Legea nr. 82/1991
Republicare *)
M. Of. nr. 48 din 14 ianuarie 2005
L E G E A
contabilității
CAPITOLUL I
Dispoziții generale
Art. 1. − (1) Societățile
comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele
naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte
persoane juridice au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea
proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi, și
contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității.
(2) Instituțiile
publice, asociațiile și celelalte persoane juridice cu și fără scop
patrimonial, precum și persoanele fizice care desfășoară activități
producătoare de venituri au, de asemenea, obligația să organizeze și să conducă
contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară și, după caz,
contabilitatea de gestiune.
(3) Subunitățile fără
personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparțin persoanelor
prevăzute la alin. (1) și (2), cu sediul sau domiciliul în România,
precum și sediile permanente din România care aparțin unor persoane juridice cu
sediul sau domiciliul în străinătate au obligația să organizeze și să conducă
contabilitatea proprie, potrivit prezentei legi.
Art. 2. − (1) Contabilitatea,
ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și
controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a
rezultatelor obținute din activitatea persoanelor juridice și fizice prevăzute
la art. 1 trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică,
prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția
financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru
cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și
potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice
și alți utilizatori.
(2) Contabilitatea
publică cuprinde:
a) contabilitatea
veniturilor și cheltuielilor bugetare, care să reflecte încasarea veniturilor
și plata cheltuielilor aferente exercițiului bugetar;
b) contabilitatea
trezoreriei statului;
c) contabilitatea
generală bazată pe principiul constatării drepturilor și obligațiilor, care să
reflecte evoluția situației financiare și patrimoniale, precum și a
excedentului sau a deficitului patrimonial;
d) contabilitatea
destinată analizării costurilor programelor aprobate.
(3) Contabilitatea
instituțiilor publice asigură informații ordonatorilor de credite cu privire la
execuția bugetelor de venituri și cheltuieli, patrimoniul aflat în
administrare, precum și pentru întocmirea contului general anual de execuție a
bugetului de stat, a contului anual de execuție a bugetului asigurărilor
sociale de stat, fondurilor speciale, precum și a conturilor anuale de execuție
ale bugetelor locale.
Art. 3. − (1) Contabilitatea
se ține în limba română și în moneda națională.
(2) Contabilitatea
operațiunilor efectuate în valută se ține atât în moneda națională, cât și în
valută, potrivit reglementărilor elaborate în acest sens.
(3) Pentru necesitățile
proprii de informare, persoanele prevăzute la art. 1 pot opta pentru
întocmirea situațiilor financiare și într-o altă monedă.
Art. 4. − (1) Ministerul
Finanțelor Publice elaborează și emite norme și reglementări în domeniul
contabilității, planul de conturi general, modelele situațiilor financiare,
registrelor și formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă,
normele metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora.
(2) Ministerul
Finanțelor Publice elaborează și emite norme privind contabilitatea în partidă
simplă.
(3) Normele și
reglementările contabile pentru instituțiile de credit, unitățile de
asigurare-reasigurare, precum și pentru unitățile care operează pe piața de
capital se elaborează și se emit de Banca Națională a României, Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, cu
avizul Ministerului Finanțelor Publice.
(4) Elaborarea
reglementărilor prevăzute la alin. (1), (2) și (3) se face cu
consultarea organismelor profesionale de profil.
Art. 5. − (1) Persoanele
prevăzute la art. 1 au obligația să conducă contabilitatea în partidă
dublă și să întocmească situații financiare anuale.
(2) Categoriile de
persoane care pot ține contabilitatea în partidă simplă se stabilesc prin ordin
al ministrului finanțelor publice.
(3) Pentru organizații
patronale și sindicale, precum și pentru alte categorii de organizații fără
scop patrimonial, care nu desfășoară activități economice, Ministerul
Finanțelor Publice aprobă un sistem simplificat de raportare financiară, având
în vedere și cerințele organismelor europene de profil.
Art. 6. − (1) Orice
operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării
ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate,
dobândind astfel calitatea de document justificativ.
(2) Documentele
justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează
răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a
celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.
Art. 7. − (1) Persoanele
prevăzute la art. 1 au obligația să efectueze inventarierea generală a
elementelor de activ și de pasiv deținute la începutul activității, cel puțin o
dată pe an pe parcursul funcționării lor, în cazul fuziunii sau încetării
activității, precum și în alte situații prevăzute de lege.
(2) Ministerul
Finanțelor Publice poate aproba excepții de la regula inventarierii anuale
pentru unele bunuri cu caracter special aflate în administrarea instituțiilor
publice, la propunerea ordonatorilor principali de credite.
(3) Rezultatul
inventarierii se înregistrează în contabilitate potrivit reglementărilor
contabile aplicabile.
Art. 8. − (1) Evaluarea
elementelor deținute cu ocazia inventarierii și prezentarea acestora în
situațiile financiare anuale se fac potrivit normelor și reglementărilor
contabile.
(2) Reevaluarea
activelor imobilizate se face, cu excepțiile prevăzute de reglementările
legale, la valoarea justă a acestora. Valoarea justă se determină pe baza
unor evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori autorizați.
Art. 9. − (1) Documentele
oficiale de prezentare a situației economico-financiare a persoanelor prevăzute
la art. 1 sunt situațiile financiare anuale, stabilite potrivit legii,
care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței
financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată.
(2) Pentru instituțiile
publice documentul oficial de prezentare a situației patrimoniului aflat în
administrarea statului și a unităților administrativ-teritoriale și a execuției
bugetului de venituri și cheltuieli este situația financiară trimestrială și
anuală.
(3) Societățile-mamă,
definite astfel în reglementările contabile aplicabile grupurilor de societăți,
întocmesc și prezintă și situații financiare anuale consolidate.
CAPITOLUL II
Organizarea și conducerea contabilității
Art. 10. − (1) Răspunderea
pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1
revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are
obligația gestionării unității respective.
(2) Persoanele
prevăzute la art. 1 organizează și conduc contabilitatea, de regulă, în
compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul-șef
sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcție. Aceste
persoane trebuie să aibă studii economice superioare și răspund împreună cu
personalul din subordine de organizarea și conducerea contabilității, în
condițiile legii.
(3) Contabilitatea poate
fi organizată și condusă pe bază de contracte de prestări de servicii în
domeniul contabilității, încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate
în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea
activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați, cu
modificările și completările ulterioare, care răspund, potrivit legii.
(4) La persoanele
juridice la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte,
care nu au personal calificat încadrat, potrivit legii, sau contracte de
prestări de servicii în domeniul contabilității, încheiate cu persoane fizice
sau juridice autorizate în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 65/1994 și
care au înregistrat o cifră de afaceri anuală de până la echivalentul în lei a
50.000 euro, răspunderea pentru ținerea contabilității, potrivit legii, revine
administratorului sau altei persoane care are obligația gestionării unității
respective.
(5) Instituțiile
publice la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte
sau care nu au personal încadrat cu contract individual de muncă, potrivit
legii, pot încheia contracte de prestări de servicii, pentru conducerea
contabilității și întocmirea situațiilor financiare trimestriale și anuale, cu
societăți comerciale de expertiză contabilă sau cu persoane fizice autorizate,
conform legii. Încheierea contractelor se face cu respectarea
reglementărilor privind achizițiile publice de bunuri și servicii. Plata
serviciilor respective se face din fonduri publice cu această destinație.
Art. 11. − Deținerea,
cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar și alte
drepturi și obligații, precum și efectuarea de operațiuni economice, fără să
fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise.
Art. 12. − (1) Contabilitatea
imobilizărilor se ține pe categorii și pe fiecare obiect de evidență.
(2) Contabilitatea
stocurilor se ține cantitativ și valoric sau numai valoric, în condițiile
stabilite de reglementările legale.
Art. 13. − Înregistrarea
în contabilitate a elementelor de activ se face la costul de achiziție, de
producție sau la valoarea justă pentru alte intrări decât cele prin achiziție
sau producție, după caz.
Art. 14. − Creanțele
și datoriile se înregistrează în contabilitate la valoarea nominală.
Art. 15. − Valoarea
acțiunilor emise sau a altor titluri, precum și vărsămintele efectuate în
contul capitalului subscris se reflectă distinct în contabilitate.
Art. 16. − Contabilitatea
clienților și furnizorilor, a celorlalte creanțe și obligații se ține pe categorii,
precum și pe fiecare persoană fizică sau juridică.
Art. 17. − (1) Contabilitatea
cheltuielilor se ține pe feluri de cheltuieli, după natura sau destinația lor,
după caz.
(2) Contabilitatea
veniturilor se ține pe feluri de venituri, după natura sau sursa lor, după caz.
(3) Contabilitatea
veniturilor și cheltuielilor bugetului general consolidat se ține pe
subdiviziunile clasificației bugetare.
Art. 18. − (1) Contabilitatea
instituțiilor publice asigură înregistrarea plăților de casă și a cheltuielilor
efective, pe subdiviziunile clasificației bugetare, potrivit bugetului aprobat.
(2) Pentru finanțarea
cheltuielilor în limita prevederilor din bugetele aprobate, instituțiile
publice au obligația organizării și conducerii evidenței angajamentelor bugetare
și legale în conformitate cu normele metodologice elaborate de Ministerul
Finanțelor Publice.
Art. 19. − (1) În
contabilitate, profitul sau pierderea se stabilește cumulat de la începutul
exercițiului financiar. Închiderea conturilor de venituri și cheltuieli se
efectuează, de regulă, la sfârșitul exercițiului financiar.
(2) Rezultatul
definitiv al exercițiului financiar se stabilește la închiderea acestuia.
(3) Repartizarea
profitului se înregistrează în contabilitate pe destinații, după aprobarea situațiilor
financiare anuale.
(4) Pierderea contabilă
reportată se acoperă din profitul exercițiului financiar și cel reportat, din
rezerve și capital social, potrivit hotărârii adunării generale a acționarilor
sau asociaților.
(5) La instituțiile
publice rezultatul execuției bugetare se stabilește anual prin închiderea
conturilor de cheltuieli efective și a conturilor de surse din care au fost
efectuate.
CAPITOLUL III
Registrele de contabilitate
Art. 20. − Registrele
de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar și
Cartea mare. Întocmirea, editarea și păstrarea registrelor de
contabilitate se efectuează conform normelor elaborate de Ministerul Finanțelor
Publice.
Art. 21. − Registrele
de contabilitate se utilizează în strictă concordanță cu destinația acestora și
se prezintă în mod ordonat și astfel completate încât să permită, în orice
moment, identificarea și controlul operațiunilor contabile efectuate.
Art. 22. − Pentru
verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operațiunilor efectuate se
întocmește balanța de verificare, cel puțin anual, la încheierea exercițiului
financiar, sau la termenele de întocmire a situațiilor financiare periodice.
Art. 23. − Persoanele
prevăzute la art. 1 care utilizează sisteme informatice de prelucrare
automată a datelor au obligația să asigure prelucrarea datelor înregistrate în
contabilitate în conformitate cu normele contabile aplicate, controlul și
păstrarea acestora pe suporturi tehnice.
Art. 24. − Înregistrarea
în contabilitate a operațiunilor determinate de fuziunea, divizarea sau
încetarea, potrivit legii, a activității persoanelor prevăzute la art. 1
se face pe baza documentelor corespunzătoare întocmite în asemenea situații.
Art. 25. − Registrul-jurnal,
Registrul-inventar și Cartea mare, precum și documentele justificative care
stau la baza înregistrărilor în contabilitatea financiară se păstrează în
arhiva persoanelor prevăzute la art. 1, timp de 10 ani, cu începere de la
data încheierii exercițiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, cu
excepția statelor de salarii, care se păstrează timp de 50 de ani.
Art. 26. − În
caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile se vor
lua măsuri de reconstituire a acestora în termen de maximum 30 de zile de la
constatare, potrivit reglementărilor emise în acest scop.
CAPITOLUL IV
Situații financiare anuale
Art. 27. − (1) Exercițiul
financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite situațiile
financiare anuale și, de regulă, coincide cu anul calendaristic.
(2) Durata exercițiului
financiar este de 12 luni.
(3) Exercițiul
financiar poate fi diferit de anul calendaristic:
a) pentru sucursalele
cu sediul în România, care aparțin unei persoane juridice străine, cu excepția
instituțiilor de credit, entităților autorizate de Comisia Națională a
Valorilor Mobiliare și societăților de asigurare, dacă exercițiul financiar
diferă pentru societate;
b) pentru filialele
consolidate ale societății-mamă, precum și pentru filialele filialelor, cu
excepția instituțiilor de credit, entităților autorizate de Comisia Națională a
Valorilor Mobiliare și societăților de asigurare, dacă exercițiul financiar
diferă pentru societatea-mamă.
(4) Exercițiul
financiar al unităților nou-înființate începe la data înființării, potrivit
legii.
(5) Exercițiul
financiar al unei persoane juridice care se lichidează începe la data
încheierii exercițiului financiar anterior și se încheie în ziua precedentă
datei când începe lichidarea. Perioada de lichidare este considerată un
exercițiu financiar, indiferent de durata sa.
(6) Situațiile
financiare anuale consolidate ale unei societăți-mamă se întocmesc pentru
același exercițiu financiar aplicabil situațiilor financiare anuale ale
societății mamă. Dacă exercițiul financiar al filialelor diferă de
exercițiul financiar aplicabil societății-mamă, situațiile financiare anuale
consolidate pot fi întocmite la o altă dată pentru a ține cont de exercițiul
financiar al majorității sau al celor mai importante dintre societățile
consolidate.
(7) Exercițiul
financiar pentru instituțiile publice este anul bugetar.
Art. 28. − (1) Persoanele
prevăzute la art. 1 au obligația să întocmească situații financiare
anuale, inclusiv în situația fuziunii, divizării sau încetării activității
acestora, în condițiile legii.
(2) Ministerul
Finanțelor Publice poate stabili întocmirea și depunerea situațiilor financiare
și la alte perioade decât anual, în cadrul exercițiului financiar.
(3) Pentru persoanele
juridice care aplică reglementări contabile conforme cu Standardele
Internaționale de Raportare Financiară situațiile financiare anuale se compun
din bilanț, cont de profit și pierdere, situația modificărilor capitalului
propriu, situația fluxurilor de trezorerie, politici contabile și note
explicative.
(4) Persoanele juridice
care nu îndeplinesc criteriile stabilite pentru aplicarea reglementărilor
prevăzute la alin. (3) aplică reglementări contabile conforme cu
directivele europene și întocmesc situații financiare anuale, care se compun
din bilanț, cont de profit și pierdere, politici contabile și note explicative.
(5) Criteriile
menționate la alin. (4) și categoriile de persoane care aplică
reglementările prevăzute la alin. (3) și (4) se stabilesc prin
ordin al ministrului finanțelor publice.
(6) Pentru persoanele
juridice fără scop patrimonial situațiile financiare anuale se compun din
bilanț, contul rezultatului exercițiului, politici contabile și note
explicative.
(7) Situațiile
financiare anuale constituie un tot unitar și sunt însoțite de raportul administratorilor.
(8) Pentru sucursalele
din România ale instituțiilor de credit și ale altor instituții financiare cu
sediul în străinătate, instituțiile prevăzute la art. 4 alin. (3) stabilesc
conținutul situațiilor financiare anuale care trebuie publicate de aceste
sucursale. Instituțiile respective stabilesc și cerințele referitoare la
informațiile privind activitatea proprie a sucursalelor, care trebuie publicate
de sucursalele respective în situația în care acestea nu sunt obligate să
publice situații financiare anuale referitoare la activitatea proprie.
(9) Instituțiile
publice întocmesc situații financiare trimestriale și anuale, conform normelor
elaborate de Ministerul Finanțelor Publice.
Art. 29. − Raportul
anual cuprinde situațiile financiare anuale, raportul administratorilor,
raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori, după caz, și propunerea de
distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii contabile.
Art. 30. − Situațiile
financiare anuale vor fi însoțite de o declarație scrisă a persoanelor
prevăzute la art. 10 alin. (1) prin care își asumă răspunderea
pentru întocmirea situațiilor financiare anuale și confirmă că:
a) politicile contabile
utilizate la întocmirea situațiilor financiare anuale sunt în conformitate cu
reglementările contabile aplicabile;
b) situațiile
financiare anuale oferă o imagine fidelă a poziției financiare, performanței
financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată;
c) persoana juridică
își desfășoară activitatea în condiții de continuitate.
Art. 31. − O
societate-mamă trebuie să întocmească atât raport anual pentru propria
activitate, cât și raport anual consolidat.
Art. 32. − (1) Obiectivul
situațiilor financiare anuale consolidate este de a oferi o imagine fidelă a
poziției financiare, performanței financiare și a celorlalte informații
referitoare la activitatea grupului, potrivit reglementărilor contabile
aplicabile.
(2) Situațiile
financiare anuale consolidate constituie un tot unitar. Acestea cuprind
bilanțul consolidat, contul de profit și pierdere consolidat, precum și
celelalte componente, respectiv informații referitoare la activitatea grupului,
potrivit reglementărilor contabile aplicabile, politici contabile și note
explicative la situațiile financiare anuale consolidate, și vor fi făcute
publice împreună cu situațiile financiare anuale individuale ale
societății-mamă.
Art. 33. − (1) Situațiile
financiare anuale ale persoanelor juridice prevăzute la art. 28 alin. (3) sunt
supuse auditului financiar, care se efectuează de către auditori financiari,
persoane fizice sau juridice autorizate, potrivit legii.
(2) Sunt supuse, de
asemenea, auditului financiar situațiile financiare întocmite cu ocazia
fuziunii, divizării sau încetării activității persoanelor prevăzute la art. 28
alin. (3).
(3) Persoanele juridice
prevăzute la art. 28 alin. (3) au obligația auditării
situațiilor financiare anuale pe perioada premergătoare aplicării
reglementărilor armonizate, în condițiile stabilite de Ministerul Finanțelor
Publice și instituțiile prevăzute la art. 4 alin. (3), după caz.
(4) Criteriile în
funcție de care situațiile financiare anuale ale persoanelor juridice prevăzute
la art. 28 alin. (4) sunt supuse auditului financiar se stabilesc
prin ordin al ministrului finanțelor publice. Verificarea de către cenzori
a situațiilor financiare anuale se efectuează potrivit legii.
Art. 34. − (1) Persoanele
juridice care organizează contabilitatea în partidă dublă trebuie să publice
situațiile financiare anuale. Fac obiectul publicării situațiile
financiare anuale, raportul administratorilor și raportul de audit sau raportul
comisiei de cenzori, după caz. Aceste prevederi se aplică și sucursalelor
înregistrate în România, care aparțin unor persoane juridice cu sediul în
străinătate, precum și societăților-mamă care întocmesc situații financiare
consolidate.
(2) Acționarii și
angajații unei societăți au dreptul să se informeze în legătură cu situațiile
financiare anuale la sediul social al societății sau al societății-mamă, fără
nici o discriminare.
(3) Situațiile
financiare anuale se păstrează timp de 50 de ani.
(4) În caz de încetare
a activității persoanelor prevăzute la art. 1, situațiile financiare
anuale, precum și registrele și celelalte documente la care se referă art. 25
se predau la arhivele statului, în conformitate cu prevederile legale în
materie.
Art. 35. − (1) Pentru
asigurarea informațiilor destinate sistemului instituțional al statului, un
exemplar al situațiilor financiare anuale se depune la direcția generală a
finanțelor publice județeană, respectiv a municipiului București, sau, după
caz, la Direcția generală de administrare a marilor contribuabili, astfel:
a) persoanele prevăzute
la art. 28 alin. (3), în termen de 150 de zile de la încheierea
exercițiului financiar;
b) persoanele prevăzute
la art. 28 alin. (4) și (6), în termen de 120 de zile de la
încheierea exercițiului financiar;
c) persoanele care, de
la constituire, nu au desfășurat activitate vor depune o declarație în acest
sens, în termen de 60 de zile de la încheierea exercițiului financiar. Prevederile
prezentului alineat se aplică până la data de 31 decembrie 2006, inclusiv
pentru situațiile financiare aferente exercițiului financiar al anului 2006.
(2) Instituțiile
publice și celelalte persoane juridice, ai căror conducători au calitatea de
ordonator de credite, depun un exemplar din situațiile financiare trimestriale
și anuale la organul ierarhic superior, la termenele stabilite de acesta.
(3) Ministerele, celelalte
organe de specialitate ale administației publice centrale, alte autorități
publice, instituțiile publice autonome și unitățile administrativ-teritoriale,
ai căror conducători au calitatea de ordonator principal de credite, depun la
Ministerul Finanțelor Publice un exemplar din situațiile financiare
trimestriale și anuale, potrivit normelor și la termenele stabilite de acesta.
CAPITOLUL V
Contabilitatea trezoreriei statului și a
instituțiilor publice
Art. 36. − (1) Contabilitatea
trezoreriei statului se organizează și funcționează pe principiul execuției de
casă și asigură înregistrarea operațiunilor de încasări și plăți în conturi de
venituri și cheltuieli deschise pe bugete, ordonatori de credite și
subdiviziunile clasificației bugetare stabilite de Ministerul Finanțelor
Publice.
(2) În contabilitatea
trezoreriei statului se deschid, pe seama ordonatorilor de credite, conturi
distincte pentru creditele deschise și repartizate și pentru cheltuielile
efectuate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul
Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor
pentru șomaj, bugetele locale, precum și conturi de disponibilități din care se
pot efectua plăți.
(3) Contabilitatea
trezoreriei statului asigură informații cu privire la derularea execuției
bugetare în condiții de echilibru financiar, aprobată anual prin lege pentru
fiecare buget, precum și în limita disponibilităților aflate în conturi.
(4) În contabilitatea
trezoreriei statului se reflectă, în conturi distincte, împrumuturile de stat
interne și externe primite pentru finanțarea deficitelor bugetare, precum și
pentru alte acțiuni prevăzute de lege, plasamentele financiare efectuate din
contul curent general al trezoreriei statului, precum și depozitele atrase de
la instituțiile financiare și de la persoane fizice.
(5) Contabilitatea
trezoreriei statului se organizează în cadrul Ministerului Finanțelor Publice
și al unităților sale subordonate și cuprinde operațiunile privind execuția de
casă a bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului
Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, bugetului asigurărilor
pentru șomaj și bugetelor locale, gestiunea datoriei publice interne și
externe, precum și alte operațiuni financiare efectuate în contul organelor
administrației publice centrale și locale.
(6) Organizarea și
conducerea contabilității trezoreriei statului se efectuează potrivit normelor
emise de Ministerul Finanțelor Publice.
(7) Ministerele,
celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, alte
autorități publice, instituțiile publice autonome, precum și instituțiile din
subordinea acestora, ai căror conducători au calitatea de ordonator de credite,
organizează și conduc contabilitatea drepturilor constatate și a veniturilor
încasate, precum și a angajamentelor și a plăților efectuate, potrivit
bugetului aprobat.
Art. 37. − (1) Contabilitatea
execuției bugetelor locale se organizează și se conduce la nivelul unităților
administrativ-teritoriale, potrivit normelor metodologice emise de Ministerul
Finanțelor Publice și asigură înregistrarea operațiunilor privind: drepturile
constatate, veniturile încasate, cheltuielile efectuate în executarea bugetelor
locale, precum și obligațiile cu termene legale de plată până la data de 31
decembrie; evidența subvențiilor primite de la bugetul de stat și de la
celelalte bugete, precum și a sumelor defalcate din bugetul de stat, potrivit
legii; gestiunea datoriei publice locale interne și externe; stabilirea
rezultatului execuției bugetelor locale prin închiderea conturilor de venituri
și cheltuieli.
(2) Unitățile
administrativ-teritoriale, instituțiile și serviciile publice de subordonare
locală, care au personalitate juridică și ai căror conducători au calitatea de
ordonator de credite, organizează și conduc contabilitatea drepturilor
constatate și a veniturilor încasate, precum și a angajamentelor și a plăților
efectuate, potrivit bugetului aprobat.
Art. 38. − (1) Contabilitatea
execuției bugetului asigurărilor sociale de stat se organizează și se conduce
în cadrul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și al
unităților subordonate, potrivit normelor emise de Ministerul Finanțelor
Publice și asigură înregistrarea operațiunilor privind: drepturile constatate,
veniturile încasate, cheltuielile efectuate în executarea bugetului
asigurărilor sociale de stat, precum și obligațiile cu termene legale de plată
până la data de 31 decembrie; evidența subvențiilor primite de la bugetul de
stat; stabilirea rezultatului execuției bugetului asigurărilor sociale de stat
prin închiderea conturilor de venituri și cheltuieli.
(2) Instituțiile
publice cu personalitate juridică, finanțate din bugetul asigurărilor sociale
de stat, ai căror conducători au calitatea de ordonator de credite, organizează
și conduc contabilitatea drepturilor constatate și a veniturilor încasate,
precum și a angajamentelor și a plăților efectuate, potrivit bugetului aprobat.
Art. 39. − (1) Ministerul
Finanțelor Publice întocmește anual bilanțul instituțiilor publice.
(2) Obiectul principal
al bilanțului instituțiilor publice îl constituie patrimoniul statului și al
unităților administrativ-teritoriale, cuprinzând domeniul public și cel privat,
inclusiv solul, bogățiile naturale, zăcămintele și alte bunuri cu potențial
economic, evaluate în expresie bănească, după metodologia stabilită de fiecare
minister, autoritate a administrației publice centrale sau locale, după caz.
(3) Evidența în unități
fizice sau valorice, după caz, a fondului funciar, fondului forestier,
rezervelor de substanțe minerale utile și a celorlalte resurse naturale ale
solului și subsolului se realizează de către unitățile care administrează,
exploatează și folosesc bunurile respective.
(4) La încheierea
exercițiului financiar, în contabilitatea trezoreriei statului se procedează la
încheierea execuției bugetare potrivit normelor metodologice emise de
Ministerul Finanțelor Publice, după cum urmează:
a) încheierea execuției
bugetului de stat se efectuează de către unitățile teritoriale ale trezoreriei
statului;
b) încheierea execuției
bugetului asigurărilor sociale de stat se efectuează de către unitățile
Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei;
c) încheierea execuției
bugetelor locale se efectuează de ordonatorii principali de credite ai
bugetelor locale.
(5) Ministerul
Finanțelor Publice întocmește trimestrial și anual bilanțul general al
trezoreriei statului, în structura stabilită de acesta, care se aprobă în
condițiile legii.
Art. 40. − Bilanțul
anual al instituțiilor publice, în structura stabilită de Ministerul Finanțelor
Publice, se prezintă Guvernului o dată cu contul general anual de execuție a
bugetului de stat.
CAPITOLUL VI
Contravenții și infracțiuni
Art. 41. − Constituie
contravenții la prevederile prezentei legi următoarele fapte, dacă nu sunt
săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate
infracțiuni:
1. deținerea, cu orice
titlu, de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar și alte drepturi și
obligații, precum și efectuarea de operațiuni economice, fără să fie
înregistrate în contabilitate;
2. nerespectarea
reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice cu privire la:
a) utilizarea și
ținerea registrelor de contabilitate;
b) întocmirea și utilizarea
documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate,
înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă,
păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor
pierdute, sustrase sau distruse;
c) efectuarea
inventarierii;
d) întocmirea și
auditarea situațiilor financiare anuale;
e) întocmirea și
depunerea situațiilor financiare periodice stabilite potrivit legii;
f) nedepunerea
declarației din care să rezulte că persoanele prevăzute la art. 1 nu au
desfășurat activitate;
g) publicarea
situațiilor financiare anuale, potrivit legii.
3. prezentarea de
situații financiare care conțin date eronate sau necorelate, inclusiv cu
privire la identificarea persoanei raportoare.
Art. 42. − (1) Contravenția
prevăzută la art. 41 pct. 2 lit. g) se sancționează cu
amendă de la 20.000.000 lei la 300.000.000 lei, cea prevăzută la pct. 1,
cu amendă de la 10.000.000 lei la 100.000.000 lei, cele prevăzute la pct. 2
lit. c) și d), cu amendă de la 4.000.000 lei la 50.000.000 lei, cele
prevăzute la pct. 2 lit. a) și b), cu amendă de la 3.000.000 lei
la 40.000.000 lei, cea prevăzută la pct. 2 lit. e), cu amendă de la
5.000.000 lei la 15.000.000 lei, cea prevăzută la pct. 3, cu amendă de la
2.000.000 lei la 10.000.000 lei, iar cea prevăzută la pct. 2 lit. f),
cu amendă de la 1.000.000 lei la 2.000.000 lei. Criteriile în funcție de
care se stabilește nivelul amenzii se corelează cu nivelul cifrei de afaceri.
(2) Amenda pentru
neîndeplinirea obligației prevăzute la art. 41 pct. 2 lit. e) este
de la 10.000.000 lei la 30.000.000 lei, dacă perioada de întârziere pentru
întocmirea și depunerea situațiilor financiare periodice este cuprinsă între 15
și 30 de zile lucrătoare, și de la 15.000.000 lei la 45.000.000 lei, dacă
perioada de întârziere depășește 30 de zile lucrătoare.
(3) Guvernul, la
propunerea Ministerului Finanțelor Publice, poate modifica nivelul amenzilor
prevăzute la alin. (1) în funcție de rata inflației.
(4) Constatarea
contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de persoanele cu atribuții de
control financiar și de alte persoane anume împuternicite de Ministerul
Finanțelor Publice.
(5) Amenzile
contravenționale prevăzute la alin. (1) și (2) se suportă de
persoanele vinovate.
(6) Contravențiilor
prevăzute la art. 41 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor1).
Art. 43. − Efectuarea
cu știință de înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu știință a
înregistrărilor în contabilitate, având drept consecință denaturarea
veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de
activ și de pasiv ce se reflectă în bilanț, constituie infracțiunea de fals
intelectual și se pedepsește conform legii.
CAPITOLUL VII
Dispoziții tranzitorii și finale
Art. 44. − (1) În
termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi Ministerul
Finanțelor Publice va elabora normele și reglementările contabile simplificate,
armonizate cu directivele europene2).
(2) Ministerul
Finanțelor Publice și instituțiile prevăzute la art. 4 alin. (3) din
prezenta lege vor elabora și vor actualiza permanent reglementările contabile
aplicabile persoanelor prevăzute la art. 1.
Art. 45. − Ministerul
Finanțelor Publice exercită controlul asupra modului în care se aplică
prevederile prezentei legi.
Art. 46. − Prezenta
lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 19923).
Art. 47. − Prevederile
prezentei legi se aplică și subunităților fără personalitate juridică, cu
sediul în străinătate, ce aparțin persoanelor prevăzute la art. 1, cu
sediul sau domiciliul în România, cât și subunităților cu sediul în România, ce
aparțin unor persoane juridice ori fizice cu sediul sau domiciliul în
străinătate.
Art. 48. − Pentru
dezvoltarea cadrului instituțional în domeniul contabilității și al profesiei
contabile, se reorganizează Colegiul Consultativ al Contabilității. Modul
de organizare și funcționare, atribuțiile și sursele de finanțare ale acestuia
se stabilesc prin Regulamentul de organizare și funcționare a Colegiului
Consultativ al Contabilității, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, ce va
fi promovată până la data de 31 martie 2005.
Art. 49. − Pe
data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
− Decretul nr. 375/1956
privind reconstituirea actelor, documentelor și evidențelor cu conținut
financiar pierdute, sustrase sau distruse, publicat în Buletinul Oficial nr. 22
din 4 august 1956;
− Hotărârea nr. 1.885
din 28 decembrie 1970 cu privire la organizarea și conducerea contabilității,
atribuțiile și răspunderile conducătorului compartimentului financiar-contabil,
publicată în Buletinul Oficial nr. 156 din 29 decembrie 1970;
− Hotărârea nr. 1.533/1973
privind formularele cu regim special, publicată în Buletinul Oficial nr. 189
din 2 decembrie 1973;
− Hotărârea nr. 1.116/1975
privind îmbunătățirea analizei pe bază de bilanț, creșterea operativității și
calității informațiilor cu privire la rezultatele economico-financiare ale
unităților socialiste de stat, publicată în Buletinul Oficial nr. 127 din
5 decembrie 1975;
− Hotărârea
Guvernului nr. 252/1996 privind regimul diferențelor de curs valutar
aferente capitalului social în devize și alte operațiuni aplicabile începând cu
bilanțul contabil cu termen de depunere până la 15 aprilie 1996, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996, cu
modificările ulterioare;
− Hotărârea
Guvernului nr. 483/1996 privind prestarea serviciilor în domeniul
contabilității, verificarea și certificarea bilanțului contabil în baza
prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 2 iulie 1996, cu modificările
ulterioare;
− Hotărârea
Guvernului nr. 22/1998 privind unele măsuri pentru reflectarea în
contabilitatea agenților economici a unor operațiuni economico-financiare,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 29
ianuarie 1998;
− orice alte
dispoziții contrare prevederilor prezentei legi.
NOTĂ:
Reproducem mai jos
prevederile art. II și ale art. III din Ordonanța Guvernului nr. 70/2004
pentru modificarea și completarea Legii contabilității nr. 82/1991,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 420/2004, care nu sunt încorporate
în textul republicat al Legii nr. 82/1991:
Art. II. − Reglementările
contabile emise anterior în temeiul Legii contabilității nr. 82/1991,
republicată, aplicabile fiecărei categorii de entități, sunt în vigoare până la
data de 31 decembrie 2005. Situațiile financiare anuale se întocmesc
conform acestor reglementări și se depun la unitățile teritoriale ale
Ministerului Finanțelor Publice, în termenele prevăzute la art. 29 alin. (1) din
Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările
ulterioare.4)
Art. III. − Prezenta
ordonanță intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2005, cu următoarele excepții:
− prevederile art. 2
alin. (11) lit. c) și d), art. 26 alin. (3) și
(4), ale art. 263 și 264 din Legea nr. 82/1991,
republicată, cu modificările și completările ulterioare, care intră în vigoare
la data de 1 ianuarie 2006;
− prevederile art. 251 alin. (3) și (6) din
Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările
ulterioare, care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.5).
*) Republicată în temeiul art. IV din Ordonanța Guvernului
nr. 70/2004 pentru modificarea și completarea Legii contabilității
nr. 82/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 773 din 24 august 2004, aprobată cu modificări prin Legea
nr. 420/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 993 din 28 octombrie 2004, dându-se textelor o nouă numerotare.
Legea contabilității
nr. 82/1991 a mai fost republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 629 din 26 august 2002.
1) Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 a fost aprobată și modificată prin
Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările ulterioare.
2) A se vedea Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 306/2002
pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate, armonizate cu
directivele europene, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 279 și nr. 279 bis din 25 aprilie 2002, reglementări care se
aplică începând cu data de 1 ianuarie 2003.
3) A se vedea și datele de intrare în vigoare a actelor normative
modificatoare.
4) Art. 29 alin. (1) a devenit, în forma republicată,
art. 35 alin. (1).
5) Art. 2 alin. (11) lit. c) și d), art. 26
alin. (3) și (4), art. 263, art. 264, art. 251
alin. (3) și (6) au devenit, în forma republicată, art. 2
alin. (2) lit. c) și d), art. 28
alin. (3) și (4), art. 31, art. 32, art. 27
alin. (3) și (6).