Ordonanța Guvernului nr. 43/2000 Republicare
*)
M. Of. nr. 951 din 24 noiembrie 2006
ORDONANȚÂ
privind protecția patrimoniului
arheologic și declararea unor situri arheologice ca zone de interes național
CAPITOLUL I
Dispoziții generale
Art. 1. Prezenta ordonanță
reglementează regimul juridic general al descoperirilor și al cercetării
arheologice, precum și protejarea patrimoniului arheologic, parte a
patrimoniului cultural național.
Art. 2. (1) În înțelesul prezentei
ordonanțe:
a) regimul juridic general al descoperirilor și al
cercetării arheologice cuprinde ansamblul de măsuri juridice,
administrative, financiar-fiscale și tehnice menite să asigure prospectarea,
identificarea, decopertarea, inventarierea, conservarea și restaurarea,
asigurarea pazei, întreținerea și punerea în valoare a bunurilor arheologice,
precum și a terenurilor în care se găsesc acestea, în vederea cercetării sau,
după caz, clasării acestora ca bunuri culturale mobile ori ca monumente
istorice;
b) patrimoniul arheologic reprezintă ansamblul
bunurilor arheologice care este format din:
1. siturile arheologice înscrise în Repertoriul arheologic
național, cu excepția celor distruse ori dispărute, și siturile clasate în
Lista monumentelor istorice, situate suprateran, subteran sau subacvatic, ce
cuprind vestigii arheologice: așezări, necropole, structuri, construcții,
grupuri de clădiri, precum și terenurile cu potențial arheologic reperat,
definite conform legii;
2. bunurile mobile, obiectele sau urmele manifestărilor
umane, împreună cu terenul în care acestea au fost descoperite;
c) prin cercetare arheologică se înțelege ansamblul
de măsuri având caracter științific și tehnic, menite să asigure prospectarea,
identificarea, decopertarea prin săpături arheologice, investigarea,
recoltarea, înregistrarea și valorificarea științifică, inclusiv publicarea,
patrimoniului arheologic;
d) cercetările arheologice sistematice sunt
cercetările de întindere și durată, executate conform unui proiect de cercetare
multianual;
e) cercetările arheologice preventive sunt:
1. determinate de lucrările de construire, modificare,
extindere sau reparare privind căi de comunicație, dotări tehnico-edilitare,
inclusiv subterane și subacvatice, excavări, exploatări de cariere, construcția
de rețele magistrale, amenajări pentru îmbunătățiri funciare, rețele de
telecomunicații, amplasarea de relee și antene de telecomunicații, lucrări de
cercetare și de prospectare a terenurilor foraje și excavări necesare
în vederea efectuării studiilor geotehnice, amplasarea balastierelor și a
sondelor de gaze și petrol, precum și orice alte lucrări care afectează
suprafața solului și subsolul, în zonele cu patrimoniu arheologic reperat,
indiferent dacă se execută în intravilanul sau extravilanul localităților și indiferent
de forma de proprietate a terenului;
2. întreprinse în zonele cu patrimoniu arheologic cunoscut și
cercetat, precum și cele care sunt determinate de lucrările de restaurare
parțială sau totală a monumentelor istorice, desfășurate potrivit legislației
în vigoare privitoare la protejarea monumentelor istorice;
f) prin descoperire arheologică se înțelege
evidențierea, prin intermediul săpăturilor arheologice, a vestigiilor,
obiectelor și urmelor manifestărilor umane, care constituie mărturii ale epocilor
și civilizațiilor dispărute;
g) prin descoperire arheologică întâmplătoare se
înțelege evidențierea de bunuri de patrimoniu arheologic ca urmare a acțiunii
factorilor naturali sau a acțiunilor umane, altele decât cercetarea arheologică
atestată;
h) prin zonă cu patrimoniu arheologic cunoscut și
cercetat se înțelege terenul în care, ca urmare a cercetării arheologice,
au fost descoperite bunuri din categoria celor prevăzute la lit. b);
i) prin sit arheologic declarat zonă de interes național
se înțelege zona de interes arheologic prioritar care se instituie asupra
teritoriului ce cuprinde siturile arheologice ale căror cercetare științifică,
protejare și punere în valoare sunt de importanță excepțională pentru istoria și
cultura națională, prin mărturiile materiale, bunurile mobile sau imobile care
fac parte ori sunt propuse să facă parte din categoria Tezaur al
patrimoniului cultural național mobil sau, după caz, din categoria
monumentelor istorice aflate în Lista patrimoniului mondial;
j) prin zonă cu patrimoniu arheologic reperat se
înțelege terenul delimitat conform legii, în care urmează să se efectueze
cercetări arheologice pe baza informațiilor sau a studiilor științifice care
atestă existența subterană ori subacvatică de bunuri de patrimoniu arheologic,
susceptibile să facă parte din patrimoniul cultural național; până la
finalizarea cercetării arheologice și luarea măsurilor corespunzătoare de
protecție și punere în valoare a descoperirilor arheologice, zonele de
protecție a siturilor arheologice sau istorice, instituite conform legii, sunt
totodată și zone cu potențial arheologic reperat;
k) prin zonă cu potențial arheologic evidențiat
întâmplător se înțelege terenul în care existența bunurilor de patrimoniu
arheologic s-a evidențiat, în mod neprevăzut, ca urmare a:
1. acțiunilor umane, altele decât cercetarea arheologică
atestată, cum ar fi: lucrări de construcții, lucrări de prospecțiuni geologice,
inclusiv teledetecție, lucrări agricole, precum și alte tipuri de lucrări și
cercetări efectuate subteran sau subacvatic;
2. acțiunilor factorilor naturali, cum ar fi: seisme,
alunecări de teren, inundații, eroziunea solului și altele, și în cazul cărora
este necesară o cercetare arheologică în vederea înregistrării și valorificării
științifice a acestora.
(2) Cercetările arheologice preventive sunt parte
componentă a strategiilor de dezvoltare durabilă, economico-socială, turistică,
urbanistică și de amenajare a teritoriului, la nivel național și local.
(3) Normele privind procedurile și standardele arheologice
se instituie prin ordin al ministrului culturii și cultelor în conformitate cu
prevederile prezentei ordonanțe și se aplică tuturor tipurilor de cercetări
arheologice.
(4) Toate etapele cercetării arheologice sunt parte
integrantă a activității de cercetare științifică, așa cum este definită de
legislația în domeniu.
(5) Toate etapele cercetării arheologice, constând în
inventariere, diagnostic, săpătură, supravegere și intervenții asupra
materialului arheologic, vor fi întreprinse folosindu-se toate acele metode,
tehnici și practici specifice, considerate necesare pentru a obține maximum de
informații referitoare la patrimoniul arheologic din zona cercetată.
(6) Toate etapele cercetării arheologice se realizează
numai pe baza unui proiect aprobat de Comisia Națională de Arheologie și se vor
finaliza prin rapoarte ce cuprind datele esențiale pentru justificarea metodei și
tehnicilor folosite, a resurselor utilizate, precum și a concluziilor la care
s-a ajuns.
(7) Etapele de diagnostic, săpătură sau supraveghere
arheologică pot fi necesare în următoarele cazuri:
a) punerea în practică a unui proiect de cercetare
arheologică sistematică;
b) ca parte a unui studiu de impact asupra mediului, în
condițiile prevăzute de legislația privind protecția mediului;
c) ca urmare a unei preconizate intervenții asupra solului,
care poate reprezenta o amenințare pentru potențialul arheologic al unei zone
delimitate sau al unui sit arheologic;
d) ca parte a fazelor de realizare și avizare a
documentațiilor urbanistice, în cadrul legal stabilit de documentațiile de
urbanism naționale, regionale, locale și/sau în stadiul elaborării acestora;
e) ca urmare a unor procese naturale care pun în evidență
bunuri de patrimoniu arheologic;
f) ca urmare a unor acțiuni umane, altele decât cercetarea
arheologică, și a lucrărilor prevăzute la art. 6;
g) în cazul elaborării de planuri investiționale și de
dezvoltare inițiate la nivel privat, local, regional, național sau
internațional.
(8) Etapele cercetării arheologice pot fi inițiate sau
desfășurate ca urmare a cererii unei persoane fizice ori juridice de drept
public sau privat.
(9) Cercetarea arheologică prealabilă este obligatorie în
toate cazurile de emitere a acordurilor de mediu pentru zone cu patrimoniu arheologic,
constituind unica modalitate de identificare, descriere și evaluare a efectelor
directe și indirecte ale proiectelor investiționale asupra patrimoniului
arheologic.
(10) Emiterea acordului de mediu se face numai după
emiterea avizului Ministerului Culturii și Cultelor, pentru aplicarea
principiului conservării integrate.
(11) Costurile cercetărilor arheologice necesare acordului
de mediu sunt în sarcina titularului de investiție.
(12) Evaluarea rezultatelor cercetării arheologice,
concretizată în raportul arheologic elaborat conform standardelor în vigoare,
stă la baza stabilirii statutului juridic de protejare a descoperirilor
arheologice sau, după caz, a descărcării de sarcină arheologică a zonei.
(13) Zona cu patrimoniu arheologic evidențiat întâmplător
se delimitează în jurul locului descoperirii arheologice întâmplătoare, după
caz, astfel:
a) pe toată suprafața terenului care face obiectul
autorizării de construire;
b) pe o rază de 50 de metri față de locul decoperirii, în
cazul în care descoperirea s-a făcut ca urmare a lucrărilor agricole sau a
altor lucrări care nu au nevoie de autorizație de construire;
c) pe toată suprafața terenului afectat de acțiunea
factorilor naturali.
CAPITOLUL II
Protejarea patrimoniului arheologic
Art. 3. (1) Statul
garantează și asigură protejarea patrimoniului arheologic în condițiile
stabilite prin prezenta ordonanță.
(2) Ministerul Culturii și Cultelor este autoritatea
administrației publice centrale de specialitate care răspunde de elaborarea
strategiilor și normelor specifice de cercetare în vederea protejării
patrimoniului arheologic și care urmărește aplicarea acestora.
(3) Cercetarea arheologică se realizează, în condițiile
prezentei ordonanțe, de către personalul de specialitate atestat și înregistrat
în Registrul arheologilor, conform prevederilor Regulamentului săpăturilor
arheologice din România, precum și cu respectarea normelor privind standardele și
procedurile arheologice și în acord cu principiile Codului deontologic al
arheologilor din România.
(4) Autoritățile administrației publice centrale de
specialitate, instituțiile de specialitate subordonate acestora și autoritățile
administrației publice locale colaborează și răspund, conform legii, de
activitatea de protejare a patrimoniului arheologic.
Art. 4. (1) Bunurile de patrimoniu
arheologic sunt parte integrantă a patrimoniului cultural național și pot fi
clasate și protejate drept bunuri de patrimoniu cultural național mobil, drept
situri arheologice sau ca monumente istorice, conform legii.
(2) Descoperirile de vestigii arheologice sau de bunuri
mobile din categoria celor care fac obiectul clasării în patrimoniul cultural
național mobil, realizate ca urmare a cercetărilor arheologice, se anunță de
către titularul autorizației de cercetare a serviciilor publice deconcentrate
ale Ministerului Culturii și Cultelor, în termen de 72 de ore.
(3) Bunurile mobile, descoperite în condițiile prevăzute la
alin. (2), revin de drept instituțiilor participante la cercetare, conform
protocolului încheiat între părți și conform standardelor și procedurilor
arheologice.
(4) Descoperirile arheologice întâmplătoare se anunță, în
termen de cel mult 72 de ore, primarului unității administrativ-teritoriale de
către persoana descoperitoare, proprietarul ori titularul dreptului de
administrare a terenului în cauză.
Art. 5. (1) Prin protejarea bunurilor
de patrimoniu arheologic și a terenurilor din zonele definite la art. 2
alin. (1) lit. j) și k) se înțelege adoptarea
măsurilor științifice, administrative și tehnice care urmăresc păstrarea
vestigiilor descoperite întâmplător sau ca urmare a cercetării arheologice până
la clasarea bunurilor respective ori până la finalizarea cercetării
arheologice, prin instituirea de obligații în sarcina proprietarilor, administratorilor
sau titularilor de alte drepturi reale asupra terenurilor care conțin ori au
conținut bunurile de patrimoniu arheologic respective, precum și prin
reglementarea sau interzicerea oricăror activități umane, inclusiv a celor
autorizate anterior.
(2) Descărcarea de sarcină arheologică este
procedura prin care se confirmă că un teren în care a fost evidențiat
patrimoniul arheologic poate fi redat activităților umane curente.
(3) Certificatul de descărcare de sarcină arheologică reprezintă
actul administrativ emis în condițiile prezentei ordonanțe, prin care se
anulează regimul de protecție instituit anterior asupra terenului în care a
fost evidențiat patrimoniul arheologic.
(4) Regimul de protecție a zonelor cu potențial arheologic
cunoscut și cercetat este reglementat de legislația în vigoare privitoare la
protejarea monumentelor istorice și a bunurilor mobile care fac parte din
patrimoniul cultural național.
(5) Certificatul de descărcare de sarcină arheologică,
prevăzut la alin. (3), este emis de serviciile publice deconcentrate ale
Ministerului Culturii și Cultelor, cu obligația acestora de înștiințare a
direcției de specialitate din cadrul Ministerului Culturii și Cultelor, în
termen de 10 zile.
(6) Cercetările arheologice preventive și supravegherea
arheologică sunt obligatorii în cadrul proiectelor de restaurare; supravegherea
arheologică este inclusă în devizul constructorului, urmând ca decontarea să se
realizeze pe baza raportului de cercetare întocmit de arheolog.
(7) Zonele cu patrimoniu arheologic reperat, delimitate și
instituite conform legii, beneficiază de protecția acordată zonelor protejate,
precum și de măsurile specifice de protecție prevăzute de prezenta ordonanță.
(8) În cazul zonelor cu patrimoniu arheologic evidențiat întâmplător
și delimitat conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. k) se
instituie, din momentul descoperirii de bunuri arheologice, pentru o perioadă
ce nu poate depăși 12 luni, regimul de protecție pentru bunurile arheologice și
zonele cu potențial arheologic, în vederea cercetării și stabilirii regimului
de protejare.
(9) Cercetările arheologice se efectuează numai pe baza
autorizației emise de Ministerul Culturii și Cultelor și în conformitate cu
aceasta, în condițiile prezentei ordonanțe.
(10) Persoanele fizice și juridice care dețin și/sau
comercializează detectoare de metale sunt obligate să obțină în prealabil
autorizația inspectoratului de poliție al județului respectiv, a Direcției
Generale de Poliție a Municipiului București, în a căror rază teritorială își
au domiciliul sau, după caz, sediul, și să se înregistreze la aceste autorități.
(11) Prevederile alin. (10) nu se aplică
unităților și formațiunilor Ministerului Apărării, Ministerului Administrației și
Internelor, Serviciului Român de Informații și ale Serviciului de Protecție și
Pază.
(12) În vederea deținerii detectoarelor de metale de către
personalul de specialitate atestat și înscris în Registrul arheologilor, acesta
are obligația ca, înainte de a obține autorizația prevăzută la alin. (10),
să obțină avizul prealabil emis de Ministerul Culturii și Cultelor.
(13) Accesul cu detectoare de metal și utilizarea lor în
situri arheologice, în zonele de interes arheologic prioritar și în toate
zonele cu patrimoniu arheologic reperat sunt permise numai pe baza autorizării
prealabile emise de Ministerul Culturii și Cultelor.
(14) Până la descărcarea de sarcină arheologică terenul
care face obiectul cercetării este protejat ca sit arheologic, conform legii.
(15) Autorizarea lucrărilor de construire sau de
desființare din zonele cu patrimoniu arheologic se aprobă numai pe baza și în
conformitate cu avizul Ministerului Culturii și Cultelor.
(16) În cazul zonelor cu patrimoniu arheologic evidențiat
întâmplător, în condițiile prevederilor alin. (8), până la descărcarea de
sarcină arheologică, autorizarea de construire se suspendă sau, după caz,
primarul unității administrativ-teritoriale dispune întreruperea oricărei alte
activități, în conformitate cu avizul serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului
Culturii și Cultelor, și se instituie regimul de supraveghere sau săpătură
arheologică.
Art. 6. (1) Pentru efectuarea săpăturilor
impuse de cercetările arheologice se folosește și personal necalificat, angajat
prin convenție încheiată între instituția angajatoare și lucrători, în
condițiile prezentei ordonanțe.
(2) Convențiile prevăzute la alin. (1) se pot
încheia pentru o durată de cel mult 180 de zile, pentru desfășurarea unor
activități sezoniere cu program de lucru prelungit; condițiile și metodologia
încheierii acestor convenții se stabilesc prin ordin al ministrului culturii și
cultelor, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, în
termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a
prezentei ordonanțe.
(3) Instituțiile organizatoare pot folosi și alți specialiști
pentru efectuarea de cercetări, studii sau alte lucrări, care își vor desfășura
activitatea pe bază de contract încheiat în condițiile Legii nr. 8/1996
privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările
ulterioare; contractul conține clauze cu privire la termenul de predare a
raportului de cercetare, precum și cu privire la cesionarea dreptului de autor
asupra rezultatelor științifice ale cercetării, studiului sau lucrării
efectuate.
(4) Contravaloarea serviciilor și activităților prestate
potrivit alin. (1) și (3) se stabilește prin negociere directă
între părți; pentru aceasta se calculează impozitul și contribuția la
asigurările de sănătate, potrivit legii.
(5) În vederea emiterii certificatului prevăzut la art. 5
alin. (5), pentru siturile aflate în zone de interes arheologic prioritar,
siturile clasate în grupa A din Lista monumentelor istorice și pentru toate
investițiile, cu excepția locuințelor particulare aflate în alte zone,
rapoartele de cercetare se trimit spre aprobare Comisiei Naționale de
Arheologie.
(6) Certificatele de descărcare de sarcină arheologică
emise în lipsa aprobării Comisiei Naționale de Arheologie sunt nule de drept.
Art. 7. În cazul lucrărilor prevăzute la art. 2
alin. (1) lit. e), persoanele fizice sau juridice, de drept
public ori privat, precum și ordonatorii principali de credite ai autorităților
și instituțiilor publice au obligația să finanțeze:
a) stabilirea, prin studiul de fezabilitate al investiției și
prin proiectul tehnic, a măsurilor ce urmează să fie detaliate și a necesarului
de fonduri pentru cercetarea preventivă sau supravegherea arheologică, după
caz, și protejarea patrimoniului arheologic sau, după caz, descărcarea de
sarcină arheologică a zonei afectate de lucrări și aplicarea acestor măsuri;
b) activitatea de supraveghere arheologică, pe întreaga
durată a lucrărilor, având drept scop protejarea patrimoniului arheologic și a
descoperirilor arheologice întâmplătoare;
c) orice modificări ale proiectului, necesare pentru
protejarea descoperirilor arheologice.
Art. 8. (1) Agenția Națională de Cadastru și
Publicitate Imobiliară și oficiile din subordinea sa au obligația să includă
zonele de patrimoniu arheologic reperat, pe baza Repertoriului arheologic
național, în planurile cadastrale și în hărțile topografice; lista cuprinzând
aceste zone se preia de la serviciile publice deconcentrate ale Ministerului
Culturii și Cultelor.
(2) Zonele cu patrimoniu arheologic reperat, înregistrate
în Repertoriul arheologic național, se includ în cadastrul de specialitate al
zonelor protejate naturale și construite.
(3) Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară
și oficiile din subordinea sa au obligația să furnizeze la cerere, cu titlu
gratuit, pe orice tip de suport, documentele necesare Ministerului Culturii și
Cultelor și serviciilor sale deconcentrate, pentru realizarea Listei
monumentelor istorice și a Repertoriului arheologic național.
Art. 9. (1) Proprietarii și titularii
dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale asupra terenurilor în
care se află situri arheologice și celor pe care au fost instituite zone cu
patrimoniu arheologic reperat au obligația de a permite accesul personalului
autorizat, în condițiile prezentei ordonanțe, în vederea cercetării și
protejării patrimoniului arheologic, precum și asigurării măsurilor de
protecție și pază a bunurilor de patrimoniu.
(2) Proprietarii sau arendașii de terenuri, persoane fizice
sau juridice de drept privat, sunt îndreptățiți la plata unor despăgubiri
pentru veniturile agricole nerealizate pe terenurile care fac obiectul
săpăturilor arheologice pentru perioada în care se desfășoară acestea, în
cuantumurile și în condițiile stabilite prin metodologia aprobată prin hotărâre
a Guvernului.
(3) Despăgubirea pentru venitul agricol nerealizat se plătește
persoanei îndreptățite de către finanțatorul săpăturii arheologice, în termen
de 60 de zile de la data începerii cercetării.
(4) Aducerea terenului la condiția sa inițială revine
finanțatorului cercetării arheologice.
Art. 10. Bunurile mobile rezultate în urma
descoperirilor arheologice întâmplătoare vor fi predate de către descoperitor,
în termen de maximum 72 de ore, serviciilor publice deconcentrate ale
Ministerului Culturii și Cultelor.
Art. 11. Proprietarii terenurilor sunt scutiți
de plata impozitului pe terenul agricol pentru suprafețele afectate de
cercetările arheologice, pe întreaga durată a efectuării acestora.
CAPITOLUL III
Instituții și organisme de specialitate cu
atribuții în domeniul protejării patrimoniului arheologic
Art. 12. În domeniul
protejării patrimoniului arheologic Ministerul Culturii și Cultelor îndeplinește,
direct sau prin instituțiile sale subordonate, următoarele atribuții:
a) asigură aplicarea strategiei naționale, elaborarea
normelor și metodologiilor specifice și urmărește respectarea prevederilor
legale din domeniu;
b) asigură îndeplinirea angajamentelor referitoare la
protecția patrimoniului arheologic la care România este parte, asumate prin
convențiile internaționale referitoare la protecția patrimoniului arheologic la
care România este parte;
c) reprezintă statul în relația cu proprietarii imobilelor,
terenurilor sau ai construcțiilor din zonele cu patrimoniu arheologic și din
zonele în care se evidențiază descoperiri arheologice;
d) eliberează autorizația de săpătură arheologică
sistematică, prin compartimentul său de specialitate, în urma consultării
Comisiei Naționale de Arheologie;
e) eliberează autorizațiile de diagnostic, săpătură
arheologică preventivă și supraveghere arheologică, prin compartimentul său de
specialitate, în condițiile prezentei ordonanțe;
f) actualizează standardele și procedurile arheologice și
urmărește respectarea acestora și a Regulamentului săpăturilor arheologice din
România;
g) instituie, prin ordin al ministrului culturii și
cultelor, modelele ștampilelor, ale cererilor de autorizație, ale
autorizațiilor, certificatelor, avizelor și fișelor tehnice necesare cercetării
arheologice;
h) elaborează metodologia de planificare, executare și
control privind săpăturile preventive, care se aprobă prin ordin al ministrului
culturii și cultelor;
i) elaborează metodologia de selectare a proiectelor
arheologice în vederea finanțării;
j) stabilește un sistem de norme, pe baza căruia se
realizează devizele estimative și un model de contract pentru fiecare tip de
cercetare arheologică, ce se aprobă prin ordin al ministrului culturii și
cultelor;
k) administrează baza de date care alcătuiește Repertoriul
arheologic național;
l) administrează baza de date cuprinzând Registrul
arheologilor și asigură actualizarea acestuia;
m) finanțează sau cofinanțează, împreună cu autoritățile și
instituțiile publice, cu persoanele fizice ori juridice de drept privat
interesate, cercetarea patrimoniului arheologic, conform strategiei proprii în
acest domeniu;
n) asigură editarea și publicarea anuală de către Comisia
Națională de Arheologie a Cronicii cercetărilor arheologice, precum și a altor
publicații de specialitate;
o) organizează și finanțează anual sesiunea națională de
rapoarte arheologice.
Art. 13. Serviciile publice deconcentrate ale
Ministerului Culturii și Cultelor îndeplinesc, în domeniul protejării
patrimoniului arheologic, următoarele atribuții:
a) urmăresc respectarea autorizației de săpătură
arheologică, a Regulamentului săpăturilor arheologice și a standardelor și
procedurilor arheologice în unitatea administrativ-teritorială de competență;
b) avizează, pe baza referatelor de specialitate, lucrările
ce urmează să fie efectuate în zonele cu patrimoniu arheologic evidențiat
întâmplător;
c) asigură supravegherea de specialitate a lucrărilor la
care au fost consemnate descoperiri arheologice întâmplătoare, declanșând, după
caz, procedurile de clasare prevăzute de lege;
d) emit Certificatul de descărcare de sarcină arheologică,
conform prevederilor prezentei ordonanțe;
e) anunță poliția și jandarmeria cu privire la fiecare
descoperire întâmplătoare, așa cum este ea definită în prezenta ordonanță, în
vederea organizării pazei și/sau a supravegherii zonei respective.
Art. 14. (1) Comisia Națională de
Arheologie funcționează ca organism științific de specialitate, fără
personalitate juridică, cu rol consultativ în domeniul patrimoniului
arheologic, pe lângă Ministerul Culturii și Cultelor.
(2) Comisia Națională de Arheologie este formată din
specialiști în domeniu, care își desfășoară activitatea în institutele de
profil arheologic, muzee, precum și în alte instituții.
(3) Comisia Națională de Arheologie propune aprobarea, prin
ordin al ministrului culturii și cultelor, a programelor naționale de
cercetare, a metodologiilor, a normativelor și a reglementărilor tehnico-științifice
din domeniul cercetării arheologice.
(4) Comisia Națională de Arheologie are 21 de membri și
funcționează în conformitate cu regulamentul său de organizare și funcționare,
aprobat prin ordin al ministrului culturii și cultelor.
(5) Funcționarea Comisiei Naționale de Arheologie este
asigurată de Ministerul Culturii și Cultelor.
(6) Secretarul Comisiei Naționale de Arheologie este numit
prin ordin al ministrului culturii și cultelor din cadrul compartimentului de
specialitate din structura Ministerului Culturii și Cultelor.
Art. 15. (1) Componența nominală a
Comisiei Naționale de Arheologie este aprobată prin ordin al ministrului
culturii și cultelor, dintre specialiștii în domeniu, propuși în conformitate
cu prevederile prezentului articol.
(2) Membrii Comisiei Naționale de Arheologie au un mandat
de 4 ani, care poate fi reînnoit consecutiv o singură dată, și sunt propuși
conform metodologiei stabilite prin ordin al ministrului culturii și cultelor,
de către:
a) Comisia Națională de Arheologie;
b) Academia Română, prin institutele sale de specialitate;
c) facultățile și institutele de cercetare de specialitate
din domeniul învățământului;
d) Ministerul Culturii și Cultelor;
e) muzeele și asociațiile profesionale în domeniu, conform
metodologiei stabilite prin ordin al ministrului culturii și cultelor.
(3) Președintele Comisiei Naționale de Arheologie este
propus ministrului culturii și cultelor de către membrii acesteia prin vot
secret și are, la data alegerii sale, un mandat de 4 ani.
(4) Ministrul culturii și cultelor aprobă prin ordin
propunerea Comisiei Naționale de Arheologie cu privire la președintele acesteia
sau o poate respinge, motivat, o singură dată. Dacă prin votul a două
treimi din numărul membrilor săi Comisia Națională de Arheologie își menține
propunerea inițială, ministrul culturii și cultelor are obligația să o aprobe
prin ordin. Dacă nu sunt întrunite cele două treimi, ministrul culturii și
cultelor solicită Comisiei Naționale de Arheologie o nouă propunere.
Art. 16. Comisia Națională de Arheologie are
următoarele atribuții:
a) elaborează strategia națională în domeniul cercetării
arheologice;
b) propune avizarea planului anual al cercetărilor
arheologice sistematice din România;
c) propune avizarea proiectelor de cercetare arheologică;
d) propune avizarea normelor și metodologiilor din domeniul
cercetării arheologice;
e) elaborează metodologia de atestare a instituțiilor care
au dreptul de a efectua cercetări arheologice, în vederea evitării oricărui
conflict de interese;
f) elaborează și actualizează Regulamentul săpăturilor
arheologice;
g) analizează solicitările cu privire la eliberarea
autorizațiilor de săpături arheologice sistematice, indiferent de sursa lor de
finanțare;
h) elaborează metodologia de clasare a siturilor
arheologice în Lista monumentelor istorice, care se aprobă prin ordin al
ministrului culturii și cultelor;
i) propune clasarea siturilor arheologice;
j) stabilește criteriile și avizează atestarea specialiștilor
și experților din domeniul cercetării arheologice, înscriși în Registrul
arheologilor;
k) propune avizarea documentațiilor de urbanism și
amenajare a teritoriului, care cuprind situri arheologice clasate în categoria
A a Listei monumentelor istorice sau zone cu patrimoniu arheologic reperat;
l) propune avizarea studiilor de fundamentare pentru
definirea, instituirea și delimitarea zonelor protejate care cuprind
patrimoniul arheologic;
m) formulează prioritățile cercetării arheologice în
vederea alocării sumelor necesare de la bugetul de stat, prin bugetul
Ministerului Culturii și Cultelor, conform criteriilor stabilite prin ordin al
ministrului culturii și cultelor;
n) propune Ministerului Culturii și Cultelor sau
autorităților administrației publice locale achiziționarea de terenuri cu
bunuri de patrimoniu arheologic;
o) analizează contestațiile din domeniul său de competență;
p) propune avizarea programelor de pregătire a specialiștilor
și a planurilor de specializare în domeniul cercetării arheologice;
r) reprezintă România în cadrul organismelor internaționale
de specialitate similare;
s) propune avizarea proiectelor cercetărilor arheologice
efectuate de misiunile arheologice române pe teritoriul altor state, precum și
protocoalele de colaborare cu parteneri străini privind cercetări arheologice
din România;
ș) propune actualizarea Listei cuprinzând siturile
arheologice de interes prioritar;
t) îndeplinește și alte atribuții din domeniu, în
condițiile legii.
Art. 17. (1) Repertoriul arheologic
național este administrat de Ministerul Culturii și Cultelor, potrivit
regulamentului aprobat prin ordin al ministrului culturii și cultelor.
(2) Institutul de Memorie Culturală asigură administrarea
bazelor de date privind inventarierea informatizată a patrimoniului arheologic,
prin Repertoriul arheologic național.
(3) Toate drepturile asupra datelor privind patrimoniul
arheologic aparțin de drept Ministerului Culturii și Cultelor, care
reglementează modul lor de utilizare.
(4) Repertoriul arheologic național cuprinde date științifice,
cartografice, topografice, imagini, planuri, precum și orice alte informații
privitoare la:
a) zonele cu potențial arheologic cunoscut și cercetat,
zonele cu potențial arheologic cunoscut și necercetat, precum și zonele al
căror potențial arheologic devine cunoscut întâmplător sau ca urmare a
cercetărilor arheologice preventive;
b) monumentele, ansamblurile și siturile istorice în care
s-au efectuat sau sunt în curs de desfășurare cercetări arheologice;
c) informații științifice privind bunurile mobile
descoperite în zonele sau la monumentele istorice prevăzute la lit. a) și
b);
d) situri arheologice distruse sau dispărute.
Art. 18. Monumentele, ansamblurile și siturile
arheologice clasate în Lista monumentelor istorice, în grupa A sau B, se
înscriu și în Repertoriul arheologic național.
CAPITOLUL IV
Atribuțiile autorităților administrației
publice locale în domeniul patrimoniului arheologic
Art. 19. În vederea protejării
patrimoniului arheologic și a respectării prevederilor legale în acest domeniu
autoritățile administrației publice locale au următoarele atribuții:
a) cooperează cu organismele și instituțiile publice cu
responsabilități în domeniul protejării patrimoniului arheologic pentru punerea
în aplicare și respectarea măsurilor și deciziilor acestora;
b) asigură protejarea patrimoniului arheologic rezultat ca
urmare a cercetărilor arheologice sistematice sau preventive și a
descoperirilor arheologice întâmplătoare, aflate în domeniul public ori privat
al unităților administrativ-teritoriale respective, alocând resurse financiare
în acest scop;
c) pot colabora cu persoane fizice sau juridice de drept
public ori privat pentru finanțarea cercetării și punerea în valoare a
descoperirilor arheologice;
d) finanțează cercetarea arheologică în vederea descărcării
de sarcină arheologică a terenurilor pe care se efectuează lucrări publice
pentru care sunt ordonatori principali de credite, prevăzând distinct sumele
necesare în acest scop, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe;
e) cuprind în programele de dezvoltare economico-socială și
urbanistică, respectiv de amenajare a teritoriului, obiective specifice privind
protejarea patrimoniului arheologic;
f) aprobă documentațiile de amenajare a teritoriului și de
urbanism, în conformitate cu avizele de specialitate ale Ministerului Culturii și
Cultelor, și elaborează sau modifică astfel de documentații în scopul
stabilirii de măsuri de protejare a patrimoniului arheologic evidențiat
întâmplător ori ca urmare a cercetărilor arheologice preventive, potrivit
legii;
g) eliberează autorizația de construire și desființare
numai pe baza și în conformitate cu avizul Ministerului Culturii și Cultelor,
pentru lucrări în zone cu patrimoniu arheologic cunoscut și cercetat,
descoperit întâmplător sau de interes arheologic prioritar;
h) colaborează cu serviciile publice deconcentrate ale
Ministerului Culturii și Cultelor, transmițând acestora informații actualizate
cu privire la cererile de autorizare de construire în zonele de patrimoniu
arheologic reperat;
i) precizează în certificatul de urbanism regimul
imobilelor aflate în zone cu patrimoniu arheologic reperat;
j) iau măsurile administrative corespunzătoare și notifică
proprietarilor și titularilor de drepturi reale asupra imobilelor obligațiile
ce le revin pentru prevenirea degradării descoperirilor arheologice întâmplătoare.
Art. 20. În domeniul protejării patrimoniului
arheologic aflat în teritoriul său administrativ de competență, primarul are
următoarele atribuții specifice:
a) dispune suspendarea autorizației de construire și
oprirea oricăror lucrări de construire sau de desființare de construcții, în
situația descoperirii de vestigii arheologice ori de alte bunuri pentru care
s-a declanșat procedura de clasare, anunță în cel mai scurt timp serviciul
public deconcentrat al Ministerului Culturii și Cultelor și organizează paza
descoperirilor arheologice întâmplătoare;
b) eliberează autorizația de construire sau de desființare,
numai pe baza și în conformitate cu prevederile avizului Ministerului Culturii și
Cultelor, pentru lucrările din zonele cu patrimoniu arheologic reperat, precum și
pentru lucrările din zonele cu patrimoniu arheologic evidențiat întâmplător;
c) asigură paza și protecția descoperirilor arheologice
aflate în proprietate publică, apărute ca urmare a cercetărilor sistematice sau
preventive, semnalând de urgență serviciilor publice deconcentrate ale
Ministerului Culturii și Cultelor orice nerespectare a legii.
CAPITOLUL V
Zone de interes arheologic prioritar
Art. 21. (1) Dezvoltarea
durabilă a zonelor de interes arheologic prioritar este obiectiv de interes
național; protejarea și punerea în valoare a patrimoniului arheologic din
aceste zone sunt, în condițiile legii, cauză de utilitate publică.
(2) Finanțarea cercetării arheologice, a conservării,
restaurării și punerii în valoare a siturilor din zonele de interes arheologic
prioritar se face de la bugetul de stat prin bugetul alocat Ministerului
Culturii și Cultelor.
(3) Cheltuielile necesare în vederea elaborării planurilor
de management, a cercetărilor arheologice, conservării, restaurării și punerii
în valoare a siturilor din zonele de interes arheologic prioritar se pot
asigura, prin cofinanțare, în condițiile legii, din bugetele autorităților
administrației publice locale pe al căror teritoriu se află aceste situri.
Art. 22. (1) Autoritățile administrației
publice locale pe al căror teritoriu se găsesc zone de interes arheologic
prioritar au obligația de a prevedea măsuri administrative și tehnice pentru
protejarea patrimoniului arheologic și punerea sa în valoare prin integrarea
acestuia în planurile de dezvoltare economică, socială și teritorială a
localităților.
(2) Autoritățile prevăzute la alin. (1) au
obligația să prevadă în bugetele proprii fondurile necesare pentru:
a) elaborarea și, după caz, modificarea documentațiilor de
urbanism și amenajare a teritoriului, în vederea protejării și punerii în
valoare a patrimoniului arheologic;
b) elaborarea reglementărilor speciale de protecție în
zonă;
c) marcarea limitelor zonei de interes arheologic prioritar
și informarea publicului cu privire la regimul special de protecție a zonei.
(3) Pentru îndeplinirea atribuțiilor ce le revin și pentru
elaborarea documentațiilor prevăzute la alin. (2) autoritățile
administrației publice locale pot beneficia de transferuri cu destinație specială
din bugetul de stat, în condițiile legii, precum și de cofinanțare de la
bugetul ministerelor implicate.
(4) Avizarea documentațiilor de urbanism și amenajare a
teritoriului pentru zonele de interes arheologic prioritar se face de către
Ministerul Culturii și Cultelor.
Art. 23. (1) Proprietarii și titularii
dreptului de administrare și ai altor drepturi reale asupra imobilelor din
siturile arheologice din zonele de interes arheologic prioritar au obligația de
a permite accesul personalului autorizat de Ministerul Culturii și Cultelor în
vederea cercetării arheologice și protejării patrimoniului arheologic și de a
asigura măsurile de protecție și pază a bunurilor de patrimoniu arheologic,
conform legii.
(2) Ca urmare a protecției speciale a siturilor arheologice
înscrise în Repertoriul arheologic național, în condițiile prevăzute la art. 22,
proprietarii sau arendașii, persoane fizice ori juridice de drept privat, sunt
îndreptățiți la plata unor despăgubiri pentru veniturile agricole nerealizate pe
terenurile care fac obiectul săpăturilor arheologice pentru perioada în care se
desfășoară acestea, în cuantumurile și în condițiile stabilite prin metodologia
aprobată prin hotărâre a Guvernului.
(3) Despăgubirea pentru venitul agricol nerealizat se plătește
persoanei îndreptățite de către finanțatorul săpăturii arheologice, în termen
de 60 de zile de la data începerii cercetării arheologice.
CAPITOLUL VI
Infracțiuni și contravenții
Art. 24. Încălcarea
dispozițiilor prezentei ordonanțe atrage, după caz, răspunderea civilă,
administrativă, materială, disciplinară, contravențională sau penală.
Art. 25. (1) Efectuarea oricăror lucrări
care pot afecta siturile arheologice, în absența certificatului de descărcare
de sarcină arheologică, se consideră distrugere a monumentelor istorice și se
pedepsește potrivit prevederilor legii penale.
(2) Echipa de cercetători care își desfășoară activitatea
într-o localitate are obligația de a salubriza locul în timpul și la
finalizarea lucrării.
Art. 26. (1) Accesul cu detectoare de
metale și utilizarea lor în zonele cu patrimoniu arheologic, fără autorizarea
prealabilă prevăzută la art. 5 alin. (13), constituie infracțiune și
se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani și confiscarea detectoarelor.
(2) Tentativa se pedepsește.
Art. 27. (1) Comercializarea detectoarelor
de metale fără autorizația prevăzută la art. 5 alin. (10) constituie
infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani și confiscarea
detectoarelor.
(2) Tentativa se pedepsește.
Art. 28. (1) Constituie contravenții
următoarele fapte și se sancționează după cum urmează:
a) desfășurarea, fără autorizația emisă în condițiile
prezentei ordonanțe, de cercetări arheologice, precum și a oricăror alte
activități care afectează integritatea sau pun în pericol conservarea
patrimoniului arheologic, cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei;
b) neanunțarea descoperirilor arheologice prevăzute la art. 4
alin. (2), de către titularul autorizației de cercetare, cu amendă de la
2.500 lei la 10.000 lei;
c) neanunțarea de către persoanele prevăzute la art. 4
alin. (4), în termenul stabilit de prezenta ordonanță, a descoperirilor
arheologice întâmplătoare, cu amendă de la 2.000 lei la 50.000 lei și
confiscarea bunurilor descoperite;
d) încălcarea prevederilor art. 7 lit. a) și
b), cu amendă de la 25.000 lei la 75.000 lei;
e) nerespectarea avizului Ministerului Culturii și Cultelor
sau emiterea autorizației de construire în absența acestui aviz pentru
lucrările de construire sau de desființare din zonele cu patrimoniu arheologic
reperat, cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei;
f) neîndeplinirea atribuțiilor prevăzute la art. 13
lit. a) și c), cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei;
g) deținerea de detectoare de metale, fără autorizația
prevăzută la art. 5 alin. (10), cu amendă de la 25.000 lei la 75.000
lei și confiscarea detectoarelor;
h) deținerea de detectoare de metale, fără avizul prevăzut
la art. 5 alin. (12), cu amendă de la 25.000 lei la 75.000 lei și
confiscarea detectoarelor;
i) încălcarea prevederilor art. 9 alin. (1) și
ale art. 23 alin. (1), cu amendă de la 5.000 lei la 25.000 lei.
(2) Cuantumul amenzilor prevăzute la alin. (1) se
actualizează prin hotărâre a Guvernului.
Art. 29. (1) Constatarea contravențiilor și
aplicarea sancțiunilor se fac, după caz, de către:
a) specialiștii serviciilor publice deconcentrate ale
Ministerului Culturii și Cultelor;
b) împuterniciții Ministerului Culturii și Cultelor;
c) inspectorii teritoriali ai Inspectoratului de Stat în
Construcții;
d) organele de poliție, care au și obligația de a da curs
oricăror solicitări în exercitarea atribuțiilor personalului prevăzut la lit. a)c).
(2) Contravențiile prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. a),
b) și i) se constată, iar sancțiunea se aplică de către specialiștii
serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Cultelor, de
către primar, respectiv de primarul general al municipiului București, sau de
președintele consiliului județean, precum și de către împuterniciții acestora.
Art. 30. Contravențiilor prevăzute la art. 28
le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu
excepția prevederilor art. 28 și 29.
Art. 31. (1) Desființarea, distrugerea
parțială sau degradarea siturilor arheologice care sunt monumente istorice se
sancționează conform legii penale.
(2) În cazul degradării acestora se aplică și măsura
corelativă a obligării făptuitorului la refacerea părților de construcție
degradate, pe baza avizului organismelor de specialitate prevăzute în prezenta
ordonanță.
Art. 32. Neanunțarea descoperirilor arheologice
prilejuite de lucrările de construire ori de desființare constituie infracțiune
și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă de la 4.000
lei la 80.000 lei.
NOTĂ:
Reproducem mai jos prevederile art. II și
III din Legea nr. 258/2006 pentru modificarea și completarea Ordonanței
Guvernului nr. 43/2000 privind protecția patrimoniului arheologic și
declararea unor situri arheologice ca zone de interes național, care nu sunt
încorporate în textul republicat al Ordonanței Guvernului nr. 43/2000:
Art. II. Pentru aplicarea principiului conservării
integrate a patrimoniului arheologic și pentru integrarea în politicile
naționale și locale de protejare a mediului, Ministerul Culturii și Cultelor
elaborează, împreună cu Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor și cu
Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, în termen de 90 de
zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Metodologia aprobării
cercetărilor arheologice din zonele naturale protejate și parcurile naționale și
naturale, care se aprobă prin ordin comun al celor trei miniștri și se publică
în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. III. Prima listă cuprinzând zonele de
interes arheologic prioritar va fi elaborată în cel mult 6 luni de la data
intrării în vigoare a prezentei legi.
*) Republicată în temeiul
art. IV din Legea nr. 258/2006 pentru modificarea și completarea
Ordonanței Guvernului nr. 43/2000 privind protecția patrimoniului
arheologic și declararea unor situri arheologice ca zone de interes național,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 12 iulie
2006, dându-se textelor o nouă numerotare.
Ordonanța
Guvernului nr. 43/2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea
nr. 378/2001, a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 352 din 26 aprilie 2005.