Legea nr. 93/2009

M. Of. nr. 259 din 21 aprilie 2009

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR                                 SENATUL

 

LEGE

privind instituţiile financiare nebancare

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege. 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

SECŢIUNEA 1

Domeniul de aplicare

Art. 1.  – (1) Prezenta lege reglementează condiţiile minime de acces la activitatea de creditare şi desfăşurarea acesteia pe teritoriul României, prin instituţiile financiare nebancare, în scopul asigurării şi al menţinerii stabilităţii financiare. 

(2) Prevederile prezentei legi se aplică în mod corespunzător şi sucursalelor din România ale instituţiilor financiare având sediul în străinătate, fără a aduce atingere dispoziţiilor alin. (3). 

(3) Nu sunt supuse dispoziţiilor prezentei legi instituţiile financiare care intră sub incidenţa secţiunii a 2-a a cap. IV al titlului I al părţii I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare. 

Art. 2.  – (1) Activitatea de creditare se desfăşoară cu titlu profesional prin instituţii de credit şi prin instituţiile financiare prevăzute la art. 1 alin. (3), în conformitate cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prin instituţii financiare nebancare, în condiţiile stabilite prin prezenta lege, prin legile speciale care le reglementează activitatea şi prin reglementările emise de Banca Naţională a României în aplicarea prezentei legi. 

(2) Este interzisă desfăşurarea cu titlu profesional a activităţii de creditare de alte persoane decât cele prevăzute la alin. (1). 

(3) Achiziţionarea portofoliilor de credite, cu excepţia situaţiei în care creditele sunt încadrate în categoria pierdere, conform reglementărilor în materia clasificării creditelor, sau a cazului în care portofoliile achiziţionate sunt afectate garantării emisiunii de instrumente financiare securizate, este permisă doar entităţilor prevăzute la alin. (1). 

Art. 3.  – (1) Banca Naţională a României este singura autoritate în măsură să decidă dacă activitatea desfăşurată de o entitate este de natura activităţii de creditare cu titlu profesional şi intră sub incidenţa prezentei legi. 

(2) La încadrarea activităţilor de creditare în categoria celor desfăşurate cu titlu profesional, Banca Naţională a României va avea în vedere aspecte precum: desfăşurarea acestora ca activităţi economice de sine stătătoare, orientate spre obţinerea de venituri cu caracter regulat; existenţa unor structuri interne specializate în domeniul creditării care gestionează şi analizează aceste activităţi în mod distinct, pe baza unor reguli prestabilite şi cu luarea în considerare a activităţilor de creditare la proiectarea bugetului societăţii ori la efectuarea de previziuni referitoare la activitatea de ansamblu a societăţii. 

Art. 4.  – În exercitarea competenţelor sale prevăzute de lege, Banca Naţională a României poate prelucra orice date şi informaţii relevante, inclusiv de natura datelor cu caracter personal, în conformitate cu prevederile Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare. 

SECŢIUNEA a 2-a

Definiţii

Art. 5.  – În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) acţionar semnificativ  – persoana fizică, persoana juridică ori grupul de persoane fizice şi/sau juridice care acţionează împreună, ce deţine direct ori indirect o participaţie de 10% ori mai mult din capitalul social al unei entităţi sau din drepturile de vot ori o participaţie care permite exercitarea unei influenţe semnificative asupra gestiunii şi politicii de afaceri ale acesteia;

b) conducători  – persoanele care, potrivit actelor constitutive şi/sau hotărârii organelor statutare, sunt împuternicite să conducă şi să coordoneze activitatea zilnică a instituţiilor financiare nebancare şi sunt învestite cu competenţa de a angaja răspunderea acestor instituţii;

c) instituţii financiare nebancare  – entităţile, altele decât instituţiile de credit, ce desfăşoară activitate de creditare cu titlu profesional, în condiţiile stabilite de lege;

d) notificare  – procedura în cadrul căreia o entitate depune/transmite la Banca Naţională a României documentaţia stabilită prin reglementări, în vederea înscrierii entităţii respective în registrul corespunzător;

e) Registrul general  – registrul deschis şi ţinut de Banca Naţională a României, în care sunt înscrise instituţiile financiare nebancare ce îndeplinesc cerinţele generale prevăzute la secţiunea 1 a cap. II;

f) Registrul special  – registrul deschis şi ţinut de Banca Naţională a României, în care sunt înscrise instituţiile financiare nebancare înscrise în Registrul general, ce se încadrează în criteriile prevăzute de reglementările Băncii Naţionale a României, în conformitate cu prevederile art. 30;

g) Registrul de evidenţă  – registrul deschis şi ţinut de Banca Naţională a României, în care sunt înscrise instituţiile financiare nebancare care desfăşoară activităţi de creditare prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. a)–c) şi lit. f), exclusiv din fonduri publice ori puse la dispoziţie în baza unor acorduri interguvernamentale, precum şi instituţiile financiare nebancare organizate sub forma caselor de amanet sau a caselor de ajutor reciproc. 

SECŢIUNEA a 3-a

Organizarea şi funcţionarea

Art. 6.  – (1) Instituţiile financiare nebancare au obligaţia de a se constitui ca societăţi comerciale pe acţiuni. 

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), persoanele juridice prevăzute în secţiunea a 6-a a cap. II nu au obligaţia de a se constitui sub formă de societăţi comerciale pe acţiuni. 

(3) Organizarea şi funcţionarea instituţiilor financiare nebancare sunt reglementate de prevederile prezentei legi, completate, după caz, cu cele ale Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările ulterioare, sau/şi cu cele ale legilor speciale aplicabile în materie. 

Art. 7.  – (1) Denumirea unei entităţi care desfăşoară activitate de creditare, în condiţiile prezentei legi, va include sintagma instituţie financiară nebancară sau abrevierea acesteia, I.F.N. În cazul instituţiilor financiare nebancare ce fac obiectul înscrierii în Registrul de evidenţă, includerea în denumire a sintagmei instituţie financiară nebancară sau a abrevierii acesteia, I.F.N., este opţională. 

(2) Entităţile care nu se încadrează în prevederile prezentei legi nu pot utiliza în denumire, în legătură cu o activitate, un produs sau un serviciu, sintagma ori abrevierea prevăzută la alin. (1), derivate ori traduceri ale acestora. 

(3) Instituţiilor financiare nebancare le este interzis să folosească în denumire, în antet sau în alte atribute de identificare cuvinte şi expresii care pot induce publicul în eroare cu privire la statutul ori la activităţile şi operaţiunile desfăşurate. 

Art. 8.  – Instituţiile financiare nebancare pot prelucra date cu caracter personal în conformitate cu prevederile Legii nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare. 

SECŢIUNEA a 4-a

Secretul profesional în relaţia cu clientela

Art. 9.  – (1) Instituţia financiară nebancară este obligată să păstreze confidenţialitatea asupra tuturor informaţiilor aflate la dispoziţia sa, care privesc persoana, patrimoniul, activitatea, relaţiile personale sau de afaceri ale clienţilor, contractele încheiate cu clienţii sau serviciile prestate pentru aceştia. 

(2) În înţelesul prezentei secţiuni, se consideră client al instituţiei financiare nebancare orice persoană cu care, în desfăşurarea activităţilor prevăzute la art. 14, instituţia financiară nebancară a negociat o tranzacţie, chiar dacă respectiva tranzacţie nu s-a finalizat, precum şi orice persoană care beneficiază sau a beneficiat de serviciile instituţiei financiare nebancare. 

Art. 10.  – (1) Persoanele care participă, sub orice formă, la administrarea, conducerea ori activitatea instituţiei financiare nebancare au obligaţia să păstreze confidenţialitatea asupra oricărui fapt, a oricăror date sau informaţii la care se referă art. 9 alin. (1), de care au luat cunoştinţă în cursul exercitării atribuţiilor lor în cadrul instituţiei financiare nebancare, şi nu au dreptul de a le utiliza în folos personal sau în folosul altuia, direct ori indirect. 

(2) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) subzistă şi după încetarea activităţii în cadrul instituţiei financiare nebancare. 

Art. 11.  – Obligaţia de păstrare a secretului profesional, impusă de prevederile art. 9 şi 10, nu poate fi opusă unei autorităţi cu atribuţii de supraveghere la nivel individual a instituţiei financiare nebancare sau, după caz, la nivel consolidat a grupului din care face parte aceasta, în exercitarea respectivelor competenţe. 

Art. 12.  – Instituţiile financiare nebancare sunt obligate să furnizeze informaţii de natura celor prevăzute la art. 9 alin. (1), la solicitarea scrisă a procurorului sau a instanţei judecătoreşti ori, după caz, a organelor de cercetare penală, cu autorizarea procurorului, numai dacă, în oricare dintre aceste situaţii, a fost începută urmărirea penală împotriva clientului respectiv. 

Art. 13.  – Informaţii de natura celor prevăzute la art. 9 alin. (1) se furnizează, în măsura în care sunt justificate de scopul pentru care sunt cerute ori furnizate:

a) clientului, moştenitorilor sau reprezentanţilor legali/statutari ai acestora ori cu acordul lor expres;

b) în cazurile în care instituţia financiară nebancară justifică un interes legitim;

c) structurilor constituite sub forma centralei riscurilor bancare, organizate în condiţiile legii;

d) auditorului financiar al instituţiei financiare nebancare;

e) entităţilor aparţinând grupului din care face parte instituţia financiară nebancară, pentru organizarea supravegherii pe bază consolidată şi în scopul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi a finanţării terorismului;

f) la solicitarea scrisă a altor autorităţi sau instituţii ori din oficiu, dacă, potrivit reglementărilor legale, aceste autorităţi sau instituţii sunt îndrituite, în scopul îndeplinirii atribuţiilor lor specifice, să solicite şi/sau să primească astfel de informaţii şi sunt identificate clar informaţiile care pot fi furnizate în acest scop. 

SECŢIUNEA a 5-a

Activităţi permise

Art. 14.  – (1) Instituţiile financiare nebancare pot desfăşura următoarele activităţi de creditare:

a) acordare de credite, incluzând, fără a se limita la: credite de consum, credite ipotecare, credite imobiliare, microcredite, finanţarea tranzacţiilor comerciale, operaţiuni de factoring, scontare, forfetare;

b) leasing financiar;

c) emitere de garanţii, asumare de angajamente de garantare, asumare de angajamente de finanţare;

d) acordare de credite cu primire de bunuri în gaj, respectiv amanetare prin case de amanet;

e) acordare de credite către membrii asociaţiilor fără scop patrimonial organizate pe baza liberului consimţământ al salariaţilor/pensionarilor, în vederea sprijinirii prin împrumuturi financiare a membrilor lor de către aceste entităţi, organizate sub forma juridică a caselor de ajutor reciproc;

f) alte forme de finanţare de natura creditului. 

(2) În cadrul derulării activităţii de creditare, instituţiile financiare nebancare pot emite şi administra carduri de credit pentru clienţi şi pot desfăşura activităţi legate de procesarea tranzacţiilor cu acestea, cu respectarea reglementărilor în domeniu. 

(3) Instituţiile financiare nebancare pot desfăşura activităţi conexe şi auxiliare legate de realizarea activităţilor de creditare sau de funcţionarea entităţii. 

(4) În măsura în care activităţile avute în vedere se circumscriu activităţilor de creditare înscrise în obiectul de activitate al instituţiei financiare nebancare, aceasta poate efectua operaţiuni în mandat şi poate presta servicii de consultanţă. 

(5) Instituţiile financiare nebancare înscrise în Registrul general pot efectua şi operaţiuni de schimb valutar aferente activităţilor permise, cu respectarea tuturor condiţiilor prevăzute de reglementările în materie. 

(6) Instituţiile financiare nebancare pot administra fonduri publice acordate drept fonduri pentru microcredite de agenţiile guvernamentale, cu respectarea condiţiilor prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 40/2000 privind acreditarea agenţiilor de credit în vederea administrării fondurilor pentru acordarea de microcredite, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 376/2002, cu modificările şi completările ulterioare. 

(7) Instituţiile financiare nebancare înscrise în Registrul de evidenţă pot desfăşura şi activităţile prevăzute de legislaţia specială care le reglementează activitatea, precum şi activităţile auxiliare legate de realizarea acestora. 

(8) Instituţiile financiare nebancare înscrise în Registrul general pot efectua în relaţie cu entităţile din cadrul grupului operaţiuni nefinanciare în mandat sau de comision aferente activităţilor necesare susţinerii funcţionării respectivelor entităţi. 

SECŢIUNEA a 6-a

Interdicţii

Art. 15.  – (1) Se interzic instituţiilor financiare nebancare:

a) includerea în obiectul principal de activitate a unei activităţi care nu este prevăzută la art. 14 alin. (1);

b) includerea în obiectul secundar de activitate a oricărei altei activităţi decât, după caz, cele prevăzute la art. 14. 

(2) Este interzis instituţiilor financiare nebancare să desfăşoare următoarele activităţi:

a) atragerea de depozite ori de alte fonduri rambursabile de la public;

b) emiterea de obligaţiuni, cu excepţia ofertei publice adresate investitorilor calificaţi, în înţelesul legii privind piaţa de capital;

c) operaţiuni cu bunuri mobile şi imobile, cu excepţia celor legate de activitatea de creditare sau a celor necesare funcţionării în condiţii adecvate a entităţii;

d) acordarea de credite, condiţionată de vânzarea sau de cumpărarea acţiunilor instituţiei financiare nebancare;

e) acordarea de credite, condiţionată de acceptarea de către client a unor servicii care nu au legătură cu operaţiunea de creditare respectivă. 

Art. 16.  – Nu pot deţine calitatea de fondator, acţionar, conducător, administrator, membru al consiliului de supraveghere, auditor financiar al unei instituţii financiare nebancare:

a) persoanele nominalizate în listele prevăzute la art. 23 şi 27 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului;

b) persoanele care se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

c) persoanele condamnate în ultimii 5 ani pentru săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de prezenta lege. 

CAPITOLUL II

Cerinţe şi registre

SECŢIUNEA 1

Cerinţe generale

Art. 17.  – (1) Prezenta secţiune este aplicabilă instituţiilor financiare nebancare ce fac obiectul înscrierii în Registrul general. 

(2) Instituţiile financiare nebancare trebuie să îndeplinească cerinţele generale prevăzute în prezenta secţiune şi în reglementările emise de Banca Naţională a României în aplicarea prezentei legi. 

Art. 18.  – (1) Capitalul social minim al instituţiilor financiare nebancare nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei al sumei de 200.000 euro, respectiv 3.000.000 euro în cazul instituţiilor financiare nebancare care acordă credite ipotecare. 

(2) Banca Naţională a României poate stabili prin reglementări niveluri ale capitalului social minim superioare celui prevăzut la alin. (1), diferenţiate în funcţie de tipul de activitate a instituţiei financiare nebancare. 

(3) Capitalul social al instituţiilor financiare nebancare trebuie vărsat integral la momentul subscrierii, inclusiv în cazul majorării acestuia. Capitalul social se constituie şi se majorează prin aporturi în numerar, nefiind permise aporturile în natură. 

(4) Acţiunile emise de instituţiile financiare nebancare nu pot fi decât acţiuni nominative. 

Art. 19.  – Instituţiile financiare nebancare au obligaţia de a furniza Băncii Naţionale a României informaţii referitoare la acţionarii semnificativi şi la structura grupurilor din care fac parte aceştia, în conformitate cu reglementările emise în aplicarea prezentei legi. 

Art. 20.  – Conducătorii instituţiilor financiare nebancare trebuie să aibă reputaţie şi experienţă adecvate pentru exercitarea responsabilităţilor încredinţate, conform criteriilor stabilite de Banca Naţională a României. 

Art. 21.  – (1) Instituţiile financiare nebancare vor elabora, cu respectarea legislaţiei aplicabile, norme interne pentru realizarea activităţilor de creditare, în conformitate cu regulile unei practici prudente şi sănătoase. 

(2) În cadrul normelor interne de creditare, instituţiile financiare nebancare vor stabili reguli care să se refere cel puţin la bonitatea beneficiarului, la criteriile şi la condiţiile acordării creditului. 

Art. 22.  – (1) Instituţiile financiare nebancare vor organiza şi vor conduce contabilitatea, în conformitate cu prevederile Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, şi cu reglementările specifice elaborate de Banca Naţională a României, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice. 

(2) Situaţiile financiare anuale ale instituţiilor financiare nebancare se auditează în conformitate cu prevederile art. 55. 

Art. 23.  – (1) Instituţiile financiare nebancare constituie, regularizează şi utilizează provizioane specifice de risc de credit, potrivit reglementărilor emise de Banca Naţională a României. 

(2) Provizioanele astfel constituite sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. 

Art. 24.  – Instituţiile financiare nebancare raportează Băncii Naţionale a României structura portofoliului de credite şi orice informaţie solicitată de banca centrală în scop statistic şi de analiză, în conformitate cu reglementările acesteia. 

SECŢIUNEA a 2-a

Notificarea

Art. 25.  – (1) Înfiinţarea instituţiilor financiare nebancare ce fac obiectul înscrierii în Registrul general se notifică Băncii Naţionale a României, în termen de 30 de zile de la data înmatriculării în registrul comerţului. 

(2) Instituţiile financiare nebancare pot desfăşura activitate de creditare numai după înscrierea în Registrul general. 

Art. 26.  – (1) Procedura şi condiţiile de notificare sunt stabilite prin reglementări ale Băncii Naţionale a României. 

(2) Instituţiile financiare nebancare sunt obligate să comunice modificările cu privire la datele şi informaţiile cuprinse în documentaţia depusă iniţial, potrivit reglementărilor emise de Banca Naţională a României. 

SECŢIUNEA a 3-a

Registrul general

Art. 27.  – (1) Instituţiile financiare nebancare sunt înscrise în Registrul general dacă, în urma notificării efectuate, fac dovada respectării cerinţelor legale aplicabile. 

(2) Banca Naţională a României transmite instituţiilor financiare nebancare documentul ce atestă înscrierea în Registrul general, în termen de 30 de zile de la data la care documentaţia depusă este completă şi corespunzătoare. 

(3) Neîndeplinirea cerinţelor legale aplicabile atrage respingerea cererii de înscriere a entităţii în Registrul general şi, implicit, neacordarea permisiunii de a desfăşura activitate de creditare. 

Art. 28.  – (1) Radierea din Registrul general se poate realiza în următoarele situaţii:

a) la solicitarea instituţiei financiare nebancare;

b) ca urmare a aplicării sancţiunii prevăzute la art. 59 alin. (2) lit. e);

c) dacă respectivei instituţii financiare nebancare i-a fost interzisă definitiv şi irevocabil desfăşurarea activităţii de creditare;

d) dacă instituţia financiară nebancară îşi încetează existenţa ca urmare a unui proces de fuziune, divizare sau din alte cauze prevăzute de lege. 

(2) Banca Naţională a României va publica efectuarea radierii din Registrul general în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi în două cotidiene de circulaţie naţională. 

SECŢIUNEA a 4-a

Cerinţe speciale

Art. 29.  – (1) Prezenta secţiune este aplicabilă instituţiilor financiare nebancare înscrise în Registrul special. 

(2) În plus faţă de cerinţele generale prevăzute la secţiunea 1, instituţiile financiare nebancare înscrise în Registrul special trebuie să îndeplinească şi cerinţele prevăzute în prezenta secţiune şi în reglementările emise de Banca Naţională a României în aplicarea prezentei secţiuni. 

Art. 30.  – (1) Banca Naţională a României stabileşte prin reglementări criteriile de înscriere a instituţiilor financiare nebancare în Registrul special. 

(2) Criteriile prevăzute la alin. (1) se pot referi, fără a se limita, la:

a) cifra de afaceri;

b) volumul creditelor;

c) gradul de îndatorare;

d) totalul activelor;

e) capitalurile proprii. 

Art. 31.  – (1) Calitatea acţionarilor semnificativi şi structura grupurilor din care aceştia fac parte trebuie să asigure stabilitatea şi dezvoltarea instituţiei financiare nebancare şi să permită realizarea de către Banca Naţională a României a unei supravegheri eficiente. 

(2) Conducătorii, administratorii şi membrii consiliului de supraveghere trebuie să dispună de bună reputaţie şi experienţă adecvată naturii, întinderii şi complexităţii activităţii instituţiei financiare nebancare şi responsabilităţilor încredinţate. 

(3) Conducerea trebuie să fie asigurată de cel puţin două persoane, în cazul optării pentru sistemul unitar de administrare reglementat de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 

(4) Niciunul dintre conducătorii instituţiei financiare nebancare nu va putea fi învestit cu atribuţii de conducere, în sensul prevederilor art. 5 lit. b), în cadrul altei instituţii financiare nebancare sau al altei societăţi comerciale¸ cu excepţia instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare aflate în acelaşi grup cu respectiva instituţie financiară nebancară. 

(5) Instituţiile financiare nebancare trebuie să respecte în activitatea desfăşurată cerinţele stabilite de Banca Naţională a României, care se referă, fără a se limita, la:

a) fondurile proprii;

b) expunerea faţă de un debitor şi expunerea agregată;

c) expunerea faţă de persoanele aflate în relaţii speciale cu instituţia financiară nebancară;

d) organizarea, controlul intern, auditul intern şi administrarea riscurilor. 

Art. 32.  – (1) Instituţiile financiare nebancare vor elabora norme interne referitoare la cerinţele prevăzute la art. 31 alin. (5), în conformitate cu prezenta lege şi cu reglementările emise de Banca Naţională a României. 

(2) Normele prevăzute la alin. (1), în forma aprobată de organele statutare ale instituţiei financiare nebancare, se transmit Băncii Naţionale a României, împreună cu celelalte norme interne care reglementează desfăşurarea activităţii instituţiei financiare nebancare, în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii documentului care atestă înscrierea în Registrul special. 

SECŢIUNEA a 5-a

Registrul special

Art. 33.  – (1) Înscrierea instituţiilor financiare nebancare în Registrul special şi, respectiv, radierea lor din acest registru pe baza criteriilor prevăzute la art. 30 se realizează în conformitate cu reglementările emise de Banca Naţională a României. 

(2) Banca Naţională a României transmite instituţiei financiare nebancare documentul prin care o informează asupra înscrierii, respectiv a radierii, în termen de 5 zile lucrătoare de la efectuare. 

Art. 34.  – Instituţiile financiare nebancare înscrise în Registrul special rămân înscrise şi în Registrul general. 

SECŢIUNEA a 6-a

Cerinţe pentru înscrierea în Registrul de evidenţă

Art. 35.  – (1) Prezenta secţiune este aplicabilă instituţiilor financiare nebancare ce fac obiectul înscrierii în Registrul de evidenţă. 

(2) În plus faţă de cerinţele prevăzute în prezenta secţiune, instituţiilor financiare nebancare prevăzute la alin. (1) le sunt aplicabile în mod corespunzător prevederile cap. I, V, IX şi X. 

Art. 36.  – (1) Înfiinţarea instituţiilor financiare nebancare se notifică Băncii Naţionale a României, în termen de 30 de zile de la data înmatriculării în registrul comerţului sau, după caz, de la data înscrierii în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială îşi au sediul. 

(2) Procedura şi condiţiile de notificare se stabilesc prin reglementări ale Băncii Naţionale a României. 

(3) Instituţiile financiare nebancare sunt obligate să comunice modificările cu privire la datele şi informaţiile cuprinse în documentaţia depusă iniţial, potrivit reglementărilor emise de Banca Naţională a României. 

Art. 37.  – Casele de amanet desfăşoară activitate de creditare cu respectarea următoarelor condiţii:

a) înscrierea în Registrul de evidenţă;

b) organizarea şi funcţionarea potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

c) activitatea de creditare desfăşurată se limitează la cea prevăzută la art. 14 alin. (1) lit. d). 

Art. 38.  – Casele de ajutor reciproc desfăşoară activitate de creditare cu respectarea următoarelor condiţii:

a) înscrierea în Registrul de evidenţă;

b) păstrarea modului de organizare, funcţionare şi asociere, potrivit prevederilor legislaţiei speciale care le reglementează activitatea;

c) activitatea de creditare desfăşurată se limitează la cea prevăzută la art. 14 alin. (1) lit. e);

d) sursele de finanţare se limitează la cele prevăzute de legile speciale care le reglementează activitatea. 

Art. 39.  – Entităţile care desfăşoară activitate de creditare exclusiv din fonduri publice ori puse la dispoziţia acestora în baza unor acorduri interguvernamentale îşi derulează activitatea cu respectarea următoarelor condiţii:

a) înscrierea în Registrul de evidenţă;

b) organizarea şi funcţionarea, după caz, potrivit Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, sau potrivit legislaţiei speciale aplicabile în materie;

c) activitatea de creditare desfăşurată se limitează la cele prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. a)–c) şi lit. f);

d) limitarea surselor de finanţare la fonduri publice ori puse la dispoziţia acestora în baza unor acorduri interguvernamentale. 

Art. 40.  – Banca Naţională a României poate stabili prin reglementări regimul referitor la raportarea de date şi informaţii privind activitatea de creditare. 

SECŢIUNEA a 7-a

Registrul de evidenţă

Art. 41.  – (1) În urma notificării efectuate de casele de amanet, casele de ajutor reciproc sau entităţile care desfăşoară activităţi de creditare prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. a)–c) şi lit. f) exclusiv din fonduri publice ori puse la dispoziţie în baza unor acorduri interguvernamentale se înscriu în Registrul de evidenţă, dacă fac dovada respectării cerinţelor legale. 

(2) Banca Naţională a României transmite acestor entităţi documentul care atestă înscrierea în Registrul de evidenţă, în termen de 30 de zile de la data depunerii la Banca Naţională a României a documentaţiei complete şi întocmite în mod corespunzător. 

Art. 42.  – Radierea din Registrul de evidenţă se poate realiza în următoarele situaţii:

a) la solicitarea instituţiei financiare nebancare;

b) dacă respectivei instituţii financiare nebancare i-a fost interzisă definitiv şi irevocabil desfăşurarea activităţii de creditare;

c) dacă instituţia financiară nebancară îşi încetează existenţa ca urmare a unui proces de fuziune, divizare sau din alte cauze prevăzute de lege. 

CAPITOLUL III

Monitorizarea şi supravegherea

Art. 43.  – Banca Naţională a României realizează monitorizarea instituţiilor financiare nebancare înscrise în Registrul general, în principal pe baza informaţiilor furnizate de aceste entităţi prin raportările transmise. Banca Naţională a României poate desfăşura ori de câte ori consideră necesar şi inspecţii la sediul instituţiilor financiare nebancare şi la unităţile teritoriale ale acestora, prin personalul împuternicit în acest sens. 

Art. 44.  – Banca Naţională a României realizează supravegherea prudenţială a instituţiilor financiare nebancare înscrise în Registrul special, atât pe baza informaţiilor furnizate de aceste entităţi prin raportările transmise, cât şi prin inspecţii la sediul instituţiilor financiare nebancare şi la unităţile teritoriale ale acestora, prin personalul împuternicit în acest sens. 

Art. 45.  – (1) Instituţiile financiare nebancare vor permite personalului împuternicit al Băncii Naţionale a României să le examineze evidenţele, conturile şi operaţiunile, furnizând în acest scop toate documentele şi informaţiile cu privire la administrarea, controlul intern şi operaţiunile instituţiilor financiare nebancare, astfel cum vor fi solicitate de către acesta. 

(2) Instituţiile financiare nebancare sunt obligate să transmită Băncii Naţionale a României orice informaţii solicitate de aceasta, în scopul realizării monitorizării/supravegherii. 

Art. 46.  – (1) Instituţiile financiare nebancare înscrise în Registrul special sunt persoane juridice declarante la Centrala riscurilor bancare a Băncii Naţionale a României, în conformitate cu reglementările în domeniu emise de Banca Naţională a României. 

(2) Nu se consideră încălcare a obligaţiei de păstrare a secretului bancar transmiterea de către Centrala riscurilor bancare a informaţiilor existente în baza sa de date instituţiilor financiare nebancare. 

CAPITOLUL IV

Fuziunea şi divizarea

Art. 47.  – Prevederile prezentului capitol se aplică instituţiilor financiare nebancare înscrise în Registrul general. 

Art. 48.  – (1) Fuziunea se poate realiza, cu respectarea legislaţiei aplicabile:

a) între două sau mai multe instituţii financiare nebancare;

b) între instituţii financiare nebancare şi instituţii de credit;

c) între instituţii financiare nebancare şi societăţi al căror obiect de activitate îl constituie desfăşurarea de activităţi auxiliare şi conexe, în înţelesul prevederilor art. 14 alin. (3). 

(2) Fuziunea şi divizarea se comunică Băncii Naţionale a României, în conformitate cu reglementările pe care aceasta le emite în aplicarea prezentei legi. 

CAPITOLUL V

Documente contractuale, registre şi evidenţe

Art. 49.  – Instituţiile financiare nebancare întocmesc şi păstrează la sediul social sau la sediile secundare ale acestora documentele şi evidenţele prevăzute de cadrul legislativ aplicabil, inclusiv:

a) actul constitutiv, precum şi toate actele adiţionale de modificare;

b) procesele-verbale ale şedinţelor şi deliberărilor comitetelor prevăzute de prezenta lege sau de reglementările Băncii Naţionale a României şi, după caz, ale comitetelor constituite pe baza hotărârilor statutare;

c) reglementările proprii referitoare la desfăşurarea activităţii, precum şi toate amendamentele acestora;

d) alte înregistrări care sunt cerute potrivit prezentei legi ori reglementărilor Băncii Naţionale a României. 

Art. 50.  – (1) Instituţiile financiare nebancare întocmesc şi păstrează la sediul social sau la sediile secundare ale acestora un exemplar al documentaţiei de credit şi al celorlalte documente în care sunt consemnate informaţiile privitoare la relaţiile lor de afaceri cu clienţii şi cu alte persoane pe care Banca Naţională a României le poate prevedea prin reglementări, care sunt puse la dispoziţia personalului împuternicit al Băncii Naţionale a României, la cererea acestuia. 

(2) Cu respectarea obligativităţii punerii la dispoziţia personalului împuternicit al Băncii Naţionale a României, la cererea acestuia, a documentelor menţionate la alin. (1), instituţiile financiare nebancare pot păstra aceste documente şi în alte amplasamente corespunzătoare. 

Art. 51.  – (1) Toate operaţiunile de credit şi garanţie ale instituţiei financiare nebancare trebuie să se desfăşoare cu respectarea prevederilor legale referitoare la protecţia consumatorului şi să fie consemnate în documente contractuale din care să rezulte clar toţi termenii şi toate condiţiile respectivelor tranzacţii. Aceste documente trebuie păstrate de instituţia financiară nebancară şi puse la dispoziţia personalului împuternicit al Băncii Naţionale a României, la cererea acestuia. 

(2) Documentele contractuale trebuie să fie redactate astfel încât să permită clienţilor înţelegerea tuturor termenilor şi condiţiilor contractuale, în special a prestaţiilor la care aceştia se obligă potrivit contractului încheiat. Instituţiile financiare nebancare nu pot pretinde clientului dobânzi, penalităţi, comisioane ori alte costuri şi speze, dacă plata acestora nu este stipulată în contract. 

Art. 52.  – (1) Contractele de credit încheiate de o instituţie financiară nebancară, precum şi garanţiile reale şi personale afectate garantării creditului constituie titluri executorii. 

(2) Garanţiile constituite în favoarea instituţiei financiare nebancare în scopul garantării creditelor, care îndeplinesc condiţiile de publicitate prevăzute de lege, conferă instituţiei financiare nebancare prioritate faţă de terţi, inclusiv statul, ale căror creanţe şi garanţii au îndeplinit ulterior condiţiile de publicitate. 

CAPITOLUL VI

Situaţii financiare anuale şi auditarea acestora

Art. 53.  – Instituţiile financiare nebancare trebuie să întocmească situaţii financiare anuale care să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare, a performanţei financiare, a fluxurilor de trezorerie şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată. 

Art. 54.  – Instituţiile financiare nebancare sunt obligate să prezinte Băncii Naţionale a României situaţiile lor financiare, precum şi alte date şi informaţii cerute de Banca Naţională a României, la termenele şi în forma stabilite prin reglementări emise de aceasta. 

Art. 55.  – (1) Situaţiile financiare anuale ale instituţiilor financiare nebancare înscrise în Registrul general se auditează de auditori financiari, în conformitate cu reglementările legale în vigoare. 

(2) Situaţiile financiare anuale ale instituţiilor financiare nebancare înscrise şi în Registrul special se auditează exclusiv de auditori financiari agreaţi de Banca Naţională a României, în baza experienţei şi capacităţii dovedite în exercitarea activităţii de audit financiar. 

Art. 56.  – La solicitarea Băncii Naţionale a României, auditorul financiar care auditează situaţiile financiare anuale ale instituţiei financiare nebancare are obligaţia să furnizeze orice detalii, clarificări şi explicaţii legate de activitatea de audit financiar desfăşurată. 

Art. 57.  – (1) Auditorul financiar care auditează situaţiile financiare anuale ale unei instituţii financiare nebancare înscrise în Registrul special trebuie să informeze Banca Naţională a României de îndată ce, în exercitarea atribuţiilor sale, a luat cunoştinţă de orice act sau fapt în legătură cu activitatea instituţiei financiare nebancare, act sau fapt care:

a) constituie o încălcare gravă a legii şi/sau a reglementărilor ori a actelor emise în aplicarea acesteia, prin care sunt stabilite condiţiile de desfăşurare a activităţii instituţiei financiare nebancare;

b) este de natură să afecteze capacitatea instituţiei financiare nebancare de a funcţiona în continuare;

c) poate conduce la un refuz din partea auditorului financiar de a-şi exprima opinia asupra situaţiilor financiare anuale ale instituţiei financiare nebancare sau la exprimarea de către acesta a unei opinii cu rezerve. 

(2) În cazul instituţiilor financiare nebancare înscrise doar în Registrul general, auditorul financiar are numai obligaţia prevăzută la alin. (1) lit. a). 

(3) Îndeplinirea cu bună-credinţă de către auditorul financiar a obligaţiei de a informa Banca Naţională a României nu constituie o încălcare a obligaţiei de păstrare a secretului profesional, care revine acestuia potrivit legii, şi nu poate atrage răspunderea de orice natură a acestuia. 

CAPITOLUL VII

Măsuri şi sancţiuni

Art. 58.  – Banca Naţională a României este abilitată să dispună, faţă de o instituţie financiară nebancară sau faţă de administratorii ori, după caz, membrii consiliului de supraveghere sau conducătorii care încalcă dispoziţiile prezentei legi, ale reglementărilor ori ale altor acte emise în aplicarea prezentei legi, măsurile necesare, în scopul înlăturării deficienţelor şi a cauzelor acestora, şi/sau să aplice sancţiuni. 

Art. 59.  – (1) În exercitarea atribuţiilor sale de monitorizare şi supraveghere, Banca Naţională a României poate aplica sancţiuni în cazul în care constată că o instituţie financiară nebancară şi/sau oricare dintre persoanele prevăzute la art. 58 se fac vinovate de:

a) încălcarea prevederilor prezentei legi, a reglementărilor emise de Banca Naţională a României în aplicarea acesteia ori a reglementărilor proprii ale instituţiei financiare nebancare, prevăzute la art. 21 şi la art. 32 alin. (1);

b) efectuarea de operaţiuni fără acoperire reală;

c) neraportarea, raportarea cu întârziere sau raportarea de date şi informaţii eronate către Banca Naţională a României;

d) nerespectarea măsurilor stabilite de Banca Naţională a României. 

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1), Banca Naţională a României poate aplica următoarele sancţiuni:

a) avertisment scris dat instituţiei financiare nebancare;

b) amendă aplicată instituţiei financiare nebancare, între 0,01% şi 0,5% din capitalul social minim reglementat aplicabil;

c) amendă aplicată administratorilor sau, după caz, membrilor consiliului de supraveghere ori conducătorilor, între 1 şi 6 remuneraţii nete, conform nivelului remuneraţiei în luna precedentă datei la care s-a constatat fapta;

d) suspendarea temporară ori limitarea desfăşurării uneia sau mai multor activităţi;

e) radierea din registrul în care este înscrisă instituţia financiară nebancară şi, implicit, interzicerea desfăşurării activităţii de creditare. 

(3) Amenzile încasate în aplicarea prevederilor alin. (2) lit. b) şi c) se fac venit la bugetul de stat. 

(4) Aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (2) se prescrie în termen de un an de la data constatării faptei, dar nu mai mult de 3 ani de la data săvârşirii faptei. 

(5) Aplicarea sancţiunilor nu înlătură răspunderea materială, civilă, administrativă sau penală, după caz. 

(6) Actele de aplicare a măsurilor şi sancţiunilor prevăzute în prezentul capitol se emit de către guvernatorul sau viceguvernatorii Băncii Naţionale a României, cu excepţia sancţiunii prevăzute la alin. (2) lit. e), a cărei aplicare este de competenţa Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României. 

Art. 60.  – Căile de contestare a actelor emise de Banca Naţională a României în aplicarea prevederilor prezentei legi sunt cele prevăzute în cap. IX „Căi de contestare” al titlului III al părţii I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare. 

CAPITOLUL VIII

Infracţiuni

Art. 61.  – (1) Desfăşurarea activităţii de creditare cu titlu profesional, cu încălcarea prevederilor art. 2 alin. (2), de către o persoană, pe cont propriu sau pe contul unei entităţi care nu este instituţie financiară nebancară înscrisă în registrele Băncii Naţionale a României, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă de la 1.000 lei la 15.000 lei. 

(2) Încălcarea prevederilor art. 2 alin. (3) constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă de la 1.000 lei la 15.000 lei. 

(3) Faptele prevăzute la alin. (1) şi (2), dacă sunt săvârşite de către o persoană juridică, se pedepsesc cu amendă de la 5.000 lei la 20.000 lei. 

Art. 62.  – (1) Utilizarea de către o persoană a unei denumiri specifice unei instituţii financiare nebancare, cu încălcarea dispoziţiilor art. 7 alin. (2), constituie infracţiune şi se pedepseşte cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei. 

(2) Fapta prevăzută la alin. (1), dacă este săvârşită de către o persoană juridică, se pedepseşte cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei. 

Art. 63.  – Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an fapta unui administrator sau, după caz, membru al consiliului de supraveghere, conducător ori angajat al unei instituţii financiare nebancare care, cu rea-credinţă, încalcă dispoziţiile art. 45 alin. (1) sau împiedică cu intenţie exercitarea competenţelor de monitorizare şi supraveghere ale Băncii Naţionale a României. 

CAPITOLUL IX

Dispoziţii tranzitorii

Art. 64.  – (1) Prezentul capitol se aplică entităţilor care, la data de 3 februarie 2006, desfăşurau activitate de creditare în înţelesul prevederilor art. 14 alin. (1). 

(2) În cazul persoanelor juridice fără scop patrimonial  – entităţi constituite în baza prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, sau în baza unor legi speciale, care desfăşurau activitate de creditare din fonduri publice ori puse la dispoziţie în baza unor acorduri interguvernamentale, data de referinţă prevăzută la alin. (1) este 8 iulie 2006. 

Art. 65.  – (1) Contractele prin care se derulează activităţi de creditare în înţelesul prevederilor art. 14 alin. (1), încheiate până la data de 3 februarie 2006 de entităţile care nu au urmat procedura de notificare potrivit dispoziţiilor legale aplicabile, îşi păstrează valabilitatea până la scadenţă şi nu pot fi modificate decât în sensul prelungirii termenului de rambursare a creditului. 

(2) În cazul în care entitatea prevăzută la alin. (1) este persoană juridică fără scop patrimonial prevăzută la art. 64, termenul prevăzut la alin. (1) referitor la încheierea contractelor este prelungit până la data de 8 iulie 2006. 

(3) Contractele prin care se derulează activităţi de creditare în înţelesul prevederilor art. 14 alin. (1), încheiate anterior datei la care le-a fost adusă la cunoştinţă respingerea cererii de către entităţile care au întreprins demersurile legale pentru înscrierea în registre, dar a căror cerere a fost respinsă, îşi păstrează valabilitatea până la scadenţă şi nu pot fi modificate decât în sensul prelungirii termenului de rambursare a creditului. 

Art. 66.  – Împrumuturile obţinute până la data de 3 februarie 2006 de entităţile prevăzute la art. 64 alin. (1) prin emiterea de obligaţiuni se pot derula până la scadenţa acestora. 

Art. 67.  – Contractele încheiate de instituţiile financiare nebancare până la data de 8 iulie 2006, prin care se derulează alte operaţiuni decât cele permise potrivit prezentei legi, îşi păstrează valabilitatea până la scadenţă, dar nu mai pot fi prelungite. 

Art. 68.  – (1) Instituţiile financiare nebancare ce fac obiectul înscrierii în Registrul general şi care la momentul înscrierii în acest registru îndeplinesc şi criteriile de înscriere în Registrul special potrivit reglementărilor Băncii Naţionale a României se înscriu concomitent şi în Registrul special. Dovada îndeplinirii cerinţelor speciale prevăzute la secţiunea a 4-a a cap. II se face în termen de maximum 6 luni de la data înscrierii în registre. 

(2) Banca Naţională a României poate decide asupra prelungirii termenului prevăzut la alin. (1) cu cel mult 6 luni, în cazul unor cereri întemeiate. 

Art. 69.  – Banca Naţională a României stabileşte modul de soluţionare a cererilor pentru înscrierea în Registrul de evidenţă a caselor de ajutor reciproc care, din motive întemeiate, nu se regăsesc în una dintre listele întocmite de Banca Naţională a României, în baza art. 62 din Ordonanţa Guvernului nr. 28/2006 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 266/2006, şi intenţionează să continue desfăşurarea activităţii de creditare. 

CAPITOLUL X

Dispoziţii finale

Art. 70.  – Înscrierea în registre a instituţiilor financiare nebancare prevăzute la art. 1 alin. (3) se realizează după derularea procedurii prevăzute la art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare. 

Art. 71.  – (1) Instituţiile financiare nebancare cărora nu le mai este permisă desfăşurarea uneia sau mai multor activităţi de creditare în înţelesul prevederilor art. 14 pot continua derularea până la scadenţă a contractelor aferente acestor activităţi, fără a le modifica altfel decât în sensul prelungirii termenului de rambursare. 

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător şi entităţilor care au fost radiate din Registrul de evidenţă sau din Registrul general. 

Art. 72.  – (1) Instituţiile financiare nebancare pot constitui asociaţii profesionale care să le reprezinte interesele colective, inclusiv faţă de autorităţile publice, să analizeze problemele de interes comun, să promoveze cooperarea şi să informeze membrii asociaţiilor şi publicul. Asociaţiile profesionale pot colabora cu Banca Naţională a României. 

(2) Separat sau în cadrul asociaţiei profesionale, instituţiile financiare nebancare pot să îşi organizeze un corp propriu de executori, a cărui activitate va fi strict legată de punerea în executare a titlurilor executorii aparţinând acestora. Statutul acestui corp de executori se aprobă prin ordin al ministrului justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti. 

Art. 73.  – (1) Banca Naţională a României va elabora reglementări în aplicarea prezentei legi, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia, care vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I. Reglementările emise de Banca Naţională a României în baza Ordonanţei Guvernului nr. 28/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 266/2006, se aplică în continuare, până la abrogarea lor expresă. 

(2) În scopul unei aplicări unitare a dispoziţiilor prezentei legi şi a reglementărilor emise în baza acesteia, Banca Naţională a României poate emite instrucţiuni şi precizări, care se publică pe pagina proprie de internet a Băncii Naţionale a României. 

Art. 74.  – Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, titlul capitolului V din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 12 ianuarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins: „Organizarea şi funcţionarea societăţilor de leasing operaţional”. 

Art. 75.  – (1) Prezenta lege se completează cu dispoziţiile legislaţiei aplicabile în materie, în măsura în care nu contravin prevederilor acesteia. 

(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

a) art. 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 12 ianuarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare;

b) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 200/2002 privind societăţile de credit ipotecar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 956 din 27 decembrie 2002, aprobată prin Legea nr. 330/2003;

c) Legea nr. 240/2005 privind societăţile de microfinanţare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 26 iulie 2005;

d) titlul I al părţii I din Ordonanţa Guvernului nr. 28/2006 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 31 ianuarie 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 266/2006. 

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată. 

 

 

Bucureşti, 8 aprilie 2009. 

Nr. 93.