Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004

M. Of. nr. 94 din 31 ianuarie 2004

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

O R D O N A N Ţ Ă

privind organizarea activităţii veterinare

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 pct. III.1 din Legea nr. 559/2003 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă. 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. − Apărarea sănătăţii animalelor, protecţia animalelor, prevenirea transmiterii de boli de la animale la om, siguranţa alimentelor de origine animală destinate consumului uman, salubritatea furajelor pentru animale şi protecţia mediului, în raport cu creşterea animalelor, constituie o problemă de stat şi o îndatorire pentru toţi locuitorii ţării. 

Art. 2. − Persoanele fizice şi juridice proprietare sau deţinătoare de animale vii ori material germinativ de origine animală, cele care produc, depozitează, colectează, transportă, procesează, intermediază, pun pe piaţă, importă, exportă sau comercializează animale vii ori material germinativ de origine animală, produse şi subproduse de origine animală, produse medicinale veterinare, deşeuri, subproduse de origine animală care nu sunt destinate consumului uman sau agenţi patogeni de origine animală, produse şi materii utilizate în nutriţia animalelor ori alte materii şi produse ce pot influenţa starea de sănătate a animalelor răspund pentru aplicarea şi respectarea întocmai a prevederilor legislaţiei veterinare, în vederea asigurării şi garantării sănătăţii animalelor, a sănătăţii publice, protecţiei animalelor, protecţiei mediului şi a siguranţei alimentelor. 

Art. 3. − Statul sprijină activitatea de apărare a sănătăţii animalelor, de supraveghere, prevenire şi control al bolilor ce se pot transmite de la animale la om, prin asigurarea cadrului instituţional şi juridic, a resurselor financiare, a bazei tehnico-materiale necesare pentru desfăşurarea în condiţii optime a activităţilor din domeniul veterinar. 

CAPITOLUL II

Organizarea şi funcţionarea serviciilor veterinare

Art. 4. − Serviciile veterinare se organizează şi funcţionează ca sistem veterinar unic şi sunt structurate astfel:

a) servicii veterinare de stat − publice;

b) activităţi veterinare de liberă practică;

c) formaţiuni de asistenţă veterinară ce pot funcţiona în cadrul regiilor autonome, societăţilor naţionale, societăţilor comerciale, asociaţiilor sau societăţilor agricole ori al altor asemenea structuri. 

Art. 5. − Serviciile veterinare de stat se organizează după o concepţie unitară, în sistem piramidal al fluxului de comandă, pe principiu teritorial, ca sector distinct şi autonom, având următoarea structură:

a) Agenţia Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, autoritatea veterinară centrală care coordonează tehnic şi administrativ întreaga activitate a serviciilor veterinare, organizează şi controlează efectuarea activităţilor veterinare publice;

b) institutele veterinare, autorităţi de referinţă la nivel naţional pentru domeniile de competenţă specifice acestora, cu personalitate juridică, în subordinea Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor;

c) direcţiile veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti, autorităţi veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti, cu personalitate juridică, în subordinea Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, care se înfiinţează prin reorganizarea direcţiilor sanitare veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti, servicii publice descentralizate care funcţionează în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului;

d) circumscripţiile veterinare zonale şi circumscripţiile veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, fără personalitate juridică, organizate în structura direcţiilor veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti;

e) posturile de inspecţie la frontieră, fără personalitate juridică, organizate în structura Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor. 

Art. 6. − (1) Agenţia Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se înfiinţează prin reorganizarea Agenţiei Române pentru Siguranţa Alimentelor şi a Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului. 

(2) Unităţile care funcţionează în subordinea Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor sunt prevăzute în anexa nr. 2. 

(3) Agenţia Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor preia drepturile, obligaţiile, competenţele, personalul şi resursele financiare ale Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare. 

Art. 7. − (1) Agenţia Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor are în structura sa următoarele direcţii generale:

a) Direcţia generală veterinară, condusă de un director general − medic veterinar;

b) Direcţia generală pentru siguranţa alimentelor, condusă de un director general;

c) Direcţia generală pentru inspecţie, control, inspecţie la frontieră şi coordonarea institutelor veterinare, condusă de un director general;

d) Direcţia generală economică, administrativă, juridică şi relaţii internaţionale, condusă de un director general. 

(2) Directorii generali ai direcţiilor generale sunt numiţi, în condiţiile legii, prin ordin al preşedintelui Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor. 

(3) În exercitarea atribuţiilor sale directorul general al Direcţiei generale veterinare emite decizii tehnice şi poate dispune măsuri urgente în cazul unor situaţii deosebite în domeniul veterinar. 

Art. 8. − (1) Medicii veterinari oficiali sunt medicii veterinari din cadrul autorităţii veterinare centrale, institutelor veterinare şi direcţiilor veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti. 

(2) Medicii veterinari care îşi desfăşoară activitatea în structura altor ministere au atribuţii şi competenţe de medic veterinar oficial şi pot fi trecuţi, cu acordul părţilor, în structura autorităţii veterinare. 

CAPITOLUL III

Atribuţii şi competenţe ale serviciilor veterinare de stat

Art. 9. − Domeniile de competenţă ale serviciilor veterinare de stat sunt:

a) stabilirea obligaţiilor şi responsabilităţilor persoanelor fizice şi juridice în domeniul veterinar;

b) stabilirea obligaţiilor şi responsabilităţilor instituţiilor şi organelor administraţiei publice în domeniul veterinar;

c) autorizarea, omologarea şi acreditarea în domeniul veterinar;

d) sistemul informatic veterinar naţional;

e) autoevaluarea serviciilor veterinare;

f) definirea termenilor tehnici utilizaţi în domeniul veterinar, prevăzuţi în anexa nr. 1;

g) sănătatea animalelor: calificarea statusului de sănătate a animalelor, certificarea veterinară, măsurile de protecţie, notificarea veterinară, declararea bolilor, controlul bolilor la animale şi prevenirea transmiterii acestora de la animale la om;

h) sănătatea publică veterinară;

i) identificarea şi înregistrarea animalelor;

j) stabilirea cerinţelor veterinare şi controlul producerii, mişcării interne, punerii pe piaţă, comerţului, importului, tranzitului şi exportului de animale vii, material germinativ de origine animală, produse şi subproduse supuse supravegherii şi controlului veterinar;

k) nutriţia animalelor, furajele medicamentate şi aditivii furajeri;

l) stabilirea cerinţelor veterinare pentru protecţia şi bunăstarea animalelor şi controlul aplicării acestora;

m) inspecţia şi controalele veterinare;

n) cerinţele veterinare pentru activitatea de reproducţie a animalelor;

o) stabilirea cheltuielilor în domeniul veterinar;

p) elaborarea şi punerea în aplicare a sistemului de instruire în domeniul veterinar;

q) stabilirea necesităţilor de investiţii şi dotare în domeniul veterinar. 

Art. 10. − Autoritatea veterinară centrală are următoarele atribuţii:

a) organizează activităţile veterinare publice pe întreg teritoriul ţării, după o concepţie unitară, pentru asigurarea sănătăţii animalelor, a sănătăţii publice, protecţiei animalelor, protecţiei mediului şi a siguranţei alimentelor;

b) elaborează norme veterinare care se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, pentru domeniile de competenţă ale serviciilor veterinare, unice şi obligatorii pentru persoanele fizice şi juridice prevăzute la art. 2;

c) controlează aplicarea normelor veterinare;

d) stabileşte responsabilităţile generale ale medicilor veterinari;

e) stabileşte drepturile şi obligaţiile medicilor veterinari oficiali;

f) stabileşte drepturile şi obligaţiile medicilor veterinari de liberă practică împuterniciţi pentru efectuarea unor activităţi veterinare publice;

g) participă la elaborarea sau avizarea convenţiilor şi acordurilor privind colaborarea în domeniul veterinar;

h) împreună cu Ministerul Sănătăţii răspunde de organizarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru prevenirea şi combaterea bolilor comune omului şi animalelor, precum şi pentru siguranţa alimentelor de origine animală;

i) organizează, coordonează, gestionează şi controlează activitatea privind identificarea şi înregistrarea animalelor;

j) organizează, coordonează, gestionează şi controlează activitatea posturilor de inspecţie la frontieră;

k) organizează şi asigură funcţionarea sistemului informatic veterinar naţional şi conectarea acestuia la sistemul informatic veterinar al Uniunii Europene;

l) elaborează regulamentele de organizare şi funcţionare ale serviciilor veterinare de stat şi stabileşte atribuţiile şi responsabilităţile acestora;

m) organizează şi controlează activităţile veterinare publice efectuate de medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi şi controlează activitatea formaţiunilor de asistenţă veterinară ce pot funcţiona în cadrul regiilor autonome, societăţilor naţionale, societăţilor comerciale, asociaţiilor sau societăţilor agricole ori al altor asemenea structuri;

n) stabileşte cerinţele veterinare;

o) elaborează programele naţionale în domeniul veterinar, aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor. 

Art. 11. − Drepturile şi competenţele autorităţii veterinare sunt următoarele:

a) are acces liber, pentru a-şi exercita competenţele specifice, în obiectivele prevăzute la art. 18 alin. (1), precum şi în alte locuri ce sunt supuse supravegherii şi controlului veterinar;

b) solicită prezentarea şi verificarea oricăror documente, date şi informaţii relevante, referitoare la obiectivele prevăzute la art. 18 alin. (1);

c) dispune măsuri de protecţie şi restricţie privind animalele vii, materialul germinativ de origine animală, produsele şi subprodusele supuse supravegherii şi controlului veterinar din obiectivele prevăzute la art. 18 alin. (1);

d) suspendă sau interzice funcţionarea obiectivelor prevăzute la art. 18 alin. (1);

e) impune măsuri de restricţie privind mişcarea şi certificarea veterinară pentru animale vii, material germinativ de origine animală, produse şi subproduse supuse supravegherii şi controlului veterinar ce se află în obiectivele prevăzute la art. 18 alin. (1);

f) limitează sau interzice comerţul, importul, producerea sau punerea pe piaţă, exportul şi tranzitul de animale vii, material germinativ de origine animală, produse şi subproduse supuse supravegherii şi controlului veterinar;

g) recoltează probe destinate examenelor de laborator, pentru elucidarea unor factori de risc privind sănătatea animalelor, sănătatea publică, protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor;

h) verifică dacă personalul angajat al obiectivelor prevăzute la art. 18 alin. (1) respectă cerinţele veterinare privind sănătatea animalelor, sănătatea publică, protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor;

i) inspectează şi controlează conformitatea cu cerinţele veterinare pentru obiectivele prevăzute la art. 18 alin. (1);

j) dispune punerea sub sechestru veterinar sau uciderea animalelor ori punerea sub sechestru veterinar, confiscarea şi distrugerea produselor şi subproduselor supuse supravegherii şi controlului veterinar;

k) aplică sancţiuni contravenţionale în cazul săvârşirii unor fapte care constituie contravenţii la legislaţia veterinară;

l) solicită organelor administraţiei publice centrale şi locale aplicarea măsurilor legale în caz de necesitate sau de risc iminent pentru sănătatea animalelor, sănătatea publică, protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor. 

Art. 12. − În vederea realizării activităţilor veterinare publice, în limitele de competenţă ale serviciilor veterinare de stat, autoritatea veterinară centrală colaborează cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, cu asociaţiile şi patronatele din domeniul agricol şi industria farmaceutică, cu reprezentanţii societăţii civile şi cu organizaţiile internaţionale din domeniul veterinar. 

CAPITOLUL IV

Obligaţiile medicilor veterinari

Art. 13. − În exercitarea profesiunii medicii veterinari au următoarele obligaţii:

a) să anunţe fără întârziere autoritatea veterinară despre orice suspiciune privind apariţia unei boli supuse notificării obligatorii, conform legii, precum şi a oricărui risc privind sănătatea animalelor, sănătatea publică, bunăstarea şi protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor;

b) să ia măsurile de urgenţă prevăzute de lege, pentru a preveni şi a opri difuzarea unor boli transmisibile ale animalelor sau a oricărui risc de natură a afecta sănătatea animalelor şi sănătatea publică, protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor;

c) să participe, la solicitarea autorităţii veterinare judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, sau, după caz, a autorităţii veterinare centrale, la acţiuni de eradicare a unor boli transmisibile ale animalelor sau la cele de control în cazul izbucnirii unor boli transmisibile emergente pentru România;

d) să dispună respectarea perioadelor de aşteptare şi întrerupere, referitoare la eliminarea sau prezenţa de reziduuri la animale vii, în produse ori subproduse de origine animală destinate consumului uman;

e) să înregistreze şi să păstreze, pentru o perioadă stabilită de autoritatea veterinară centrală, un registru cu activitatea desfăşurată şi evidenţa modului de prescriere, distribuire şi utilizare a produselor medicinale veterinare, a aditivilor furajeri şi a furajelor medicamentate;

f) să păstreze confidenţialitatea asupra oricăror fapte, informaţii sau documente de care iau cunoştinţă în exercitarea activităţilor, pentru care există drepturi de autor, protecţie de confidenţialitate comercială sau dacă utilizarea acestor date este licenţiată. 

Art. 14. − (1) Medicii veterinari oficiali au următoarele obligaţii principale:

a) dispun aplicarea prevederilor legislaţiei veterinare, controlează respectarea acestora şi efectuează activităţile veterinare publice ce intră în responsabilitatea lor;

b) dispun măsurile necesare şi supraveghează aplicarea acestora de către persoanele fizice şi juridice, pentru apărarea şi îmbunătăţirea sănătăţii animalelor, protecţia sănătăţii publice, protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor;

c) dispun fără întârziere măsurile necesare, până la clarificarea oricărei suspiciuni referitoare la apariţia unei boli sau a unui element de risc în relaţie cu sănătatea animalelor, sănătatea publică, protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor;

d) dispun măsurile necesare pentru precizarea cauzelor îmbolnăvirilor şi controlează aplicarea măsurilor specifice în vederea controlului şi eradicării bolilor transmisibile ale animalelor şi zoonozelor;

e) participă la evaluarea costurilor de compensare, în cazul tăierii sau uciderii de animale vii, a celor de ecarisare şi procesare a deşeurilor animaliere, de dezinfecţie, deratizare şi dezinsecţie, de confiscare sau distrugere de material germinativ de origine animală ori de produse şi subproduse supuse supravegherii şi controlului veterinar;

f) asigură controlul produselor şi subproduselor de origine animală destinate consumului uman, precum şi al celor ce nu sunt destinate acestui scop, al materiilor furajere utilizate în nutriţia animalelor şi al produselor medicinale veterinare, în toate fazele de producere, depozitare, colectare, transport, procesare, intermediere, punere pe piaţă, şi al celor ce fac obiectul importului, exportului, tranzitului şi comerţului;

g) participă la cursuri de instruire în domeniul veterinar. 

(2) Măsurile stabilite de medicii veterinari oficiali în exercitarea atribuţiilor şi responsabilităţilor lor sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi ce intră sub incidenţa competenţelor serviciilor veterinare. 

(3) Drepturile specifice ale medicilor veterinari oficiali sunt conferite de competenţele autorităţii veterinare, prevăzute la art. 11. 

(4) În funcţie de strategia naţională în domeniul veterinar, autoritatea veterinară centrală poate stabili şi alte drepturi şi obligaţii ale medicilor veterinari oficiali. 

Art. 15. − (1) Medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi au obligaţiile prevăzute la art. 13, precum şi cele ce rezultă din contractele pentru efectuarea unor activităţi veterinare publice, încheiate cu direcţiile veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti. 

(2) Direcţiile veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti pot contracta anual cu medicii veterinari organizaţi în condiţiile legii unele activităţi veterinare publice de interes naţional prevăzute în „Programul acţiunilor de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului”, stabilite de Agenţia Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor. 

(3) Activităţile de asistenţă medical-veterinară sunt asigurate în exclusivitate de serviciile medicale veterinare particulare. 

CAPITOLUL V

Obligaţiile şi responsabilităţile în domeniul veterinar

Art. 16. − Persoanele fizice şi juridice prevăzute la art. 2 au următoarele obligaţii:

a) să anunţe autorităţii veterinare judeţene sau a municipiului Bucureşti începerea ori sistarea activităţilor supuse supravegherii şi controlului veterinar;

b) să asigure sprijinul necesar autorităţilor veterinare pentru realizarea atribuţiilor şi responsabilităţilor acestora;

c) să permită accesul liber, permanent şi nerestricţionat al autorităţilor veterinare pentru efectuarea inspecţiilor, controalelor, verificărilor sau examinărilor în obiectivele prevăzute la art. 18 alin. (1);

d) să ofere autorităţilor veterinare asistenţa necesară în timpul controalelor, inspecţiilor, verificărilor şi examinărilor pe care le întreprind pentru realizarea obiectivelor, atribuţiilor şi responsabilităţilor acestora;

e) să anunţe fără întârziere autorităţile veterinare locale şi administraţia publică locală despre apariţia oricărei suspiciuni sau îmbolnăviri a animalelor, iar până la sosirea medicului veterinar să izoleze animalele bolnave, moarte, ucise ori tăiate, fiind interzisă folosirea sau comercializarea cărnii şi a altor produse şi subproduse provenite de la aceste animale, fără aprobarea autorităţii veterinare locale;

f) să anunţe autorităţile veterinare locale, în termenul stabilit de prevederile legale specifice, despre intrarea/ieşirea de animale din/în localităţi, înstrăinarea şi dobândirea de animale, dispariţia, moartea, tăierea de animale, precum şi orice alte evenimente privind mişcarea animalelor;

g) să sprijine autorităţile veterinare în efectuarea acţiunilor veterinare de interes public;

h) să prezinte animalele pentru efectuarea acţiunilor veterinare de interes public, la locul, data şi ora stabilite de medicul veterinar oficial sau de medicul veterinar de liberă practică împuternicit;

i) să respecte măsurile stabilite de autoritatea veterinară;

j) să anunţe autoritatea veterinară locală şi să solicite certificatul de sănătate animală şi de transport ori alte documente necesare în vederea mişcării sau transportului de animale vii, material germinativ de origine animală, produse şi subproduse supuse supravegherii şi controlului veterinar;

k) să trimită autorităţii veterinare, la solicitarea acesteia, copii ale documentelor şi certificatelor ce însoţesc animalele vii, materialul germinativ de origine animală, produsele şi subprodusele supuse supravegherii şi controlului veterinar;

l) să respecte interdicţiile şi restricţiile stabilite de autoritatea veterinară privind activităţile prevăzute la art. 2;

m) să pună pe piaţă, să importe, să exporte şi să comercializeze numai animale vii, material germinativ de origine animală, produse şi subproduse provenite de la animale, pentru care, dacă au fost tratate cu produse medicinale veterinare, s-au respectat perioadele de aşteptare sau de întrerupere;

n) să respecte măsurile de interdicţie şi restricţie pentru produse medicinale veterinare şi pentru produse şi materii utilizate în nutriţia animalelor, pentru unele substanţe interzise sau neautorizate a fi administrate animalelor ori a fi folosite în relaţie cu produsele de origine animală;

o) să pună la dispoziţie autorităţilor veterinare animalele vii sau materialul germinativ de origine animală, produsele şi subprodusele de origine animală, produsele medicinale veterinare, deşeurile, subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman sau agenţii patogeni de origine animală, produsele şi materiile utilizate în nutriţia animalelor ori alte materii şi produse ce pot influenţa starea de sănătate a animalelor, în vederea examinării şi testării acestora, pentru depistarea unor substanţe interzise sau neautorizate a fi utilizate în scopuri veterinare;

p) să respecte măsurile de interzicere sau restricţionare privind punerea în piaţă, importul, exportul, tranzitul şi comerţul cu produse şi subproduse ce nu sunt destinate consumului uman sau sunt improprii consumului uman ori pentru nutriţia animalelor, precum şi dispoziţiile autorităţii veterinare de distrugere a produselor şi subproduselor ce nu sunt destinate consumului uman sau sunt improprii consumului uman ori pentru nutriţia animalelor, ce pot constitui un risc potenţial pentru sănătatea animalelor, sănătatea publică, protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor;

q) să aplice normele veterinare privind cerinţele de zooigienă, de adăpostire, îngrijire, de reproducţie şi utilizare raţională a animalelor, precum şi măsurile suplimentare stabilite de autorităţile veterinare în aceste domenii;

r) să aplice măsurile veterinare pentru prevenirea bolilor animalelor, precum şi pentru controlul şi eradicarea sau prevenirea difuzării acestora în teritoriu;

s) să întreţină în bună stare de funcţionare şi igienă, cu respectarea strictă a regulilor veterinare, obiectivele prevăzute la art. 18 alin. (1), mijloacele pentru transportul animalelor vii, materialului germinativ de origine animală, produselor şi subproduselor supuse supravegherii şi controlului veterinar;

ş) să păstreze, în limitele de timp stabilite de autoritatea veterinară, certificatele şi documentele ce atestă sau certifică starea de sănătate a animalelor vii, a materialului germinativ de origine animală sau a produselor şi subproduselor supuse supravegherii şi controlului veterinar;

t) să respecte măsurile de suspendare sau retragere de pe piaţă a produselor medicinale veterinare, stabilite de autoritatea veterinară, şi să pună la dispoziţie acesteia documentele şi produsele respective, pentru examinarea acestora, inclusiv prin prelevare de probe pentru examene de laborator;

ţ) să se conformeze cerinţelor veterinare stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor. 

Art. 17. − Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale au obligaţia să colaboreze şi să sprijine medicii veterinari oficiali şi medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi în exercitarea competenţelor specifice domeniului veterinar. 

CAPITOLUL VI

Autorizarea, omologarea şi acreditarea în domeniul veterinar

Art. 18. − (1) Funcţionarea exploataţiilor de animale, a fermelor de carantină, a celor cu animale de vânat, parcurilor, rezervaţiilor naţionale şi grădinilor zoologice, păşunilor şi taberelor de vară, aglomerărilor temporare de animale, staţiilor de incubaţie a ouălor, precum şi a unităţilor care produc, depozitează, colectează, transportă, procesează, intermediază, pun pe piaţă, importă, exportă sau comercializează animale vii, material germinativ de origine animală, produse şi subproduse de origine animală destinate consumului uman, produse medicinale veterinare, deşeuri, subproduse de origine animală care nu sunt destinate consumului uman sau agenţi patogeni de origine animală, produse şi materii utilizate în nutriţia animalelor ori alte materii şi produse ce pot influenţa starea de sănătate a animalelor este permisă numai dacă sunt autorizate de către autorităţile veterinare judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, ori, după caz, de către autoritatea veterinară centrală şi au asigurate supravegherea şi controlul veterinar, în condiţiile legii. 

(2) Autorităţile veterinare autorizează unităţile prevăzute la alin. (1) numai dacă acestea îndeplinesc cerinţele prevăzute de legislaţia veterinară în vigoare. 

(3) Autoritatea veterinară centrală autorizează, în condiţiile legii, unităţile prevăzute la alin. (1) care efectuează activităţi de export. 

(4) Autoritatea veterinară participă în comisiile de omologare şi acreditare pentru domeniul veterinar, în condiţiile legii. 

(5) Pentru eliberarea autorizaţiilor, avizelor şi certificatelor veterinare se stabilesc taxele prevăzute în anexele nr. 3, 4 şi 5, care se plătesc anticipat, se constituie ca venit la bugetul de stat şi se actualizează periodic, în funcţie de rata inflaţiei, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor împreună cu Ministerul Finanţelor Publice. 

(6) Autoritatea veterinară centrală va elabora norme veterinare privind cerinţele specifice pe care trebuie să le îndeplinească obiectivele prevăzute la alin. (1) în vederea autorizării pentru activităţile supuse autorizării veterinare, care se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor. 

Art. 19. − (1) Funcţionarea unităţilor de tăiere a animalelor, de colectare, prelucrare, procesare, depozitare, transport şi valorificare a produselor şi subproduselor de origine animală, stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, este permisă numai dacă sunt autorizate şi au asigurată asistenţa tehnică veterinară de stat, în condiţiile legislaţiei veterinare. 

(2) Asistenţa tehnică veterinară prevăzută la alin. (1) se asigură de personalul veterinar angajat, în condiţiile legii, pe perioadă determinată, de către direcţiile veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti, în baza tarifelor stabilite conform art. 48 alin. (6). 

CAPITOLUL VII

Cerinţe veterinare şi controale de sănătate pentru animale vii şi material germinativ de origine animală

Art. 20. − (1) În vederea certificării mişcării animalelor şi a aplicării conceptului de zonare şi regionalizare, autoritatea veterinară judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, defineşte sau califică statusul de sănătate a animalelor aflate în obiectivele prevăzute la art. 18 alin. (1) şi a zonelor sau regiunilor epidemiologice din România, în raport cu bolile specifice ale animalelor, stabilite de autoritatea veterinară centrală, în baza „Programului acţiunilor de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului”, în condiţiile prevăzute de legislaţia veterinară în vigoare. 

(2) Institutul veterinar de profil întocmeşte şi monitorizează situaţia actualizată a statusului de sănătate a animalelor aflate în obiectivele prevăzute la art. 18 alin. (1), precum şi a zonelor şi regiunilor epidemiologice stabilite ca urmare a calificării veterinare, prevăzută la alin. (1). 

Art. 21. − (1) Mişcarea internă, importul, tranzitul, exportul şi comerţul cu animale vii şi material germinativ de origine animală sunt supuse certificării veterinare. 

(2) Animalele vii şi materialul germinativ de origine animală, pentru a fi puse pe piaţă, importate, exportate sau pentru a face obiectul tranzitului ori al comerţului, trebuie să fie însoţite de certificat veterinar şi, după caz, de alte documente pentru atestarea îndeplinirii cerinţelor veterinare şi de conformitate. 

(3) Cerinţele veterinare, condiţiile, modalităţile şi competenţele de certificare veterinară sunt stabilite de autoritatea veterinară centrală şi se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor. 

(4) Autoritatea veterinară centrală poate modifica şi completa cerinţele, condiţiile, modalităţile şi competenţele de certificare, în funcţie de strategia serviciilor veterinare. 

Art. 22. − (1) Autoritatea veterinară centrală pune în aplicare la nivel naţional un sistem unic de identificare şi înregistrare a animalelor, care să facă posibilă trasabilitatea animalelor şi a materialului germinativ de origine animală, în corelaţie directă cu sistemul de etichetare şi marcare utilizat pentru produsele şi subprodusele obţinute de la acestea. 

(2) Autoritatea veterinară centrală este coordonatorul activităţilor privind identificarea şi înregistrarea animalelor şi proprietarul sistemului informatic pentru identificarea şi înregistrarea animalelor. 

Art. 23. − (1) Comerţul, importul, mişcarea internă, tranzitul şi exportul de animale vii şi material germinativ de origine animală se realizează în baza cerinţelor veterinare specifice prevăzute în normele veterinare elaborate de autoritatea veterinară centrală şi aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor. 

(2) Autoritatea veterinară centrală stabileşte ţările terţe autorizate şi unităţile pentru export în România de animale vii şi material germinativ de origine animală. 

Art. 24. − (1) Materialul germinativ de origine animală trebuie să fie produs în unităţi specializate, autorizate de autoritatea veterinară. 

(2) Unităţile specializate prevăzute la alin. (1) trebuie să fie înscrise în lista oficială elaborată de autoritatea veterinară centrală şi sunt supuse inspecţiei şi controalelor veterinare, în vederea conformităţii cu cerinţele veterinare prevăzute de legislaţia veterinară. 

(3) Prelevarea, prelucrarea şi depozitarea materialului germinativ de origine animală se efectuează de echipe specializate, autorizate de autoritatea veterinară centrală. 

CAPITOLUL VIII

Măsuri de protecţie şi de control al bolilor transmisibile ale animalelor

Art. 25. − (1) În cadrul comerţului, tranzitului sau importului de animale vii şi material germinativ de origine animală, produse şi subproduse supuse supravegherii şi controlului veterinar, autoritatea veterinară centrală poate dispune, în anumite cazuri, luarea unor măsuri speciale de protecţie împotriva oricărui risc de natură să afecteze sănătatea animalelor, sănătatea publică, protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor. 

(2) Autoritatea veterinară centrală stabileşte cerinţele veterinare pentru anunţarea, declararea, notificarea internă şi internaţională a oricărei suspiciuni de boală sau îmbolnăvire. 

(3) Sunt exceptate de la obligaţia anunţării şi notificării cazurile de îmbolnăvire provocate în scopul producerii de biopreparate sau pentru efectuarea de cercetări ştiinţifice ori testări ale unor produse medicinale veterinare. 

Art. 26. − (1) Depistarea bolilor transmisibile ale animalelor este realizată prin efectuarea acţiunilor de supraveghere veterinară activă şi pasivă, în vederea cunoaşterii incidenţei şi prevalenţei acestora. 

(2) Pentru prevenirea difuzării bolilor transmisibile prin mişcarea animalelor vii, materialului germinativ de origine animală, produselor şi subproduselor supuse supravegherii şi controlului veterinar, autoritatea veterinară centrală elaborează norme veterinare care se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor. 

(3) Autoritatea veterinară centrală stabileşte şi actualizează lista bolilor transmisibile ale animalelor, ce sunt supuse declarării şi notificării oficiale, precum şi a celor supuse carantinei de necesitate, diferenţiate în raport cu gravitatea bolii, gradul de difuzibilitate, particularităţile modului şi ale căilor de transmitere a acesteia, precum şi cu implicaţiile economico-sociale. 

(4) Pentru sprijinirea acţiunilor de luptă împotriva bolilor transmisibile ale animalelor, prin hotărâre a consiliului local sau judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, se constituie comandamente antiepizootice formate din conducători ai unităţilor de pe teritoriul respectiv şi alte persoane cărora le revin sarcini în aplicarea măsurilor de control stabilite de autoritatea veterinară centrală cu privire la combaterea bolilor. 

(5) Dacă epizootia prezintă un pericol deosebit pentru economia naţională, prin hotărâre a Guvernului se constituie comandamentul antiepizootic central, alcătuit din conducători ai ministerelor şi ai altor organe ale administraţiei publice centrale, care stabileşte măsurile ce se impun în toate sectoarele social-economice şi răspunde de aplicarea acestora, în condiţiile legii. 

(6) În cazul măsurilor ce se întreprind pentru lichidarea rapidă a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, ce implică tăierea sau uciderea unor animale, se acordă despăgubiri proprietarilor pentru animalele tăiate, ucise sau altfel afectate, în condiţii care se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. 

(7) Plata despăgubirilor prevăzute la alin. (6) se asigură de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, la valoarea de înlocuire la preţul pieţei a animalelor tăiate, ucise sau altfel afectate, după caz, la suma pierderii suferite de proprietar, la data când a avut loc acţiunea de lichidare a focarului de boală, cu respectarea prevederilor legale în vigoare. 

(8) Sursele financiare pentru alte măsuri ce se impun pentru prevenirea şi combaterea epizootiilor şi apărarea sănătăţii animalelor, în cazul acţiunilor de importanţă deosebită, se asigură de la bugetul de stat prin bugetul Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor. 

(9) Autoritatea veterinară centrală va elabora şi va pune în aplicare strategii naţionale de control al bolilor transmisibile la animale, bazate pe principii şi criterii similare cu cele utilizate de statele membre. 

(10) Autoritatea veterinară centrală elaborează şi pune în aplicare planuri naţionale de necesitate şi alertă pentru controlul unor boli transmisibile ale animalelor. 

(11) Lista bolilor pentru care se elaborează programe naţionale de necesitate şi alertă se stabileşte de autoritatea veterinară centrală. 

Art. 27. − (1) Autoritatea veterinară centrală elaborează, pentru bolile transmisibile ale animalelor, deja existente pe teritoriul României, programe naţionale de eradicare şi controlează aplicarea corectă şi în termenele stabilite a acestora. 

(2) Autoritatea veterinară centrală întocmeşte documentaţia necesară pentru obţinerea statusului de ţară sau zonă liberă ori oficial liberă de aceste boli şi dispune aplicarea măsurilor pentru menţinerea acestui status. 

(3) Autoritatea veterinară centrală realizează zonarea şi regionalizarea teritoriului României în relaţie cu bolile prevăzute la alin. (1). 

Art. 28. − Consiliile locale sau judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, asigură strângerea şi distrugerea cadavrelor de animale care nu pot fi ridicate de unităţile de ecarisaj, organizează acţiuni de strângere a câinilor fără stăpân şi asigură aplicarea în acest scop a tehnicilor admise de normele veterinare internaţionale şi amenajează şi întreţin locurile de depozitare a resturilor menajere, potrivit normelor veterinare. 

CAPITOLUL IX

Cerinţe veterinare privind produsele şi subprodusele de origine animală destinate consumului uman

Art. 29. − (1) Comerţul, importul, producerea, punerea pe piaţă, tranzitul şi exportul de produse şi subproduse de origine animală destinate consumului uman se realizează în baza cerinţelor veterinare specifice prevăzute de normele veterinare elaborate de autoritatea veterinară centrală şi aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor. 

(2) Autoritatea veterinară centrală stabileşte, prin ordin al preşedintelui Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, tipurile de produse şi subproduse de origine animală destinate consumului uman, ce nu pot fi produse, puse pe piaţă şi care nu pot face obiectul importului, exportului sau tranzitului. 

Art. 30. − Produsele şi subprodusele de origine animală destinate consumului uman sau utilizate în alte scopuri pot fi puse pe piaţă, importate sau exportate numai dacă au fost supuse inspecţiilor şi controalelor veterinare în conformitate cu prevederile legislaţiei veterinare şi dacă au fost obţinute de la animale care:

a) nu au făcut obiectul unor restricţii din motive veterinare; sau

b) au făcut obiectul unor restricţii din motive veterinare, dar care:

− au fost marcate cu o marcă specială în acest sens;

− au fost tratate şi procesate printr-o metodă adecvată pentru inactivarea sau distrugerea agentului cauzal. 

Art. 31. − (1) Mişcarea internă, importul, tranzitul, exportul şi comerţul cu produse şi subproduse de origine animală destinate consumului uman sunt supuse certificării veterinare. 

(2) Cerinţele veterinare, condiţiile şi modalităţile realizării certificării veterinare, precum şi stabilirea competenţelor de certificare pentru operaţiunile prevăzute la alin. (1) se stabilesc de autoritatea veterinară centrală prin ordin al preşedintelui Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor. 

CAPITOLUL X

Cerinţe veterinare privind deşeurile animaliere, subprodusele de origine animală ce nu sunt destinate consumului uman, agenţii patogeni de origine animală şi produsele selectate de origine vegetală

Art. 32. − Comerţul, importul, mişcarea internă, tranzitul şi exportul deşeurilor animaliere, subproduselor de origine animală ce nu sunt destinate consumului uman, agenţilor patogeni de origine animală şi produselor selectate de origine vegetală se realizează în baza cerinţelor veterinare specifice prevăzute de normele veterinare elaborate de autoritatea veterinară centrală şi aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor. 

Art. 33. − Schimbul de agenţi patogeni şi de material patologic de origine animală se realizează numai între unităţi de învăţământ superior medical, institute veterinare, laboratoare veterinare, unităţi şi instituţii de cercetare, unităţi ce produc preparate imunologice, kituri şi reagenţi de diagnostic, ce sunt autorizate de autoritatea veterinară centrală pentru a desfăşura astfel de activităţi, în baza cerinţelor veterinare specifice prevăzute de normele veterinare elaborate de autoritatea veterinară centrală şi aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor. 

Art. 34. − Deşeurile animaliere şi subprodusele de origine animală ce nu sunt destinate consumului uman sunt supuse inspecţiei şi controalelor veterinare la locurile de producere, colectare, depozitare, sortare, precum şi în unităţile de procesare a acestora, în scopul prevenirii şi răspândirii de boli la animale şi oameni şi respectării condiţiilor igienice de procesare a acestora, în baza cerinţelor veterinare specifice prevăzute de normele veterinare elaborate de autoritatea veterinară centrală şi aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor. 

Art. 35. − Mişcarea internă, importul, tranzitul, exportul şi comerţul cu deşeuri animaliere, subproduse de origine animală ce nu sunt destinate consumului uman, agenţi patogeni de origine animală şi produse selectate de origine vegetală se realizează în baza cerinţelor veterinare specifice prevăzute de normele veterinare elaborate de autoritatea veterinară centrală şi aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor. 

CAPITOLUL XI

Cerinţe veterinare comune pentru protecţia sănătăţii publice

Art. 36. − Autoritatea veterinară centrală stabileşte cerinţele veterinare pentru producerea, comercializarea, deţinerea şi utilizarea substanţelor tireostatice, hormonale, beta agoniste ori a altor substanţe similare, pentru administrare la animale producătoare de hrană. 

Art. 37. − (1) Autoritatea veterinară centrală stabileşte cerinţele veterinare specifice, prevăzute de normele veterinare aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, pentru supravegherea şi monitorizarea unor substanţe şi a reziduurilor la animale vii, produse şi subproduse de origine animală destinate consumului uman. 

(2) Autoritatea veterinară centrală elaborează şi pune în aplicare, prin institutul veterinar de profil, „Programul naţional de supraveghere şi monitorizare a unor substanţe şi a reziduurilor la animale vii, produse şi subproduse de origine animală” şi controlează respectarea cerinţelor veterinare specifice. 

(3) Autoritatea veterinară centrală transmite organismelor internaţionale informaţiile şi datele din domeniul veterinar, conform obligaţiilor asumate. 

Art. 38. − (1) Autoritatea veterinară centrală stabileşte şi pune în aplicare, prin autorităţile veterinare, cerinţele veterinare pentru supravegherea, prevenirea şi controlul zoonozelor. 

(2) Autoritatea veterinară are responsabilitatea supravegherii, prevenirii şi controlului zoonozelor în relaţie cu sănătatea animalelor şi a produselor şi subproduselor de origine animală supuse supravegherii şi controlului veterinar. 

Art. 39. − (1) Autoritatea veterinară centrală stabileşte şi pune în aplicare, prin autorităţile veterinare, cerinţele veterinare pentru producerea, testarea, autorizarea, prescrierea, utilizarea, importul, comerţul, tranzitul şi exportul de furaje medicamentate, aditivi furajeri şi hrană concentrată pentru animale de companie. 

(2) Autoritatea veterinară centrală elaborează şi actualizează lista sortimentelor de produse ce constituie furaje medicamentate sau hrană concentrată pentru animale de companie, a aditivilor furajeri şi lista unităţilor şi întreprinderilor autorizate să producă furaje medicamentate, aditivi furajeri şi hrană concentrată pentru animale de companie. 

CAPITOLUL XII

Cerinţe veterinare privind inspecţiile şi controalele veterinare

Art. 40. − (1) Importul, exportul şi tranzitul de animale vii, material germinativ de origine animală, produse şi sub produse supuse supravegherii şi controlului veterinar se efectuează numai prin posturile de inspecţie la frontieră (PIF) organizate în punctele de trecere a frontierei României. 

(2) Autoritatea veterinară centrală elaborează cerinţele veterinare pentru organizarea şi funcţionarea posturilor de inspecţie la frontieră, precum şi procedurile de efectuare a acestor inspecţii şi controale, aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor. 

(3) Administratorii punctelor de control la trecerea frontierei de stat a României au obligaţia să ia măsuri pentru asigurarea condiţiilor corespunzătoare de desfăşurare a activităţii veterinare, precum şi a bazei materiale şi a forţei de muncă necesare pentru efectuarea dezinfecţiei, dezinsecţiei şi deratizării în aceste locuri, precum şi pentru distrugerea cadavrelor de animale, a produselor improprii consumului uman, a unor deşeuri sau subproduse de origine animală ce nu sunt destinate consumului uman. 

(4) Activitatea de dezinfecţie a mijloacelor de transport rutiere de la punctele de trecere a frontierei este asigurată de autoritatea veterinară judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, conform normelor veterinare elaborate de autoritatea veterinară centrală şi aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor. 

(5) Dacă la punctele de inspecţie şi controale veterinare de frontieră se depistează boli transmisibile ale animalelor sau există suspiciunea acestora ori un risc de altă natură ce poate pune în pericol sănătatea animalelor, sănătatea publică, protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor, întregul lot de animale se va returna către ţara de origine, iar dacă această măsură nu este posibilă, autoritatea veterinară centrală poate dispune tăierea imediată şi valorificarea în condiţii speciale sau uciderea întregului lot de animale, precum şi distrugerea obiectelor şi materialelor aferente. 

(6) În situaţiile prevăzute la alin. (5) autoritatea veterinară centrală trebuie să notifice măsurile dispuse autorităţii veterinare centrale a ţării exportatoare. 

(7) Când prin convenţiile sau acordurile veterinare încheiate de România cu alte state s-a stabilit altfel, se va proceda potrivit prevederilor acestora. 

Art. 41. − (1) Animalele vii, materialul germinativ de origine animală, produsele şi subprodusele supuse supravegherii şi controlului veterinar, care provin din statele membre sau din ţări terţe, fac obiectul inspecţiei şi controalelor veterinare la frontieră, efectuate de autorităţile veterinare în baza cerinţelor veterinare specifice prevăzute de normele veterinare elaborate de autoritatea veterinară centrală şi aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor. 

(2) Animalele provenite din import se supun în mod obligatoriu carantinei profilactice, în locuri izolate şi special amenajate, autorizate de autorităţile veterinare judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, care permit introducerea animalelor în aceste locuri numai după verificarea îndeplinirii cerinţelor veterinare specifice. 

Art. 42. − (1) Autoritatea veterinară centrală stabileşte şi pune în aplicare prin autorităţile veterinare cerinţele veterinare privind inspecţia şi controalele veterinare ce trebuie să se efectueze pentru animalele vii, materialul germinativ de origine animală, produsele şi subprodusele supuse supravegherii şi controlului veterinar şi controlează conformitatea cu aceste cerinţe. 

(2) Responsabilitatea respectării condiţiilor de igienă privind producerea, transportul, punerea pe piaţă şi comercializarea animalelor vii, materialului germinativ de origine animală, produselor şi subproduselor supuse supravegherii şi controlului veterinar aparţine unităţilor prevăzute la art. 18 alin. (1). 

(3) Agenţia Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor controlează respectarea condiţiilor de igienă prevăzute la alin. (2). 

(4) Autoritatea veterinară centrală elaborează şi pune în aplicare programul naţional de inspecţie şi controale veterinare, stabilind responsabilităţile autorităţii veterinare centrale şi ale direcţiilor veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti. 

Art. 43. − În vederea importului din ţări terţe al produselor prevăzute la art. 18 alin. (1), întocmirii listelor oficiale cu ţările, unităţile sau întreprinderile autorizate pentru export în România, reprezentanţi ai autorităţii veterinare centrale pot efectua evaluări veterinare în ţările şi la obiectivele menţionate, privind respectarea cerinţelor veterinare şi conformitatea acestor obiective cu prevederile legislaţiei veterinare româneşti ce reglementează importul din ţări terţe. 

CAPITOLUL XIII

Cerinţe veterinare privind protecţia şi bunăstarea animalelor

Art. 44. − (1) Proprietarii, deţinătorii sau îngrijitorii de animale au obligaţia să respecte şi să aplice prevederile legislaţiei veterinare sau alte prevederi privind adăpostirea şi îngrijirea animalelor din exploataţii, grădini, parcuri şi rezervaţii zoologice ori din aglomerările temporare de animale sau pe perioada păşunatului, în scopul respectării cerinţelor fiziologice şi de comportament ale acestora, potrivit legislaţiei în domeniul protecţiei şi bunăstării animalelor. 

(2) Autoritatea veterinară centrală stabileşte, prin ordin al preşedintelui Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, cerinţele veterinare pentru protecţia animalelor de fermă, a animalelor în timpul transportului, în timpul tăierii sau uciderii, a animalelor utilizate în scopuri de cercetare, de experimentare sau diagnostic, a animalelor din parcurile, grădinile, rezervaţiile zoologice, a animalelor sălbatice, a animalelor de companie sau de serviciu, a animalelor de competiţie, a animalelor din aglomerări temporare de animale, a animalelor din speciile pe cale de dispariţie şi controlează conformitatea cu aceste cerinţe. 

(3) Autoritatea veterinară centrală, în colaborare cu organizaţiile neguvernamentale pentru protecţia animalelor, va lua măsurile necesare pentru respectarea cerinţelor veterinare prevăzute la alin. (2). 

Art. 45. − (1) Autoritatea veterinară centrală stabileşte, prin ordin al preşedintelui Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, cerinţele veterinare pentru producerea, testarea, autorizarea, depozitarea, transportul, comercializarea, utilizarea, importul, tranzitul, exportul şi comerţul cu furaje, materii furajere, premixuri, zooforturi, aditivi furajeri, furaje complete, furaje suplimentare, furaje combinate, alte materii şi produse utilizate în furajarea şi nutriţia animalelor. 

(2) Autoritatea veterinară centrală stabileşte lista diferitelor categorii de furaje şi materii furajere, premixuri, aditivi furajeri, furaje complete, furaje suplimentare, furaje combinate şi a altor materii şi produse utilizate în furajarea sau nutriţia animalelor în România. 

Art. 46. − (1) Autoritatea veterinară centrală stabileşte, prin ordin al preşedintelui Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, cerinţele veterinare pentru producerea, testarea, autorizarea, depozitarea, transportul, comercializarea, utilizarea, importul, tranzitul, exportul şi comerţul cu produse medicinale veterinare. 

(2) Autoritatea veterinară centrală elaborează şi actualizează, prin ordin al preşedintelui Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, lista unităţilor care fabrică produse medicinale veterinare, precum şi lista fabricanţilor şi distribuitorilor autorizaţi să aibă în posesie substanţe active cu proprietăţi anabolice, antiinfecţioase, antiparazitare, antiinflamatorii, hormonale sau psihotrope care pot fi folosite la fabricarea produselor medicinale veterinare. 

(3) Autoritatea veterinară centrală stabileşte şi actualizează, prin ordin al preşedintelui Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, lista produselor medicinale veterinare autorizate, a perioadelor de aşteptare şi întrerupere, precum şi a interdicţiilor privind utilizarea unora dintre aceste produse. 

(4) Autoritatea veterinară centrală elaborează şi pune în aplicare un program de farmacovigilenţă. 

Art. 47. − Împreună cu autoritatea naţională responsabilă pentru activităţile de ameliorare şi selecţie a animalelor şi cu organizaţiile şi asociaţiile crescătorilor de animale, autoritatea veterinară centrală stabileşte cerinţele veterinare privind animalele şi activitatea de reproducţie. 

CAPITOLUL XIV

Finanţarea şi cheltuielile serviciilor şi activităţilor veterinare de stat

Art. 48. − (1) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi ale unităţilor din subordinea sa, prevăzute la anexa nr. 2, se asigură din venituri proprii şi din subvenţii acordate de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului. 

(2) Din bugetul Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigură finanţarea cheltuielilor, pe bază de programe ce se aprobă ca anexe la bugetul acesteia, pentru:

a) efectuarea acţiunilor cuprinse în Programul acţiunilor de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului;

b) acţiunile cuprinse în programele naţionale de necesitate şi alertă;

c) acţiunile cuprinse în programele naţionale de eradicare a unor boli transmisibile ale animalelor;

d) instituirea, organizarea şi funcţionarea sistemelor informatice veterinare naţionale;

e) acţiunile privind identificarea şi înregistrarea suinelor, ovinelor şi caprinelor, potrivit legii;

f) acţiunile privind identificarea şi înregistrarea bovinelor, potrivit legii;

g) asigurarea instruirii continue a medicilor veterinari oficiali şi a medicilor veterinari de liberă practică împuterniciţi;

h) acţiunile prevăzute în alte programe naţionale pe care autoritatea veterinară centrală trebuie să le pună în aplicare;

(3) Activităţile prevăzute la alin. (2) lit. g) se realizează pe bază de contract încheiat, în condiţiile legii, cu instituţiile de învăţământ sau cu alte instituţii abilitate. 

(4) Valoarea operaţiunilor care se realizează în exercitarea activităţii de inspecţie şi control veterinar se virează lunar de către unităţile prevăzute la art. 19 alin. (1) în contul direcţiilor veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti şi constituie, pentru acestea, venituri proprii destinate finanţării cheltuielilor curente şi de capital, care se înregistrează în contabilitate în mod distinct. 

(5) Veniturile proprii pentru instituţiile prevăzute la art. 5 lit. b) şi c) se constituie din exercitarea activităţii de inspecţie şi control veterinar, din tarife de manoperă pentru activităţi veterinare şi de laborator, din consultanţă şi din alte prestaţii specifice: acţiuni de dezinfecţie, dezinsecţie, deratizare, examene şi lucrări de laborator, precum şi din alte activităţi din domeniul veterinar. 

(6) Cuantumul tarifelor pentru veniturile proprii se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor. 

(7) Veniturile proprii ale Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor pentru activităţile proprii se constituie dintr-o cotă din veniturile proprii ale direcţiilor veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti, care se virează într-un cont distinct deschis de Agenţia Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor. 

(8) Cotele prevăzute la alin. (7) se aprobă anual prin ordin al preşedintelui Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, se utilizează pentru finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi, în funcţie de politica veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, pot fi redistribuite la unităţi subordonate. 

Art. 49. − (1) Activitatea de inspecţie şi control veterinar de frontieră se face de către Agenţia Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor prin posturile de inspecţie la frontieră. Veniturile proprii ale Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor se constituie şi din tarifele privind inspecţia şi controlul veterinar pe care exportatorii, importatorii sau, după caz, persoana responsabilă, conform convenţiei încheiate, pentru activităţile de tranzit, import şi export cu animale vii, material germinativ de origine animală, produse şi subproduse supuse supravegherii şi controlului veterinar au obligaţia să le achite. 

(2) Nivelul tarifelor prevăzute la alin. (1) se stabileşte prin ordin al preşedintelui Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor. 

Art. 50. − (1) Cheltuielile implicate de executarea măsurilor dispuse de autoritatea veterinară la posturile de inspecţie la frontieră, prevăzute la art. 40 alin. (5), sunt suportate de exportator, importator sau, după caz, de persoana responsabilă conform convenţiei încheiate. 

(2) Sistemul informatic veterinar naţional cuprinde: sistemul informatic intranet, sistemul informatic pentru înregistrarea animalelor, sistemul informatic pentru notificarea bolilor transmisibile ale animalelor, sistemul informatic rapid de alertă, sistemul informatic pentru monitorizarea mişcării animalelor, sistemul informatic privind monitorizarea importului şi tranzitului, sistemul informatic privind supravegherea veterinară a bolilor transmisibile ale animalelor, precum şi alte sisteme informatice necesare realizării atribuţiilor serviciilor veterinare de stat în limitele de competenţă ale acestora. 

CAPITOLUL XV

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 51. − (1) Faptele care constituie contravenţii la normele veterinare, precum şi persoanele care pot să constate contravenţii şi să aplice sancţiuni se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. 

(2) Sancţiunile contravenţionale se aplică şi persoanelor juridice. 

(3) Dispoziţiile prezentei ordonanţe referitoare la contravenţii se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare. 

Art. 52. − Pentru aplicarea unitară a prevederilor prezentei ordonanţe autoritatea veterinară centrală a României elaborează şi aprobă, prin ordin al preşedintelui Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, norma veterinară privind definirea termenilor utilizaţi în domeniul veterinar. 

Art. 53. − Ordonanţa Guvernului nr. 90/2003 privind înfiinţarea Agenţiei Române pentru Siguranţa Alimentelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 31 august 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 600/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 24 decembrie 2003, se modifică după cum urmează:

1. Titlul va avea următorul cuprins:

„Ordonanţă privind înfiinţarea Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor”

2. Alineatul (2) al articolului 1 va avea următorul cuprins:

„(2) Finanţarea Agenţiei se asigură din venituri proprii şi subvenţii de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului.”

3. Articolul 2 va avea următorul cuprins:

„Art. 2. − Agenţia are drept scop:

a) apărarea sănătăţii animalelor, protecţia animalelor, prevenirea transmiterii de boli de la animale la om, siguranţa alimentelor de origine animală destinate consumului uman, salubritatea furajelor pentru animale şi protecţia mediului, în raport cu creşterea animalelor, identificarea şi înregistrarea animalelor;

b) realizarea siguranţei alimentelor, de la producerea materiilor prime până la distribuirea alimentelor către consumator;”

4. După articolul 3 litera f) se introduc literele g)−m) cu următorul cuprins:

„g) organizează serviciile veterinare de stat şi stabileşte organizarea şi necesităţile de finanţare ale acestora;

h) organizează activităţile veterinare publice pe întreg teritoriul ţării, după o concepţie unitară, pentru asigurarea sănătăţii animalelor, a sănătăţii publice, protecţiei animalelor, protecţiei mediului şi a siguranţei alimentelor;

i) stabileşte atribuţiile şi responsabilităţile serviciilor veterinare de stat;

j) elaborează şi promovează, în colaborare cu alte autorităţi abilitate implicate, cadrul legal în domeniul siguranţei şi calităţii alimentelor;

k) participă la activitatea de standardizare, gradare şi calificare a produselor alimentare;

l) organizează activitatea în domeniul siguranţei şi calităţii alimentelor, în colaborare cu alte autorităţi abilitate implicate, conform limitelor de competenţă legale;

m) realizează, în colaborare cu alte autorităţi abilitate implicate, sistemul de analiză, gestionare şi comunicare a riscului în domeniul siguranţei şi calităţii alimentelor.”

5. Alineatul (1) al articolului 4 se abrogă. 

6. Alineatul (1) al articolului 7 va avea următorul cuprins:

„Art. 7. − (1) Agenţia este condusă de un preşedinte cu rang de secretar de stat, numit prin decizie a primului ministru pe o perioadă de 5 ani.”

7. Alineatul (4) al articolului 7 va avea următorul cuprins:

„(4) Preşedintele Agenţiei este ordonator secundar de credite.”

8. După articolul 7 se introduce articolul 7¹ cu următorul cuprins:

„Art. 7¹. − Secretarul general al Agenţiei este numit prin decizie a primului-ministru. Atribuţiile sale sunt stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.”

9. După articolul 9 se introduce articolul 9¹ cu următorul cuprins:

„Art. 9¹. − Agenţia Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate contracta servicii de consultanţă în domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicării, relaţiilor publice, organizării campaniilor de promovare, educare şi informare referitoare la activitatea specifică, precum şi în domeniul specific de activitate.”

Art. 54. − În tot cuprinsul Ordonanţei Guvernului nr. 90/2003 sintagma „Agenţia Română pentru Siguranţa Alimentelor” se înlocuieşte cu sintagma „Agenţia Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor”. 

Art. 55. − Ordonanţa Guvernului nr. 83/2003 privind aprobarea posturilor de inspecţie la frontieră organizate în punctele de trecere a frontierei stabilite pentru importul, exportul şi tranzitul tipurilor de mărfuri supuse controalelor veterinare, precum şi condiţiile de aprobare a posturilor de inspecţie la frontieră responsabile pentru controalele veterinare ale animalelor vii şi produselor provenind din ţările terţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 30 august 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 524/2003, se modifică după cum urmează:

1. Litera d) a articolului 3 va avea următorul cuprins:

„d) administrator − Agenţia Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.”

2. Alineatul (1) al articolului 4 va avea următorul cuprins:

„Art. 4. − (1) Pentru a fi incluse în lista posturilor de inspecţie la frontieră aprobate pentru controlul animalelor vii, al produselor de origine animală şi al altor produse supuse controalelor veterinare, PIF trebuie să corespundă condiţiilor generale şi speciale stabilite de autoritatea veterinară centrală a României prin ordin al preşedintelui Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.”

3. Alineatul (1) al articolului 5 va avea următorul cuprins:

„Art. 5. − (1) Închiderea temporară sau permanentă a PIF sau a unui centru de inspecţie din structura acestuia, precum şi reactualizarea listei punctelor de inspecţie la frontieră în care sunt organizate controale veterinare se fac prin ordin comun al autorităţilor publice centrale care răspund de administraţia publică, agricultură, alimentaţie, silvicultură, protecţia mediului, transport şi al autorităţii veterinare centrale.”

4. Articolul 6 va avea următorul cuprins:

„Art. 6. − Tipurile de mărfuri care sunt supuse controlului veterinar pentru fiecare PIF se vor stabili prin ordin comun al autorităţilor publice centrale care răspund de administraţia publică, agricultură, alimentaţie, veterinar şi siguranţa alimentelor, silvicultură, protecţia mediului şi transport.”

5. Articolul 7 va avea următorul cuprins:

„Art. 7. − Serviciile veterinare de control de la punctele de trecere a frontierei se organizează şi funcţionează în cadrul PIF, în structura Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.”

6. Articolul 9 va avea următorul cuprins:

„Art. 9. − Atribuţiile personalului angajat în PIF se vor stabili prin ordin al preşedintelui Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.”

7. Articolul 10 va avea următorul cuprins:

„Art. 10. − Coordonarea şi controlul activităţii tehnice şi administrative a PIF, competenţele şi responsabilităţile pe linie de comandă sunt stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.”

8. Alineatul (3) al articolului 11 va avea următorul cuprins:

„(3) După realizarea dezbaterilor menţionate, Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Autoritatea Naţională a Vămilor vor elabora norme metodologice pentru implementarea prevederilor prezentei ordonanţe, privind strategia pe termen lung, care se vor aproba prin hotărâre a Guvernului şi vor cuprinde răspunderile şi termenele, încadrate în strategia naţională privind aderarea la Uniunea Europeană, pentru cei responsabili cu construirea, echiparea şi asigurarea de personal pentru viitoarele PIF de interes naţional.”

9. Articolul 12 va avea următorul cuprins:

„Art. 12. − Agenţia Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor este responsabilă pentru finanţarea proiectării şi construirii PIF prevăzute în strategia pe termen lung.”

10. Articolul 13 va avea următorul cuprins:

„Art. 13. − Imobilele necesare constituirii şi funcţionării PIF vor fi dobândite în proprietatea publică a statului în unul dintre modurile prevăzute la art. 7 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia şi vor fi date în administrarea Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.”

Art. 56. − (1) Structura organizatorică, funcţionarea şi numărul de posturi ale Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, ale institutelor veterinare şi ale direcţiilor veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti se aprobă prin hotărâre a Guvernului. 

(2) Numărul de posturi al Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigură prin preluarea unui număr de 14 posturi finanţate de la bugetul de stat de la Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, 14 posturi finanţate de la bugetul de stat de la Ministerul Sănătăţii şi 35 de posturi finanţate de la bugetul de stat preluate prin reorganizarea Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului şi a posturilor finanţate din venituri proprii şi subvenţiile acordate de la bugetul de stat aferente unităţilor subordonate ce trec din subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului la Agenţia Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor. 

(3) Personalul din cadrul Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi din cadrul direcţiilor veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti este format atât din funcţionari publici, cât şi din personal contractual. 

(4) Salarizarea personalului din cadrul Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor se face potrivit prevederilor legale aplicabile personalului salarizat din venituri proprii şi subvenţii de la bugetul de stat, iar salarizarea personalului din direcţiile veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti se face potrivit prevederilor legale aplicabile personalului din serviciile descentralizate ale ministerelor. 

(5) Personalul din cadrul institutelor centrale este format atât din funcţionari publici, cât şi din personal contractual. Salarizarea personalului se face potrivit prevederilor legale aplicabile personalului din unităţile bugetare. 

(6) Încadrarea în noua structură organizatorică a personalului se face pe baza unui test de verificare a cunoştinţelor profesionale, în limita posturilor disponibile. 

Art. 57. − (1) Se autorizează Ministerul Finanţelor Publice să introducă modificările ce decurg din aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe în structura bugetului de stat, a bugetului Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului şi a bugetului Ministerului Sănătăţii pe anul 2004 şi în anexele la acestea, pe baza protocolului de predare primire încheiat între Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, Ministerul Sănătăţii şi Agenţia Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe. 

(2) Până la încheierea protocolului prevăzut la alin. (1) finanţarea acţiunilor şi a activităţilor Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor prevăzute în anexa nr. 2 se asigură de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului. 

(3) Până la încheierea protocolului prevăzut la alin. (1), de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului se asigură sursele financiare pentru activităţile prevăzute în:

a) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2002 privind identificarea şi înregistrarea bovinelor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 27 septembrie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 25/2003;

b) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 127/2003 privind identificarea şi înregistrarea suinelor, ovinelor şi caprinelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 23 decembrie 2003;

c) Ordonanţa Guvernului nr. 83/2003 privind aprobarea posturilor de inspecţie la frontieră organizate în punctele de trecere a frontierei stabilite pentru importul, exportul şi tranzitul tipurilor de mărfuri supuse controalelor veterinare, precum şi condiţiile de aprobare a posturilor de inspecţie la frontieră responsabile pentru controalele veterinare ale animalelor vii şi produselor provenind din ţările terţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 30 august 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 524/2003. 

Art. 58. − Articolul 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2002 privind identificarea şi înregistrarea bovinelor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 27 septembrie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 25/2003, se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 5. − Atribuirea contractelor de servicii privind aplicarea mărcilor auriculare se face, cu respectarea legislaţiei privind achiziţiile publice, de către Agenţia Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor medicilor veterinari organizaţi în condiţiile legii, pe baza fondurilor alocate cu această destinaţie.”

Art. 59. − Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 127/2003 privind identificarea şi înregistrarea suinelor, ovinelor şi caprinelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 23 decembrie 2003, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 3 va avea următorul cuprins:

„Art. 3. − Atribuirea contractelor de servicii privind aplicarea mărcilor/crotaliilor auriculare şi înregistrarea suinelor, ovinelor şi caprinelor se face, cu respectarea legislaţiei privind achiziţiile publice, de către Agenţia Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor medicilor veterinari organizaţi în condiţiile legii, pe baza fondurilor alocate cu această destinaţie.”

2. Alineatul (3) al articolului 4 va avea următorul cuprins:

„(3) Achiziţionarea elementelor prevăzute la alin. (1) lit. a)−d) pentru identificarea suinelor, ovinelor şi caprinelor se face de către Agenţia Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor prin licitaţie publică, conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 60/2001 privind achiziţiile publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 212/2002, cu modificările şi completările ulterioare.”

Art. 60. − Toate referirile la „Agenţia Naţională Sanitară Veterinară” din legislaţia în vigoare se consideră ca fiind făcute la „Agenţia Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor”. 

Art. 61. − Anexele nr. 1−5 fac parte integrantă din prezenta ordonanţă. 

Art. 62. − Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abrogă Legea sanitară veterinară nr. 60/1974, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 626 din 2 septembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare. 

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

p. Ministrul agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului,

Petre Daea,

secretar de stat

Ministrul administraţiei şi internelor,

Ioan Rus

Ministrul delegat pentru administraţia publică,

Gabriel Oprea

p. Ministrul finanţelor publice,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

 

Bucureşti, 29 ianuarie 2004. 

Nr. 42. 

ANEXA Nr. 1

D E F I N I R E A  T E R M E N I L O R

 

− Agenţia Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor − autoritate de reglementare în domeniul veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea directă a primului-ministru;

− activitate veterinară − activitatea desfăşurată pe teritoriul României de un medic veterinar în limitele de competenţă ale serviciilor veterinare prevăzute de prezenta ordonanţă;

− activitate veterinară publică − activităţi veterinare strategice, de interes naţional, efectuate în limitele de competenţă ale serviciilor veterinare, pentru aplicarea strategiilor şi politicilor guvernamentale de apărare şi îmbunătăţire a statusului de sănătate a animalelor, pentru protecţia sănătăţii publice, a animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor;

− activitate veterinară de liberă practică − activităţi veterinare, altele decât cele publice, efectuate de medicii veterinari de liberă practică potrivit legii;

− autoritate veterinară − autoritatea veterinară centrală ce are atribuţii în domeniile de competenţă ale serviciilor veterinare sau orice altă autoritate din domeniul veterinar căreia i s-au delegat aceste puteri şi competenţe;

− autoritate veterinară centrală − serviciul veterinar central al României, ce are responsabilitatea elaborării şi implementării strategiilor guvernamentale în domeniul veterinar, a definirii competenţelor şi atribuţiilor serviciilor veterinare, a stabilirii, gestionării, realizării şi controlului activităţilor veterinare publice;

− autoritate veterinară judeţeană − serviciile publice veterinare descentralizate, subordonate tehnic şi administrativ autorităţii veterinare centrale, având autoritatea şi responsabilitatea aplicării strategiilor guvernamentale în domeniul veterinar pe teritoriul judeţului respectiv, a gestionării, realizării şi controlului activităţilor veterinare publice la acest nivel, precum şi alte competenţe delegate de autoritatea veterinară centrală; este reprezentată de direcţia veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti;

− autoritate veterinară locală − autoritatea de la nivelul circumscripţiilor veterinare teritoriale, subordonată tehnic şi administrativ autorităţii veterinare judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, care are responsabilitatea realizării, gestionării şi notificării activităţilor veterinare publice; este reprezentată de medicul veterinar oficial;

− medic veterinar oficial − medicul veterinar angajat şi retribuit de stat, desemnat pentru a realiza activităţile veterinare stabilite de autoritatea veterinară la care îşi desfăşoară activitatea;

− medic veterinar de liberă practică − medicul veterinar care efectuează activităţi veterinare de liberă practică, în condiţiile legii;

− medic veterinar de liberă practică împuternicit − medicul veterinar de liberă practică împuternicit de autoritatea veterinară judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, pe bază de contract, să efectueze unele activităţi veterinare publice, în condiţiile legii;

− state membre − statele membre ale Uniunii Europene;

− ţări terţe − orice alt stat decât statele cu care România a încheiat acorduri, convenţii sau alte înţelegeri internaţionale privind domeniul veterinar;

− animal − mamifere, păsări domestice şi sălbatice, peşti, albine, viermi de mătase, batracieni, moluşte, gasteropode, crustacee şi tunicate;

− punerea sub sechestru veterinar − procedura ce constituie o atribuţie a autorităţilor veterinare şi care constă în interzicerea punerii pe piaţă, comercializării şi mişcării unor animale vii, produse germinative de origine animală şi a altor produse supuse supravegherii şi controlului veterinar, precum şi în cazarea sau depozitarea acestora în spaţiile desemnate de autoritatea veterinară, în vederea stabilirii destinaţiei finale sau distrugerii ori procesării adecvate a acestora;

− confiscare − scoaterea din consumul uman, punerea sub restricţii veterinare şi dirijarea pentru prelucrare tehnică sau, după caz, pentru distrugere a produselor şi subproduselor supuse supravegherii şi controlului veterinar, care la controlul veterinar sunt declarate necorespunzătoare pentru consumul uman;

− distrugere − neutralizarea deşeurilor de origine animală prin incinerare, coincinerare sau îngropare;

− ucidere − aplicarea unei metode (utilizarea pistolului cu glonţ liber sau a puştii, electrocutarea, expunerea la dioxid de carbon etc.) care să cauzeze o moarte sigură, precum şi injectarea unei supradoze de medicament cu proprietăţi anestezice sau a unui produs autorizat pentru eutanasie;

− tăiere − provocarea morţii unui animal prin sângerare, pentru a obţine produse destinate consumului uman. 

ANEXA Nr. 2

U N I T Ă Ţ I

care funcţionează în subordinea Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor

 

 

ANEXA Nr. 3

T A X E

pentru eliberarea avizului veterinar de import, export, tranzit, a acordului veterinar pentru import, a certificatului de abilitare şi a certificatului de înregistrare şi reînregistrare a medicamentelor, produselor biologice şi a altor produse de uz veterinar

 

NOTĂ:

Taxa pentru cantităţile exprimate în fracţiuni faţă de unitatea de măsură prevăzută în prezenta ordonanţă se calculează proporţional cu cantitatea avizată. 

 

ANEXA Nr. 4

T A X E

pentru eliberarea avizului veterinar privind amplasarea, proiectarea şi construirea obiectivelor supuse controlului veterinar

 

Taxele pentru eliberarea avizului veterinar privind amplasarea, proiectarea şi construirea de noi obiective supuse controlului veterinar sunt în valoare de 50% din taxa prevăzută pentru autorizarea veterinară de funcţionare a acestora. 

 

ANEXA Nr. 5

T A X E

pentru eliberarea certificatelor veterinare pentru transportul intern al animalelor, produselor de origine animală, furajelor şi altor mărfuri supuse controlului veterinar, precum şi a certificatelor de sănătate pentru export animale şi certificatelor veterinare pentru export produse, subproduse comestibile şi necomestibile de origine animală

 

NOTĂ:

Taxa pentru cantităţile exprimate în fracţiuni faţă de unitatea de măsură prevăzută în prezenta lege se calculează proporţional cu cantitatea avizată.