Ordonanţa Guvernului nr. 30/2006

M. Of. nr. 636 din 24 iulie 2006

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

O R D O N A N Ţ Ă

pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 pct. VII.2 din Legea nr. 288/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă. 

Art. I. – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 21 iulie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 260/2005, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolul 1 va avea următorul cuprins:

„Art. 1. – Prezenta ordonanţă de urgenţă stabileşte condiţiile în care cetăţenii Uniunii Europene şi ai statelor membre ale Spaţiului Economic European şi membrii acestora de familie îşi pot exercita dreptul la liberă circulaţie, de rezidenţă şi de rezidenţă permanentă pe teritoriul României, precum şi limitele exercitării acestor drepturi din motive de ordine publică, securitate naţională sau sănătate publică.“

2. La articolul 2 alineatul (1), punctele 4, 5 şi 6 vor avea următorul cuprins:

„4. drept de rezidenţă – dreptul cetăţeanului Uniunii Europene de a rămâne şi de a locui pe teritoriul României, în condiţiile legii;

5. rezident – cetăţean al Uniunii Europene sau membrul de familie al acestuia care îşi exercită dreptul la liberă circulaţie şi rezidenţă pe teritoriul României, în condiţiile legii;

6. persoană aflată în întreţinere – orice alt membru de familie, indiferent de cetăţenie, care nu se încadrează în definiţia prevăzută la pct. 3 şi care, în ţara de origine ori de provenienţă, se află în întreţinerea sau gospodăreşte împreună cu cetăţeanul Uniunii Europene ori se află în situaţia în care, din motive medicale grave, este necesară asistenţa personală a acestuia;“. 

3. La articolul 2 alineatul (1), după punctul 6 se introduce un nou punct, punctul 7, cu următorul cuprins:

„7. partener – persoana care convieţuieşte cu cetăţeanul Uniunii Europene, dacă parteneriatul este înregistrat conform legii din statul membru de origine ori de provenienţă sau, în cazul în care parteneriatul nu este înregistrat, relaţia de convieţuire poate fi dovedită.“

4. La articolul 3, partea introductivă şi litera e) vor avea următorul cuprins:

„Art. 3. – Cetăţenii Uniunii Europene, precum şi membrii familiilor lor, care îşi exercită dreptul la liberă circulaţie şi rezidenţă pe teritoriul României, beneficiază de drepturile şi libertăţile recunoscute prin Tratatul privind Uniunea Europeană, cum ar fi:

............................................................................................... 

e) au acces neîngrădit pe piaţa forţei de muncă din România, sub rezerva aplicării măsurilor tranzitorii prevăzute în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, precum şi la desfăşurarea altor activităţi de natură economică, în condiţiile legii aplicabile cetăţenilor români;“. 

5. La articolul 3 se introduc două noi alineate, alineatele (2) şi (3), cu următorul cuprins:

„(2) Persoanele aflate în întreţinere, precum şi partenerul beneficiază de drepturile membrilor de familie ai cetăţeanului Uniunii Europene privind intrarea şi rezidenţa pe teritoriul României, în condiţiile stabilite de prezenta ordonanţă de urgenţă. 

(3) Exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei formalităţi administrative de către cetăţenii Uniunii Europene ori de către membrii lor de familie nu este condiţionată de posesia unui document eliberat de autorităţile române în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, dacă, prin orice alt mijloc de probă, persoana interesată dovedeşte că este beneficiară a acelui drept.“

6. Titlul capitolului II va avea următorul cuprins:

„Intrarea, rezidenţa şi ieşirea pe/de pe teritoriul României a cetăţenilor Uniunii Europene, precum şi a membrilor familiilor lor“

7. Articolul 5 va avea următorul cuprins:

„Art. 5. – (1) Intrarea cetăţenilor Uniunii Europene pe teritoriul României este permisă prin toate punctele de trecere a frontierei de stat deschise traficului de persoane, cu condiţia prezentării documentului naţional de identitate, a paşaportului sau a unui document eliberat în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă pentru cetăţenii Uniunii Europene, valabil, fără a se aplica ştampila de intrare de către organele poliţiei de frontieră în oricare dintre aceste documente. 

(2) Membrii de familie care nu sunt cetăţeni ai Uniunii Europene pot intra pe teritoriul României în baza unui paşaport valabil şi a vizei de intrare, cu excepţia cazurilor în care obligativitatea obţinerii vizei este desfiinţată în condiţiile legii. 

(3) Misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României acordă persoanelor prevăzute la alin. (2) viza de intrare pe teritoriul României. Condiţiile pentru eliberarea vizei se stabilesc prin norme metodologice. 

(4) Membrul de familie care nu este cetăţean al Uniunii Europene, dar care este în posesia unui document valabil, care atestă rezidenţa pe teritoriul unui alt stat membru în calitate de membru de familie al unui cetăţean al Uniunii Europene, este scutit de la obligativitatea obţinerii unei vize. Organele poliţiei de frontieră nu aplică ştampila de intrare sau de ieşire în paşaportul persoanelor din această categorie.“

8. Articolul 6 va avea următorul cuprins:

„Art. 6. – (1) Cetăţenilor Uniunii Europene, precum şi membrilor familiilor lor li se refuză intrarea pe teritoriul statului român numai în următoarele situaţii:

a) dacă nu prezintă documentele corespunzătoare prevăzute la art. 5 şi nu fac dovada, prin orice alt mijloc, că beneficiază de dreptul la liberă circulaţie şi rezidenţă pe teritoriul României;

b) dacă au fost declaraţi indezirabili, în condiţiile legii, sau dacă împotriva acestora a fost dispusă măsura interzicerii intrării pe teritoriul României în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă;

c) există indicii temeinice că persoana în cauză constituie o ameninţare reală şi prezentă la ordinea publică, securitatea naţională sau sănătatea publică. 

(2) În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. a), înainte de comunicarea refuzului permiterii intrării pe teritoriul României, persoanei i se acordă o perioadă de timp pe care o consideră necesară, în care să dovedească îndeplinirea condiţiilor de intrare sau faptul că beneficiază de dreptul la liberă circulaţie şi rezidenţă pe teritoriul României. Organele poliţiei de frontieră acordă tot sprijinul necesar pentru clarificarea situaţiei persoanei în cauză, inclusiv prin eliberarea vizei de intrare, în cazuri excepţionale, după analizarea situaţiei persoanei în cauză. 

(3) Refuzul permiterii intrării pe teritoriul României se comunică de către organele poliţiei de frontieră de îndată, în scris, împreună cu motivele care au stat la baza dispunerii acestei măsuri, indicându-se instanţa competentă şi termenul în care măsura poate fi atacată. 

(4) Împotriva refuzului permiterii intrării pe teritoriul României se poate face acţiune la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială se află sediul organului emitent al actului administrativ contestat. Instanţa soluţionează de urgenţă şi cu precădere, pronunţându-se prin hotărâre. Cererea se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor. Hotărârea instanţei este definitivă şi irevocabilă. 

(5) Introducerea acţiunii în contencios administrativ împotriva refuzului permiterii intrării pe teritoriul României nu suspendă executarea măsurii.“

9. Articolul 7 va avea următorul cuprins:

„Art. 7. – Cetăţenii Uniunii Europene, precum şi membrii familiilor lor pot părăsi teritoriul României pe baza prezentării documentelor şi cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor privind aplicarea ştampilei de către organele poliţiei de frontieră, prevăzute la art. 5.“

10. Litera a) a alineatului (1) al articolului 8 se abrogă. 

11. La articolul 8, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Refuzul permiterii ieşirii de pe teritoriul României se comunică de către organele poliţiei de frontieră în condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (3). Împotriva refuzului permiterii ieşirii se poate face acţiune la instanţa de contencios administrativ competentă. Procedura prevăzută la art. 6 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.“

12. Alineatul (3) al articolului 8 se abrogă. 

13. Titlul secţiunii a 3-a a capitolului II va avea următorul cuprins:

„Rezidenţa pe teritoriul României a cetăţenilor Uniunii Europene, precum şi a membrilor familiilor lor“

14. Articolul 10 va avea următorul cuprins:

„Art. 10. – (1) Pe durata şederii în România, cetăţenii Uniunii Europene sau, după caz, membrii familiilor lor sunt obligaţi să declare la formaţiunile teritoriale ale Autorităţii pentru străini, în termen de 15 zile de la producerea evenimentului, următoarele:

a) orice modificare intervenită cu privire la nume, prenume şi cetăţenie;

b) în cazul membrilor de familie care nu au cetăţenia Uniunii Europene, orice schimbare relevantă cu privire la starea civilă. 

(2) Pierderea sau furtul documentelor în baza cărora se permite trecerea frontierei de stat a României, precum şi a celor eliberate de autorităţile române în baza prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă vor fi declarate la organul de poliţie competent teritorial, în termen de 48 de ore de la constatarea evenimentului.“

15. Titlul capitolului III va avea următorul cuprins:

„Condiţiile exercitării dreptului de rezidenţă pe teritoriul României de către cetăţenii Uniunii Europene, precum şi de membrii familiilor lor“

16. Articolul 12 va avea următorul cuprins:

„Art. 12. – (1) Cetăţenii Uniunii Europene, care intră pe teritoriul României, beneficiază de drept de rezidenţă pentru o perioadă de până la 3 luni de la data intrării în ţară, fără îndeplinirea vreunei condiţii suplimentare. 

(2) Membrii de familie ai cetăţenilor Uniunii Europene, indiferent de cetăţenie, care îi însoţesc sau li se alătură ulterior beneficiază de prevederile alin. (1). 

(3) Persoanele prevăzute la alin. (1) şi (2) pot beneficia de drept de rezidenţă pe teritoriul României pentru o perioadă mai mare de 3 luni în condiţiile prevăzute la secţiunea a 2-a a prezentului capitol. 

(4) Persoanele prevăzute la alin. (1) şi (2) pot beneficia de drept de rezidenţă permanentă pe teritoriul României în condiţiile prevăzute la secţiunea a 3-a a prezentului capitol.“

17. Titlul secţiunii a 2-a a capitolului III va avea următorul cuprins:

„Dreptul de rezidenţă pentru o perioadă de peste 3 luni“

18. La articolul 13, alineatele (1) şi (4) vor avea următorul cuprins:

„(1) Cetăţenii Uniunii Europene aflaţi în una dintre următoarele situaţii au dreptul de rezidenţă în România pentru o perioadă mai mare de 3 luni:

a) desfăşoară pe teritoriul României activităţi dependente sau activităţi independente, în condiţiile legii;

b) deţin mijloace de întreţinere pentru ei şi membrii lor de familie, de regulă cel puţin la nivelul venitului minim garantat în România, şi asigurare de sănătate recunoscută în sistemul asigurărilor sociale de sănătate din România;

c) sunt înscrişi la o instituţie din România, acreditată în condiţiile legii, având ca obiect principal de activitate desfăşurarea de activităţi de învăţământ sau de perfecţionare a pregătirii profesionale, au asigurare de sănătate recunoscută în sistemul asigurărilor sociale de sănătate din România şi asigură autorităţile competente, printr-o declaraţie pe propria răspundere sau prin orice alt mijloc, că deţin mijloace de întreţinere pentru ei şi membrii lor de familie, de regulă cel puţin la nivelul venitului minim garantat în România;

d) sunt membri de familie ai unui cetăţean al Uniunii Europene care îndeplineşte una dintre condiţiile prevăzute la lit. a), b) sau c). 

............................................................................................. 

(4) Rezidentul care a avut un contract de muncă cu o durată determinată mai mică de un an sau care s-a aflat în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. a) pentru o perioadă de cel mult 12 luni şi ulterior a devenit şomer, în condiţiile legii, beneficiază de dreptul de rezidenţă pentru o perioadă de 6 luni de la data obţinerii acestei calităţi.“

19. După alineatul (1) al articolului 13 se introduce un nou alineat, alineatul (1¹), cu următorul cuprins:

„(1¹) Membrii de familie care nu sunt cetăţeni ai Uniunii Europene pot beneficia de dreptul de rezidenţă pentru o perioadă de peste 3 luni dacă însoţesc sau se alătură ulterior cetăţeanului Uniunii Europene care îndeplineşte una dintre condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. a)–c).“

20. După alineatul (6) al articolului 13 se introduce un nou alineat, alineatul (7), cu următorul cuprins:

„(7) Prin excepţie de la alin. (1) lit. d) şi alin. (11), numai soţul/soţia, partenerul şi copiii aflaţi în întreţinere vor avea drept de rezidenţă ca membri de familie ai unui cetăţean al Uniunii Europene care a dobândit acest drept ca urmare a îndeplinirii condiţiei prevăzute de alin. (1) lit. c).“

21. Articolul 14 se abrogă. 

22. Articolul 15 va avea următorul cuprins:

„Art. 15. – În vederea luării în evidenţă şi eliberării certificatului de înregistrare, cetăţenii Uniunii Europene aflaţi în situaţiile prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a), b) şi c) vor depune la sediul formaţiunii teritoriale competente a Autorităţii pentru străini, în termen de 90 de zile de la data intrării pe teritoriul României, o cerere însoţită de documentul naţional de identitate sau paşaportul, valabile, precum şi de următoarele documente, după caz:

a) copie legalizată a contractului de muncă sau o adeverinţă eliberată de angajator, vizată în condiţiile legii, ori autorizaţia pentru desfăşurarea de activităţi independente, eliberată conform legii, în cazul în care solicită înregistrarea pentru scopurile prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a);

b) dovada că deţin mijloace de întreţinere pentru ei şi, după caz, pentru membrii lor de familie, de regulă cel puţin la nivelul venitului minim garantat în România, şi că au asigurare de sănătate recunoscută în sistemul de asigurări sociale de sănătate din România, în situaţia în care solicită înregistrarea în cazul prevăzut la art. 13 alin. (1) lit. b);

c) dovada că sunt înscrişi la o instituţie de învăţământ acreditată, dovada că au asigurare de sănătate recunoscută în sistemul naţional de asigurări sociale de sănătate din România şi declaraţia pe propria răspundere sau altă dovadă că deţin mijloace de întreţinere pentru ei şi, după caz, pentru membrii lor de familie, de regulă cel puţin la nivelul venitului minim garantat în România, în cazul în care solicită înregistrarea pentru scopul prevăzut la art. 13 alin. (1) lit. c).“

23. Articolul 16 va avea următorul cuprins:

„Art. 16. – (1) În vederea luării în evidenţă şi eliberării certificatului de înregistrare, cetăţenii Uniunii Europene prevăzuţi la art. 13 alin. (1) lit. d) trebuie să depună la sediul formaţiunii teritoriale competente a Autorităţii pentru străini, în termen de 90 de zile de la data intrării pe teritoriul României, o cerere însoţită de documentul naţional de identitate sau paşaportul, valabile, precum şi de următoarele documente:

a) actul de stare civilă care atestă căsătoria sau, după caz, documente care atestă legătura de rudenie cu rezidentul;

b) certificatul de înregistrare al cetăţeanului Uniunii Europene căruia i se alătură, dacă cetăţeanul Uniunii Europene a fost luat în evidenţă anterior. 

(2) Cetăţeanul Uniunii Europene aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. b) şi c), căruia i se alătură membrii de familie prevăzuţi la alin. (1), este obligat să facă dovada că deţine mijloace de întreţinere pentru aceştia, de regulă cel puţin la nivelul venitului minim garantat în România, şi asigurare de sănătate recunoscută în sistemul asigurărilor sociale de sănătate din România. 

(3) Procedura stabilită la alin. (1) şi (2) se aplică persoanelor aflate în întreţinere şi partenerului, cetăţeni ai Uniunii Europene, situaţie în care aceştia vor prezenta documente eliberate de autoritatea competentă din statul membru de origine sau de provenienţă, care să ateste aceste calităţi, precum şi documentul prevăzut la alin. (1) lit. b).“

24. Articolul 17 va avea următorul cuprins:

„Art. 17. – (1) În baza documentelor depuse de persoanele prevăzute la art. 15 şi 16, organele competente eliberează acestora certificatele de înregistrare în ziua depunerii cererii. 

(2) În cazul în care, pe baza documentelor depuse de persoanele prevăzute la art. 15 şi 16, organele competente constată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 13 alin. (1), solicită persoanelor ca, într-un termen considerat necesar de acestea, dar nu mai mare de 30 de zile, să prezinte eventualele documente care mai sunt necesare în vederea soluţionării cererii. Dacă după termenul stabilit se constată, în continuare, că nu sunt îndeplinite condiţiile, organele competente comunică în scris refuzul eliberării certificatului de înregistrare, precum şi motivele care au stat la baza acestei decizii, indicându-se instanţa competentă şi termenul în care măsura poate fi atacată. 

(3) Împotriva refuzului eliberării certificatului de înregistrare se poate face acţiune la instanţa de contencios administrativ competentă.“

25. Articolul 18 va avea următorul cuprins:

„Art. 18. – (1) Dreptul de rezidenţă al membrilor de familie care au cetăţenia Uniunii Europene este valabil pe toată perioada pentru care cetăţeanul Uniunii Europene ai cărui membri de familie sunt are drept de rezidenţă, precum şi, până la împlinirea termenului la care pot beneficia de rezidenţă permanentă, în oricare dintre următoarele situaţii:

a) când cetăţeanul Uniunii Europene părăseşte România sau a decedat;

b) în cazul soţilor, când se desface sau se anulează căsătoria;

c) în cazul partenerilor, când se desface sau se anulează parteneriatul înregistrat. 

(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), dobândirea ulterioară a dreptului de rezidenţă permanentă, în condiţiile prevăzute în cadrul secţiunii a 3-a din prezentul capitol, este condiţionată de continuarea şederii pe teritoriul României a persoanelor prevăzute la art. 16, în oricare dintre situaţiile prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a)–d). 

(3) În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) dreptul de rezidenţă al copiilor ori părintelui în îngrijirea căruia aceştia se află rămâne valabil până la terminarea studiilor, cu respectarea următoarelor condiţii cumulative:

a) copiii locuiesc în România;

b) copiii sunt înscrişi la o instituţie de învăţământ din România.“

26. Articolul 19 va avea următorul cuprins:

„Art. 19. – (1) În vederea luării în evidenţă şi eliberării cărţii de rezidenţă, membrii de familie prevăzuţi la art. 13 alin. (1¹) trebuie să depună la sediul formaţiunii teritoriale competente a Autorităţii pentru străini, în termen de 90 de zile de la data intrării pe teritoriul României, o cerere însoţită de următoarele documente:

a) paşaport valabil;

b) actul de stare civilă care atestă existenţa căsătoriei sau, după caz, documentul care atestă legătura de rudenie cu cetăţeanul Uniunii Europene, însoţit de traducerea legalizată, în cazul în care nu a fost emis de autorităţile unui stat membru;

c) certificatul de înregistrare al cetăţeanului Uniunii Europene căruia i se alătură, dacă cetăţeanul Uniunii Europene a fost luat în evidenţă anterior. 

(2) Cetăţeanul Uniunii Europene aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. b) şi c), căruia i se alătură membrii de familie prevăzuţi la alin. (1), este obligat să facă dovada că deţine mijloace de întreţinere pentru aceştia, de regulă cel puţin la nivelul venitului minim garantat în România, şi asigurare de sănătate recunoscută în sistemul asigurărilor sociale de sănătate din România. 

(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător persoanelor aflate în întreţinere şi partenerului, care nu sunt cetăţeni ai Uniunii Europene, situaţie în care vor prezenta documente eliberate de autoritatea competentă din statul membru de origine sau de provenienţă, care să ateste aceste calităţi, precum şi documentele prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c). 

(4) La depunerea cererii prevăzute la alin. (1) organele competente eliberează solicitantului o adeverinţă care face dovada dreptului de rezidenţă până la eliberarea cărţii de rezidenţă. Cartea de rezidenţă va fi eliberată în cel mult 90 de zile de la depunerea cererii. 

(5) În termenul prevăzut la alin. (4) organele competente efectuează toate verificările necesare pentru constatarea îndeplinirii condiţiilor pentru emiterea cărţii de rezidenţă, inclusiv, după caz, cele referitoare la elementele pe baza cărora se poate stabili faptul că este o căsătorie de convenienţă, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 

(6) Dacă, pe baza verificărilor prevăzute la alin. (5), organele competente care au primit cererea constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, eliberează solicitantului „cartea de rezidenţă pentru membrul de familie al unui cetăţean al Uniunii Europene“, în termenul prevăzut la alin. (4). 

(7) În cazul în care se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, organele competente comunică în scris refuzul eliberării cărţii de rezidenţă, motivele care au stat la baza acestei decizii, indicându-se instanţa competentă şi termenul în care măsura poate fi atacată. 

(8) Împotriva refuzului eliberării cărţii de rezidenţă se poate face acţiune la instanţa de contencios administrativ competentă.“

27. La articolul 20, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Valabilitatea cărţii de rezidenţă prevăzută la art. 19 alin. (4) este de până la 5 ani de la data emiterii, dar nu mai mare decât perioada de rezidenţă a cetăţeanului Uniunii Europene al cărui membru de familie este.“

28. La articolul 20, partea introductivă şi litera b) ale alineatului (2) vor avea următorul cuprins:

„(2) Cartea de rezidenţă prevăzută la art. 19 alin. (4) îşi pierde valabilitatea în cazul absenţei temporare de pe teritoriul României a titularului pentru mai mult de 6 luni în decurs de un an, cu următoarele excepţii:

...........................................................................................;

b) absenţa de pe teritoriul României pentru motive întemeiate, precum starea de graviditate şi de naştere, boală gravă, participarea la programe de învăţământ sau pregătire profesională ori mutarea în interes de serviciu într-un alt stat membru sau o ţară terţă, pentru o perioadă de maximum 12 luni consecutive.“

29. Articolul 21 va avea următorul cuprins:

„Art. 21. – (1) Dreptul de rezidenţă al membrilor de familie care nu au cetăţenia Uniunii Europene este valabil pe toată perioada pentru care cetăţeanul Uniunii Europene, ai cărui membri de familie sunt, are rezidenţă în România, precum şi, până la împlinirea termenului la care pot beneficia de rezidenţă permanentă, în următoarele situaţii:

a) în cazul în care cetăţeanul Uniunii Europene al cărui membru de familie este a decedat, dacă membrul de familie a avut o rezidenţă de cel puţin un an în această calitate;

b) în cazul soţilor, dacă se desface sau se anulează căsătoria în oricare dintre următoarele condiţii:

(i)	de la încheierea căsătoriei şi până la sesizarea instanţei de judecată competente pentru desfacerea, declararea nulităţii sau anularea căsătoriei au trecut cel puţin 3 ani, din care o perioadă de cel puţin un an pe teritoriul României;
(ii)	prin acordul soţilor ori prin hotărâre judecătorească, soţului/soţiei care nu are cetăţenia Uniunii Europene i-a fost încredinţat spre creştere şi educare copilul cetăţeanului Uniunii Europene;
(iii)	instanţa de judecată a hotărât desfacerea căsătoriei numai din vina soţului/soţiei care este cetăţean al Uniunii Europene;
(iv)	în urma acordului soţilor ori prin hotărâre judecătorească, instanţa de judecată stabileşte dreptul soţului/soţiei care nu are cetăţenia Uniunii Europene de a vizita copilul minor. În acest caz, instanţa de judecată trebuie să precizeze în dispozitivul hotărârii judecătoreşti că vizitele se vor efectua pe teritoriul României, cu indicarea exactă a perioadei de timp pentru care acest drept este acordat;

c) în cazul partenerilor, când se desface sau se anulează parteneriatul înregistrat, cu aplicarea în mod corespunzător a condiţiilor prevăzute la lit. b). 

(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), dobândirea ulterioară a dreptului de rezidenţă permanentă este condiţionată de continuarea şederii pe teritoriul României a persoanelor prevăzute la art. 19, în oricare dintre situaţiile prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a) şi b), sau în calitate de membru de familie al unei persoane care îndeplineşte una dintre aceste condiţii, dacă familia este deja constituită pe teritoriul României. 

(3) În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) dreptul de rezidenţă al copiilor ori părintelui în îngrijirea căruia aceştia se află rămâne valabil până la terminarea studiilor, cu respectarea următoarelor condiţii cumulative;

a) copiii locuiesc în România;

b) copiii sunt înscrişi la o instituţie de învăţământ din România.“

30. Articolul 22 va avea următorul cuprins:

„Art. 22. – (1) Cetăţenii Uniunii Europene care au o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani beneficiază de dreptul de rezidenţă permanentă. 

(2) Persoanele care nu au cetăţenia Uniunii Europene şi care au o rezidenţă continuă pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani, în calitate de membri de familie ai unui cetăţean al Uniunii Europene rezident sau rezident permanent, beneficiază de prevederile alin. (1). 

(3) La stabilirea continuităţii perioadei de rezidenţă nu sunt considerate întreruperi:

a) absenţele temporare de pe teritoriul României care nu depăşesc 6 luni în decurs de un an;

b) absenţa de pe teritoriul României pentru satisfacerea serviciului militar obligatoriu;

c) absenţa de pe teritoriul României pentru motive întemeiate, precum starea de graviditate şi de naştere, boală gravă, participarea la programe de învăţământ sau pregătire profesională ori mutarea în interes de serviciu într-un alt stat membru sau o ţară terţă, pentru o perioadă de maximum 12 luni consecutive. 

(4) Dreptul de rezidenţă permanentă se pierde în cazul unei absenţe de pe teritoriul României pentru o perioadă mai mare de 2 ani consecutivi.“

31. La articolul 23, partea introductivă şi litera a) ale alineatului (1), precum şi alineatul (3) vor avea următorul cuprins:

„Art. 23. – (1) Prin excepţie de la prevederile art. 22, rezidenţii beneficiază de rezidenţă permanentă, anterior împlinirii perioadei continue de 5 ani de şedere, atunci când:

a) desfăşoară activităţi dependente sau activităţi independente şi care, în momentul încetării activităţii, au dreptul de pensie pentru limită de vârstă sau celor al căror contract de muncă încetează cu drept de pensionare anticipată în condiţiile legii, dacă au fost angajaţi în România în ultimele 12 luni cel puţin şi au avut o şedere continuă mai mare de 3 ani pe teritoriul României. Pentru rezidenţii care desfăşoară profesii liberale condiţia referitoare la vârsta de pensionare se consideră îndeplinită în momentul împlinirii vârstei de 60 de ani, dacă legea nu prevede altfel;

........................................................................................... 

(3) Condiţiile referitoare la durata rezidenţei şi angajării, stabilite la alin. (1) lit. a), şi condiţia referitoare la durata rezidenţei, stabilită la alin. (1) lit. b), nu se vor aplica dacă persoana care este angajată sau desfăşoară activităţi economice în mod independent este căsătorită cu un cetăţean român.“

32. Articolul 24 va avea următorul cuprins:

„Art. 24. – (1) Persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 22 şi 23 pot solicita formaţiunilor teritoriale competente ale Autorităţii pentru străini eliberarea cărţii de rezidenţă permanentă pentru cetăţenii Uniunii Europene, respectiv a cărţii de rezidenţă permanentă pentru membrii de familie care nu sunt cetăţeni ai Uniunii Europene. 

(2) Valabilitatea cărţii de rezidenţă permanentă pentru membrii de familie care nu sunt cetăţeni ai Uniunii Europene este de 10 ani de la data emiterii şi se reînnoieşte la cerere. 

(3) Dacă Autoritatea pentru străini constată îndeplinirea condiţiilor pentru emiterea documentelor prevăzute la alin. (1), eliberează, în termen de 30 de zile de la depunerea cererii, cartea de rezidenţă permanentă pentru cetăţenii Uniunii Europene, respectiv în termen de 90 de zile de la depunerea cererii, cartea de rezidenţă permanentă pentru membrii de familie care nu sunt cetăţeni ai Uniunii Europene. 

(4) În cazul în care se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, organele competente comunică în scris refuzul eliberării documentelor prevăzute la alin. (1), motivele care au stat la baza acestei decizii, indicându-se instanţa competentă şi termenul în care măsura poate fi atacată. 

(5) Împotriva refuzului eliberării documentelor prevăzute la alin. (1) se poate face acţiune la instanţa de contencios administrativ competentă.“

33. După secţiunea a 3-a a capitolului III se introduce o nouă secţiune, secţiunea a 4-a „Limitele menţinerii dreptului de rezidenţă“, cuprinzând articolele 24¹–24³, cu următorul cuprins:

„Art. 24¹. – (1) Cetăţenii Uniunii Europene şi membrii de familie ai acestora beneficiază de dreptul de rezidenţă prevăzut la art. 12 atât timp cât nu devin o sarcină excesivă pentru sistemul asigurărilor sociale din România. 

(2) Cetăţenii Uniunii Europene şi membrii de familie ai acestora beneficiază de dreptul de rezidenţă prevăzut în secţiunea a 2-a atât timp cât îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 13, 18 şi 21. 

(3) Autoritatea pentru străini poate verifica îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea dreptului de rezidenţă de către cetăţenii Uniunii Europene şi membrii de familie ai acestora. 

Art. 24². – (1) Împotriva cetăţenilor Uniunii Europene şi membrilor de familie ai acestora care nu îndeplinesc condiţiile de exercitare a dreptului de rezidenţă, potrivit art. 24¹, Autoritatea pentru străini poate emite o decizie de părăsire a teritoriului României. 

(2) Comunicarea deciziei de părăsire a teritoriului României se face în condiţiile prevăzute de normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă. 

(3) Persoana împotriva căreia a fost emisă decizia de părăsire a teritoriului României are obligaţia de a părăsi România în 30 de zile de la data comunicării deciziei. 

(4) Împotriva deciziei de părăsire a teritoriului României se poate face acţiune la instanţa de contencios administrativ competentă. Exercitarea unei căi de atac întrerupe curgerea termenului în care persoana are obligaţia să părăsească teritoriul României. 

(5) În situaţia în care persoana în cauză nu părăseşte teritoriul României în termenul prevăzut la alin. (3), Autoritatea pentru străini ia măsuri de escortare a acesteia până la frontieră. Escortarea se face, de regulă, în 24 de ore de la depistarea persoanei în cauză. 

(6) În cazul membrilor de familie care nu sunt cetăţeni ai Uniunii Europene, dacă escortarea nu poate fi efectuată în termenul prevăzut la alin. (5), la propunerea Autorităţii pentru străini, procurorul anume desemnat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti poate dispune ca, până la îndeplinirea acestei măsuri, persoana să fie luată în custodie publică, aplicându-se în mod corespunzător prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu privire la luarea în custodie publică şi, după caz, la tolerarea rămânerii pe teritoriul României. 

Art. 24³. – Decizia de părăsire a teritoriului României nu poate fi emisă împotriva cetăţenilor Uniunii Europene şi a membrilor de familie ai acestora, dacă:

a) cetăţeanul Uniunii Europene desfăşoară activităţi dependente sau independente;

b) cetăţeanul Uniunii Europene dovedeşte prin orice mijloc că este în căutarea unui loc de muncă şi că are posibilităţi reale de a fi angajat.“

34. Capitolul III „Restrângerea dreptului la liberă circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor Uniunii Europene şi a membrilor familiilor lor“ se renumerotează şi devine capitolul IV, iar capitolul IV „Dispoziţii finale“ se renumerotează şi devine capitolul V. 

35. La articolul 25, alineatul (2), partea introductivă a alineatului (3) şi alineatul (6) vor avea următorul cuprins:

„(2) Împotriva cetăţenilor Uniunii Europene sau membrilor de familie ai acestora, indiferent de cetăţenie, care au drept de rezidenţă permanentă, se pot dispune, în condiţiile legii, măsuri specifice de restrângere a dreptului la liberă circulaţie numai dacă reprezintă un pericol iminent pentru ordinea publică şi securitatea naţională. 

(3) Dreptul la liberă circulaţie pe teritoriul României, în cazul următoarelor categorii de cetăţeni ai Uniunii Europene, poate fi restrâns numai pentru motive imperative de securitate naţională:

............................................................................................ 

(6) Decizia de restrângere a dreptului de liberă circulaţie se comunică cetăţeanului Uniunii Europene sau membrului de familie al acestuia, în scris, de către autoritatea care a dispus o astfel de măsură, în condiţiile legii. Decizia trebuie să conţină motivele care au stat la baza dispunerii unei astfel de măsuri, implicaţiile acesteia pentru persoana în cauză, informaţii privind instanţa unde poate fi atacată decizia şi termenul de introducere a acţiunii şi, dacă este cazul, termenul în care cetăţeanul Uniunii Europene sau membrul de familie al acestuia trebuie să părăsească teritoriul României.“

36. După alineatul (4) al articolului 25 se introduce un nou alineat, alineatul (4¹), cu următorul cuprins:

(4¹) Dispunerea oricărei măsuri de restrângere a dreptului de liberă circulaţie pe teritoriul României al cetăţenilor Uniunii Europene şi al membrilor familiilor lor trebuie luată numai cu respectarea principiului proporţionalităţii şi trebuie să aibă la bază exclusiv comportamentul persoanei în cauză. Acest comportament trebuie să reprezinte o ameninţare reală, actuală şi suficient de gravă pentru valorile fundamentale ale societăţii. O astfel de măsură nu poate fi bazată exclusiv pe existenţa unei condamnări penale anterioare.“

37. După alineatul (6) al articolului 25 se introduce un nou alineat, alineatul (7), cu următorul cuprins:

„(7) Instanţa care judecă acţiunea introdusă împotriva unei decizii de restrângere a dreptului la liberă circulaţie analizează legalitatea deciziei, respectarea principiului proporţionalităţii măsurii dispuse şi a condiţiilor stabilite la alin. (1)–(6), precum şi faptele şi circumstanţele care justifică măsura dispusă.“

38. La articolul 26, litera b) va avea următorul cuprins:

„b) îndepărtarea de pe teritoriul României pentru motive de sănătate publică;“. 

39. După alineatul (3) al articolului 27 se introduce un nou alineat, alineatul (3¹), cu următorul cuprins:

„(3¹) Prin ordonanţa prevăzută la alin. (3) procurorul poate dispune şi luarea în custodie publică a persoanei în cauză, aplicându-se în mod corespunzător prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu privire la luarea în custodie publică.“

40. La articolul 27, alineatul (4) va avea următorul cuprins:

„(4) Dreptul de rezidenţă al străinului încetează de drept de la data emiterii ordonanţei de declarare ca indezirabil.“

41. La articolul 29, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Exercitarea căii de atac prevăzute la alin. (1) suspendă punerea în executare a ordonanţei de declarare ca indezirabil, cu excepţia situaţiei în care măsura are caracter de urgenţă, având la bază o ameninţare iminentă la adresa securităţii naţionale. Caracterul de urgenţă este stabilit de procuror prin ordonanţa emisă în condiţiile art. 27 alin. (3).“

42. După alineatul (2) al articolului 29 se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

„(3) Exercitarea căii de atac prevăzute la alin. (1) nu are efect suspensiv asupra măsurii de luare în custodie publică, dispusă prin ordonanţa de declarare ca indezirabil.“

43. După articolul 29 se introduce un nou articol, articolul 29¹, cu următorul cuprins:

„Art. 29¹. – (1) După împlinirea a jumătate din perioada interdicţiei dispuse în condiţiile art. 27 sau după 3 ani de la data dispunerii acesteia, persoana declarată indezirabilă poate solicita ridicarea interdicţiei. 

(2) Ridicarea interdicţiei se poate dispune luându-se în considerare schimbările survenite faţă de împrejurările care au determinat dispunerea acesteia. 

(3) Cererea de ridicare a interdicţiei se depune la curtea de apel pe lângă care funcţionează parchetul din cadrul căruia face parte procurorul care a dispus această măsură. Cererea se judecă în camera de consiliu. 

(4) Instanţa soluţionează cauza de urgenţă şi cu precădere. 

(5) Hotărârea prevăzută la alin. (4) este supusă recursului. Hotărârea instanţei de recurs este definitivă şi irevocabilă. 

(6) Prezenţa procurorului este obligatorie la toate şedinţele de judecată. 

(7) Hotărârile rămase definitive se comunică Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră şi Autorităţii pentru străini.“

44. La articolul 30, alineatele (2) şi (3) vor avea următorul cuprins:

„(2) Instanţa poate dispune interzicerea intrării pe teritoriul României persoanei împotriva căreia s-a dispus măsura expulzării, pe o perioadă cuprinsă între 1 şi 5 ani. 

Perioada de interdicţie curge de la data ieşirii din ţară. 

(3) În cazul membrilor de familie care nu sunt cetăţeni ai Uniunii Europene, aflaţi în situaţia prevăzută la alin. (1), la propunerea Autorităţii pentru străini, procurorul anume desemnat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti poate dispune ca, până la efectuarea expulzării, persoana să fie luată în custodie publică, aplicându-se în mod corespunzător prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu privire la luarea în custodie publică şi, după caz, la tolerarea rămânerii pe teritoriul României.“

45. La articolul 30, alineatul (4) se abrogă. 

46. La articolul 31, alineatul (3) se abrogă. 

47. După articolul 31 se introduc două noi articole, articolele 31¹ şi 31², cu următorul cuprins:

„Art. 31¹. – (1) Dacă măsura de expulzare, aşa cum este prevăzută la art. 30 alin. (1), este pusă în aplicare după o perioadă mai mare de 2 ani de la data la care a fost dispusă, la cererea Autorităţii pentru străini, instanţa de executare va verifica dacă persoana în cauză mai reprezintă o ameninţare reală şi prezentă la ordinea publică sau securitatea naţională ori dacă au intervenit schimbări materiale în circumstanţele care au determinat dispunerea măsurii de expulzare. 

(2) Instanţa se va pronunţa asupra menţinerii sau revocării măsurii de siguranţă a expulzării în termen de 3 zile lucrătoare de la data sesizării. La şedinţa de judecată, prezenţa procurorului este obligatorie. Hotărârea este definitivă şi irevocabilă. 

Art. 31². – (1) După împlinirea a jumătate din perioada interdicţiei dispuse în condiţiile art. 30 alin. (2), persoana expulzată poate solicita ridicarea interdicţiei. 

(2) Ridicarea interdicţiei se poate dispune luându-se în considerare schimbările survenite faţă de împrejurările care au determinat dispunerea acesteia. 

(3) Cererea de ridicare a interdicţiei se depune la instanţa care a dispus această măsură. Cererea se judecă în camera de consiliu. 

(4) Instanţa soluţionează cauza de urgenţă şi cu precădere. 

(5) Hotărârea prevăzută la alin. (4) este supusă recursului. Hotărârea instanţei de recurs este definitivă şi irevocabilă. 

(6) Hotărârile rămase definitive se comunică Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră şi Autorităţii pentru străini.“

48. Titlul secţiunii a 4-a „Alte măsuri restrictive“ a capitolului IV va avea următorul cuprins:

„Îndepărtarea de pe teritoriul României pentru motive de sănătate publică“

49. La articolul 32, alineatele (1), (2) şi (4) vor avea următorul cuprins:

„Art. 32. – (1) Măsura îndepărtării de pe teritoriul României pentru motive de sănătate publică a cetăţenilor Uniunii Europene sau a membrilor de familie ai acestora poate fi dispusă de Autoritatea pentru străini, la solicitarea structurilor specializate ale Ministerului Sănătăţii Publice, numai în cazul în care, pe baza analizelor medicale efectuate de către persoana în cauză la un interval de cel mult 3 luni de la intrarea pe teritoriul României, se constată existenţa unei afecţiuni dintre cele stabilite potrivit prevederilor alin. (3). 

(2) Efectuarea analizelor prevăzute la alin. (1) de către persoana în cauză este scutită de taxe şi poate fi dispusă de structurile specializate ale Ministerului Sănătăţii Publice numai în cazul în care există indicii temeinice că, la data intrării pe teritoriul României, suferea de una dintre afecţiunile stabilite potrivit alin. (3). 

.............................................................................................. 

(4) Aplicarea măsurii îndepărtării de pe teritoriul României a persoanei aflate în situaţia prevăzută la alin. (1) se face prin escortarea acesteia până la frontieră de către personalul Autorităţii pentru străini.“

50. După secţiunea a 4-a a capitolului IV se introduce o nouă secţiune, secţiunea a 5-a „Contravenţii“, cuprinzând articolul 32¹, cu următorul cuprins:

„Art. 32¹ – (1) Neîndeplinirea oricăreia dintre obligaţiile stabilite la art. 9, 10, 15, 16 şi la art. 19 alin. (1) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 25 lei la 50 lei. 

(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către lucrători anume desemnaţi din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. 

(3) În cazul contravenţiilor prevăzute la alin. (1), contravenientul poate achita în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzute la alin. (1), agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal. 

(4) Contravenţiei prevăzute la alin. (1) îi sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.“

51. După articolul 33 se introduce un nou articol, articolul 33¹, cu următorul cuprins:

„Art. 33¹. – (1) Forma şi conţinutul documentelor care se eliberează cetăţenilor Uniunii Europene şi membrilor de familie ai acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. 

(2) Pentru aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, Ministerul Administraţiei şi Internelor va elabora norme metodologice, care vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului.“

Art. II. – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 21 iulie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 260/2005, cu modificările şi completările aduse prin prezenta ordonanţă, se va republica, după aprobarea acesteia prin lege, dându-se textelor o nouă numerotare. 

Art. III. – Prezenta ordonanţă intră în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană. 

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul administraţiei şi internelor,

Vasile Blaga

Ministrul afacerilor externe,

Mihai Răzvan Ungureanu

p. Ministrul integrării europene,

Adrian Ciocănea,

secretar de stat

Ministrul sănătăţii publice,

Gheorghe Eugen Nicolăescu

Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei,

Gheorghe Barbu

Ministrul educaţiei şi cercetării,

Mihail Hărdău

Ministrul finanţelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

 

Bucureşti, 19 iulie 2006. 

Nr. 30.