Ordonanţa Guvernului nr. 43/2000 – Republicare *)

M. Of. nr. 951 din 24 noiembrie 2006

 

ORDONANŢÂ

privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. – Prezenta ordonanţă reglementează regimul juridic general al descoperirilor şi al cercetării arheologice, precum şi protejarea patrimoniului arheologic, parte a patrimoniului cultural naţional. 

Art. 2. – (1) În înţelesul prezentei ordonanţe:

a) regimul juridic general al descoperirilor şi al cercetării arheologice cuprinde ansamblul de măsuri juridice, administrative, financiar-fiscale şi tehnice menite să asigure prospectarea, identificarea, decopertarea, inventarierea, conservarea şi restaurarea, asigurarea pazei, întreţinerea şi punerea în valoare a bunurilor arheologice, precum şi a terenurilor în care se găsesc acestea, în vederea cercetării sau, după caz, clasării acestora ca bunuri culturale mobile ori ca monumente istorice;

b) patrimoniul arheologic reprezintă ansamblul bunurilor arheologice care este format din:

1. siturile arheologice înscrise în Repertoriul arheologic naţional, cu excepţia celor distruse ori dispărute, şi siturile clasate în Lista monumentelor istorice, situate suprateran, subteran sau subacvatic, ce cuprind vestigii arheologice: aşezări, necropole, structuri, construcţii, grupuri de clădiri, precum şi terenurile cu potenţial arheologic reperat, definite conform legii;

2. bunurile mobile, obiectele sau urmele manifestărilor umane, împreună cu terenul în care acestea au fost descoperite;

c) prin cercetare arheologică se înţelege ansamblul de măsuri având caracter ştiinţific şi tehnic, menite să asigure prospectarea, identificarea, decopertarea prin săpături arheologice, investigarea, recoltarea, înregistrarea şi valorificarea ştiinţifică, inclusiv publicarea, patrimoniului arheologic;

d) cercetările arheologice sistematice sunt cercetările de întindere şi durată, executate conform unui proiect de cercetare multianual;

e) cercetările arheologice preventive sunt:

1. determinate de lucrările de construire, modificare, extindere sau reparare privind căi de comunicaţie, dotări tehnico-edilitare, inclusiv subterane şi subacvatice, excavări, exploatări de cariere, construcţia de reţele magistrale, amenajări pentru îmbunătăţiri funciare, reţele de telecomunicaţii, amplasarea de relee şi antene de telecomunicaţii, lucrări de cercetare şi de prospectare a terenurilor – foraje şi excavări – necesare în vederea efectuării studiilor geotehnice, amplasarea balastierelor şi a sondelor de gaze şi petrol, precum şi orice alte lucrări care afectează suprafaţa solului şi subsolul, în zonele cu patrimoniu arheologic reperat, indiferent dacă se execută în intravilanul sau extravilanul localităţilor şi indiferent de forma de proprietate a terenului;

2. întreprinse în zonele cu patrimoniu arheologic cunoscut şi cercetat, precum şi cele care sunt determinate de lucrările de restaurare parţială sau totală a monumentelor istorice, desfăşurate potrivit legislaţiei în vigoare privitoare la protejarea monumentelor istorice;

f) prin descoperire arheologică se înţelege evidenţierea, prin intermediul săpăturilor arheologice, a vestigiilor, obiectelor şi urmelor manifestărilor umane, care constituie mărturii ale epocilor şi civilizaţiilor dispărute;

g) prin descoperire arheologică întâmplătoare se înţelege evidenţierea de bunuri de patrimoniu arheologic ca urmare a acţiunii factorilor naturali sau a acţiunilor umane, altele decât cercetarea arheologică atestată;

h) prin zonă cu patrimoniu arheologic cunoscut şi cercetat se înţelege terenul în care, ca urmare a cercetării arheologice, au fost descoperite bunuri din categoria celor prevăzute la lit. b);

i) prin sit arheologic declarat zonă de interes naţional se înţelege zona de interes arheologic prioritar care se instituie asupra teritoriului ce cuprinde siturile arheologice ale căror cercetare ştiinţifică, protejare şi punere în valoare sunt de importanţă excepţională pentru istoria şi cultura naţională, prin mărturiile materiale, bunurile mobile sau imobile care fac parte ori sunt propuse să facă parte din categoria Tezaur al patrimoniului cultural naţional mobil sau, după caz, din categoria monumentelor istorice aflate în Lista patrimoniului mondial;

j) prin zonă cu patrimoniu arheologic reperat se înţelege terenul delimitat conform legii, în care urmează să se efectueze cercetări arheologice pe baza informaţiilor sau a studiilor ştiinţifice care atestă existenţa subterană ori subacvatică de bunuri de patrimoniu arheologic, susceptibile să facă parte din patrimoniul cultural naţional; până la finalizarea cercetării arheologice şi luarea măsurilor corespunzătoare de protecţie şi punere în valoare a descoperirilor arheologice, zonele de protecţie a siturilor arheologice sau istorice, instituite conform legii, sunt totodată şi zone cu potenţial arheologic reperat;

k) prin zonă cu potenţial arheologic evidenţiat întâmplător se înţelege terenul în care existenţa bunurilor de patrimoniu arheologic s-a evidenţiat, în mod neprevăzut, ca urmare a:

1. acţiunilor umane, altele decât cercetarea arheologică atestată, cum ar fi: lucrări de construcţii, lucrări de prospecţiuni geologice, inclusiv teledetecţie, lucrări agricole, precum şi alte tipuri de lucrări şi cercetări efectuate subteran sau subacvatic;

2. acţiunilor factorilor naturali, cum ar fi: seisme, alunecări de teren, inundaţii, eroziunea solului şi altele, şi în cazul cărora este necesară o cercetare arheologică în vederea înregistrării şi valorificării ştiinţifice a acestora. 

(2) Cercetările arheologice preventive sunt parte componentă a strategiilor de dezvoltare durabilă, economico-socială, turistică, urbanistică şi de amenajare a teritoriului, la nivel naţional şi local. 

(3) Normele privind procedurile şi standardele arheologice se instituie prin ordin al ministrului culturii şi cultelor în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe şi se aplică tuturor tipurilor de cercetări arheologice. 

(4) Toate etapele cercetării arheologice sunt parte integrantă a activităţii de cercetare ştiinţifică, aşa cum este definită de legislaţia în domeniu. 

(5) Toate etapele cercetării arheologice, constând în inventariere, diagnostic, săpătură, supravegere şi intervenţii asupra materialului arheologic, vor fi întreprinse folosindu-se toate acele metode, tehnici şi practici specifice, considerate necesare pentru a obţine maximum de informaţii referitoare la patrimoniul arheologic din zona cercetată. 

(6) Toate etapele cercetării arheologice se realizează numai pe baza unui proiect aprobat de Comisia Naţională de Arheologie şi se vor finaliza prin rapoarte ce cuprind datele esenţiale pentru justificarea metodei şi tehnicilor folosite, a resurselor utilizate, precum şi a concluziilor la care s-a ajuns. 

(7) Etapele de diagnostic, săpătură sau supraveghere arheologică pot fi necesare în următoarele cazuri:

a) punerea în practică a unui proiect de cercetare arheologică sistematică;

b) ca parte a unui studiu de impact asupra mediului, în condiţiile prevăzute de legislaţia privind protecţia mediului;

c) ca urmare a unei preconizate intervenţii asupra solului, care poate reprezenta o ameninţare pentru potenţialul arheologic al unei zone delimitate sau al unui sit arheologic;

d) ca parte a fazelor de realizare şi avizare a documentaţiilor urbanistice, în cadrul legal stabilit de documentaţiile de urbanism naţionale, regionale, locale şi/sau în stadiul elaborării acestora;

e) ca urmare a unor procese naturale care pun în evidenţă bunuri de patrimoniu arheologic;

f) ca urmare a unor acţiuni umane, altele decât cercetarea arheologică, şi a lucrărilor prevăzute la art. 6;

g) în cazul elaborării de planuri investiţionale şi de dezvoltare iniţiate la nivel privat, local, regional, naţional sau internaţional. 

(8) Etapele cercetării arheologice pot fi iniţiate sau desfăşurate ca urmare a cererii unei persoane fizice ori juridice de drept public sau privat. 

(9) Cercetarea arheologică prealabilă este obligatorie în toate cazurile de emitere a acordurilor de mediu pentru zone cu patrimoniu arheologic, constituind unica modalitate de identificare, descriere şi evaluare a efectelor directe şi indirecte ale proiectelor investiţionale asupra patrimoniului arheologic. 

(10) Emiterea acordului de mediu se face numai după emiterea avizului Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru aplicarea principiului conservării integrate. 

(11) Costurile cercetărilor arheologice necesare acordului de mediu sunt în sarcina titularului de investiţie. 

(12) Evaluarea rezultatelor cercetării arheologice, concretizată în raportul arheologic elaborat conform standardelor în vigoare, stă la baza stabilirii statutului juridic de protejare a descoperirilor arheologice sau, după caz, a descărcării de sarcină arheologică a zonei. 

(13) Zona cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător se delimitează în jurul locului descoperirii arheologice întâmplătoare, după caz, astfel:

a) pe toată suprafaţa terenului care face obiectul autorizării de construire;

b) pe o rază de 50 de metri faţă de locul decoperirii, în cazul în care descoperirea s-a făcut ca urmare a lucrărilor agricole sau a altor lucrări care nu au nevoie de autorizaţie de construire;

c) pe toată suprafaţa terenului afectat de acţiunea factorilor naturali. 

CAPITOLUL II

Protejarea patrimoniului arheologic

Art. 3. – (1) Statul garantează şi asigură protejarea patrimoniului arheologic în condiţiile stabilite prin prezenta ordonanţă. 

(2) Ministerul Culturii şi Cultelor este autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate care răspunde de elaborarea strategiilor şi normelor specifice de cercetare în vederea protejării patrimoniului arheologic şi care urmăreşte aplicarea acestora. 

(3) Cercetarea arheologică se realizează, în condiţiile prezentei ordonanţe, de către personalul de specialitate atestat şi înregistrat în Registrul arheologilor, conform prevederilor Regulamentului săpăturilor arheologice din România, precum şi cu respectarea normelor privind standardele şi procedurile arheologice şi în acord cu principiile Codului deontologic al arheologilor din România. 

(4) Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, instituţiile de specialitate subordonate acestora şi autorităţile administraţiei publice locale colaborează şi răspund, conform legii, de activitatea de protejare a patrimoniului arheologic. 

Art. 4. – (1) Bunurile de patrimoniu arheologic sunt parte integrantă a patrimoniului cultural naţional şi pot fi clasate şi protejate drept bunuri de patrimoniu cultural naţional mobil, drept situri arheologice sau ca monumente istorice, conform legii. 

(2) Descoperirile de vestigii arheologice sau de bunuri mobile din categoria celor care fac obiectul clasării în patrimoniul cultural naţional mobil, realizate ca urmare a cercetărilor arheologice, se anunţă de către titularul autorizaţiei de cercetare a serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, în termen de 72 de ore. 

(3) Bunurile mobile, descoperite în condiţiile prevăzute la alin. (2), revin de drept instituţiilor participante la cercetare, conform protocolului încheiat între părţi şi conform standardelor şi procedurilor arheologice. 

(4) Descoperirile arheologice întâmplătoare se anunţă, în termen de cel mult 72 de ore, primarului unităţii administrativ-teritoriale de către persoana descoperitoare, proprietarul ori titularul dreptului de administrare a terenului în cauză. 

Art. 5. – (1) Prin protejarea bunurilor de patrimoniu arheologic şi a terenurilor din zonele definite la art. 2 alin. (1) lit. j) şi k) se înţelege adoptarea măsurilor ştiinţifice, administrative şi tehnice care urmăresc păstrarea vestigiilor descoperite întâmplător sau ca urmare a cercetării arheologice până la clasarea bunurilor respective ori până la finalizarea cercetării arheologice, prin instituirea de obligaţii în sarcina proprietarilor, administratorilor sau titularilor de alte drepturi reale asupra terenurilor care conţin ori au conţinut bunurile de patrimoniu arheologic respective, precum şi prin reglementarea sau interzicerea oricăror activităţi umane, inclusiv a celor autorizate anterior. 

(2) Descărcarea de sarcină arheologică este procedura prin care se confirmă că un teren în care a fost evidenţiat patrimoniul arheologic poate fi redat activităţilor umane curente. 

(3) Certificatul de descărcare de sarcină arheologică reprezintă actul administrativ emis în condiţiile prezentei ordonanţe, prin care se anulează regimul de protecţie instituit anterior asupra terenului în care a fost evidenţiat patrimoniul arheologic. 

(4) Regimul de protecţie a zonelor cu potenţial arheologic cunoscut şi cercetat este reglementat de legislaţia în vigoare privitoare la protejarea monumentelor istorice şi a bunurilor mobile care fac parte din patrimoniul cultural naţional. 

(5) Certificatul de descărcare de sarcină arheologică, prevăzut la alin. (3), este emis de serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, cu obligaţia acestora de înştiinţare a direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor, în termen de 10 zile. 

(6) Cercetările arheologice preventive şi supravegherea arheologică sunt obligatorii în cadrul proiectelor de restaurare; supravegherea arheologică este inclusă în devizul constructorului, urmând ca decontarea să se realizeze pe baza raportului de cercetare întocmit de arheolog. 

(7) Zonele cu patrimoniu arheologic reperat, delimitate şi instituite conform legii, beneficiază de protecţia acordată zonelor protejate, precum şi de măsurile specifice de protecţie prevăzute de prezenta ordonanţă. 

(8) În cazul zonelor cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător şi delimitat conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. k) se instituie, din momentul descoperirii de bunuri arheologice, pentru o perioadă ce nu poate depăşi 12 luni, regimul de protecţie pentru bunurile arheologice şi zonele cu potenţial arheologic, în vederea cercetării şi stabilirii regimului de protejare. 

(9) Cercetările arheologice se efectuează numai pe baza autorizaţiei emise de Ministerul Culturii şi Cultelor şi în conformitate cu aceasta, în condiţiile prezentei ordonanţe. 

(10) Persoanele fizice şi juridice care deţin şi/sau comercializează detectoare de metale sunt obligate să obţină în prealabil autorizaţia inspectoratului de poliţie al judeţului respectiv, a Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, în a căror rază teritorială îşi au domiciliul sau, după caz, sediul, şi să se înregistreze la aceste autorităţi. 

(11) Prevederile alin. (10) nu se aplică unităţilor şi formaţiunilor Ministerului Apărării, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Serviciului Român de Informaţii şi ale Serviciului de Protecţie şi Pază. 

(12) În vederea deţinerii detectoarelor de metale de către personalul de specialitate atestat şi înscris în Registrul arheologilor, acesta are obligaţia ca, înainte de a obţine autorizaţia prevăzută la alin. (10), să obţină avizul prealabil emis de Ministerul Culturii şi Cultelor. 

(13) Accesul cu detectoare de metal şi utilizarea lor în situri arheologice, în zonele de interes arheologic prioritar şi în toate zonele cu patrimoniu arheologic reperat sunt permise numai pe baza autorizării prealabile emise de Ministerul Culturii şi Cultelor. 

(14) Până la descărcarea de sarcină arheologică terenul care face obiectul cercetării este protejat ca sit arheologic, conform legii. 

(15) Autorizarea lucrărilor de construire sau de desfiinţare din zonele cu patrimoniu arheologic se aprobă numai pe baza şi în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor. 

(16) În cazul zonelor cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător, în condiţiile prevederilor alin. (8), până la descărcarea de sarcină arheologică, autorizarea de construire se suspendă sau, după caz, primarul unităţii administrativ-teritoriale dispune întreruperea oricărei alte activităţi, în conformitate cu avizul serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, şi se instituie regimul de supraveghere sau săpătură arheologică. 

Art. 6. – (1) Pentru efectuarea săpăturilor impuse de cercetările arheologice se foloseşte şi personal necalificat, angajat prin convenţie încheiată între instituţia angajatoare şi lucrători, în condiţiile prezentei ordonanţe. 

(2) Convenţiile prevăzute la alin. (1) se pot încheia pentru o durată de cel mult 180 de zile, pentru desfăşurarea unor activităţi sezoniere cu program de lucru prelungit; condiţiile şi metodologia încheierii acestor convenţii se stabilesc prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe. 

(3) Instituţiile organizatoare pot folosi şi alţi specialişti pentru efectuarea de cercetări, studii sau alte lucrări, care îşi vor desfăşura activitatea pe bază de contract încheiat în condiţiile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare; contractul conţine clauze cu privire la termenul de predare a raportului de cercetare, precum şi cu privire la cesionarea dreptului de autor asupra rezultatelor ştiinţifice ale cercetării, studiului sau lucrării efectuate. 

(4) Contravaloarea serviciilor şi activităţilor prestate potrivit alin. (1) şi (3) se stabileşte prin negociere directă între părţi; pentru aceasta se calculează impozitul şi contribuţia la asigurările de sănătate, potrivit legii. 

(5) În vederea emiterii certificatului prevăzut la art. 5 alin. (5), pentru siturile aflate în zone de interes arheologic prioritar, siturile clasate în grupa A din Lista monumentelor istorice şi pentru toate investiţiile, cu excepţia locuinţelor particulare aflate în alte zone, rapoartele de cercetare se trimit spre aprobare Comisiei Naţionale de Arheologie. 

(6) Certificatele de descărcare de sarcină arheologică emise în lipsa aprobării Comisiei Naţionale de Arheologie sunt nule de drept. 

Art. 7. – În cazul lucrărilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. e), persoanele fizice sau juridice, de drept public ori privat, precum şi ordonatorii principali de credite ai autorităţilor şi instituţiilor publice au obligaţia să finanţeze:

a) stabilirea, prin studiul de fezabilitate al investiţiei şi prin proiectul tehnic, a măsurilor ce urmează să fie detaliate şi a necesarului de fonduri pentru cercetarea preventivă sau supravegherea arheologică, după caz, şi protejarea patrimoniului arheologic sau, după caz, descărcarea de sarcină arheologică a zonei afectate de lucrări şi aplicarea acestor măsuri;

b) activitatea de supraveghere arheologică, pe întreaga durată a lucrărilor, având drept scop protejarea patrimoniului arheologic şi a descoperirilor arheologice întâmplătoare;

c) orice modificări ale proiectului, necesare pentru protejarea descoperirilor arheologice. 

Art. 8. – (1) Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi oficiile din subordinea sa au obligaţia să includă zonele de patrimoniu arheologic reperat, pe baza Repertoriului arheologic naţional, în planurile cadastrale şi în hărţile topografice; lista cuprinzând aceste zone se preia de la serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor. 

(2) Zonele cu patrimoniu arheologic reperat, înregistrate în Repertoriul arheologic naţional, se includ în cadastrul de specialitate al zonelor protejate naturale şi construite. 

(3) Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi oficiile din subordinea sa au obligaţia să furnizeze la cerere, cu titlu gratuit, pe orice tip de suport, documentele necesare Ministerului Culturii şi Cultelor şi serviciilor sale deconcentrate, pentru realizarea Listei monumentelor istorice şi a Repertoriului arheologic naţional. 

Art. 9. – (1) Proprietarii şi titularii dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale asupra terenurilor în care se află situri arheologice şi celor pe care au fost instituite zone cu patrimoniu arheologic reperat au obligaţia de a permite accesul personalului autorizat, în condiţiile prezentei ordonanţe, în vederea cercetării şi protejării patrimoniului arheologic, precum şi asigurării măsurilor de protecţie şi pază a bunurilor de patrimoniu. 

(2) Proprietarii sau arendaşii de terenuri, persoane fizice sau juridice de drept privat, sunt îndreptăţiţi la plata unor despăgubiri pentru veniturile agricole nerealizate pe terenurile care fac obiectul săpăturilor arheologice pentru perioada în care se desfăşoară acestea, în cuantumurile şi în condiţiile stabilite prin metodologia aprobată prin hotărâre a Guvernului. 

(3) Despăgubirea pentru venitul agricol nerealizat se plăteşte persoanei îndreptăţite de către finanţatorul săpăturii arheologice, în termen de 60 de zile de la data începerii cercetării. 

(4) Aducerea terenului la condiţia sa iniţială revine finanţatorului cercetării arheologice. 

Art. 10. – Bunurile mobile rezultate în urma descoperirilor arheologice întâmplătoare vor fi predate de către descoperitor, în termen de maximum 72 de ore, serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor. 

Art. 11. – Proprietarii terenurilor sunt scutiţi de plata impozitului pe terenul agricol pentru suprafeţele afectate de cercetările arheologice, pe întreaga durată a efectuării acestora. 

CAPITOLUL III

Instituţii şi organisme de specialitate cu atribuţii în domeniul protejării patrimoniului arheologic

Art. 12. – În domeniul protejării patrimoniului arheologic Ministerul Culturii şi Cultelor îndeplineşte, direct sau prin instituţiile sale subordonate, următoarele atribuţii:

a) asigură aplicarea strategiei naţionale, elaborarea normelor şi metodologiilor specifice şi urmăreşte respectarea prevederilor legale din domeniu;

b) asigură îndeplinirea angajamentelor referitoare la protecţia patrimoniului arheologic la care România este parte, asumate prin convenţiile internaţionale referitoare la protecţia patrimoniului arheologic la care România este parte;

c) reprezintă statul în relaţia cu proprietarii imobilelor, terenurilor sau ai construcţiilor din zonele cu patrimoniu arheologic şi din zonele în care se evidenţiază descoperiri arheologice;

d) eliberează autorizaţia de săpătură arheologică sistematică, prin compartimentul său de specialitate, în urma consultării Comisiei Naţionale de Arheologie;

e) eliberează autorizaţiile de diagnostic, săpătură arheologică preventivă şi supraveghere arheologică, prin compartimentul său de specialitate, în condiţiile prezentei ordonanţe;

f) actualizează standardele şi procedurile arheologice şi urmăreşte respectarea acestora şi a Regulamentului săpăturilor arheologice din România;

g) instituie, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, modelele ştampilelor, ale cererilor de autorizaţie, ale autorizaţiilor, certificatelor, avizelor şi fişelor tehnice necesare cercetării arheologice;

h) elaborează metodologia de planificare, executare şi control privind săpăturile preventive, care se aprobă prin ordin al ministrului culturii şi cultelor;

i) elaborează metodologia de selectare a proiectelor arheologice în vederea finanţării;

j) stabileşte un sistem de norme, pe baza căruia se realizează devizele estimative şi un model de contract pentru fiecare tip de cercetare arheologică, ce se aprobă prin ordin al ministrului culturii şi cultelor;

k) administrează baza de date care alcătuieşte Repertoriul arheologic naţional;

l) administrează baza de date cuprinzând Registrul arheologilor şi asigură actualizarea acestuia;

m) finanţează sau cofinanţează, împreună cu autorităţile şi instituţiile publice, cu persoanele fizice ori juridice de drept privat interesate, cercetarea patrimoniului arheologic, conform strategiei proprii în acest domeniu;

n) asigură editarea şi publicarea anuală de către Comisia Naţională de Arheologie a Cronicii cercetărilor arheologice, precum şi a altor publicaţii de specialitate;

o) organizează şi finanţează anual sesiunea naţională de rapoarte arheologice. 

Art. 13. – Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor îndeplinesc, în domeniul protejării patrimoniului arheologic, următoarele atribuţii:

a) urmăresc respectarea autorizaţiei de săpătură arheologică, a Regulamentului săpăturilor arheologice şi a standardelor şi procedurilor arheologice în unitatea administrativ-teritorială de competenţă;

b) avizează, pe baza referatelor de specialitate, lucrările ce urmează să fie efectuate în zonele cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător;

c) asigură supravegherea de specialitate a lucrărilor la care au fost consemnate descoperiri arheologice întâmplătoare, declanşând, după caz, procedurile de clasare prevăzute de lege;

d) emit Certificatul de descărcare de sarcină arheologică, conform prevederilor prezentei ordonanţe;

e) anunţă poliţia şi jandarmeria cu privire la fiecare descoperire întâmplătoare, aşa cum este ea definită în prezenta ordonanţă, în vederea organizării pazei şi/sau a supravegherii zonei respective. 

Art. 14. – (1) Comisia Naţională de Arheologie funcţionează ca organism ştiinţific de specialitate, fără personalitate juridică, cu rol consultativ în domeniul patrimoniului arheologic, pe lângă Ministerul Culturii şi Cultelor. 

(2) Comisia Naţională de Arheologie este formată din specialişti în domeniu, care îşi desfăşoară activitatea în institutele de profil arheologic, muzee, precum şi în alte instituţii. 

(3) Comisia Naţională de Arheologie propune aprobarea, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, a programelor naţionale de cercetare, a metodologiilor, a normativelor şi a reglementărilor tehnico-ştiinţifice din domeniul cercetării arheologice. 

(4) Comisia Naţională de Arheologie are 21 de membri şi funcţionează în conformitate cu regulamentul său de organizare şi funcţionare, aprobat prin ordin al ministrului culturii şi cultelor. 

(5) Funcţionarea Comisiei Naţionale de Arheologie este asigurată de Ministerul Culturii şi Cultelor. 

(6) Secretarul Comisiei Naţionale de Arheologie este numit prin ordin al ministrului culturii şi cultelor din cadrul compartimentului de specialitate din structura Ministerului Culturii şi Cultelor. 

Art. 15. – (1) Componenţa nominală a Comisiei Naţionale de Arheologie este aprobată prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, dintre specialiştii în domeniu, propuşi în conformitate cu prevederile prezentului articol. 

(2) Membrii Comisiei Naţionale de Arheologie au un mandat de 4 ani, care poate fi reînnoit consecutiv o singură dată, şi sunt propuşi conform metodologiei stabilite prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, de către:

a) Comisia Naţională de Arheologie;

b) Academia Română, prin institutele sale de specialitate;

c) facultăţile şi institutele de cercetare de specialitate din domeniul învăţământului;

d) Ministerul Culturii şi Cultelor;

e) muzeele şi asociaţiile profesionale în domeniu, conform metodologiei stabilite prin ordin al ministrului culturii şi cultelor. 

(3) Preşedintele Comisiei Naţionale de Arheologie este propus ministrului culturii şi cultelor de către membrii acesteia prin vot secret şi are, la data alegerii sale, un mandat de 4 ani. 

(4) Ministrul culturii şi cultelor aprobă prin ordin propunerea Comisiei Naţionale de Arheologie cu privire la preşedintele acesteia sau o poate respinge, motivat, o singură dată. Dacă prin votul a două treimi din numărul membrilor săi Comisia Naţională de Arheologie îşi menţine propunerea iniţială, ministrul culturii şi cultelor are obligaţia să o aprobe prin ordin. Dacă nu sunt întrunite cele două treimi, ministrul culturii şi cultelor solicită Comisiei Naţionale de Arheologie o nouă propunere. 

Art. 16. – Comisia Naţională de Arheologie are următoarele atribuţii:

a) elaborează strategia naţională în domeniul cercetării arheologice;

b) propune avizarea planului anual al cercetărilor arheologice sistematice din România;

c) propune avizarea proiectelor de cercetare arheologică;

d) propune avizarea normelor şi metodologiilor din domeniul cercetării arheologice;

e) elaborează metodologia de atestare a instituţiilor care au dreptul de a efectua cercetări arheologice, în vederea evitării oricărui conflict de interese;

f) elaborează şi actualizează Regulamentul săpăturilor arheologice;

g) analizează solicitările cu privire la eliberarea autorizaţiilor de săpături arheologice sistematice, indiferent de sursa lor de finanţare;

h) elaborează metodologia de clasare a siturilor arheologice în Lista monumentelor istorice, care se aprobă prin ordin al ministrului culturii şi cultelor;

i) propune clasarea siturilor arheologice;

j) stabileşte criteriile şi avizează atestarea specialiştilor şi experţilor din domeniul cercetării arheologice, înscrişi în Registrul arheologilor;

k) propune avizarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului, care cuprind situri arheologice clasate în categoria A a Listei monumentelor istorice sau zone cu patrimoniu arheologic reperat;

l) propune avizarea studiilor de fundamentare pentru definirea, instituirea şi delimitarea zonelor protejate care cuprind patrimoniul arheologic;

m) formulează priorităţile cercetării arheologice în vederea alocării sumelor necesare de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor, conform criteriilor stabilite prin ordin al ministrului culturii şi cultelor;

n) propune Ministerului Culturii şi Cultelor sau autorităţilor administraţiei publice locale achiziţionarea de terenuri cu bunuri de patrimoniu arheologic;

o) analizează contestaţiile din domeniul său de competenţă;

p) propune avizarea programelor de pregătire a specialiştilor şi a planurilor de specializare în domeniul cercetării arheologice;

r) reprezintă România în cadrul organismelor internaţionale de specialitate similare;

s) propune avizarea proiectelor cercetărilor arheologice efectuate de misiunile arheologice române pe teritoriul altor state, precum şi protocoalele de colaborare cu parteneri străini privind cercetări arheologice din România;

ş) propune actualizarea Listei cuprinzând siturile arheologice de interes prioritar;

t) îndeplineşte şi alte atribuţii din domeniu, în condiţiile legii. 

Art. 17. – (1) Repertoriul arheologic naţional este administrat de Ministerul Culturii şi Cultelor, potrivit regulamentului aprobat prin ordin al ministrului culturii şi cultelor. 

(2) Institutul de Memorie Culturală asigură administrarea bazelor de date privind inventarierea informatizată a patrimoniului arheologic, prin Repertoriul arheologic naţional. 

(3) Toate drepturile asupra datelor privind patrimoniul arheologic aparţin de drept Ministerului Culturii şi Cultelor, care reglementează modul lor de utilizare. 

(4) Repertoriul arheologic naţional cuprinde date ştiinţifice, cartografice, topografice, imagini, planuri, precum şi orice alte informaţii privitoare la:

a) zonele cu potenţial arheologic cunoscut şi cercetat, zonele cu potenţial arheologic cunoscut şi necercetat, precum şi zonele al căror potenţial arheologic devine cunoscut întâmplător sau ca urmare a cercetărilor arheologice preventive;

b) monumentele, ansamblurile şi siturile istorice în care s-au efectuat sau sunt în curs de desfăşurare cercetări arheologice;

c) informaţii ştiinţifice privind bunurile mobile descoperite în zonele sau la monumentele istorice prevăzute la lit. a) şi b);

d) situri arheologice distruse sau dispărute. 

Art. 18. – Monumentele, ansamblurile şi siturile arheologice clasate în Lista monumentelor istorice, în grupa A sau B, se înscriu şi în Repertoriul arheologic naţional. 

CAPITOLUL IV

Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale în domeniul patrimoniului arheologic

Art. 19. – În vederea protejării patrimoniului arheologic şi a respectării prevederilor legale în acest domeniu autorităţile administraţiei publice locale au următoarele atribuţii:

a) cooperează cu organismele şi instituţiile publice cu responsabilităţi în domeniul protejării patrimoniului arheologic pentru punerea în aplicare şi respectarea măsurilor şi deciziilor acestora;

b) asigură protejarea patrimoniului arheologic rezultat ca urmare a cercetărilor arheologice sistematice sau preventive şi a descoperirilor arheologice întâmplătoare, aflate în domeniul public ori privat al unităţilor administrativ-teritoriale respective, alocând resurse financiare în acest scop;

c) pot colabora cu persoane fizice sau juridice de drept public ori privat pentru finanţarea cercetării şi punerea în valoare a descoperirilor arheologice;

d) finanţează cercetarea arheologică în vederea descărcării de sarcină arheologică a terenurilor pe care se efectuează lucrări publice pentru care sunt ordonatori principali de credite, prevăzând distinct sumele necesare în acest scop, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe;

e) cuprind în programele de dezvoltare economico-socială şi urbanistică, respectiv de amenajare a teritoriului, obiective specifice privind protejarea patrimoniului arheologic;

f) aprobă documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism, în conformitate cu avizele de specialitate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, şi elaborează sau modifică astfel de documentaţii în scopul stabilirii de măsuri de protejare a patrimoniului arheologic evidenţiat întâmplător ori ca urmare a cercetărilor arheologice preventive, potrivit legii;

g) eliberează autorizaţia de construire şi desfiinţare numai pe baza şi în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru lucrări în zone cu patrimoniu arheologic cunoscut şi cercetat, descoperit întâmplător sau de interes arheologic prioritar;

h) colaborează cu serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, transmiţând acestora informaţii actualizate cu privire la cererile de autorizare de construire în zonele de patrimoniu arheologic reperat;

i) precizează în certificatul de urbanism regimul imobilelor aflate în zone cu patrimoniu arheologic reperat;

j) iau măsurile administrative corespunzătoare şi notifică proprietarilor şi titularilor de drepturi reale asupra imobilelor obligaţiile ce le revin pentru prevenirea degradării descoperirilor arheologice întâmplătoare. 

Art. 20. – În domeniul protejării patrimoniului arheologic aflat în teritoriul său administrativ de competenţă, primarul are următoarele atribuţii specifice:

a) dispune suspendarea autorizaţiei de construire şi oprirea oricăror lucrări de construire sau de desfiinţare de construcţii, în situaţia descoperirii de vestigii arheologice ori de alte bunuri pentru care s-a declanşat procedura de clasare, anunţă în cel mai scurt timp serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii şi Cultelor şi organizează paza descoperirilor arheologice întâmplătoare;

b) eliberează autorizaţia de construire sau de desfiinţare, numai pe baza şi în conformitate cu prevederile avizului Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru lucrările din zonele cu patrimoniu arheologic reperat, precum şi pentru lucrările din zonele cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător;

c) asigură paza şi protecţia descoperirilor arheologice aflate în proprietate publică, apărute ca urmare a cercetărilor sistematice sau preventive, semnalând de urgenţă serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor orice nerespectare a legii. 

CAPITOLUL V

Zone de interes arheologic prioritar

Art. 21. – (1) Dezvoltarea durabilă a zonelor de interes arheologic prioritar este obiectiv de interes naţional; protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului arheologic din aceste zone sunt, în condiţiile legii, cauză de utilitate publică. 

(2) Finanţarea cercetării arheologice, a conservării, restaurării şi punerii în valoare a siturilor din zonele de interes arheologic prioritar se face de la bugetul de stat prin bugetul alocat Ministerului Culturii şi Cultelor. 

(3) Cheltuielile necesare în vederea elaborării planurilor de management, a cercetărilor arheologice, conservării, restaurării şi punerii în valoare a siturilor din zonele de interes arheologic prioritar se pot asigura, prin cofinanţare, în condiţiile legii, din bugetele autorităţilor administraţiei publice locale pe al căror teritoriu se află aceste situri. 

Art. 22. – (1) Autorităţile administraţiei publice locale pe al căror teritoriu se găsesc zone de interes arheologic prioritar au obligaţia de a prevedea măsuri administrative şi tehnice pentru protejarea patrimoniului arheologic şi punerea sa în valoare prin integrarea acestuia în planurile de dezvoltare economică, socială şi teritorială a localităţilor. 

(2) Autorităţile prevăzute la alin. (1) au obligaţia să prevadă în bugetele proprii fondurile necesare pentru:

a) elaborarea şi, după caz, modificarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului, în vederea protejării şi punerii în valoare a patrimoniului arheologic;

b) elaborarea reglementărilor speciale de protecţie în zonă;

c) marcarea limitelor zonei de interes arheologic prioritar şi informarea publicului cu privire la regimul special de protecţie a zonei. 

(3) Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce le revin şi pentru elaborarea documentaţiilor prevăzute la alin. (2) autorităţile administraţiei publice locale pot beneficia de transferuri cu destinaţie specială din bugetul de stat, în condiţiile legii, precum şi de cofinanţare de la bugetul ministerelor implicate. 

(4) Avizarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului pentru zonele de interes arheologic prioritar se face de către Ministerul Culturii şi Cultelor. 

Art. 23. – (1) Proprietarii şi titularii dreptului de administrare şi ai altor drepturi reale asupra imobilelor din siturile arheologice din zonele de interes arheologic prioritar au obligaţia de a permite accesul personalului autorizat de Ministerul Culturii şi Cultelor în vederea cercetării arheologice şi protejării patrimoniului arheologic şi de a asigura măsurile de protecţie şi pază a bunurilor de patrimoniu arheologic, conform legii. 

(2) Ca urmare a protecţiei speciale a siturilor arheologice înscrise în Repertoriul arheologic naţional, în condiţiile prevăzute la art. 22, proprietarii sau arendaşii, persoane fizice ori juridice de drept privat, sunt îndreptăţiţi la plata unor despăgubiri pentru veniturile agricole nerealizate pe terenurile care fac obiectul săpăturilor arheologice pentru perioada în care se desfăşoară acestea, în cuantumurile şi în condiţiile stabilite prin metodologia aprobată prin hotărâre a Guvernului. 

(3) Despăgubirea pentru venitul agricol nerealizat se plăteşte persoanei îndreptăţite de către finanţatorul săpăturii arheologice, în termen de 60 de zile de la data începerii cercetării arheologice. 

CAPITOLUL VI

Infracţiuni şi contravenţii

Art. 24. – Încălcarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe atrage, după caz, răspunderea civilă, administrativă, materială, disciplinară, contravenţională sau penală. 

Art. 25. – (1) Efectuarea oricăror lucrări care pot afecta siturile arheologice, în absenţa certificatului de descărcare de sarcină arheologică, se consideră distrugere a monumentelor istorice şi se pedepseşte potrivit prevederilor legii penale. 

(2) Echipa de cercetători care îşi desfăşoară activitatea într-o localitate are obligaţia de a salubriza locul în timpul şi la finalizarea lucrării. 

Art. 26. – (1) Accesul cu detectoare de metale şi utilizarea lor în zonele cu patrimoniu arheologic, fără autorizarea prealabilă prevăzută la art. 5 alin. (13), constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani şi confiscarea detectoarelor. 

(2) Tentativa se pedepseşte. 

Art. 27. – (1) Comercializarea detectoarelor de metale fără autorizaţia prevăzută la art. 5 alin. (10) constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani şi confiscarea detectoarelor. 

(2) Tentativa se pedepseşte. 

Art. 28. – (1) Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează după cum urmează:

a) desfăşurarea, fără autorizaţia emisă în condiţiile prezentei ordonanţe, de cercetări arheologice, precum şi a oricăror alte activităţi care afectează integritatea sau pun în pericol conservarea patrimoniului arheologic, cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei;

b) neanunţarea descoperirilor arheologice prevăzute la art. 4 alin. (2), de către titularul autorizaţiei de cercetare, cu amendă de la 2.500 lei la 10.000 lei;

c) neanunţarea de către persoanele prevăzute la art. 4 alin. (4), în termenul stabilit de prezenta ordonanţă, a descoperirilor arheologice întâmplătoare, cu amendă de la 2.000 lei la 50.000 lei şi confiscarea bunurilor descoperite;

d) încălcarea prevederilor art. 7 lit. a) şi b), cu amendă de la 25.000 lei la 75.000 lei;

e) nerespectarea avizului Ministerului Culturii şi Cultelor sau emiterea autorizaţiei de construire în absenţa acestui aviz pentru lucrările de construire sau de desfiinţare din zonele cu patrimoniu arheologic reperat, cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei;

f) neîndeplinirea atribuţiilor prevăzute la art. 13 lit. a) şi c), cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei;

g) deţinerea de detectoare de metale, fără autorizaţia prevăzută la art. 5 alin. (10), cu amendă de la 25.000 lei la 75.000 lei şi confiscarea detectoarelor;

h) deţinerea de detectoare de metale, fără avizul prevăzut la art. 5 alin. (12), cu amendă de la 25.000 lei la 75.000 lei şi confiscarea detectoarelor;

i) încălcarea prevederilor art. 9 alin. (1) şi ale art. 23 alin. (1), cu amendă de la 5.000 lei la 25.000 lei. 

(2) Cuantumul amenzilor prevăzute la alin. (1) se actualizează prin hotărâre a Guvernului. 

Art. 29. – (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac, după caz, de către:

a) specialiştii serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor;

b) împuterniciţii Ministerului Culturii şi Cultelor;

c) inspectorii teritoriali ai Inspectoratului de Stat în Construcţii;

d) organele de poliţie, care au şi obligaţia de a da curs oricăror solicitări în exercitarea atribuţiilor personalului prevăzut la lit. a)–c). 

(2) Contravenţiile prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. a), b) şi i) se constată, iar sancţiunea se aplică de către specialiştii serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, de către primar, respectiv de primarul general al municipiului Bucureşti, sau de preşedintele consiliului judeţean, precum şi de către împuterniciţii acestora. 

Art. 30. – Contravenţiilor prevăzute la art. 28 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia prevederilor art. 28 şi 29. 

Art. 31. – (1) Desfiinţarea, distrugerea parţială sau degradarea siturilor arheologice care sunt monumente istorice se sancţionează conform legii penale. 

(2) În cazul degradării acestora se aplică şi măsura corelativă a obligării făptuitorului la refacerea părţilor de construcţie degradate, pe baza avizului organismelor de specialitate prevăzute în prezenta ordonanţă. 

Art. 32. – Neanunţarea descoperirilor arheologice prilejuite de lucrările de construire ori de desfiinţare constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă de la 4.000 lei la 80.000 lei. 

NOTĂ:

Reproducem mai jos prevederile art. II şi III din Legea nr. 258/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional, care nu sunt încorporate în textul republicat al Ordonanţei Guvernului nr. 43/2000:

„Art. II. – Pentru aplicarea principiului conservării integrate a patrimoniului arheologic şi pentru integrarea în politicile naţionale şi locale de protejare a mediului, Ministerul Culturii şi Cultelor elaborează, împreună cu Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Metodologia aprobării cercetărilor arheologice din zonele naturale protejate şi parcurile naţionale şi naturale, care se aprobă prin ordin comun al celor trei miniştri şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

Art. III. – Prima listă cuprinzând zonele de interes arheologic prioritar va fi elaborată în cel mult 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.“