Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 − Republicare*)

M. Of. nr. 1136 din 1 decembrie 2004

 

O R D O N A N Ţ Ă

privind statutul şi regimul refugiaţilor în România

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. − În condiţiile prezentei ordonanţe, străinilor li se poate acorda una dintre următoarele forme de protecţie:

a) statutul de refugiat;

b) protecţie umanitară condiţionată;

c) protecţie umanitară temporară.

Art. 2. − (1) Statutul de refugiat se poate acorda la cerere străinului care, în urma unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe considerente de rasă, religie, naţionalitate, apartenenţă la un anumit grup social sau opinie politică, se află în afara ţării sale de origine şi care nu poate primi sau, ca urmare a acestei temeri, nu doreşte protecţia acestei ţări.

(2) Prin termenul ţară de origine, în cazul unei persoane care deţine mai multe cetăţenii, se înţelege fiecare ţară al cărei cetăţean este, iar în cazul unei persoane fără cetăţenie, ţara în care acesta îşi are domiciliul.

Art. 3. − (1) Statutul de refugiat se acordă, la cerere, şi soţiei sau, după caz, şi soţului, precum şi copiilor minori, cu excepţia cazurilor în care persoanele respective se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 4.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică numai în cazul căsătoriilor încheiate de persoana căreia i s-a recunoscut statutul de refugiat în temeiul art. 2 alin. (1) înainte de intrarea pe teritoriul României.

Art. 4. − Nu se acordă statutul de refugiat străinului care:

a) a comis o infracţiune contra păcii şi omenirii ori o infracţiune la care se referă convenţiile internaţionale la care România este parte;

b) a comis o infracţiune gravă de drept comun în afara României înainte de a fi admis pe teritoriul acesteia ca refugiat;

c) a comis fapte care sunt contrare scopurilor şi principiilor enunţate în Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Art. 5. − Protecţia umanitară condiţionată se poate acorda străinului care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 2 alin. (1) şi cu privire la care există motive serioase să se creadă că, dacă va fi returnat în ţara de origine, riscă să sufere o vătămare a drepturilor sale constând în:

1. condamnarea la pedeapsa cu moartea sau executarea unei astfel de pedepse; sau

2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; sau

3. o ameninţare serioasă, individuală, la adresa vieţii sau integrităţii, ca urmare a violenţei generalizate în situaţii de conflict armat intern sau internaţional, dacă solicitantul face parte din populaţia civilă.

Art. 6. − (1) În perioade de conflicte armate, în care România nu este angajată, se poate acorda protecţie umanitară temporară persoanelor care provin din zonele de conflict.

(2) Guvernul stabileşte măsurile şi perioada pentru care se acordă protecţia prevăzută la alin. (1).

CAPITOLUL II

Procedura acordării statutului de refugiat

SECŢIUNEA 1

Procedura ordinară

Art. 7. − (1) O persoană este considerată solicitant al statutului de refugiat din momentul manifestării de voinţă, exprimată în scris sau oral în faţa autorităţilor competente, din care să rezulte că aceasta solicită protecţia statului român pentru unul dintre motivele prevăzute de prezenta ordonanţă.

(2) Pentru acordarea statutului de refugiat în România străinul se adresează personal cu o cerere scrisă Oficiului Naţional pentru Refugiaţi din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor sau organelor teritoriale ale Ministerului Administraţiei şi Internelor.

(3) Cererea de acordare a statutului de refugiat se depune de îndată ce:

a) solicitantul s-a prezentat într-un punct de control pentru trecerea frontierei de stat;

b) solicitantul a intrat pe teritoriul României;

c) au survenit evenimente în ţara de origine a solicitantului, care îl determină să ceară protecţie, pentru străinul cu drept de şedere în România.

Art. 8. − Împotriva solicitantului statutului de refugiat nu pot fi luate măsuri de expulzare sau de returnare forţată de la frontieră ori de pe teritoriul României, atâta vreme cât nu există o dispoziţie executorie de părăsire a teritoriului, cuprinsă în hotărârea de respingere a cererii sale de acordare a statutului de refugiat.

Art. 9. − (1) În cazul străinului minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani, interesele acestuia sunt susţinute de reprezentantul său legal, iar în lipsa acestuia i se numeşte un reprezentant legal în conformitate cu prevederile legii române.

(2) După împlinirea vârstei de 14 ani minorul poate depune cererea personal şi i se poate numi un reprezentant legal în condiţiile prevăzute de legea română.

(3) Până la numirea unui reprezentant legal Oficiul Naţional pentru Refugiaţi asigură minorului protecţia necesară.

Art. 10. − (1) După primirea cererii de acordare a statutului de refugiat organul teritorial al Ministerului Administraţiei şi Internelor eliberează solicitantului o adeverinţă provizorie, care ţine loc de document temporar de identitate în România şi asigură transportul gratuit până la Oficiul Naţional pentru Refugiaţi.

(2) În cazul în care cererea a fost depusă la organele teritoriale ale Ministerului Administraţiei şi Internelor dintr-un punct de control pentru trecerea frontierei de stat, organele poliţiei de frontieră eliberează documentul prevăzut la alin. (1) numai după ce străinul primeşte permisiunea de a intra pe teritoriul României şi asigură transportul gratuit până la Oficiul Naţional pentru Refugiaţi.

(3) În cazul în care cererea a fost depusă la Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, acesta eliberează solicitantului un document temporar de identitate.

(4) Dacă solicitantul nu dispune de mijloace materiale, Oficiul Naţional pentru Refugiaţi îi poate stabili un loc de reşedinţă şi îi asigură asistenţa materială necesară pentru întreţinere pe întreaga durată a procedurii de acordare a statutului de refugiat.

(5) Pentru motive justificate de interesul public, siguranţa naţională, ordinea publică, protecţia sănătăţii şi moralităţii publice, protecţia drepturilor şi libertăţilor altor persoane − chiar dacă străinul are mijloace materiale necesare pentru întreţinere − Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, pe toată durata procedurii de acordare a statutului de refugiat, îi poate stabili un loc de reşedinţă şi poate dispune transportarea lui cu însoţitor în acel loc, la solicitarea autorităţilor competente.

Art. 11. − (1) În cazul în care străinul a tranzitat anterior o ţară terţă sigură şi i s-a oferit deja protecţia în acea ţară sau a avut ocazia, la frontieră ori pe teritoriul acesteia, să contacteze autorităţile pentru a obţine protecţie, Oficiul Naţional pentru Refugiaţi poate decide retrimiterea străinului în ţara respectivă, fără analizarea pe fond a cererii sale.

(2) Oficiul Naţional pentru Refugiaţi poate analiza cererea depusă de străin chiar dacă acesta se află în situaţia prevăzută la alin. (1), cu acordul expres al solicitantului.

Art. 12. − Sunt considerate ţări terţe sigure statele membre ale Uniunii Europene, precum şi alte state stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, la propunerea Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, cu respectarea următoarelor condiţii:

a) pe teritoriile lor viaţa sau libertatea solicitantului nu este şi nu va fi ameninţată, în sensul art. 33 din Convenţia privind statutul refugiaţilor, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951, la care România a aderat prin Legea nr. 46/1991;

b) pe teritoriile lor străinul nu riscă să fie supus torturii sau tratamentelor inumane ori degradante;

c) în ţările respective străinului i se asigură protecţie efectivă împotriva returnării în ţara de origine, în sensul prevederilor Convenţiei privind statutul refugiaţilor, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951, precum şi în baza informărilor efectuate de Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi cu privire la practica aplicării principiului nereturnării.

Art. 13. − (1) Intervievarea, analizarea motivelor invocate şi decizia asupra cererilor sunt de competenţa Oficiului Naţional pentru Refugiaţi.

(2) Aceste activităţi sunt realizate de funcţionarii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi anume desemnaţi.

(3) Numirea funcţionarilor se face prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.

(4) În procesul decizional funcţionarii prevăzuţi la alin. (2) au dreptul de a consulta experţi.

(5) Ministerul Afacerilor Externe furnizează periodic materiale de sinteză referitoare la situaţia din ţările de origine ale solicitanţilor statutului de refugiat, precum şi răspunsuri la solicitările punctuale ale Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, necesare în vederea soluţionării cererilor de acordare a statutului de refugiat.

(6) Oficiul Naţional pentru Refugiaţi consultă Ministerul Afacerilor Externe în vederea stabilirii ţărilor unde în general nu există risc serios de persecuţie şi ţărilor terţe sigure.

Art. 14. − (1) Până la soluţionarea cererii sale prin hotărâre definitivă şi irevocabilă străinul care solicită acordarea statutului de refugiat are următoarele drepturi şi obligaţii:

a) dreptul de şedere în România, până la expirarea unui termen de 15 zile de la momentul în care hotărârea de respingere pronunţată cu privire la cererea sa a devenit executorie, cu excepţia cererilor respinse ca evident nefondate în urma soluţionării acestora în cadrul procedurilor accelerate, caz în care dreptul de şedere încetează de îndată ce hotărârea a devenit executorie;

b) dreptul de a fi asistat sau reprezentat de un avocat şi de a i se asigura, în mod gratuit, un interpret, pe întreaga durată a procedurii de acordare a statutului de refugiat;

c) dreptul de a fi consiliat şi asistat de un reprezentant al organizaţiilor neguvernamentale, române sau străine, în orice fază a procedurii de acordare a statutului de refugiat;

d) dreptul de a fi informat, într-o limbă pe care o cunoaşte, în momentul depunerii cererii, cu privire la drepturile şi obligaţiile pe care le are pe parcursul procedurii de acordare a statutului de refugiat;

e) dreptul la protecţia datelor personale şi a oricăror alte detalii în legătură cu cererea sa;

f) dreptul de a i se elibera un document temporar de identitate;

g) dreptul la asigurarea transportului în condiţiile prevăzute la art. 10 alin. (1) şi (2), la asistenţa necesară pentru întreţinere, în condiţiile prevăzute la art. 10 alin. (4), precum şi la asistenţa medicală primară şi spitalicească de urgenţă gratuită;

h) dreptul de a fi cazat în centrele de primire şi cazare, aflate în subordinea Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, în limita locurilor disponibile, până la încetarea dreptului său de şedere, pentru solicitantul statutului de refugiat care nu dispune de mijloacele materiale necesare pentru întreţinere;

i) obligaţia de a prezenta organelor teritoriale ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, în scris, cererea motivată cuprinzând datele indicate de organul la care o depune, precum şi de a se supune fotografierii şi amprentării;

j) obligaţia de a urmări stadiul procedurii şi de a declara orice schimbare de reşedinţă;

k) obligaţia de a preda documentul pentru trecerea frontierei, urmând să primească documentul prevăzut la art. 10 alin. (1);

l) obligaţia de a răspunde la solicitările organelor cu atribuţii în domeniul acordării statutului de refugiat şi de a furniza acestora informaţii complete şi reale cu privire la persoană şi la cererea sa;

m) obligaţia de a nu părăsi localitatea de reşedinţă fără autorizarea Oficiului Naţional pentru Refugiaţi;

n) obligaţia de a se prezenta la examenele medicale ce îi sunt stabilite;

o) obligaţia de a respecta legile statului român, precum şi măsurile dispuse de organele române competente în materie de refugiaţi.

(2) Solicitanţii statutului de refugiat, care nu dispun de mijloacele materiale necesare pentru întreţinere, beneficiază de hrană în limita sumei de 25.000 lei/persoană/zi, de cazare în limita sumei de 15.000 lei/persoană/zi şi de alte cheltuieli, în limita sumei de 5.000 lei/persoană/zi, la cererea acestora, sume ce se asigură de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

(3) În cursul execuţiei bugetului de stat, în funcţie de posibilităţile financiare, la o creştere a ratei inflaţiei de cel puţin 10% faţă de ultima lună când s-a efectuat o actualizare a cuantumurilor de mai sus, acestea se majorează cu rata inflaţiei, prin hotărâre a Guvernului.

(4) Dacă străinul care solicită acordarea statutului de refugiat este cazat în centrele de primire şi cazare ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, suma prevăzută la alin. (2) referitoare la cazare nu se acordă.

(5) Sumele necesare transportului gratuit până la locul de reşedinţă prevăzut la art. 10 alin. (1) şi (2) se asigură din bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

(6) Fondurile băneşti pentru asistenţa medicală primară şi spitalicească de urgenţă gratuită prevăzută la alin. (1) lit. g) se asigură de la bugetul de stat şi se alocă Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Art. 15. − (1) În urma analizării cererii, în termen de 30 de zile de la primirea acesteia funcţionarul prevăzut la art. 13 alin. (2) poate hotărî:

a) acordarea statutului de refugiat;

b) acordarea protecţiei umanitare condiţionate;

c) respingerea cererii de acordare a statutului de refugiat.

(2) Dacă soluţionarea cererii necesită o documentare suplimentară, termenul prevăzut la alin. (1) se prelungeşte cu cel mult 30 de zile.

(3) Admiterea sau respingerea cererii de acordare a statutului de refugiat de face prin hotărâre, care se comunică de îndată, în scris, solicitantului, prin comunicare directă de către reprezentanţii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi sau prin trimitere poştală la ultima reşedinţă declarată a acestuia.

(4) Hotărârea de acordare a protecţiei umanitare condiţionate cuprinde şi motivele neacordării statutului de refugiat.

(5) Hotărârea de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat cuprinde motivele corespunzătoare pentru fiecare formă de protecţie prevăzută la art. 2, 3 sau 5, precum şi dispoziţia de a părăsi teritoriul României în termen de 15 zile de la data la care aceasta a devenit executorie.

Art. 16. − (1) Împotriva hotărârii prevăzute la art. 15 alin. (3) se poate face plângere în termen de 10 zile de la data primirii dovezii de comunicare sau a documentului prin care se constată că solicitantul nu se mai află la ultima reşedinţă declarată. Introducerea plângerii în termenul menţionat suspendă executarea dispoziţiei de părăsire a teritoriului României.

(2) În cazul minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani, plângerea se depune de către reprezentantul său legal, iar minorul cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani poate depune plângere personal sau prin reprezentantul său legal.

(3) Plângerea se soluţionează de către judecătoria în a cărei rază teritorială se află structura competentă a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi care a emis hotărârea.

(4) Plângerea se depune la Oficiul Naţional pentru Refugiaţi şi va fi însoţită de copia de pe hotărârea de respingere a cererii de acordare a unei forme de protecţie.

(5) Plângerea se înaintează de îndată instanţei competente, care o va soluţiona în termen de 30 de zile.

(6) Instanţa se pronunţă printr-o hotărâre motivată.

(7) Împotriva hotărârii instanţei, contestatarul sau Oficiul Naţional pentru Refugiaţi poate declara recurs în termen de 5 zile de la pronunţare. Declararea recursului în termen suspendă executarea dispoziţiei de părăsire a teritoriului.

(8) Recursul se judecă în termen de 30 de zile de la înregistrarea sa pe rolul instanţei de recurs.

(9) Hotărârile instanţei de fond nerecurate în termenul legal şi hotărârile pronunţate în recurs sunt irevocabile şi executorii.

(10) Plângerea, precum şi celelalte acte de procedură privind soluţionarea acesteia sunt scutite de taxa de timbru.

Art. 17. − (1) Străinul este obligat să părăsească teritoriul României în termen de 15 zile de la data la care dispoziţia de părăsire a teritoriului, pronunţată în hotărârea de respingere a cererii sale de acordare a statutului de refugiat, a devenit executorie.

(2) În cazul în care, din motive obiective, străinul nu poate părăsi teritoriul României în termenul prevăzut la alin. (1), Ministerul Administraţiei şi Internelor acordă acestuia dreptul de şedere în ţară, în condiţiile prevăzute de reglementările legale privind regimul străinilor în România.

(3) O nouă cerere de acordare a statutului de refugiat poate fi depusă numai dacă a fost pronunţată o hotărâre definitivă şi irevocabilă asupra cererii anterioare şi numai dacă sunt îndeplinite alternativ următoarele condiţii:

a) pe parcursul procedurii de soluţionare a cererii anterioare au apărut elemente noi care nu au putut fi prezentate, din motive neimputabile solicitantului, cu condiţia ca aceste elemente să nu fie rezultatul unor acţiuni provocate în scopul obţinerii unei forme de protecţie din partea statului român. Solicitantul este obligat să facă dovada existenţei noilor motive invocate şi a imposibilităţii prezentării lor cu ocazia soluţionării cererii anterioare;

b) au survenit transformări de ordin politic, social, militar sau legislativ în ţara de origine, de natură a avea consecinţe grave pentru solicitant.

(4) Soluţionarea unei noi cereri depuse în condiţiile alin. (3) se face de către funcţionarul prevăzut la art. 13 alin. (2), altul decât cel care s-a pronunţat în cadrul procedurii de soluţionare a cererii anterioare.

(5) Hotărârea se pronunţă în termen de 5 zile, numai în baza noii cereri depuse, motivate corespunzător, şi a documentaţiei prezentate anterior de solicitant şi se comunică, în scris, de îndată acestuia.

(6) Hotărârea prin care se acordă accesul la soluţionarea unei noi cereri de acordare a statutului de refugiat are ca efect şi anularea dispoziţiei de a părăsi teritoriul României, prevăzută în hotărârea anterioară, solicitantul urmând să beneficieze de drepturile prevăzute la art. 14.

(7) Împotriva hotărârii prin care a fost respinsă ca inadmisibilă o nouă cerere de acordare a statutului de refugiat se poate face plângere.

(8) Soluţionarea plângerii prevăzute la alin. (7) se face potrivit prevederilor art. 16.

SECŢIUNEA a 2-a

Procedura accelerată

Art. 18. − (1) Fac obiectul procedurii accelerate:

a) cererile evident nefondate;

b) cererile persoanelor care, prin activitatea ori prin apartenenţa lor la o anumită grupare, prezintă un pericol pentru siguranţa naţională ori pentru ordinea publică în România;

c) cererile persoanelor care provin dintr-o ţară unde, în general, nu există risc serios de persecuţie.

(2) De asemenea, pot face obiectul procedurii accelerate şi cererile persoanelor care se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 4.

(3) Cererile de acordare a statutului de refugiat minorilor neînsoţiţi nu pot fi soluţionate în procedură accelerată.

Art. 19. − (1) Cererea pentru acordarea statutului de refugiat este considerată evident nefondată dacă se constată:

a) lipsa de fundament a invocării unei temeri de persecuţie în ţara de origine, în condiţiile art. 2 alin. (1);

b) inducerea în eroare, în mod deliberat, a organelor cu competenţe în materie de refugiaţi ori recurgerea în mod abuziv, cu rea-credinţă, la procedura de acordare a statutului de refugiat.

(2) Lipsa de fundament a invocării unei temeri de persecuţie în ţara de origine există în următoarele cazuri:

a) solicitantul nu invocă nici o temere de persecuţie în sensul art. 2 alin. (1);

b) solicitantul nu oferă date sau informaţii în sensul că ar fi expus unei temeri de persecuţie ori relatările sale nu conţin detalii circumstanţiale sau personale;

c) cererea este evident lipsită de credibilitate, în sensul că relatarea solicitantului este incoerentă, contradictorie sau flagrant neadevărată faţă de situaţia din ţara sa de origine;

d) solicitantul avea posibilitatea refugiului intern, recunoscută şi de Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi.

(3) Inducerea în eroare, în mod deliberat, a organelor cu competenţe în materie de refugiaţi ori recurgerea abuzivă la procedura de acordare a statutului de refugiat există în toate cazurile în care solicitantul, fără a oferi o explicaţie plauzibilă, se află în una dintre următoarele situaţii:

a) a depus cererea sub o identitate falsă sau a prezentat documente false ori falsificate, susţinând că sunt autentice;

b) după depunerea cererii, în mod deliberat a prezentat elemente false în legătură cu aceasta;

c) cu rea-credinţă a distrus, a deteriorat, a aruncat sau a înstrăinat documentul pentru trecerea frontierei sau un document relevant pentru cererea sa, fie pentru a-şi stabili o identitate falsă în scopul solicitării şi acordării statutului de refugiat, fie pentru a îngreuna soluţionarea cererii sale;

d) în mod deliberat a ascuns faptul că a mai depus anterior o cerere pentru acordarea statutului de refugiat în una sau mai multe ţări, în special atunci când s-a folosit de o identitate falsă.

e) a depus o cerere pentru acordarea statutului de refugiat, cu scopul evident de a împiedica punerea iminentă în executare a unei măsuri dispuse de autorităţile competente, de scoatere din ţară sau de expulzare, deşi anterior dispunerii unei astfel de măsuri a avut posibilitatea să depună o asemenea cerere;

f) a încălcat în mod flagrant obligaţiile prevăzute la art. 14;

g) a depus cererea pentru acordarea statutului de refugiat după ce anterior unei examinări, care conţine garanţiile procedurale adecvate şi în conformitate cu prevederile Convenţiei privind statutul refugiaţilor, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951, i s-a respins o astfel de cerere într-o ţară terţă sigură.

(4) Motivele enumerate la alin. (1) nu pot să prevaleze temerii bine întemeiate de persecuţie conform art. 2 alin. (1).

Art. 20. − (1) Sunt considerate ţări în care în general nu există risc serios de persecuţie, în sensul art. 2 alin. (1), statele membre ale Uniunii Europene, precum şi alte state stabilite, la propunerea Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, pe baza următoarelor criterii:

a) numărul cererilor pentru acordarea statutului de refugiat formulate de cetăţenii ţării respective şi coeficienţii de acordare a acestui statut;

b) situaţia respectării drepturilor fundamentale ale omului;

c) funcţionarea principiilor democratice, a pluralismului politic şi a alegerilor libere, precum şi existenţa unor instituţii democratice funcţionale, care să asigure garantarea şi respectarea drepturilor fundamentale ale omului;

d) existenţa unor factori de stabilitate.

(2) Pot fi luate în considerare şi alte criterii de evaluare decât cele prevăzute la alin. (1).

(3) Cererea străinului care provine dintr-o ţară în care în general nu există un risc de persecuţie este respinsă ca evident nefondată, cu excepţia cazului în care situaţia de fapt sau dovezile prezentate de solicitant arată existenţa unei temeri bine întemeiate de persecuţie în sensul art. 2 alin. (1); în acest caz solicitantul primeşte accesul la procedura prevăzută la art. 7−17.

Art. 21. − (1) Funcţionarul prevăzut la art. 13 alin. (2), după efectuarea interviului şi analizarea motivelor invocate pentru acordarea statutului de refugiat, se pronunţă în termen de 3 zile de la primirea cererii.

(2) În cazul în care a fost pronunţată o hotărâre de respingere a cererii ca evident nefondată sau în temeiul art. 4, termenul de depunere a plângerii este de 2 zile de la comunicare.

(3) Plângerea este de competenţa judecătoriei în a cărei rază teritorială se află structura competentă a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi care a emis hotărârea şi suspendă executarea dispoziţiei de părăsire a teritoriului.

(4) Instanţa soluţionează plângerea în termen de 10 zile şi pronunţă o hotărâre motivată, prin care:

a) respinge plângerea pentru cel puţin unul dintre motivele prevăzute la art. 19 alin. (1);

b) admite plângerea şi dispune ca structura competentă a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi care a emis hotărârea să analizeze cererea în procedură ordinară.

(5) Hotărârea instanţei este definitivă şi irevocabilă.

SECŢIUNEA a 3-a

Procedura în cazul cererilor pentru acordarea statutului de refugiat depuse în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat

Art. 22. − (1) Cererea depusă la organele teritoriale ale Ministerului Administraţiei şi Internelor dintr-un punct de control pentru trecerea frontierei de stat este înaintată de îndată structurii competente a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, care o analizează şi pronunţă o hotărâre în termen de două zile de la primire.

(2) Funcţionarul prevăzut la art. 13 alin. (2), după efectuarea interviului şi analizarea motivelor invocate pentru acordarea statutului de refugiat, în raport cu datele privind situaţia din ţara de origine, poate hotărî:

a) acordarea unei forme de protecţie şi a dreptului de a intra în România, dacă solicitantul se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 2, 3 sau 5;

b) acordarea dreptului de a intra în România şi de a avea acces la procedura ordinară de soluţionare a cererii sale de acordare a statutului de refugiat, dacă cererea sa nu poate fi respinsă pentru unul dintre motivele prevăzute la art. 19 alin. (1);

c) respingerea cererii ca nefondată.

(3) Împotriva hotărârii de respingere a cererii străinul poate depune o plângere în termen de două zile de la comunicare.

(4) Plângerea se depune la structura Oficiului Naţional pentru Refugiaţi care a emis hotărârea, care o înaintează de îndată judecătoriei în a cărei rază teritorială se află.

(5) Instanţa soluţionează plângerea în termen de 5 zile şi pronunţă o hotărâre motivată, prin care:

a) respinge plângerea pentru cel puţin unul dintre motivele prevăzute la art. 19 alin. (1);

b) admite plângerea, dispune ca structura competentă a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi care a emis hotărârea să analizeze cererea în procedură ordinară şi permite accesul solicitantului în teritoriu.

(6) În cazurile prevăzute la alin. (5) hotărârea instanţei este irevocabilă.

Art. 23. − (1) Străinul care solicită acordarea statutului de refugiat în România rămâne în zona de tranzit din punctul de control pentru trecerea frontierei de stat până la primirea hotărârii de aprobare a intrării în România sau, după caz, până la rămânerea definitivă şi executorie a hotărârii de respingere a cererii pentru acordarea statutului de refugiat, dar nu mai mult de 20 de zile de la intrarea în zona de tranzit.

(2) Prin zonă de tranzit, în sensul prezentei ordonanţe, se înţelege suprafaţa situată la frontiera de stat ori în apropierea acesteia, destinată staţionării persoanelor care nu au primit aprobarea de intrare în teritoriu, mijloacelor de transport şi bunurilor până la stabilirea regimului lor juridic la trecerea frontierei de stat. În cazul aeroporturilor internaţionale, prin zonă de tranzit se înţelege suprafaţa situată între punctul de îmbarcare/debarcare şi locul unde se efectuează controlul pentru trecerea frontierei.

(3) Solicitantul statutului de refugiat poate fi cazat în centre speciale de primire şi cazare aflate în apropierea punctelor de control pentru trecerea frontierei de stat, stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor şi având regimul juridic al zonei de tranzit.

(4) Solicitantul statutului de refugiat, cazat în centrele prevăzute la alin. (3), beneficiază gratuit de masă în natură, în următoarele condiţii:

a) în limita a 3.645 calorii pentru solicitantul statutului de refugiat, major ori minor în vârstă de peste un an;

b) în limita a 4.505 calorii pentru solicitanta statutului de refugiat, însărcinată între lunile a V-a şi a IX-a inclusiv sau care a născut şi nu alăptează copilul, pentru o perioadă de 12 luni de la naştere;

c) în limita a 4.800 calorii pentru solicitanta statutului de refugiat care a născut şi alăptează copilul în vârstă de până la un an;

d) în limita a 1.190 calorii pentru fiecare copil în vârstă de 0−6 luni care se află împreună cu unul sau cu ambii părinţi solicitanţi ai statutului de refugiat;

e) în limita a 1.650 calorii pentru fiecare copil în vârstă de 6−12 luni care se află împreună cu unul sau cu ambii părinţi solicitanţi ai statutului de refugiat.

(5) Persoanelor prevăzute la alin. (4) nu li se aplică dispoziţiile art. 14 alin. (2) referitoare la sumele cuvenite pentru masă.

(6) După expirarea termenului prevăzut la alin. (1), dacă cererea nu este soluţionată printr-o hotărâre definitivă şi executorie, străinului i se permite intrarea în ţară.

(7) Pe perioada în care se află în punctul de control pentru trecerea frontierei de stat, solicitantul statutului de refugiat are dreptul la asistenţă juridico-socială şi la ajutoare umanitare din partea organizaţiilor neguvernamentale cu atribuţii în materie de refugiaţi, precum şi din partea reprezentanţei din România a Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi şi, de asemenea, are drepturile şi obligaţiile prevăzute la art. 14, cu excepţia celor care intră în contradicţie cu prevederile acestei proceduri.

CAPITOLUL III

Drepturile şi obligaţiile refugiaţilor şi ale persoanelor care au dobândit o formă de protecţie

Art. 24. − (1) Acordarea statutului de refugiat sau a unei alte forme de protecţie conferă beneficiarului următoarele drepturi:

a) să rămână pe teritoriul României şi să obţină documentele corespunzătoare pentru dovedirea identităţii şi pentru trecerea frontierei de stat. Au dreptul la document pentru trecerea frontierei de stat numai refugiaţii şi persoanele cărora li s-a acordat protecţie umanitară condiţionată;

b) să îşi aleagă locul de reşedinţă şi să circule liber, în condiţiile stabilite de lege pentru străin;

c) să fie angajat de persoane fizice sau juridice, să exercite activităţi nesalarizate, să exercite profesiuni libere, să efectueze acte şi fapte de comerţ, precum şi alte acte juridice, în condiţiile legii;

d) să îşi transfere bunurile pe care le-a introdus în România pe teritoriul unei alte ţări, în vederea reinstalării;

e) să beneficieze de tratamentul cel mai favorabil de lege pentru cetăţenii străini, în ceea ce priveşte dobândirea proprietăţilor mobiliare şi imobiliare;

f) să beneficieze de protecţia proprietăţii intelectuale în condiţiile stabilite de lege;

g) să beneficieze de asigurări sociale, ajutor social şi asigurări sociale de sănătate, în condiţiile legii;

h) acces la toate formele de învăţământ, în condiţiile legii;

i) să beneficieze de un tratament egal cu cel acordat cetăţenilor români în ceea ce priveşte libertatea de a practica propria religie şi de instruire religioasă a copiilor săi;

j) să beneficieze de dreptul la protecţie a datelor personale şi a oricăror alte detalii în legătură cu cazul său;

k) să beneficieze de dreptul la asociere în ceea ce priveşte asociaţiile cu scop apolitic şi nelucrativ şi sindicatele profesionale, în condiţiile prevăzute de lege pentru străin;

l) să aibă acces liber la instanţele de judecată şi la asistenţa administrativă;

m) să nu fie expulzat sau returnat, cu excepţia cazurilor impuse de raţiuni de siguranţă naţională sau de ordine publică, iar atunci când se dispun aceste măsuri, cel în cauză să nu poată fi trimis în teritorii unde viaţa sau libertatea i-ar fi ameninţată, pe motive de rasă, religie, naţionalitate, apartenenţă la un anumit grup social sau opinii politice;

n) să primească, la cerere, în limitele disponibilităţilor financiare ale statului, un ajutor rambursabil stabilit la nivelul unui salariu minim brut pe ţară, pentru o perioadă de maximum 6 luni, dacă, din motive obiective, este lipsit de mijloacele de existenţă necesare. Pentru motive bine întemeiate acest ajutor poate fi prelungit pentru încă o perioadă de cel mult 3 luni.

(2) Minorii neînsoţiţi care nu au împlinit vârsta de 18 ani beneficiază de aceeaşi protecţie oferită, în condiţiile legii, minorilor români aflaţi în dificultate.

(3) Fondurile băneşti necesare în vederea acordării ajutorului rambursabil prevăzut la alin. (1) lit. n) sunt asigurate din bugetul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.

Art. 25. − Beneficiarul uneia dintre formele de protecţie prevăzute la art. 2, 3 sau 5 are următoarele obligaţii:

a) să respecte Constituţia României, legile şi celelalte acte normative emise de autorităţile române;

b) să aibă o conduită corectă şi civilizată, să respecte măsurile stabilite de organele române competente în materie de refugiaţi şi să răspundă la solicitările acestora;

c) să evite provocarea oricăror stări conflictuale sau incidente cu populaţia ori comiterea unor fapte ce pot intra sub incidenţa legii penale;

d) să se supună regulilor privind regimul juridic al străinilor, în măsura în care legea nu dispune altfel.

Art. 26. − (1) Persoana care a dobândit o formă de protecţie are obligaţia să ramburseze ajutorul primit potrivit art. 24 alin. (1) lit. n), dacă a realizat venituri care permit acest lucru, fără a fi afectată întreţinerea sa şi a familiei sale.

(2) Sumele rambursate se fac venit la bugetul de stat.

CAPITOLUL IV

Încetarea, retragerea sau anularea unei forme de protecţie

Art. 27. − (1) Forma de protecţie acordată în temeiul art. 2, 3 sau 5 încetează atunci când beneficiarul ei:

a) s-a repus în mod voluntar sub protecţia ţării a cărei cetăţenie o are; sau

b) după ce şi-a pierdut cetăţenia, a redobândit-o în mod voluntar; sau

c) a dobândit o nouă cetăţenie şi se bucură de protecţia statului a cărei cetăţenie a dobândit-o; sau

d) s-a restabilit în mod voluntar în ţara pe care a părăsit-o ori în afara căreia a stat ca urmare a motivelor pentru care a obţinut forma de protecţie; sau

e) nu mai poate continua să refuze protecţia ţării a cărei cetăţenie o are datorită faptului că împrejurările în urma cărora a dobândit una dintre formele de protecţie prevăzute la art. 2, 3 sau 5 au încetat să existe şi nu poate invoca, pentru a motiva acest refuz, motive imperioase ce se referă la persecuţii anterioare;

f) fiind o persoană fără cetăţenie, este în măsură să se întoarcă în ţara în care avea reşedinţa obişnuită, nemaiexistând împrejurările în urma cărora a dobândit una dintre formele de protecţie prevăzute la art. 2, 3 sau 5.

(2) Prevederile alin. (1) lit. e) nu se aplică persoanei căreia i s-a acordat una dintre formele de protecţie prevăzute la art. 2, 3 sau 5 şi care, din motive imperioase ce se referă la persecuţii anterioare, refuză protecţia ţării a cărei cetăţenie o are.

(3) Prevederile alin. (1) lit. f) nu se aplică persoanei căreia i s-a acordat una dintre formele de protecţie prevăzute la art. 2, 3 sau 5 şi care, din motive imperioase ce se referă la persecuţii anterioare, refuză să se întoarcă în ţara în care în mod obişnuit îşi avea reşedinţa.

Art. 28. − (1) Forma de protecţie acordată se anulează în următoarele situaţii:

a) acordarea ei s-a făcut în baza unor declaraţii false sau a fost obţinută de solicitant în mod fraudulos şi nu există alte motive care să conducă la menţinerea formei de protecţie acordate sau la acordarea unei alte forme de protecţie;

b) după acordarea formei de protecţie s-a descoperit că străinul se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 4.

(2) Prevederile alin. (1) lit. b) se aplică numai în cazul străinului care a obţinut statutul de refugiat.

Art. 29. − (1) Funcţionarul prevăzut la art. 13 alin. (2), din oficiu sau la propunerea uneia dintre instituţiile cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale sau al ordinii publice, constată încetarea sau dispune anularea formei de protecţie prin hotărâre motivată.

(2) Constatarea încetării sau dispunerea anulării formei de protecţie nu produce efecte cu privire la membrii de familie ai persoanei cu privire la care a fost emisă hotărârea prevăzută la alin. (1).

(3) În funcţie de motivele care au stat la baza pronunţării hotărârii de încetare sau anulare a formei de protecţie, funcţionarul prevăzut la art. 13 alin. (2) poate dispune, după caz, părăsirea teritoriului.

(4) Împotriva hotărârilor prevăzute la alin. (1) străinul poate face plângere în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă, după caz, în procedură ordinară sau în procedură accelerată.

Art. 30. − Dacă rămâne în continuare pe teritoriul României, persoana căreia i s-a retras ori i s-a anulat forma de protecţie acordată se supune prevederilor legale privind regimul juridic al străinilor în România.

CAPITOLUL V

Oficiul Naţional pentru Refugiaţi

Art. 31. − (1) Autoritatea centrală responsabilă de implementarea politicilor României în domeniul refugiaţilor, precum şi de aplicarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe este Oficiul Naţional pentru Refugiaţi din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, care:

a) are în componenţă structuri centrale şi teritoriale;

b) beneficiază de fonduri bugetare proprii, şeful său având calitatea de ordonator de credite;

c) poate utiliza fonduri băneşti sau bunuri materiale provenite din donaţii şi sponsorizări ori obţinute în baza unor acorduri interne sau internaţionale;

d) are personalitate juridică şi sediul în municipiul Bucureşti;

e) este parte în procesele care au ca obiect cereri de acordare a unei forme de protecţie potrivit procedurilor prevăzute de prezenta ordonanţă.

(2) Pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe se vor înfiinţa, prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, în subordinea Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, centre de primire şi cazare a persoanelor solicitante ale statutului de refugiat şi a refugiaţilor.

(3) Sumele necesare în vederea acoperirii cheltuielilor ocazionate de înfiinţarea, funcţionarea şi întreţinerea centrelor de primire şi cazare se suportă din bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor, în funcţie de costurile efective, în limita fondurilor alocate cu această destinaţie de la bugetul de stat.

Art. 32. − Eliberarea documentelor prevăzute la art. 14 lit. f) şi a celor prevăzute la art. 24 alin. (1) lit. a) este de competenţa Oficiului Naţional pentru Refugiaţi.

Art. 33. − Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Oficiului Naţional pentru Refugiaţi se vor stabili prin regulament aprobat prin hotărâre a Guvernului, în termen de 60 de zile de la data publicării prezentului act normativ în Monitorul Oficial al României, Partea I.

CAPITOLUL VI

Dispoziţii finale şi tranzitorii

Art. 34. − (1) Dispoziţiile prezentei ordonanţe se aplică fără discriminare pe motive de rasă, religie, ţară de origine, cetăţenie, handicap.

(2) Solicitanţilor statutului de refugiat nu li se aplică sancţiuni penale pentru motivul intrării sau şederii ilegale pe teritoriul României.

Art. 35. − Cererilor de acordare a statutului de refugiat sau a unei forme de protecţie în temeiul art. 2, 3 sau 5, depuse înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe, li se aplică în continuare dispoziţiile Legii nr. 15/1996 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, cu modificările ulterioare.

Art. 36. − (1) Statutul personal al străinului care a dobândit o formă de protecţie în temeiul dispoziţiilor prezentei ordonanţe este reglementat de legea ţării de origine.

(2) Drepturile care decurg din statutul personal, dobândite anterior de străinul căruia i-a fost acordată o formă de protecţie în temeiul dispoziţiilor prezentei ordonanţe, sunt recunoscute de statul român, în condiţiile legii.

Art. 37. − Ministerul Administraţiei şi Internelor poate aproba refugiatului, în timpul şederii sale pe teritoriul României, în funcţie de gradul integrării sale în societate, stabilirea domiciliului în ţară, în condiţiile reglementărilor legale privind regimul străinilor în România.

Art. 38. − Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin intermediul Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, împreună cu Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi cu celelalte instituţii publice competente, iniţiază şi derulează, în condiţiile legii, programe pentru integrarea socială a străinilor care au dobândit una dintre formele de protecţie prevăzute la art. 1 lit. a) şi b).

Art. 39. − Prezenta ordonanţă intră în vigoare în termen de 60 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 40. − În vederea aplicării prezentei ordonanţe Ministerul Administraţiei şi Internelor va elabora norme metodologice, care vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului[1], în termen de 60 de zile de la data publicării prezentului act normativ în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 41. − La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abrogă Legea nr. 15/1996 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 5 aprilie 1996; Hotărârea Guvernului nr. 1.182/1996 pentru aplicarea Legii nr. 15/1996 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 26 noiembrie 1996; Hotărârea Guvernului nr. 322/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 25 aprilie 2000; art. 7 şi 8 din Hotărârea Guvernului nr. 417/1991 privind constituirea Comitetului Român pentru Probleme de Migrări, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 31 octombrie 1995, cu modificările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

 

NOTĂ:

Reproducem mai jos prevederile art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 43/2004 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, aprobată prin Legea nr. 176/2004, care nu sunt încorporate în textul republicat al Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000:

„Art. IV. − Cererile depuse anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se soluţionează potrivit prevederilor în vigoare la data depunerii acestora.” (Conform art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 43/2004, aceasta a intrat în vigoare la 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 31 ianuarie 2004).