, conform legii, timbrele mobile fiscale
pentru obligațiile bugetare, reprezentând taxe pentru prestarea unor servicii
sau taxe de timbru;
f) procesul-verbal
de constatare a contravenției, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru
obligațiile privind plata amenzilor contravenționale;
g) ordonanța
procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești ori
un extras certificat, întocmit în baza acestor acte în cazul amenzilor, al
cheltuielilor judiciare și al altor creanțe bugetare stabilite, potrivit legii,
de procuror sau de instanța judecătorească;
h) procesul-verbal
sau documentul prin care se stabilește și se individualizează suma de plată,
pentru obligații bugetare reprezentând dobânzi, penalități de întârziere și
penalități, stabilite de organele competente pe baza evidențelor proprii;
i) decizia
emisă de organul competent în cazul soluționării unei căi administrative de
atac sau hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă prin care se
stabilește obligația la plata creanțelor bugetare;
j) alte
documente emise de organele competente, prin care se constată și se
individualizează creanțe bugetare.
CAPITOLUL
II
Autorități competente
Art. 5. − Sunt competente să gestioneze
colectarea creanțelor bugetare autoritățile administrației publice centrale sau
unitățile teritoriale ale acestora, după caz, autoritățile administrației
publice locale ori alte instituții publice abilitate să administreze veniturile
bugetare.
CAPITOLUL
III
Obligația și răspunderea la plată
Art. 6. − (1) Plătitor al obligației
bugetare este debitorul sau persoana care, în numele debitorului, conform
legii, are obligația de a plăti sau de a reține și de a plăti, după caz,
impozite, taxe, contribuții, amenzi și alte venituri bugetare.
(2) Pentru
persoanele juridice cu sediul în România care au sucursale și/sau puncte de
lucru, plătitor de obligații bugetare este persoana juridică, atât pentru
activitatea proprie, cât și în numele sucursalelor și/sau punctelor de lucru,
după caz.
(3) Pentru
sucursale și/sau puncte de lucru cu activitate în România, care aparțin unei
persoane juridice cu sediul în străinătate, plătitor de impozite, taxe,
contribuții, amenzi și alte venituri bugetare, precum și accesorii ale acestora
este sucursala și/sau punctul de lucru, după caz.
Art. 7. − (1) În
cazul în care obligația bugetară nu a fost achitată de debitor, sunt obligați
la plata sumei datorate, după caz, în condițiile legii, următorii:
a) moștenitorul
care a acceptat succesiunea debitorului decedat;
b) cel
care preia, în tot sau în parte, drepturile și obligațiile debitorului supus
divizării, fuziunii ori reorganizării judiciare, după caz;
c) persoana
căreia i s-a stabilit răspunderea în conformitate cu prevederile legale
referitoare la faliment;
d) persoana
care își asumă obligația de plată a debitorului, printr-un angajament de plată
sau printr-un alt act încheiat în formă autentică, cu asigurarea unei garanții
reale la nivelul obligației de plată;
e) asociații
sau acționarii la societatea comercială debitoare, potrivit Legii nr. 31/1990
privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările
ulterioare;
f) alte
persoane, în condițiile legii.
(2) Pentru
obligațiile bugetare restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile
prezentei ordonanțe răspund solidar cu acesta următoarele persoane:
a) persoanele
fizice sau juridice care, în cei 3 ani anteriori datei declarării
insolvabilității, cu rea-credință, cumpără sau dobândesc în alt mod active de
la debitorii care își provoacă astfel insolvabilitatea;
b) administratorii,
asociații sau acționarii semnificativi, potrivit legii, și alte persoane care
exercită sau au exercitat în mod legal administrarea și care au provocat
insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea
cu rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea
acesteia ori prin nedeclararea schimbării sediului social.
(3) Pentru
obligațiile bugetare restante ale societății comerciale debitoare răspund
solidar administratorii sau persoanele care exercită sau au exercitat în mod
legal administrarea societății și care:
a) au
determinat, cu rea-credință, acumularea de obligații bugetare restante pe o
perioadă de 12 luni consecutive;
b) au
sustras bunurile debitorului de la executarea silită.
Art. 8. − Răspunderea
prevăzută la art. 7 alin. (2) și (3) se stabilește în conformitate cu
procedura prevăzută de prezenta ordonanță.
CAPITOLUL
IV
Termen de plată
Art. 9. − (1) Obligațiile bugetare sunt
scadente la termenele prevăzute în actele normative care le reglementează.
(2) Pentru
obligațiile bugetare care nu au prevăzute termene scadente conform alin. (1) Ministerul
Finanțelor Publice este abilitat să stabilească aceste termene.
Art. 10. − (1) Pentru
diferențele de obligații bugetare stabilite prin actele de control sau
obligațiile bugetare stabilite prin procesul-verbal de calcul al dobânzilor și
penalităților de întârziere pe baza evidenței pe plătitori, termenul de plată
se stabilește în funcție de data comunicării acestora, astfel:
a) dacă
data comunicării este cuprinsă în intervalul 1−15 din lună, termenul de
plată este până la data de 5 a lunii următoare;
b) dacă
data comunicării este cuprinsă în intervalul 16−31 din lună, termenul de
plată este până la data de 20 a lunii următoare.
(2) Actele
de control prin care s-au stabilit diferențe de obligații bugetare conform
alin. (1) constituie și înștiințare de plată de la data semnării lor de
către debitor ori de la data comunicării, după caz, conform legii.
(3) Exercitarea
de către plătitori a căilor de atac la organele competente, cu privire la
stabilirea obligațiilor bugetare, nu suspendă obligația acestora de plată. La
cererea debitorului și ținând seama de motivele invocate de acesta,
autoritățile administrației publice, prin organul lor competent în soluționarea
contestațiilor, vor dispune suspendarea obligației de plată a creanțelor
bugetare, până la soluționarea contestației, cu constituirea unei garanții la
nivelul sumei contestate.
(4) Garanția
prevăzută la alin. (3) poate fi sub formă de scrisoare de garanție
bancară, gaj ori ipotecă, precum și orice altă formă de garanție prevăzută de
lege. Garanția se restituie sau se ridică, după caz, de către organele
competente numai în cazul în care contestația a fost admisă.
(5) Pentru
obligațiile bugetare restante eșalonate sau amânate la plată, conform legii,
precum și pentru dobânzile datorate pe perioada eșalonării, respectiv amânării,
termenele de plată se stabilesc în documentul prin care se acordă înlesnirea la
plată.
Art. 11. − În
cazul în care termenul de plată al obligației bugetare expiră într-o zi
nelucrătoare, acesta se prelungește până în ziua lucrătoare imediat următoare.
CAPITOLUL
V
Accesoriile creanțelor bugetare
SECȚIUNEA 1
Dobânzi și penalități de întârziere
Art. 12. − Pentru
neachitarea la termenul scadent a obligațiilor bugetare debitorii datorează
dobânzi și penalități de întârziere.
Art. 13. − (1) Dobânzile
se calculează pentru fiecare zi, începând cu ziua imediat următoare scadenței
obligației bugetare și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
(2) Pentru
diferențele de obligații bugetare, stabilite de organele competente, dobânzile
se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenței obligației bugetare,
la care s-a stabilit diferența, până la data stingerii acesteia inclusiv.
(3) În
cazul obligațiilor bugetare stinse prin compensare, data stingerii este data
înregistrării acestei operațiuni în conturile corespunzătoare de venituri ale
bugetelor respective de către unitățile de trezorerie și contabilitate publică.
(4) Dobânzile
prevăzute la alin. (1) se datorează și pe perioada pentru care au fost
acordate amânări sau eșalonări la plata obligațiilor bugetare restante.
(5) Pentru
obligațiile bugetare stinse prin executare silită dobânzile se calculează până
la data întocmirii procesului-verbal de distribuire prevăzut la art. 122. În
cazul plății prețului în rate dobânzile se calculează până la data întocmirii
procesului-verbal de distribuire a avansului, iar pentru suma rămasă de plată
dobânda este datorată de către cumpărător.
(6) Pentru
debitorii plătitori de impozit pe profit, la care impozitul pe profit declarat
în declarația privind impozitul pe profit, întocmită în baza situației
financiare anuale, este mai mic decât impozitul pe profit anual stabilit prin
declarațiile de impozite și taxe depuse pentru trimestrul IV, luna decembrie,
și, după caz, pentru întregul an de impunere, dobânzile se recalculează,
începând cu data de 25 ianuarie a anului următor celui de impunere, asupra
soldului neachitat la această dată din impozitul pe profit declarat, diminuat
cu diferența dintre impozitul pe profit anual declarat la 25 ianuarie pentru
anul de impunere și cel declarat pe baza datelor din situația financiară
anuală.
(7) Pentru
obligațiile bugetare neplătite la scadență de persoane fizice, reprezentând
impozitul pe venitul global, se datorează dobânzi după cum urmează:
a) pentru
anul fiscal de impunere dobânzile pentru plățile anticipate neefectuate în
termen se calculează până la data plății debitului, în cazul în care acesta
este plătit în cursul anului de impunere, și până la data de 31 decembrie,
pentru plățile anticipate neachitate până la finele anului de impunere;
b) dobânzile
pentru sumele neachitate, înscrise în deciziile de plăți anticipate cu titlu de
impozit pentru anul precedent, se calculează începând cu data de 1 ianuarie a
anului următor până la data stingerii acestora prin orice modalitate, inclusiv;
c) în
cazul în care impozitul pe venit din decizia de impunere anuală este inferior
sumei datorate cu titlu de plăți anticipate, dobânzile se recalculează,
începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui de impunere, asupra
soldului neachitat din plățile anticipate la data de 31 decembrie a anului de
impunere, diminuat cu impozitul de regularizare de scăzut rezultat din
decizia de impunere anuală.
(8) Nu
se datorează dobânzi pentru sumele datorate cu titlu de amenzi, dobânzi,
penalități de întârziere, penalități de orice fel, stabilite potrivit legii.
Art. 14. − (1) Plata
cu întârziere a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor obligații
bugetare, cu excepția dobânzi lor, penalităților de orice fel și a amenzilor,
se sancționează cu o penalitate de întârziere de 0,5% pentru fiecare lună
și/sau pentru fiecare fracțiune de lună de întârziere, începând cu data de
întâi a lunii următoare celei în care acestea aveau termen de plată.
Penalitatea de întârziere nu înlătură obligația de plată a dobânzilor și/sau a
penalităților.
(2) Pentru
situațiile prevăzute la art. 13 alin. (6) și (7) penalităților de
întârziere li se aplică regimul stabilit pentru dobânzi.
(3) Penalitatea
de întârziere se datorează până la data începerii procedurii de executare
silită.
(4) În
cazul în care s-au acordat înlesniri la plata obligațiilor bugetare,
penalitatea de întârziere se datorează până la data intrării în vigoare a
documentului prin care se acordă aceste înlesniri. Nerespectarea înlesnirilor
la plată, așa cum au fost acordate, conduce la calculul penalităților de
întârziere de la data încetării valabilității acestora, conform legii.
Art. 15. − (1) Pentru
obligațiile bugetare ale debitorului declarat insolvabil dobânzile se
calculează până la data încheierii procesului-verbal de constatare a
insolvabilității.
(2) Pentru
obligațiile bugetare neplătite la termen atât înainte, cât și după deschiderea
procedurii de reorganizare judiciară se datorează dobânzi și penalități de
întârziere până la data deschiderii procedurii de faliment, dacă aceasta a fost
declanșată înainte de începerea procedurii de executare silită.
Art. 16. − (1) Nivelul
dobânzii se stabilește prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului
Finanțelor Publice, corelat cu nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale
a României, o dată pe an, în luna decembrie pentru anul următor sau în cursul
anului, dacă aceasta se modifică cu peste 5 puncte procentuale.
(2) Cota
penalităților de întârziere se poate modifica prin hotărâre a Guvernului, la
propunerea Ministerului Finanțelor Publice.
SECȚIUNEA a
2-a
Alte penalități
Art. 17. − (1) Nevirarea,
în termen de 30 de zile de la data scadenței, a sumelor datorate cu titlu de
obligații bugetare calculate și reținute la sursă atrage sancționarea cu o
penalitate de 10% din aceste sume a celui obligat să facă, potrivit legii,
reținerea și virarea sumelor.
(2) Penalitatea
prevăzută la alin. (1) se aplică și plătitorilor de venituri realizate în
România de către persoanele fizice și juridice, în cazul în care nu au reținut impozitul
datorat, potrivit legii, de către aceste persoane.
Art. 18. − Sancțiunea
prevăzută la art. 17 se aplică de către organele competente, o singură dată
pentru aceeași sumă reținută și nevirată, respectiv nereținută, iar aceasta nu
înlătură obligația de plată a dobânzilor și a penalităților de întârziere,
conform legii.
SECȚIUNEA a
3-a
Dobânzi pentru sumele de rambursat sau de
restituit de la buget
Art. 19. − (1) Pentru
sumele de restituit de la buget plătitorii au dreptul la dobândă după expirarea
unui termen de 30 de zile de la data depunerii la organul competent a cererii
de restituire sau compensare, după caz.
(2) Pentru
sumele de rambursat aferente operațiunilor efectuate începând cu data de 1
ianuarie 2003, pentru care, potrivit reglementărilor legale în materie, nu se
face control anticipat, plătitorii au dreptul la dobândă după expirarea unui
termen de 15 zile de la data depunerii cererii de rambursare.
(3) Nivelul
dobânzii prevăzute la alin. (1) este egal cu nivelul dobânzii prevăzute la
art. 16 alin. (1). Dobânda se calculează și se plătește numai în lei și se
suportă din același buget și același venit bugetar din care trebuie să se
restituie, să se ramburseze ori să se compenseze, după caz, sumele solicitate
de către plătitori.
TITLUL II
Modalități de stingere a obligațiilor bugetare
CAPITOLUL I
Dispoziții comune
Art. 20. − Obligațiile de plată datorate de
debitori, atât cele principale, cât și cele accesorii acestora, cum sunt
dobânzile, penalitățile de întârziere și penalitățile, se calculează și se
plătesc în lei.
Art. 21. − Creanțele
bugetare se sting prin plată, compensare, executare silită, prescripție, precum
și prin alte modalități prevăzute de prezenta ordonanță.
CAPITOLUL
II
Plata
SECȚIUNEA 1
Mijloace de plată
Art. 22. − (1) Plata
obligațiilor bugetare se efectuează de către debitori, distinct, pe fiecare
impozit, taxă, contribuție sau alte venituri bugetare, inclusiv dobânzi și
penalități de orice fel, în următoarea ordine:
a) obligații
bugetare cu termene de plată în anul curent;
b) obligații
bugetare reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri bugetare
datorate și neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, în ordinea
vechimii, până la stingerea integrală a acestora;
c) dobânzi,
penalități de întârziere și alte penalități aferente obligațiilor bugetare
prevăzute la lit. b);
d) obligații
bugetare cu termene de plată viitoare.
(2) În
situația în care debitorul nu efectuează plata obligațiilor bugetare, conform
prevederilor alin. (1), creditorul bugetar va proceda la stingerea obligațiilor
bugetare pe care le administrează, în conformitate cu ordinea de plată reglementată
de prezenta ordonanță, și va înștiința despre aceasta debitorul în termen de 10
zile de la data efectuării stingerii.
Art. 23. − (1) Plata
obligației bugetare se face prin decontare bancară, mandat poștal, în numerar
sau prin anulare de timbre mobile, la termenele stabilite potrivit
dispozițiilor legale.
(2) Ministerul
Finanțelor Publice împreună cu Banca Națională a României stabilesc de comun
acord mijloacele de plată autorizate care vor fi utilizate pentru plata
obligațiilor bugetare prin decontare bancară.
SECȚIUNEA a
2-a
Data plății
Art. 24. − (1) În
cazul plăților în numerar obligația bugetară se consideră plătită la data
înscrisă în documentul de plată eliberat de organele sau persoanele abilitate
ale creditorilor bugetari.
(2) În
cazul plății efectuate prin decontare bancară sau prin mandat poștal, pentru
obligațiile bugetare cu termen de plată fix sau stabilit sub formă de interval,
obligația bugetară se consideră plătită la data creditării contului bugetar
corespunzător.
CAPITOLUL
III
Compensarea
Art. 25. − Prin compensare se sting creanțele
bugetare cu creanțele debitorului, reprezentând sume de rambursat sau de
restituit de la buget, prevăzute la art. 3, până la concurența celei mai mici
sume, când ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât și
cea de debitor al aceluiași buget.
Art. 26. − (1) Compensarea
obligațiilor bugetare datorate de debitor cu creanțele acestuia se face de
autoritatea competentă, la cererea debitorului, în termen de 30 de zile sau din
oficiu.
(2) Compensarea
se va efectua cu obligații bugetare datorate aceluiași creditor bugetar,
indiferent de natura lor.
(3) Organul
competent va înștiința în scris debitorul despre măsura compensării luate
potrivit alin. (1), în termen de 7 zile de la data efectuării operațiunii.
Art. 27. − Compensarea
se efectuează după cum urmează:
a) cu
obligații bugetare cu termene de plată în anul curent;
b) cu
obligații bugetare reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri
bugetare datorate și neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, în
ordinea vechimii, până la stingerea integrală a acestora;
c) cu
dobânzi, penalități de întârziere și alte penalități aferente obligațiilor
bugetare prevăzute la lit. b);
d) cu
obligații bugetare cu termene de plată viitoare, numai la cererea plătitorului.
CAPITOLUL
IV
Înlesniri
la plata obligațiilor bugetare
Art. 28. − (1) La
cererea temeinic justificată a debitorilor, persoane juridice sau fizice,
creditorii bugetari vor acorda, pentru obligațiile bugetare restante pe care le
administrează, următoarele înlesniri la plată:
a) eșalonări
la plata impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor obligații bugetare;
b) amânări
la plata impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor obligații bugetare;
c) eșalonări
la plata dobânzilor și/sau a penalităților de orice fel;
d) amânări
și/sau scutiri ori amânări și/sau reduceri de dobânzi și/sau penalități de
întârziere;
e) scutiri
sau reduceri de impozite și taxe, în condițiile legii.
(2) Procedura
de acordare a înlesnirilor la plată se stabilește prin legi speciale.
Art. 29. − (1) Pentru
acordarea înlesnirilor la plată creditorii bugetari vor cere debitorilor
constituirea de garanții.
(2) Pentru
obligațiile bugetare datorate și neachitate după data de 1 ianuarie 2003
garanția este de 100% din totalul creanței pentru care s-a acordat înlesnirea
și poate fi sub formă de scrisoare de garanție bancară, gaj ori ipotecă, precum
și orice altă formă de garanție prevăzută de lege.
CAPITOLUL
V
Înștiințarea
de plată
Art. 30. − (1) Dacă debitorul nu și-a plătit
obligațiile bugetare ori acestea nu au fost stinse în alt mod, potrivit
dispozițiilor prezentului titlu, organul de executare îi va transmite o
înștiințare de plată, prin care i se notifică acestuia suma datorată.
(2) În
termen de 15 zile de la data comunicării înștiințării de plată debitorul
urmează să își plătească obligațiile restante sau să facă dovada stingerii
acestora.
(3) Înștiințarea
de plată este act premergător executării silite.
TITLUL III
Măsuri asigurătorii
Art. 31. − Măsurile
asigurătorii prevăzute în prezentul titlu se dispun și se aduc la îndeplinire
prin procedură administrativă de către creditorii bugetari.
Art. 32. − Se
vor dispune măsuri asigurătorii de către creditorii bugetari, înaintea
începerii procedurii de executare silită, atunci când există pericolul ca
debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își
risipească averea/patrimoniul.
Art. 33. − Creditorul
bugetar poate dispune prin procedură administrativă, prin decizie motivată,
poprirea asigurătorie asupra veniturilor și/sau sechestrul asigurător asupra
bunurilor mobile și imobile, proprietatea debitorului, după caz, oriunde s-ar
afla.
Art. 34. − Măsurile
asigurătorii dispuse potrivit art. 33, precum și cele dispuse de instanțele
judecătorești sau de alte organe competente se aduc la îndeplinire în
conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplică
în mod corespunzător.
Art. 35. − Măsurile
asigurătorii vor fi ridicate, prin decizie motivată, de către creditorii
bugetari când au încetat motivele pentru care au fost dispuse.
Art. 36. − Măsurile
asigurătorii dispuse atât de organele de executare, cât și de instanțele
judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în
condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite fără
îndeplinirea altor formalități.
Art. 37. − (1) În
cazul înființării sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile, un exemplar
al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunică pentru
înscriere Biroului de carte funciară.
(2) Înscrierea
face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândi
vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispoziție ce ar interveni
ulterior înscrierii prevăzute la alin.(1) sunt lovite de nulitate
absolută.
Art. 38. − Dacă
valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă integral creanța
bugetară, măsurile asigurătorii pot fi înființate și asupra bunurilor deținute
de debitor în proprietate comună cu terțe persoane.
Art. 39. − Împotriva
actelor de înființare și de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii cel
interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 124.
TITLUL IV
Executarea silită
CAPITOLUL I
Dispoziții comune
Art. 40. − (1) În cazul în care debitorul nu
își plătește de bunăvoie obligațiile bugetare datorate, organele de executare
silită, pentru stingerea acestora, vor proceda la acțiuni de executare silită,
potrivit prezentei ordonanțe.
(2) Executarea
silită a creanțelor bugetare nu se perimează.
(3) Executarea
silită se desfășoară până la stingerea creanțelor bugetare înscrise în titlul
executoriu, inclusiv a dobânzilor, penalităților de întârziere și altor
penalități ori a altor sume, datorate sau acordate potrivit legii prin acesta,
precum și a cheltuielilor de executare.
(4) În
cazul în care prin titlul executoriu sunt prevăzute, după caz, dobânzi,
penalități de întârziere, penalități sau alte sume, fără să fi fost stabilit
cuantumul acestora, ele vor fi calculate de către organul de executare și
consemnate într-un proces-verbal care constituie titlu executoriu.
Art. 41. − (1) Executarea
silită începe prin comunicarea unei somații în care i se notifică debitorului
că are obligația să efectueze plata sumelor datorate în termen de 15 zile sau
să facă dovada stingerii obligației bugetare, în caz contrar aplicându-se
modalitățile de executare silită prevăzute de prezenta ordonanță. Somația este
însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu.
(2) Somația
cuprinde: organul de executare emitent; datele de identificare ale debitorului;
data emiterii; numărul dosarului de executare; suma pentru care se începe
executarea silită; termenul în care cel somat urmează să plătească obligația
prevăzută în titlul executoriu, precum și indicarea consecințelor nerespectării
acesteia; semnătura și ștampila organului de executare.
(3) Somația
este obligatorie și se comunică debitorului după cum urmează:
a) prin
poștă, la domiciliul sau la sediul debitorului, după caz, cu scrisoare
recomandată cu confirmare de primire;
b) prin
executorii bugetari, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă privind
comunicarea citațiilor și a altor acte de procedură, care se aplică în mod
corespunzător;
c) prin
prezentarea celui somat și primirea somației de către acesta sub semnătură, ca
urmare a înștiințării prin alte mijloace, cum sunt fax, telefon, e-mail, dacă
se asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia.
(4) În
cazul în care debitorii refuză primirea somației sau se constată lipsa oricărei
persoane la domiciliul sau la sediul social declarat al acestora, comunicarea
somației se face prin publicarea unui anunț în cotidiene locale ori centrale
sau în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în care se menționează că
a fost emisă somația pe numele debitorului și că acesta este invitat să
plătească în termen de 15 zile suma datorată. După publicarea anunțului toate
actele întocmite în cadrul procedurii de executare silită sunt opozabile
debitorului.
(5) Dovada
comunicării somației potrivit alin. (3) se va înscrie de îndată în
evidențele organului de executare și va fi păstrată la dosarul de executare.
Art. 42. − (1) Executarea
silită se poate întinde asupra tuturor veniturilor și bunurilor proprietate a debitorului,
urmăribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectuează numai în
măsura necesară pentru realizarea creanțelor bugetare și a cheltuielilor de
executare.
(2) Bunurile
supuse unui regim special de circulație pot fi urmărite numai cu respectarea
condițiilor prevăzute de lege.
Art. 43. − (1) Prin
sechestrul aplicat asupra bunurilor mobile creditorul bugetar dobândește un
drept de gaj, iar prin cel aplicat asupra bunurilor imobile creditorul bugetar
dobândește un drept de ipotecă.
(2) Dreptul
de ipotecă conferă creditorului bugetar în raport cu alți creditori aceleași
drepturi ca și dreptul de ipotecă, în sensul prevederilor dreptului comun.
(3) Din
momentul în care se îndeplinește condiția de publicitate prin înscrierea
titlului executoriu la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare ori în
cazul în care bunul se ia în posesie, creditorul bugetar are prioritate față de
garanția reală a celorlalți creditori urmăritori asupra bunului mobil sau sumei
în cauză.
Art. 44. − (1) Procedura
de executare silită se efectuează din oficiu și, o dată începută, se poate
suspenda, întrerupe sau poate înceta numai în cazurile și sub forma prevăzute
de prezenta ordonanță.
(2) Executarea
silită se suspendă:
a) când
suspendarea a fost dispusă de instanță sau de creditorul bugetar;
b) de
la data comunicării aprobării înlesnirii la plată;
c) în
alte cazuri prevăzute de lege.
(3) Executarea
silită se întrerupe:
a) la
data declarării stării de insolvabilitate a debitorului;
b) în
alte cazuri prevăzute de lege.
(4) Executarea
silită încetează dacă:
a) s-au
stins integral creanțele bugetare prevăzute în titlul executoriu, inclusiv
dobânzile, penalitățile de orice fel, cheltuielile de executare, precum și
orice alte sume stabilite în sarcina debitorului, potrivit legii;
b) a
fost desființat titlul executoriu;
c) în
alte cazuri prevăzute de lege.
Art. 45. − De
la data comunicării aprobării, pentru obligațiile bugetare pentru care s-au
aprobat înlesniri la plată, executarea silită nu se pornește sau nu se
continuă, după caz.
Art. 46. − Înlesnirile
la plată se acordă atât înaintea începerii executării silite, cât și în timpul
efectuării acesteia.
SECȚIUNEA 1
Titlul executoriu
Art. 47. − (1) Executarea
silită a creanțelor bugetare se efectuează numai în temeiul unui titlu
executoriu emis potrivit prezentei ordonanțe de organul de executare competent
în a cărui rază teritorială își are sediul sau domiciliul debitorul, persoană
fizică sau juridică, ori unde acesta este luat în evidență fiscală.
(2) Actul
emis potrivit alin. (1), în cuprinsul căruia s-a înscris creanța bugetară,
denumit titlu executoriu, va conține: antetul organului emitent; numele
și prenumele sau denumirea debitorului, codul unic de înregistrare și/sau codul
numeric personal, domiciliul sau sediul acestuia, precum și orice alte date de
identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate; temeiul legal
al puterii executorii a titlului; data întocmirii titlului, ștampila și semnătura
organului de executare.
(3) Pentru debitorii obligați în mod solidar
la plata creanțelor bugetare se va întocmi un singur titlu executoriu.
Art. 48. − (1) Titlurile
executorii emise de alte organe competente, care privesc creanțe bugetare, se transmit
în termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silită, potrivit
legii, organelor prevăzute la art. 49.
(2) În
cazul în care titlurile executorii emise de alte organe decât cele prevăzute la
art. 47 alin. (1) nu cuprind unul dintre următoarele elemente: numele și
prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de
înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal,
semnătura organului care l-a emis și dovada comunicării acestora, organul de
executare va restitui de îndată titlurile executorii organelor emitente.
(3) În
cazul în care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de către un
alt organ, organul de executare îi va confirma primirea, în termen de 30 de
zile.
SECȚIUNEA a
2-a
Organe de executare. Competențe
Art. 49. − (1) Creditorii
bugetari care administrează creanțele bugetare, prin organele proprii, centrale
sau teritoriale, după caz, ori cele ale administrației publice locale, sunt
abilitați să aducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze
procedura de executare silită prevăzută de prezenta ordonanță.
(2) Creanțele
bugetare care se încasează, se administrează, se contabilizează și se
utilizează de instituțiile publice, provenite din venituri proprii, precum și
cele rezultate din raporturi juridice contractuale se execută prin organe
proprii, acestea fiind abilitate să aducă la îndeplinire măsurile asigurătorii
și să efectueze procedura de executare silită, potrivit prevederilor prezentei
ordonanțe.
(3) Organele
prevăzute la alin. (1) și (2) sunt denumite în continuare organe
de executare.
(4) În cazul în care
instituțiile publice transmit titluri executorii privind venituri proprii spre
executare silită organelor Ministerului Finanțelor Publice, sumele astfel
realizate se fac venit la bugetul de stat.
Art. 50. − (1) Persoanele
din cadrul organelor de executare abilitate să aducă la îndeplinire măsurile
asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită, potrivit prezentei
ordonanțe, sunt denumite executori bugetari.
(2) Executorii
bugetari îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității de stat pe
timpul exercitării atribuțiilor ce le revin potrivit prezentei ordonanțe.
(3) Executorul
bugetar este împuternicit în fața debitorului sau a terților prin legitimație
de executor bugetar și delegație în cauză.
Art. 51. − (1) Pentru
efectuarea procedurii de executare silită este competent organul de executare
în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmăribile, coordonarea întregii
executări revenind organului în a cărui rază teritorială își are sediul sau
domiciliul ori unde este luat în evidență fiscală debitorul, după caz. În cazul
în care executarea silită se face prin poprire, organul de executare
coordonator poate proceda la aplicarea acestei măsuri de executare asupra
terțului poprit, indiferent de locul unde își are sediul sau domiciliul.
(2) Atunci
când se constată că există pericolul evident de înstrăinare, substituire sau de
sustragere de la executare silită a bunurilor și veniturilor urmăribile ale
debitorului, organul de executare coordonator poate proceda la
indisponibilizarea și executarea silită a acestora, indiferent de locul în care
se găsesc bunurile.
(3) Organul
de executare coordonator va sesiza în scris celelalte organe prevăzute la alin.
(1), comunicându-le titlul executoriu în copie certificată, situația
debitorului, contul în care se vor vira sumele încasate, precum și orice alte
date utile pentru identificarea debitorului și a bunurilor ori veniturilor
urmăribile.
(4) Pentru
creanțele bugetare administrate de autoritățile administrației publice locale este
competent să efectueze procedura de executare silită organul de executare în a
cărui rază teritorială își are sediul sau domiciliul ori este luat în evidență
fiscală debitorul, după caz.
Art. 52. − Când
se constată că domiciliul sau sediul debitorului se află în raza teritorială a
altui organ de executare, titlul executoriu împreună cu dosarul executării vor
fi trimise acestuia, înștiințându-se, dacă este cazul, organul de la care s-a
primit titlul executoriu.
Art. 53. − (1) Organul
de executare coordonator, în cazul debitorilor solidari, este cel în a cărui
rază teritorială își are domiciliul sau sediul ori este luat în evidență
fiscală debitorul despre care există indicii că deține mai multe venituri sau
bunuri urmăribile.
(2) Organul
de executare coordonator înscrie în întregime debitul în evidențele sale și ia
măsuri de executare silită, comunicând întregul debit fiecărui organ de
executare în a cărui rază teritorială domiciliază sau își au sediul ceilalți
codebitori, aplicându-se dispozițiile art. 51.
(3) Organele
de executare sesizate cărora li s-a comunicat debitul, după înscrierea acestuia
într-o evidență nominală, vor lua măsuri de executare silită și vor comunica
organului de executare coordonator sumele realizate în contul debitorului, în
termen de 10 zile de la realizarea acestora.
(4) Dacă
organul de executare coordonator, care ține evidența întregului debit, constată
că acesta a fost realizat prin actele de executare silită făcute de el însuși
și de celelalte organe sesizate potrivit alin. (3), el este obligat să ceară în
scris acestora din urmă să înceteze de îndată executarea silită.
Art. 54. − (1) Organele
de executare au obligația de a face demersurile necesare pentru identificarea
domiciliului sau sediului debitorului, precum și a bunurilor și veniturilor
urmăribile ale acestuia.
(2) Dacă
debitorul nu este găsit la domiciliul sau la sediul cunoscut, organul de
executare este obligat să solicite organelor de poliție să facă cercetări,
precum și să ceară relații de la oficiul registrului comerțului sau de la
oricare altă persoană fizică sau juridică ori de la alte organe competente, în
scopul stabilirii locului unde se află debitorul și al obținerii oricăror date
deținute în legătură cu acesta.
Art. 55. − (1) La
cererea organului de executare, băncile, organele de poliție, instituțiile care
gestionează registre publice sau altele asemenea ori alte persoane juridice sau
fizice sunt obligate să furnizeze de îndată în scris datele și informațiile
solicitate, în vederea aplicării procedurii de executare silită, precum și pentru
luarea altor măsuri privind stingerea creanțelor bugetare, chiar dacă prin legi
speciale se dispune altfel, fără perceperea de taxe, tarife, comisioane sau
alte sume.
(2) Organele
de executare sunt obligate să asigure confidențialitatea informațiilor primite.
Art. 56. − Organele
de poliție, jandarmerie și alți agenți ai forței publice au obligația să dea
concursul organelor de executare, la cererea acestora, în îndeplinirea,
potrivit legii, a activității de executare silită.
Art. 57. − (1) Băncile
sunt obligate să comunice administrației fiscale datele de identificare ale
conturilor pe care le deschid sau le închid titularii lor, forma juridică pe
care aceștia o au și domiciliul sau sediul acestora, după caz. Această
comunicare se va face în primele 5 zile ale fiecărei luni referitor la conturile
deschise sau închise în luna anterioară. Comunicarea va fi adresată organului
fiscal subordonat Ministerului Finanțelor Publice, în a cărui rază teritorială
se află societatea bancară.
(2) Ministerul
Finanțelor Publice împreună cu Banca Națională a României vor elabora proceduri
privind transmiterea informațiilor menționate la alin. (1), cu posibilitatea
centralizării informațiilor la nivel național și utilizarea mijloacelor
informatice.
(3) Informațiile
prevăzute la alin. (1) vor fi utilizate exclusiv în scopuri fiscale și cu
respectarea obligației prevăzute la art. 163.
Art. 58. − (1) În
exercitarea atribuțiilor ce le revin pentru aplicarea procedurii de executare
silită executorii bugetari pot:
a) să
intre în orice incintă de afaceri a debitorului, persoană juridică, sau în alte
incinte unde acesta își păstrează bunurile, în scopul identificării bunurilor
sau valorilor care pot fi executate silit, precum și să analizeze evidența
contabilă a debitorului în scopul identificării terților care datorează sau
dețin în păstrare venituri ori bunuri ale debitorului;
b) să
intre în toate încăperile în care se găsesc bunuri sau valori ale debitorului,
persoană fizică, precum și să cerceteze toate locurile în care acesta își
păstrează bunurile;
c) să
solicite și să cerceteze orice document sau element material care poate
constitui o probă în determinarea bunurilor proprietate a debitorului.
(2) Executorul
bugetar poate intra în încăperile ce reprezintă domiciliul sau reședința unei
persoane fizice, cu consimțământul acesteia, iar în caz de refuz, organul de
executare va cere autorizarea instanței judecătorești competente potrivit
dispozițiilor Codului de procedură civilă.
(3) Accesul
executorului bugetar în locuința, în incinta de afaceri sau în orice altă
încăpere a debitorului, persoană fizică sau juridică, se poate efectua între
orele 6,00−20,00, în orice zi lucrătoare. Executarea începută va putea
continua în aceeași zi sau în zilele următoare. În cazuri temenic justificate
de pericolul înstrăinării unor bunuri, accesul în încăperile debitorului va
avea loc și la alte ore decât cele menționate, precum și în zilele
nelucrătoare, în baza autorizației prevăzute la alin. (2).
Art. 59. − În
absența debitorului sau dacă acesta refuză accesul în oricare dintre încăperile
prevăzute la art. 58 alin. (1) și (3), executorul bugetar poate să
pătrundă în acestea în prezența unui reprezentant al poliției ori al
jandarmeriei sau a altui agent al forței publice și a doi martori majori.
Dispozițiile art. 58 alin. (2) sunt aplicabile.
Art. 60. − Pentru
fiecare debitor aflat în executare silită se deschide un dosar de executare
care cuprinde toate documentele încheiate în cadrul procedurii de executare
silită.
SECȚIUNEA a
3-a
Cheltuieli de executare
Art. 61. − (1) Cheltuielile
de orice fel ocazionate de efectuarea procedurii de executare silită sunt în
sarcina debitorului urmărit, dacă legea nu prevede altfel. Conform dovezilor
privind cheltuielile făcute, suma ce urmează să fie plătită de către debitor se
stabilește de organul de executare prin proces-verbal, pe baza căruia se emite
titlul executoriu potrivit prevederilor art. 47 alin. (1).
(2) Cheltuielile
de executare silită a creanțelor bugetare se avansează de creditorii care au
început procedura de executare silită, din bugetul acestora.
(3) Cheltuielile
de executare care nu au la bază documente care să ateste că au fost efectuate
în scopul executării silite nu sunt în sarcina debitorului urmărit.
CAPITOLUL
II
Modalități de executare silită
Art. 62. − Organele de executare vor folosi,
succesiv sau concomitent, oricare dintre modalitățile de executare silită
prevăzute de prezenta ordonanță, dacă legea nu prevede altfel.
SECȚIUNEA 1
Executarea silită prin poprire
Art. 63. − Sunt supuse
executării silite prin poprire, potrivit legii, orice sume urmăribile
reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și în valută, titluri
de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deținute și/sau datorate cu orice
titlu debitorului de către terțe persoane sau pe care acestea le vor datora
debitorului și/sau le vor deține terții în viitor în temeiul unor raporturi
juridice existente.
Art. 64. − Sumele
ce reprezintă venituri bănești ale debitorului persoană fizică, realizate ca
angajat, pensiile de orice fel, precum și ajutoarele sau indemnizațiile cu
destinație specială sunt supuse urmăririi numai în condițiile prevăzute de
Codul de procedură civilă.
Art. 65. − (1) Poprirea
asupra veniturilor debitorilor, persoane fizice sau persoane juridice, se
înființează de către organul de executare printr-o adresă care va fi trimisă
terțului poprit, împreună cu o copie certificată de pe titlul executoriu. Totodată
va fi înștiințat și debitorul despre înființarea popririi.
(2) Poprirea
nu este supusă validării.
(3) Poprirea
înființată anterior, ca măsură asigurătorie, devine executorie prin comunicarea
copiei certificate de pe titlul executoriu, făcută terțului poprit, și
înștiințarea despre aceasta a debitorului.
(4) Terțul
poprit este obligat ca, în termen de 5 zile de la primirea comunicării ce i s-a
făcut potrivit alin. (1) și (3), să înștiințeze organul de executare dacă
datorează vreo sumă de bani cu orice titlu debitorului.
(5) Poprirea
se consideră înființată la data la care terțul poprit, prin înștiințarea
trimisă organului de executare, confirmă că datorează sume de bani debitorului,
sau la data expirării termenului prevăzut la alin. (4).
(6) După
înființarea popririi terțul poprit este obligat să facă de îndată reținerile
prevăzute de lege și să vireze sumele reținute în contul indicat de organul de
executare, comunicând totodată în scris despre existența altor creditori.
(7) În
cazul în care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai mulți creditori,
terțul poprit îi va anunța în scris despre aceasta pe creditori și va proceda
la distribuirea sume lor potrivit ordinii de preferință prevăzute la art. 118.
Art. 66. − (1) Pentru
stingerea creanțelor bugetare debitorii deținători de conturi bancare pot fi urmăriți
prin decontare bancară, prevederile art. 65 alin. (1) aplicându-se în mod
corespunzător. În acest caz, o dată cu comunicarea somației și a titlului
executoriu, făcută debitorului potrivit art. 41, o copie certificată de pe
acest titlu va fi introdusă la banca unde se află deschis contul debitorului.
(2) Despre
această măsură va fi înștiințat și debitorul.
(3) În
măsura în care este necesar, pentru achitarea sumei datorate la data sesizării
băncii potrivit alin. (1) sumele existente, precum și cele viitoare
provenite din încasările zilnice în conturile în lei și în valută sunt
indisponibilizate. Din momentul indisponibilizării, respectiv de la data și ora
primirii adresei de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești,
băncile nu vor proceda la decontarea documentelor de plată primite, respectiv
la debitarea conturilor debitorilor, și nu vor accepta alte plăți din conturile
acestora până la achitarea integrală a obligațiilor bugetare, cu excepția
sumelor necesare plății drepturilor salariale.
(4) Dacă
debitorul face plata în termenul prevăzut în somație, organul de executare va
înștiința de îndată în scris băncile pentru sistarea totală sau parțială a
indisponibilizării conturilor și reținerilor. În caz contrar banca este
obligată să procedeze conform dispozițiilor alin. (3).
(5) În
situația în care titlurile executorii nu pot fi onorate în aceeași zi, băncile
vor urmări executarea acestora din încasările zilnice realizate în contul
debitorului.
(6) Dispozițiile
art. 65 alin. (7) se aplică în mod corespunzător.
Art. 67. − Băncile
supuse regimului de supraveghere specială sau de administrare specială și care
efectuează plățile dispuse în limita încasărilor vor deconta zilnic cu
prioritate sumele reprezentând obligațiile bugetare cuprinse în ordinele de
plată emise de debitori și/sau creanțe bugetare cuprinse în dispozițiile de
încasare emise de organele de executare.
Art. 68. − (1) Dacă
terțul poprit înștiințează organul de executare că nu datorează vreo sumă de
bani debitorului urmărit sau nu respectă dispozițiile art. 65 alin. (6) și
(7) și ale art. 66, precum și în cazul în care invocă alte neregularități
în legătură cu drepturile și obligațiile părților privind înființarea popririi,
instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau
sediul terțului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părți
interesate, pe baza probelor administrate, va pronunța menținerea sau
desființarea popririi.
(2) Judecata
se face cu precădere.
(3) Pe
baza hotărârii de menținere a popririi, care constituie titlu executoriu,
organul de executare poate începe executarea silită a terțului poprit în
condițiile prezentei ordonanțe.
Art. 69. − (1) În
cazul în care popririle înființate de organul de executare generează imposibilitatea
debitorului de a-și continua activitatea economică, cu consecințe sociale deosebite,
creditorul bugetar poate dispune, la cererea debitorului și ținând seama de
motivele invocate de acesta, suspendarea temporară, totală sau parțială a
executării silite prin decontare bancară.
(2) O
dată cu cererea de suspendare debitorul va indica bunurile libere de orice
sarcini, oferite în vederea sechestrării sau alte garanții legale.
SECȚIUNEA a
2-a
Executarea silită a bunurilor mobile
Art. 70. − (1) Executarea
silită a bunurilor mobile ale debitorului se face prin sechestrarea și
valorificarea acestora, în temeiul unui titlu executoriu, chiar dacă acestea se
află la un terț.
(2) Terțul
nu se poate opune sechestrării unui bun al debitorului invocând un drept de gaj
ori un privilegiu pe care îl are asupra bunurilor.
(3) Sunt
supuse executării silite orice bunuri mobile ale debitorului cu excepțiile
prevăzute de lege.
(4) Pentru
bunurile mobile anterior sechestrate ca măsură asigurătorie nu este necesară o
nouă sechestrare, prevederile art. 36 fiind aplicabile.
(5) Executorul
bugetar, la începerea executării silite, este obligat să verifice dacă bunurile
prevăzute la alin. (4) se găsesc la locul aplicării sechestrului și dacă
nu au fost substituite sau degradate, precum și să sechestreze alte bunuri ale
debitorului, în cazul în care cele găsite la verificare nu sunt suficiente
pentru stingerea creanței.
Art. 71. − (1) În
cazul debitorului persoană fizică nu pot fi supuse executării silite, fiind necesare
vieții și muncii debitorului, precum și familiei sale:
a) bunurile
mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor și la formarea
profesională, precum și cele strict necesare exercitării profesiei sau a altei
ocupații cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfășurării activității
agricole, cum sunt uneltele, semințele, îngrășămintele, furajele și animalele
de producție și de lucru;
b) bunurile
strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului și familiei sale,
precum și obiectele de cult religios, dacă nu sunt mai multe de același fel;
c) alimentele
necesare debitorului și familiei sale pe timp de 2 luni, iar dacă debitorul se
ocupă exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare până la noua recoltă;
d) combustibilul
necesar debitorului și familiei sale pentru încălzit și pentru prepararea
hranei, socotit pentru 3 luni de iarnă;
e) obiectele
necesare persoanelor cu handicap sau destinate îngrijirii persoanelor bolnave;
f) bunurile
declarate neurmăribile prin alte dispoziții legale.
(2) Bunurile
debitorului persoană fizică necesare desfășurării activității de comerț nu sunt
exceptate de la executare silită.
Art. 72. − (1) Aplicarea
sechestrului se face de executorul bugetar, care încheie un proces-verbal de
sechestru.
(2) Procesul-verbal
de sechestru va cuprinde:
a) denumirea
organului de executare; indicarea locului, a datei și a orei când s-a făcut
sechestrul;
b) numele
și prenumele executorului bugetar care aplică sechestrul, numărul legitimației
și al delegației;
c) numărul
dosarului de executare, data și numărul de înregistrare a somației, precum și
titlul executoriu în baza căruia se face executarea silită;
d) temeiul
legal în baza căruia se face executarea silită;
e) sumele
datorate pentru a căror executare se aplică sechestrul, inclusiv cele
reprezentând dobânzi, penalități și penalități de întârziere, menționându-se și
cota acestora, precum și actul normativ în baza căruia a fost stabilită
obligația de plată;
f) numele,
prenumele și domiciliul debitorului persoană fizică ori, în lipsa acestuia, ale
persoanei majore ce locuiește împreună cu debitorul sau denumirea și sediul
debitorului, numele, prenumele și domiciliul altor persoane majore care au fost
de față la aplicarea sechestrului, precum și alte elemente de identificare a
acestor persoane;
g) descrierea
bunurilor mobile sechestrate și indicarea valorii estimative a fiecăruia, după
aprecierea executorului bugetar, pentru identificarea și individualizarea acestora,
menționându-se starea de uzură și eventualele semne particulare ale fiecărui
bun, precum și dacă s-au luat măsuri spre neschimbare, cum sunt punerea de
sigilii, custodia ori ridicarea de la locul unde se află, sau de administrare
ori conservare a acestora, după caz;
h) mențiunea
că evaluarea se va face înaintea începerii procedurii de valorificare, în cazul
în care executorul bugetar nu a putut evalua bunul deoarece acesta necesită
cunoștințe de specialitate;
i) mențiunea
făcută de debitor privind existența sau inexistența unui drept de gaj, ipotecă
ori privilegiu, după caz, constituit în favoarea unei alte persoane pentru bunurile
sechestrate;
j) numele,
prenumele și adresa persoanei căreia i s-au lăsat bunurile, precum și locul de
depozitare a acestora, după caz;
k) eventualele
obiecții făcute de persoanele de față la aplicarea sechestrului;
l) mențiunea
că, în cazul în care în termen de 15 zile de la data încheierii
procesului-verbal de sechestru debitorul nu plătește obligațiile bugetare, se
va trece la valorificarea bunuri lor sechestrate;
m) semnătura
executorului bugetar care a aplicat sechestrul și a tuturor persoanelor care au
fost de față la sechestrare. Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau nu
vrea să semneze, executorul bugetar va menționa această împrejurare.
(3) Câte
un exemplar al procesului-verbal de sechestru se predă debitorului sub
semnătură sau i se comunică la domiciliul ori sediul acestuia, precum și,
atunci când este cazul, custodelui, acesta din urmă semnând cu mențiunea de
primire a bunurilor în păstrare.
Art. 73. − (1) De
la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, potrivit art. 72, bunurile
sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită
debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit
legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage
răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă.
(2) Actele
de dispoziție care ar interveni ulterior indisponibilizării prevăzute la alin. (1) sunt
lovite de nulitate absolută.
Art. 74. − (1) Bunurile
mobile sechestrate vor putea fi lăsate în custodia debitorului, a creditorului
sau a altei persoane desemnate de organul de executare sau de executorul
bugetar, după caz, ori vor fi ridicate și depozitate de către acesta. Atunci
când bunurile sunt lăsate în custodia debitorului sau a altei persoane
desemnate conform legii și când se constată că există pericol de substituire
sau de degradare, executorul bugetar poate aplica sigiliul asupra bunurilor.
(2) În
cazul în care bunurile sechestrate constau în sume de bani în lei sau în
valută, titluri de valoare, obiecte din metale prețioase, pietre prețioase,
obiecte de artă, colecții de valoare, acestea se ridică și se depun, cel târziu
a doua zi lucrătoare, la unitățile specializate.
(3) Cel
care primește bunurile în custodie va semna procesul-verbal de sechestru.
(4) În
cazul în care custodele este o altă persoană decât debitorul sau creditorul,
organul de executare îi va stabili acestuia o remunerație ținând seama de
activitatea depusă.
Art. 75. − În
cazurile în care nu au fost luate măsuri asigurătorii pentru realizarea
integrală a creanței bugetare și la începerea executării silite se constată că există
pericolul evident de înstrăinare, substituire sau sustragere de la urmărire a
bunurilor urmăribile ale debitorului, sechestrarea lor va fi aplicată o dată cu
comunicarea somației.
Art. 76. − (1) În
vederea valorificării organul de executare este obligat să verifice dacă
bunurile sechestrate se găsesc la locul menționat în procesul-verbal de
sechestru, precum și dacă nu au fost substituite sau degradate.
(2) Când
bunurile sechestrate găsite cu ocazia verificării nu sunt suficiente pentru
realizarea creanței bugetare, organul de executare va face investigațiile
necesare pentru identificarea și urmărirea altor bunuri ale debitorului.
(3) Dacă
se constată că bunurile nu se găsesc la locul menționat în procesul-verbal de
sechestru, au fost substituite sau degradate, executorul bugetar încheie un
proces-verbal de constatare. Pentru bunurile găsite cu prilejul investigațiilor
făcute conform alin. (2) se va încheia procesul-verbal de sechestru.
(4) Dacă
se sechestrează și bunuri gajate pentru garantarea creanțelor altor creditori,
organul de executare le va trimite și acestora câte un exemplar din
procesul-verbal de sechestru.
Art. 77. − (1) Executorul
bugetar care constată că bunurile fac obiectul unui sechestru anterior va
consemna aceasta în procesul-verbal, la care va anexa o copie de pe procesele
verbale de sechestru respective. Prin același proces-verbal va declara
sechestrate, când este necesar, și alte bunuri pe care le va identifica.
(2) Bunurile
înscrise în procesele-verbale de sechestru încheiate anterior se consideră
sechestrate și în cadrul noii executări silite.
Art. 78. − În
cazul în care executorul bugetar constată că în legătură cu bunurile
sechestrate s-au săvârșit fapte care pot constitui infracțiuni, va consemna
aceasta în procesul-verbal de sechestru și va sesiza de îndată organele de
urmărire penală competente.
SECȚIUNEA a
3-a
Executarea silită a bunurilor imobile
Art. 79. − (1) Sunt
supuse executării silite bunurile imobile proprietate a debitorului.
(2) Executarea
silită imobiliară se întinde de plin drept și asupra bunurilor accesorii
bunului imobil, prevăzute de Codul civil. Bunurile accesorii nu pot fi urmărite
decât o dată cu imobilul.
Art. 80. − (1) În
cazul debitorului persoană fizică nu poate fi supus executării silite spațiul
minim locuit de debitor și familia sa, stabilit în conformitate cu normele
legale în vigoare.
(2) Dispozițiile
alin. (1) nu sunt aplicabile în cazurile în care executarea silită se face
pentru stingerea creanțelor bugetare rezultate din savârșirea de infracțiuni,
precum și în cazul stabilirii răspunderii asociaților și/sau administratorilor
societăților comerciale debitoare.
Art. 81. − Executorul
bugetar care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru,
dispozițiile art. 72 și 73 fiind aplicabile.
Art. 82. − Sechestrul
aplicat în temeiul art. 81 constituie ipotecă legală.
Art. 83. − Pentru
bunurile imobile sechestrate organul de executare care a instituit sechestrul
va solicita de îndată Biroului de carte funciară efectuarea inscripției
ipotecare, anexând un exemplar al procesului-verbal de sechestru.
Art. 84. − Biroul
de carte funciară va comunica organelor de executare, la cererea acestora,
celelalte drepturi reale și sarcini care grevează imobilul urmărit, precum și
titularii acestora, care vor fi înștiințați de către organul de executare și
chemați la termenele fixate pentru vânzarea bunului imobil și distribuirea
prețului.
Art. 85. − Creditorii
debitorului, alții decât titularii drepturi lor menționate la art. 84, sunt
obligați ca, în termen de 30 de zile de la înscrierea procesului-verbal de
sechestru al bunului imobil în evidențele de publicitate imobiliară, să
comunice în scris organului de executare titlurile pe care le au pentru bunul imobil
respectiv.
Art. 86. − (1) La
întocmirea procesului-verbal de sechestru și în tot cursul executării silite
organul de executare poate numi un administrator-sechestru, dacă această măsură
este necesară pentru administrarea imobilului urmărit, a chiriilor, a arendei
și a altor venituri obținute din administrarea acestuia, inclusiv pentru
apărarea în litigii privind imobilul respectiv.
(2) Administrator-sechestru
poate fi numit creditorul, debitorul ori altă persoană fizică sau juridică.
(3) Administratorul-sechestru
va consemna veniturile încasate potrivit alin. (1) la unitățile abilitate
și va depune recipisa la organul de executare.
(4) Când
administrator-sechestru este numită o altă persoană decât creditorul sau
debitorul, organul de executare îi va fixa o remunerație ținând seama de
activitatea depusă.
Art. 87. − (1) După
primirea procesului-verbal de sechestru prevăzut la art. 81 debitorul poate
solicita organului de executare, în termen de 15 zile de la comunicare, să îi
aprobe ca plata integrală a obligației bugetare, inclusiv cheltuielile de
executare, să se facă din veniturile bunului imobil urmărit sau din alte
venituri ale sale pe timp de cel mult 6 luni.
(2) De
la data aprobării cererii debitorului executarea silită începută asupra bunului
imobil se suspendă.
(3) Pentru
motive temeinice organul de executare poate relua executarea silită imobiliară
înainte de expirarea termenului de 6 luni.
(4) Dacă
debitorul persoană juridică căruia i s-a aprobat suspendarea conform
prevederilor alin. (2) se sustrage ulterior de la executare silită sau își
provoacă insolvabilitatea, se vor aplica în mod corespunzător prevederile art.
7 alin. (3) lit. b).
SECȚIUNEA a
4-a
Executarea silită a fructelor neculese și a
recoltelor prinse de rădăcini
Art. 88. − (1) Executarea
silită a fructelor neculese și a recoltelor prinse de rădăcini, care sunt ale
debitorului, se efectuează în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe
privind bunurile imobile.
(2) Pentru
executarea silită a recoltelor și fructelor culese sunt aplicabile prevederile
prezentei ordonanțe privind bunurile mobile.
Art. 89. − Organul
de executare va hotărî, după caz, valorificarea fructelor neculese sau a
recoltelor așa cum sunt prinse de rădăcini sau după ce vor fi culese.
SECȚIUNEA a
5-a
Executarea silită a unui ansamblu de bunuri
Art. 90. − Bunurile
mobile și/sau imobile proprietate a debitorului pot fi valorificate în ansamblu
dacă organul de executare apreciază că astfel acestea pot fi vândute mai rapid
ori în condiții mai avantajoase.
Art. 91. − Pentru
executarea silită a bunurilor prevăzute la art. 90 organul de executare va
proceda la sechestrarea acestora, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe.
Art. 92. − Prevederile
art. 70−89 privind executarea silită asupra bunurilor mobile și imobile,
precum și ale art. 111 privind vânzarea bunurilor imobile cu plata prețului în
rate, se aplică în mod corespunzător.
CAPITOLUL
III
Valorificarea bunurilor mobile și imobile
SECȚIUNEA 1
Dispoziții generale
Art. 93. − (1) Dacă
obligația bugetară nu este plătită în termen de 15 zile de la data încheierii
procesului-verbal de sechestru, se va proceda la valorificarea bunurilor
sechestrate, cu excepția situațiilor în care, potrivit legii, instanța
judecătorească a dispus desființarea sechestrului, suspendarea sau amânarea
executării.
(2) În
scopul valorificării bunurilor, pentru evaluarea acestora organul de executare
va apela la organe și persoane de specialitate, a căror selectare nu este
supusă reglementărilor privind achizițiile publice și care sunt obligate să își
îndeplinească atribuțiile ce le revin în acest sens.
(3) Atunci
când consideră necesar, organul de executare poate proceda la actualizarea
prețului de evaluare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod
corespunzător.
Art. 94. − (1) Pentru
a realiza executarea silită cu rezultate cât mai avantajoase, ținând seama atât
de interesul legitim și imediat al creditorului, cât și de drepturile și
obligațiile debitorului urmărit, organul de executare va proceda la valorificarea
bunurilor sechestrate în una dintre modalitățile prevăzute de dispozițiile
legale în vigoare și care, față de datele concrete ale cauzei, se dovedește a
fi mai eficientă.
(2) În
sensul alin. (1), se poate proceda la valorificarea bunurilor sau a unui
ansamblu de bunuri mobile și/sau imobile prin:
a) înțelegerea
părților;
b) vânzare
directă;
c) vânzare
la licitație;
d) vânzare
în regim de consignație, numai în cazul bunuri lor mobile;
e) alte
modalități admise de lege.
(3) Vânzarea
bunurilor sechestrate se face numai după împlinirea termenului prevăzut la art.
93, fără efectuarea altei formalități.
(4) Vânzarea
se poate face de îndată după sechestrarea bunurilor, dacă acestea sunt supuse
pericolului degradării sau alterării, după caz.
(5) Dacă
din cauza unei contestații sau a unei învoieli între părți data, locul sau ora
vânzării directe sau la licitație a fost schimbată de organul de executare, se
vor face alte publicații și anunțuri, potrivit art. 97 și 98.
Art. 95. − (1) Valorificarea
bunurilor potrivit înțelegerii părților se realizează de debitorul însuși, cu
acordul organului de executare. Debitorul este obligat să prezinte, în scris,
organului de executare propunerile ce i s-au făcut, indicând numele și adresa
potențialului cumpărător, precum și termenul în care acesta din urmă va achita
prețul propus.
(2) Prețul
propus de cumpărător nu poate fi mai mic decât prețul de evaluare.
(3) Organul
de executare, după analiza propunerilor prevăzute la alin. (1), va comunica
aprobarea indicând termenul și contul bugetar în care prețul bunului va fi
virat de cumpărător.
(4) Indisponibilizarea
prevăzută la art. 73 se ridică după creditarea contului bugetar menționat la
alin. (3).
Art. 96. − (1) Valorificarea
bunurilor prin vânzare directă se poate realiza în cazul în care, înaintea
începerii procedurii de valorificare prin licitație ori pe parcursul acesteia
sau după finalizarea ei, dacă bunul nu a fost vândut, o persoană oferă cel
puțin prețul de evaluare, dispozițiile art. 97 și 98 fiind aplicabile în mod
corespunzător.
(2) Vânzarea
directă se realizează prin încheierea unui proces-verbal care constituie titlu
de proprietate și care va cuprinde elementele prevăzute la art. 112 sau 113,
după caz.
(3) În
cazul în care organul de executare înregistrează în condițiile prevăzute la
alin. (1) mai multe cereri, va vinde bunul persoanei care oferă cel mai
mare preț față de prețul de evaluare.
Art. 97. − (1) Pentru
valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzare la licitație organul de
executare este obligat să efectueze publicitatea vânzării cu cel puțin 10 zile
înainte de data fixată pentru desfășurarea licitației.
(2) Publicitatea
vânzării se realizează prin afișarea anunțului privind vânzarea la sediul
organului de executare, al primăriei în a cărei rază teritorială se află
bunurile sechestrate, la sediul și domiciliul debitorului, la locul vânzării
dacă acesta este altul decât cel unde se află bunurile sechestrate, pe imobilul
scos la vânzare în cazul vânzării bunurilor imobile și prin anunțuri într-un
cotidian național de largă circulație sau într-un cotidian local ori în pagina
de Internet, precum și prin alte modalități prevăzute de lege.
(3) Totodată,
despre data, ora și locul licitației vor fi înștiințați și debitorul,
custodele, administratorul-sechestru, precum și titularii drepturilor reale și
ai sarcinilor care grevează bunul urmărit.
Art. 98. − Anunțul
privind vânzarea cuprinde următoarele:
a) denumirea
și sediul organului de executare;
b) numărul
dosarului de executare;
c) numele
și domiciliul ori, după caz, denumirea și sediul debitorului;
d) bunurile
care se oferă spre vânzare și descrierea lor sumară;
e) prețul
de evaluare ori prețul de pornire al licitației, în cazul vânzării la
licitație, pentru fiecare bun oferit spre vânzare;
f) indicarea,
dacă este cazul, a drepturilor reale și a privilegiilor care grevează bunurile;
g) data,
ora și locul vânzării;
h) invitația,
pentru toți cei care pretind vreun drept asupra bunurilor, să înștiințeze
despre aceasta organul de executare înainte de data stabilită pentru vânzare;
i) invitația
către toți cei interesați în cumpărarea bunurilor să se prezinte la termenul de
vânzare la locul fixat în acest scop și până la acel termen să prezinte oferte
de cumpărare;
j) mențiunea
că ofertanții sunt obligați să depună, în cazul vânzării prin licitație, până
la termenul de vânzare, o taxă de participare reprezentând 10% din prețul de
pornire al licitației;
k) data
afișării publicației de vânzare;
l) semnătura
executorului bugetar și ștampila organului de executare.
Art. 99. − (1) Licitația
se ține la locul unde se află bunurile sechestrate sau la locul stabilit de
organul de executare, după caz.
(2) Debitorul
este obligat să permită ținerea licitației în spațiile pe care le deține, dacă
sunt adecvate acestui scop.
Art. 100. − (1) Pentru
participarea la licitație ofertanții depun, cu cel puțin o zi înainte de data
licitației, următoarele documente:
a) oferta
de cumpărare;
b) dovada
depunerii taxei de participare;
c) împuternicirea
persoanei care îl reprezintă pe ofertant;
d) pentru
persoanele juridice de naționalitate română, copie de pe certificatul unic de
înregistrare eliberat de oficiul registrului comerțului;
e) pentru
persoanele juridice străine, actul de înmatriculare tradus în limba română;
f) pentru
persoanele fizice române, copie de pe actul de identitate;
g) pentru
persoanele fizice străine, copie de pe pașaport.
(2) Participanții
la licitație pot formula oferte de cumpărare superioare prețului de pornire al
licitației.
Art. 101. − (1) Prețul
de pornire al licitației este, după caz, prețul de evaluare diminuat cu 10%
pentru prima licitație, cu 30% pentru a doua licitație și cu 50% pentru a treia
licitație.
(2) Licitația
începe de la cel mai mare preț din ofertele de cumpărare scrise, dacă acesta
este superior celui prevăzut la alin. (1), iar în caz contrar va începe de la
acest din urmă preț.
(3) Adjudecarea
se face în favoarea participantului care a oferit cel mai mare preț, dar nu mai
puțin decât prețul de pornire.
(4) În
cazul prezentării unui singur ofertant la licitație, comisia poate să îl
declare adjudecatar dacă acesta oferă cel puțin prețul de pornire al
licitației.
Art. 102. − (1) Taxa
de participare se plătește în lei la unitatea teritorială de trezorerie și
contabilitate publică și reprezintă 10% din prețul de pornire al licitației.
(2) În
termen de 5 zile de la data întocmirii procesului verbal prevăzut la art. 109,
organul de executare va dispune în scris restituirea taxei de participare
participanților care au depus oferte de cumpărare și nu au fost declarați
adjudecatari, iar în cazul adjudecării taxa se reține în contul prețului.
(3) Taxa
de participare nu se restituie ofertanților care nu s-au prezentat la
licitație, celui care a refuzat încheierea procesului-verbal de adjudecare,
precum și adjudecatarului care nu a plătit prețul, reținându-se în contul
organului de executare pentru acoperirea cheltuielilor de executare.
Art. 103. − Vânzarea
la licitație a bunurilor sechestrate este organizată de o comisie numită în
condițiile stabilite de organul de executare și este condusă de un președinte.
Art. 104. − (1) Comisia
de licitație verifică și analizează documentele de participare prevăzute la
art. 100 alin. (1) și afișează la locul licitației, cu cel puțin o oră
înaintea începerii acesteia, lista cuprinzând ofertanții care au depus documentația
completă de participare.
(2) Comisia
de licitație este constituită din 3 persoane desemnate de organul de conducere
al creditorului bugetar.
(3) Ofertanții
se identifică după numărul de ordine de pe lista de participare, după care
președintele comisiei anunță obiectul licitației, precum și modul de
desfășurare a acesteia.
Art. 105. − La
termenele fixate pentru ținerea licitației executorul bugetar va da citire mai
întâi anunțului de vânzare și apoi ofertelor scrise primite până la data prevăzută
la art. 100.
Art. 106. − Dacă
la prima licitație nu s-au prezentat ofertanți sau nu s-a obținut cel puțin
prețul de pornire al licitației conform art. 101, organul de executare va fixa
un termen în cel mult 30 de zile, în vederea ținerii celei de a doua licitații.
Art. 107. − (1) În
cazul în care nu s-a obținut prețul de pornire nici la a doua licitație ori nu
s-au prezentat ofertanți, organul de executare va fixa un termen în cel mult 30
de zile, în vederea ținerii celei de a treia licitații.
(2) La
a treia licitație creditorii urmăritori sau intervenienți nu pot să adjudece
bunurile oferite spre vânzare la un preț mai mic de 55% din prețul de evaluare.
Art. 108. − Pentru
fiecare termen de licitație se va face o nouă publicitate a vânzării, conform
prevederilor art. 97 și 98.
Art. 109. − (1) După
licitarea fiecărui bun se va întocmi un proces-verbal privind desfășurarea și
rezultatul licitației.
(2) În
procesul-verbal prevăzut la alin. (1) se vor menționa: denumirea și sediul
organului de executare; numele și prenumele sau denumirea debitorului și a
cumpărătorului, precum și domiciliul sau sediul acestora; numărul dosarului de
executare; indicarea bunurilor adjudecate, a prețului la care bunul a fost
adjudecat și a taxei pe valoarea adăugată, dacă este cazul; toți cei care au
participat la licitație și sumele oferite de fiecare participant, precum și,
dacă este cazul, menționarea situațiilor în care vânzarea nu s-a realizat.
Art. 110. − (1) După
adjudecarea bunului adjudecatarul este obligat să plătească prețul, diminuat cu
contravaloarea taxei de participare, în lei, în numerar, imediat sau prin
decontare bancară în cel mult 5 zile de la data adjudecării.
(2) Dacă
adjudecatarul nu plătește prețul în termenul prevăzut la alin. (1), procedura
vânzării la licitație se va relua, de la momentul întreruperii ei, în termen de
5 zile, acesta fiind obligat să plătească cheltuielile prilejuite de noua
licitație și, în cazul în care prețul obținut la noua licitație este mai mic,
diferența de preț.
(3) Adjudecatarul
va putea să achite la următoarea licitație prețul oferit inițial, caz în care
va fi obligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua licitație.
(4) Dacă
la următoarea licitație bunul nu a fost vândut, fostul adjudecatar este obligat
să plătească toate cheltuielile prilejuite de urmărirea acestuia.
Art. 111. − (1) În
cazul vânzării la licitație a bunurilor imobile cumpărătorii pot solicita plata
prețului în rate, în cel mult 12 rate lunare, cu un avans de minimum 50% din
prețul de adjudecare al bunului imobil și cu plata unei dobânzi stabilite
conform prezentei ordonanțe. Organul de executare va stabili condițiile și
termenele de plată a prețului în rate.
(2) Cumpărătorul
nu va putea înstrăina bunul imobil decât după plata prețului în întregime și a
dobânzii stabilite.
(3) În
cazul neplății avansului prevăzut la alin. (1), dispozițiile art. 110 se aplică
în mod corespunzător.
(4) Suma
reprezentând dobânda nu stinge creanțele bugetare pentru care s-a început
executarea silită.
Art. 112. − (1) În
cazul vânzării bunurilor imobile, după plata în întregime a prețului sau a
avansului prevăzut la art. 111 alin. (1), dacă bunul a fost vândut cu plata în
rate, organul de executare va încheia procesul-verbal de adjudecare care
constituie titlu de proprietate pentru imobilul transmis, pe baza căruia se
face înscrierea în Cartea funciară.
(2) Procesul-verbal
de adjudecare va cuprinde următoarele mențiuni:
a) denumirea
și sediul organului de executare;
b) numărul
dosarului de executare;
c) numărul
și data procesului-verbal de desfășurare a licitației;
d) numele
și domiciliul sau, după caz, denumirea și sediul debitorului și cumpărătorului;
e) codul
numeric personal sau codul unic de înregistrare al debitorului și cumpărătorului;
f) prețul
la care s-a adjudecat bunul și taxa pe valoarea adăugată, dacă este cazul;
g) modalitatea
de plată a diferenței de preț în cazul în care vânzarea s-a făcut cu plata în
rate;
h) datele
de identificare a bunului;
i) mențiunea
că acest document constituie titlu de proprietate și că poate fi înscris în
Cartea funciară;
j) mențiunea
că pentru creditor procesul-verbal de adjudecare constituie documentul pe baza
căruia se emite titlul executoriu împotriva cumpărătorului care nu plătește diferența
de preț, în cazul în care vânzarea s-a făcut cu plata prețului în rate;
k) semnătura
executorului bugetar și ștampila organului de executare;
l) semnătura
cumpărătorului sau a reprezentantului său legal, după caz.
(3) Câte
un exemplar al procesului-verbal de adjudecare se va transmite organului de executare
coordonator și cumpărătorului.
(4) Un
exemplar al procesului-verbal de adjudecare a bunului imobil va fi trimis, în
cazul vânzării cu plata în rate, biroului de Carte funciară pentru a înscrie
interdicția de înstrăinare și grevare a bunului până la plata integrală a
prețului și a dobânzii stabilite.
(5) În
cazul în care cumpărătorul căruia i s-a încuviințat plata prețului în rate nu
plătește restul de preț în condițiile și la termenele stabilite, el va putea fi
executat silit pentru plata sumei datorate, în baza titlului executoriu emis în
condițiile prezentei ordonanțe.
Art. 113. − (1) În
cazul vânzării bunurilor mobile, după plata prețului executorul bugetar
întocmește un proces-verbal de adjudecare care constituie titlu de proprietate.
(2) Procesul-verbal
de adjudecare va cuprinde:
a) denumirea
și sediul organului de executare;
b) numărul
dosarului de executare;
c) numărul
și data procesului-verbal de desfășurare a licitației;
d) numele
și domiciliul sau, după caz, denumirea și sediul debitorului și cumpărătorului;
e) codul
numeric personal sau codul unic de înregistrare al debitorului și
cumpărătorului;
f) prețul
la care s-a adjudecat bunul și taxa pe valoarea adăugată, dacă este cazul;
g) datele
de identificare a bunului;
h) mențiunea
că acest document constituie titlu de proprietate;
i) semnătura
executorului bugetar și ștampila organului de executare;
j) semnătura
cumpărătorului sau a reprezentantului său legal, după caz.
Art. 114. − (1) Dacă
bunurile supuse executării silite nu au putut fi valorificate prin modalitățile
prevăzute la art. 94, organul de executare va repeta procedura de licitație cel
puțin o dată pe an în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a cere
executarea silită.
(2) În
cazul în care bunurile nu s-au valorificat conform alin. (1), ele se vor putea
valorifica prin celelalte forme de vânzare ori se vor putea restitui debitorului.
O dată cu restituirea bunurilor imobile se va lua măsura radierii inscripției
ipotecare.
(3) Atât
timp cât, potrivit alin. (1), poate avea loc reluarea procedurii de licitație,
se menține indisponibilizarea bunului dispusă potrivit art. 73 și 81, după caz.
În aceeași perioadă organul de executare va putea, după caz, să ia măsura numirii,
menținerii ori schimbării administratorului-sechestru sau va putea proceda la
valorificarea bunului imobil în orice alt mod admis de lege.
(4) În
cazul în care debitorii ale căror bunuri sunt sechestrate și urmează a li se
restitui în conformitate cu alin. (2) și-au mutat domiciliul sau sediul
social declarat și nu pot fi identificați la noul domiciliu sau sediu ori
asociații, acționarii au plecat din țară, aceste bunuri vor fi păstrate până la
împlinirea unui termen de 6 luni, după care sunt aplicabile prevederile art. 477
din Codul civil.
Art. 115. − În
cazul în care prin executarea silită efectuată nu s-au realizat obligațiile
stabilite în sarcina debitorului, organul de executare va întocmi un
proces-verbal în care va consemna atât sumele încasate, cât și pe cele care nu
au fost recuperate.
Art. 116. − (1) În
tot cursul executării silite asupra bunuri lor imobile ale debitorului persoană
juridică, inclusiv în perioada în care poate avea loc reluarea procedurii de
licitație în condițiile art. 114 alin. (1), obligațiile față de bugetul de stat
sau bugetul asigurărilor sociale de stat pot fi stinse, la cererea debitorului,
prin trecerea în proprietatea publică a statului a bunurilor imobile supuse
executării silite.
(2) În
scopul prevăzut la alin. (1) organul abilitat să efectueze procedura de
executare silită, potrivit legii, va transmite cererea, împreună cu un exemplar
al dosarului de executare și propunerile sale, comisiei numite prin ordin al
ministrului finanțelor publice ori al ministrului muncii și solidarității
sociale, după caz, care va decide asupra modului de soluționare a acesteia și
va dispune organului abilitat să efectueze procedura de executare silită
încheierea procesului-verbal de trecere în proprietatea publică a statului a
bunului imobil și stingerea creanței bugetului de stat sau a bugetului
asigurărilor sociale de stat pentru care s-a început executarea silită.
(3) În
cazul cererilor de stingere a creanțelor bugetului asigurărilor sociale de stat
prin trecerea în proprietatea publică a statului a bunurilor imobile supuse
executării silite, decizia va fi luată numai cu avizul Ministerului Finanțelor
Publice.
(4) De
la data depunerii cererii de către debitor până la data întocmirii
procesului-verbal de trecere în proprietatea publică a statului sau până la
luarea deciziei, în caz de respingere a cererii, bunul imobil rămâne
indisponibilizat potrivit art. 73.
(5) Procesul-verbal de trecere
în proprietatea publică a statului a bunului imobil constituie titlu de proprietate.
Operațiunea de transfer al dreptului de proprietate, ca efect al dării în
plată, este scutită de taxa pe valoarea adăugată.
(6) Bunurile
imobile trecute în proprietatea publică a statului conform alin. (1) pot
fi date în administrare în condițiile legii.
SECȚIUNEA a
2-a
Eliberarea și distribuirea sumelor realizate
prin executare silită
Art. 117. − (1) Suma
realizată după începerea executării silite reprezintă totalitatea sumelor
încasate după emiterea somației prin orice modalitate prevăzută de prezenta
ordonanță.
(2) Creanțele
bugetare înscrise în titlul executoriu se sting cu sumele realizate conform
alin. (1), în ordinea vechimii, mai întâi creanța principală și apoi
accesoriile acesteia.
(3) Dacă
suma ce reprezintă atât creanța bugetară, cât și cheltuielile de executare este
mai mică decât suma realizată prin executare silită, cu diferența se va proceda
la compensare, potrivit art. 27, sau se restituie, la cerere, debitorului.
Art. 118. − (1) În
cazul în care executarea silită a fost pornită de mai mulți creditori sau când
până la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare au depus și
alți creditori titlurile lor, organele prevăzute la art. 49 vor proceda la
distribuirea sumei potrivit următoarei ordini de preferință, dacă legea nu
prevede altfel:
a) creanțele
reprezentând cheltuielile de orice fel, făcute cu urmărirea și conservarea
bunurilor al căror preț se distribuie;
b) creanțele
reprezentând salarii și alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele
cuvenite șomerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru întreținerea și îngrijirea
copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporară de muncă, pentru
prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea sau întărirea sănătății, ajutoarele de
deces, acordate în cadrul asigurărilor sociale de stat, precum și creanțele
reprezentând obligația de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea
integrității corporale sau a sănătății;
c) creanțele
rezultând din obligații de întreținere, alocații pentru copii sau de plată a
altor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existență;
d) creanțele
bugetare provenite din impozite, taxe, contribuții și din alte sume stabilite
potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului trezoreriei statului, bugetului
asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale și bugetelor fondurilor
speciale;
e) creanțele
rezultând din împrumuturi acordate de stat;
f) creanțele
reprezentând despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietății
publice prin fapte ilicite;
g) creanțele
rezultând din împrumuturi bancare, din livrări de produse, prestări de servicii
sau executări de lucrări, precum și din chirii sau arenzi;
h) creanțele
reprezentând amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;
i) alte
creanțe.
(2) Pentru
plata creanțelor care au aceeași ordine de preferință, dacă legea nu prevede
altfel, suma realizată din executare se repartizează între creditori
proporțional cu creanța fiecăruia.
Art. 119. − (1) Creditorii
bugetari care au un privilegiu prin efectul legii și care îndeplinesc condiția
de publicitate sau posesie a bunului mobil au prioritate la distribuirea sumei
rezultate din vânzare față de alți creditori care au garanții reale asupra
bunului respectiv.
(2) Accesoriile
creanței principale prevăzute în titlul executoriu vor urma ordinea de
preferință a creanței principale.
Art. 120. − (1) În
cazul vânzării bunurilor grevate printr-un drept de gaj, ipotecă sau alte
drepturi reale, despre care a luat cunoștință în condițiile art. 76 alin. (4) și
ale art. 84, organul de executare este obligat să îi înștiințeze din oficiu pe
creditorii în favoarea cărora au fost conservate aceste sarcini, pentru a
participa la distribuirea prețului.
(2) Creditorii
care nu au participat la executarea silită pot depune titlurile lor în vederea
participării la distribuirea sumelor realizate prin executare silită, numai
până la data întocmirii de către organele de executare a procesului-verbal
privind eliberarea sau distribuirea acestor sume.
Art. 121. − Eliberarea
sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită se va face numai după
trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, când organul de executare
va proceda, după caz, la eliberarea sau distribuirea sumei, cu înștiințarea
părților și a creditorilor care și-au depus titlurile.
Art. 122. − (1) Cu
privire la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită
executorul bugetar va întocmi de îndată un proces-verbal, care se va semna de
toți cei prezenți la aceasta.
(2) Cel
nemulțumit de modul în care se face eliberarea sau distribuirea sumei rezultate
din executarea silită poate cere executorului bugetar să consemneze în
procesul-verbal obiecțiile sale.
Art. 123. − După
întocmirea procesului-verbal prevăzut la art. 122 alin. (1) nici un
creditor nu mai este în drept să ceară să participe la distribuirea sumelor
rezultate din executarea silită.
TITLUL V
Contestația la executarea silită
Art. 124. − (1) Cei
interesați pot face contestație împotriva oricărui act de executare silită
efectuat cu încălcarea prevederilor prezentei ordonanțe de către organele de
executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un
act de executare în condițiile legii.
(2) Contestația
poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost
pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță
judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui
nu există o procedură care să prevadă posibilitatea ca instanța competentă să se
pronunțe asupra acestuia.
Art. 125. − (1) Contestația
se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când:
a) contestatorul
a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă,
din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa
acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod;
b) contestatorul
a luat cunoștință, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a
îndeplini un act de executare;
c) cel
interesat a luat cunoștință, potrivit lit. a), de eliberarea sau distribuirea
sumelor pe care le contestă.
(2) Contestația
prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt
drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă cel mai târziu în termen
de 15 zile după efectuarea executării.
(3) Neintroducerea
contestației în termenul prevăzut la alin. (2) nu îl împiedică pe ce de-al
treilea să își realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit
dreptului comun.
Art. 126. − Contestația
se introduce la judecătoria în a cărei rază teritorială se află sediul
organului de executare.
Art. 127. − (1) Contestația
la executare se face cu condiția depunerii numai de către persoanele juridice a
unei cauțiuni egale cu 20% din cuantumul sumei datorate, la unitatea
teritorială a trezoreriei statului.
(2) Dovada
privind plata cauțiunii prevăzute la alin. (1) va însoți în mod
obligatoriu contestația debitorului, fără de care aceasta nu va putea fi
înregistrată.
(3) Verificarea
cuantumului cauțiunii se va efectua de judecătorul de serviciu la data
înregistrării cererii.
Art. 128. − La
judecarea contestației instanța va cita și organul de executare în a cărui rază
teritorială se găsesc bunurile urmărite ori, în cazul executării prin poprire,
își are sediul sau domiciliul terțul poprit.
Art. 129. − La
cererea părții interesate instanța poate decide, în cadrul contestației la
executare, asupra împărțirii bunurilor pe care debitorul le deține în
proprietate comună cu alte persoane.
Art. 130. − (1) Dacă
admite contestația la executare, instanța, după caz, poate dispune anularea
actului de executare contestat sau îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea
executării înseși, anularea sau lămurirea titlului executoriu ori efectuarea
actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată.
(2) În
cazul anulării actului de executare contestat sau al încetării executării
înseși și anulării titlului executoriu, instanța poate dispune prin aceeași
hotărâre să i se restituie celui îndreptățit suma ce i se cuvine din
valorificarea bunurilor sau din reținerile prin poprire.
(3) În
cazul respingerii contestației contestatorul poate fi obligat, la cererea
organului de executare, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea
executării, iar când contestația a fost exercitată cu rea-credință, el va fi
obligat și la plata unei amenzi de la 500.000 lei la 10.000.000 lei.
TITLUL VI
Dispoziții privind alte modalități de stingere
a obligațiilor bugetare
CAPITOLUL I
Insolvabilitatea
Art. 131. − (1) Obligațiile bugetare
urmărite de organele de executare pot fi scăzute din evidența acestora în cazul
în care debitorul respectiv se găsește în stare de insolvabilitate.
(2) Procedura
de insolvabilitate este aplicabilă în următoarele situații:
a) debitorul
nu are venituri sau bunuri urmăribile;
b) când
după încetarea executării silite pornite împotriva debitorului rămân debite
neachitate;
c) debitorul
a dispărut sau a decedat fără să lase avere;
d) debitorul
nu este găsit la ultimul domiciliu sau sediu cunoscut și la acestea ori în alte
locuri unde există indicii că a avut avere nu se găsesc venituri sau bunuri
urmăribile;
e) când,
potrivit legii, debitorul persoană juridică își încetează existența și au rămas
neachitate obligații bugetare.
(3) Prevederile
alin. (2) sunt aplicabile debitorilor în cazul în care nu există persoane
responsabile potrivit art. 7.
Art. 132. − În
cazurile în care se constată că debitorii au dobândit venituri sau bunuri urmăribile
după declararea stării de insolvabilitate, organele de executare vor lua
măsurile necesare de redebitare a sumelor și de executare silită.
CAPITOLUL
II
Deschiderea procedurii de reorganizare judiciară și faliment
Art. 133. − (1) Organul de executare este în
drept ca pentru creanțele bugetare datorate de comercianții societăți
comerciale, cooperative de consum ori cooperative meșteșugărești sau persoane
fizice să ceară instanțelor judecătorești competente începerea procedurii
reorganizării judiciare și a falimentului, în condițiile legii.
(2) Cererile
organelor prevăzute la art. 49 alin. (1) privind începerea procedurii
reorganizării judiciare și a falimentului se vor înainta instanțelor
judecătorești și sunt scutite de consemnarea vreunei cauțiuni.
Art. 134. − (1) Măsurile
întreprinse de organele de executare în condițiile prezentei ordonanțe nu se
suspendă ca urmare a declanșării procedurii reorganizării judiciare sau a falimentului.
(2) În
vederea executării silite a bunurilor urmărite Ministerul Finanțelor Publice
poate solicita judecătorului-sindic luarea în posesie a acestora.
Judecătorul-sindic poate dispune ca administratorul sau lichidatorul să predea
Ministerului Finanțelor Publice bunul în vederea valorificării.
CAPITOLUL
III
Anularea obligațiilor bugetare
Art. 135. − În cazuri excepționale, pentru motive
temeinice, la propunerea ordonatorilor principali de credite, prin hotărâre,
Guvernul poate aproba anularea unor categorii de obligații bugetare.
Art. 136. − În
situațiile în care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea
prin poștă, sunt mai mari decât obligațiile bugetare supuse executării silite,
conducătorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective.
CAPITOLUL
IV
Prescripția dreptului de a cere executarea silită
Art. 137. − Termenele de prescripție a dreptului
de a cere executarea silită privind o creanță bugetară încep la data când,
potrivit legii, se naște acest drept.
Art. 138. − (1) Dreptul
de a cere executarea silită a creanțelor bugetare se prescrie în termen de 5
ani de la data încheierii anului financiar în care a luat naștere acest drept.
(2) Termenul
de prescripție prevăzut la alin. (1) se aplică și creanțelor bugetare
provenind din amenzi contravenționale.
Art. 139. − Termenul
de prescripție prevăzut la art. 138 se suspendă:
a) în
cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de
prescripție a dreptului la acțiune;
b) în
cazurile și în condițiile în care suspendarea executării silite este prevăzută
de lege ori a fost dispusă de instanța judecătorească sau de alt organ
competent;
c) pe
perioada respectării amânării sau eșalonării plății obligației bugetare acordate
ca urmare a înlesnirilor la plată dispuse prin lege, hotărâre a Guvernului ori
aprobate de organul competent;
d) cât
timp debitorul, cu rea-credință, își sustrage veniturile și bunurile de la
executarea silită;
e) în
alte cazuri prevăzute de lege.
Art. 140. − Termenul
de prescripție prevăzut la art. 138 se întrerupe:
a) în
cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru între ruperea termenului de
prescripție a dreptului la acțiune;
b) pe
data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau
în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în
titlul executoriu ori a recunoașterii în orice alt mod a datoriei;
c) pe
data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită;
d) pe
data întocmirii, în condițiile prezentei ordonanțe, a actului de constatare a
insolvabilității debitorului;
e) în
alte cazuri prevăzute de lege.
Art. 141. − Sumele
achitate de debitor în contul unor obligații bugetare, după îndeplinirea
termenului de prescripție, nu se restituie.
Art. 142. − Dreptul
de a cere compensarea sau restituirea sumelor privind obligațiile bugetare se
prescrie în termen de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a
luat naștere dreptul la compensare sau restituire.
Art. 143. − Dacă
organul de executare constată împlinirea termenului de prescripție a dreptului
de a cere executarea silită a creanțelor bugetare, acesta va proceda la
încetarea măsurilor de realizare și la scăderea acestora din evidența analitică
pe plătitori.
TITLUL VII
Restituirea sumelor achitate în plus
Art. 144. − (1) Se
restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:
a) cele
plătite fără existența unui titlu de creanță;
b) cele
plătite în plus față de obligația bugetară;
c) cele
plătite ca urmare a unei erori de calcul;
d) cele
plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;
e) cele
de rambursat de la bugetul de stat;
f) cele
stabilite prin hotărâri sau decizii ale organelor jurisdicționale sau
administrative;
g) cele
rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 118;
h) cele
rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reținerile prin
poprire, precum și cauțiunea depusă în conformitate cu prevederile art. 127
alin. (1), după caz, în temeiul hotărârii judecătorești prin care se dispune
desființarea executării silite.
(2) În
cazul restituirii sumelor în valută confiscate, aceasta se realizează conform
legii, în lei la cursul de referință al pieței valutare pentru EURO, comunicat
de B.N.R., de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii
judecătorești prin care se dispune restituirea.
Art. 145. − Dacă
debitorul înregistrează obligații bugetare restante, sumele prevăzute la art.
144 se vor restitui numai după efectuarea compensării potrivit prezentei
ordonanțe.
Art. 146. − (1) În
cazul în care suma de restituit este mai mică decât obligațiile bugetare
restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la concurența sumei de
restituit.
(2) În
cazul în care suma de restituit este mai mare decât suma reprezentând obligații
bugetare restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la concurența
obligațiilor bugetare restante, diferența rezultată restituindu-se debitorului.
TITLUL VIII
Stabilirea răspunderii altor persoane decât
debitorul
Art. 147. − (1) Răspunderea
persoanelor prevăzute la art. 7 alin. (2) și (3) se va stabili
potrivit dispozițiilor prezentului titlu.
(2) În
scopul prevăzut la alin. (1) organul de executare va întocmi un
proces-verbal în care vor fi arătate motivele de fapt și de drept pentru care
este angajată răspunderea persoanei în cauză. Procesul-verbal se va supune spre
aprobare conducerii organului de executare.
(3) Pe
baza procesului-verbal aprobat potrivit alin. (2) se va întocmi titlul de
creanță privind obligația la plată a persoanei răspunzătoare potrivit art. 7,
care va cuprinde:
a) antetul
organului emitent;
b) numele
și prenumele sau denumirea persoanei responsabile, obligată la plata obligației
bugetare a debitorului principal; codul unic de înregistrare și/sau codul
numeric personal; domiciliul sau sediul acestuia, precum și orice alte date de
identificare;
c) numele
și prenumele sau denumirea debitorului principal; codul unic de înregistrare
și/sau codul numeric personal; domiciliul sau sediul acestuia, precum și orice
alte date de identificare;
d) cuantumul
și natura sumelor datorate;
e) termenul
în care responsabilul este obligat la plata obligației bugetare a debitorului
principal;
f) temeiul
legal și motivele în fapt ale angajării răspunderii;
g) numărul
și data procesului-verbal;
h) data
întocmirii actului;
i) ștampila
și semnătura organului de executare.
(4) Răspunderea
va fi stabilită atât pentru obligația principală, cât și pentru accesoriile
acesteia.
Art. 148. − Titlul
de creanță prevăzut la art. 147 alin. (3) va fi comunicat persoanei
obligate la plată, menționându-se că aceasta urmează să facă plata în termenul
stabilit.
Art. 149. − (1) Împotriva
titlului de creanță comunicat potrivit art. 148 se poate face contestație, în
termen de 15 zile de la comunicare, la instanța judecătorească competentă.
(2) Titlul
de creanță care nu a fost atacat în termenul prevăzut la alin. (1) constituie
titlu executoriu.
Art. 150. − (1) În
cazul în care persoana responsabilă nu va efectua plata în termenul indicat în
titlul de creanță, organul de executare va începe procedura de executare silită
împotriva acesteia.
(2) Procedura
de executare silită asupra persoanei responsabile se va realiza în conformitate
cu prevederile prezentei ordonanțe și nu va împiedica continuarea, dacă este
cazul, a procedurii de executare silită începute asupra debitorului principal.
TITLUL IX
Contravenții
Art. 151. − (1) Constituie
contravenții următoarele fapte:
a) nerespectarea
obligației de comunicare a informațiilor prevăzute la art. 57 alin. (1);
b) nerespectarea
obligațiilor ce îi revin terțului poprit, potrivit legii, privind efectuarea
înștiințărilor, reținerilor, precum și pentru neîndeplinirea oricărei alte
obligații ce îi revine în legătură cu poprirea;
c) nerespectarea
dispozițiilor prevăzute la art. 66 alin. (3), (4) și (5) privind
decontarea bancară;
d) nerespectarea
obligației de comunicare a informațiilor prevăzute la art. 84.
(2) Contravențiile
prevăzute la alin. (1) se sancționează după cum urmează:
a) cu
amendă de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei în cazul săvârșirii faptei prevăzute
la alin (1) lit. a);
b) cu
amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei în cazul săvârșirii faptei
prevăzute la alin (1) lit. c);
c) cu
amendă de la 1.000.000 lei la 5.000.000 lei pentru persoană fizică, cele de la
alin (1) lit. b) și d), iar pentru persoană juridică, cu amendă de la
5.000.000 lei la 10.000.000 lei.
Art. 152. − (1) Constatarea
contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se realizează de către organele de
executare din cadrul unităților teritoriale ale creditorului bugetar.
(2) Dispozițiile
prezentei ordonanțe se completează cu prevederile
Ordonanței Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări prin Legea
nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 153. − Sumele
încasate în condițiile prezentului titlu se fac venit la bugetul de stat.
TITLUL X
Dispoziții finale și tranzitorii
Art. 154. − În cazul în
care asupra acelorași venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornită
executarea, atât pentru realizarea titlurilor executorii privind creanțe
bugetare, cât și pentru titluri ce se execută în condițiile prevăzute de alte
dispoziții legale, executarea silită se va face, potrivit dispozițiilor
prezentei ordonanțe, de către organele de executare prevăzute de aceasta.
Art. 155. − (1) Confiscările
dispuse potrivit legii se aduc la îndeplinire de către organele care au dispus
confiscarea. Confiscările dispuse de procurori sau de instanțele de judecată se
aduc la îndeplinire de către organele competente ale Ministerului de Interne
împreună cu cele ale Ministerului Finanțelor Publice.
(2) Sumele
confiscate, precum și cele realizate din valorificarea bunurilor confiscate,
mai puțin cheltuielile impuse de aducerea la îndeplinire și de valorificare, se
fac venit la bugetul de stat.
Art. 156. − (1) Organul
de executare poate corecta oricând erorile materiale din titlul executoriu și
actele întocmite în cadrul procedurii de executare silită, având în vedere atât
interesul legitim al creditorului bugetar, cât și drepturile și obligațiile
debitorului.
(2) Actul
rezultat ca urmare a îndreptării erorilor materiale se comunică celor
interesați.
Art. 157. − Creanțele
bugetare restante la data de 31 decembrie 2002 mai mici de 100.000 lei se anulează.
Anual, prin hotărâre a Guvernului se stabilește plafonul creanțelor bugetare
care pot fi anulate.
Art. 158. − Creditorii
bugetari sunt scutiți de taxe, tarife, comisioane sau cauțiuni pentru cererile,
acțiunile și orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea realizării
creanțelor bugetare.
Art. 159. − Creditorul
bugetar poate constitui fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din
aparatul propriu și din unitățile subordonate, după caz, prin reținerea unei
cote de 3% din sumele încasate prin executare silită potrivit prevederilor
prezentei ordonanțe, precum și din sumele încasate în cadrul procedurii de
reorganizare judiciară și faliment.
Art. 160. − În
aplicarea prezentei ordonanțe, potrivit competenței prevăzute de lege, se vor adopta
acte normative de aplicare, după caz, prin hotărâri ale Guvernului, ordine ale
ministrului finanțelor publice, ordine ale conducătorilor instituțiilor
publice, precum și prin hotărâri ale altor organe de specialitate ale
administrației publice.
Art. 161. − Formularele
necesare și instrucțiunile de utilizare a acestora, privind realizarea
creanțelor bugetare, se aprobă prin ordin al ministrului de resort sau al
conducătorului instituției publice, după caz.
Art. 162. − (1) Sumele
recuperate în contul cheltuielilor de executare silită vor fi utilizate de
către creditorii bugetari pentru procurarea de bunuri de natura mijloacelor
fixe și a obiectelor de inventar necesare desfășurării activității organelor de
executare silită.
(2) Lista
bunurilor de natura celor menționate la alineatul precedent va fi aprobată de
ordonatorul principal de credite, iar procurarea lor se va face cu respectarea
prevederilor legale privind achiziționarea bunurilor și serviciilor pentru
instituțiile publice.
Art. 163. − (1) Funcționarii
publici din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, Ministerului Muncii și
Solidarității Sociale, Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și
instituțiilor asimilate acesteia, organelor administrației publice centrale sau
locale și al organelor lor subordonate, inclusiv persoanele care nu mai dețin
această calitate, sunt obligați să păstreze secretul asupra informațiilor pe
care le dețin ca urmare a exercitării atribuțiilor de serviciu.
(2) Informațiile
referitoare la impozite, taxe și alte obligații bugetare ale plătitorilor pot
fi transmise numai:
a) altor
organe, în scopul realizării unor obligații ce decurg din aplicarea unei legi;
b) unui
organ din domeniul muncii și protecției sociale, care face plăți de asigurări
sociale sau alte plăți similare;
c) autorităților
fiscale ale altor țări, în baza unei convenții pentru evitarea dublei impuneri;
d) autorităților
judiciare competente, potrivit legii.
(3) Organul
sau autoritatea care primește informații fiscale este obligată să păstreze
secretul asupra informațiilor primite.
(4) Informații
referitoare la plătitori pot fi transmise și unor organe sau autorități, altele
decât cele prevăzute la alin. (2), care le solicită, dar numai cu consimțământul
scris al plătitorului.
(5) Nerespectarea
obligației de păstrare a secretului fiscal atrage răspunderea, potrivit legii.
(6) Cu
toate acestea creditorii bugetari, în scopul descurajării neefectuării plății
obligațiilor bugetare, pot aduce la cunoștință publică calitatea de debitor a
contribuabililor pentru obligațiile bugetare pentru care nu mai pot fi
exercitate căile de atac prevăzute de lege.
Art. 164. − Pentru
creanțele bugetului de stat Ministerul Finanțelor Publice este autorizat ca
operator care, prin unitățile sale teritoriale ca agenți împuterniciți, să
înscrie creanțele la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
Art. 165. − Prezenta
ordonanță se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, în măsura
în care aceasta nu dispune altfel.
Art. 166. − (1) Executările
silite în curs la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se vor
continua potrivit dispozițiilor acesteia, actele îndeplinite anterior rămânând
valabile.
(2) Termenele
în curs la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se socotesc după normele
legale în vigoare la data când au început să curgă.
Art. 167. − (1) În
toate actele normative în care se face referire la majorări de întârziere
și/sau majorări aceste noțiuni se înlocuiesc cu noțiunea de
dobânzi.
(2) Prin
termenul debitor se înțelege atât debitorul principal, cât și orice altă
persoană obligată la plată potrivit art. 7.
Art. 168. − (1) Contribuțiile
la bugetul asigurărilor sociale de stat, la bugetul asigurărilor pentru șomaj
și la fondul asigurărilor sociale de sănătate, după calcularea și reținerea
acestora conform reglementărilor legale în materie, se virează până la data de
20 a lunii următoare celei pentru care se efectuează plata drepturilor
salariale.
(2) Impozitul
pe dividende calculat și reținut la data plății dividendelor se plătește până
la data de 20 a lunii următoare celei în care s-a făcut plata dividendelor. În
cazul în care dividendele distribuite nu au fost plătite până la sfârșitul
anului în care s-au aprobat situațiile financiare anuale, impozitul pe dividende
se plătește până la data de 31 decembrie a anului respectiv.
(3) Diferențele
de impozit pe profit rezultate în urma regularizării anuale pe baza datelor din
bilanțul contabil se plătesc în termen de 5 zile de la data prevăzută pentru
depunerea declarației de impunere anuală pe baza situației financiare anuale.
(4) Pentru
celelalte impozite cu reținere la sursă calculate și reținute de plătitori la
data plății veniturilor, termenul de plată este data de 20 a lunii următoare
celei în care s-a plătit venitul.
Art. 169. − Sumele
reprezentând taxa pe valoarea adăugată datorate de către autoritățile
administrației publice locale pentru prestări de servicii constând în
închirieri și/sau concesiuni de bunuri imobile, care până la data de 31 mai
2002 nu au fost facturate beneficiarilor și nu au fost achitate la bugetul de
stat, se anulează, inclusiv majorările de întârziere și penalitățile de
întârziere aferente.
Art. 170. − (1) Prezenta
ordonanță intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2003.
(2) Pe
data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se
abrogă:
a) Ordonanța
Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996, aprobată
cu modificări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările și completările ulterioare;
b) art.
I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 113/1999 pentru modificarea și
completarea unor acte normative în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 61/1998,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 30 iunie
1999;
c) art.
14 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic
al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410
din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, cu
modificările și completările ulterioare;
d) orice alte dispoziții contrare.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasemnează:
Ministrul finanțelor publice,
Mihai Nicolae Tănăsescu,
p. Ministrul muncii și solidarității sociale,
Ion Giurescu,
secretar de stat
București,
29 august 2002.
Nr.
61.