Legea nr. 7/2006 – Republicare *)

M. Of. nr. 345 din 25 mai 2009

LEGEA

privind statutul funcţionarului public parlamentar

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. ‒ (1) Prezenta lege reglementează statutul funcţionarului public parlamentar din cadrul structurilor de specialitate ale Parlamentului României. 

(2) În sensul prezentei legi, prin structuri de specialitate se înţelege serviciile Camerei Deputaţilor şi Senatului care desfăşoară activităţile prevăzute la art. 3 şi la art. 5 alin. (2). 

Art. 2. ‒ Funcţionarii publici parlamentari numiţi în cadrul structurilor de specialitate ale Camerei Deputaţilor şi Senatului au un statut special, conferit de atribuţiile şi răspunderile ce le revin, în scopul realizării prerogativelor constituţionale ale Parlamentului. 

Art. 3. ‒ În sensul prezentei legi, activităţile desfăşurate de funcţionarii publici parlamentari şi care implică exercitarea prerogativelor constituţionale ale Parlamentului sunt următoarele:

a) asigurarea din punct de vedere tehnic şi de specialitate a elaborării, redactării şi definitivării actelor legislative;

b) elaborarea de studii, sinteze şi analize comparative, în scopul îmbunătăţirii şi perfecţionării cadrului legislativ;

c) organizarea, prezentarea şi redactarea lucrărilor de specialitate ale comisiilor parlamentare;

d) organizarea lucrărilor plenului Camerei Deputaţilor şi Senatului, inclusiv a şedinţelor comune;

e) organizarea şi desfăşurarea activităţii Biroului permanent;

f) documentarea, evidenţa şi informatizarea activităţii legislative;

g) gestionarea resurselor umane şi financiare, contenciosul administrativ şi auditul intern;

h) organizarea şi desfăşurarea activităţilor de relaţii parlamentare externe şi de protocol, precum şi activitatea de informatică, relaţii cu presa şi cu publicul, registratură şi arhivă. 

Art. 4. ‒ (1) Funcţia publică parlamentară este o funcţie publică specifică de carieră, autonomă. 

(2) Funcţionarul public parlamentar se bucură de stabilitate şi îşi desfăşoară activitatea cu respectarea principiilor legalităţii, imparţialităţii, obiectivităţii, al subordonării ierarhice, precum şi al neutralităţii politice. 

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), funcţionarul public parlamentar care îşi desfăşoară activitatea la Cancelaria preşedintelui, la cabinetele membrilor Biroului permanent, la cabinetele liderilor grupurilor parlamentare şi la grupurile parlamentare îşi exercită atribuţiile cu respectarea principiului legalităţii şi al subordonării ierarhice. 

Art. 5. ‒ (1) Raporturile de serviciu se nasc şi se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condiţiile prezentei legi. 

(2) Funcţiile publice parlamentare din cadrul structurilor de specialitate ale Parlamentului sunt funcţiile publice în care sunt numite, pe durată nedeterminată, persoane care desfăşoară activităţile prevăzute la art. 3 şi persoanele numite în funcţia de şef de cabinet. 

(3) Persoanele care desfăşoară activităţi de specialitate la Cancelaria preşedintelui, la cabinetele membrilor Biroului permanent, la cabinetele preşedinţilor comisiilor permanente, la cabinetele liderilor grupurilor parlamentare şi la grupurile parlamentare pot fi încadrate ca funcţionar public parlamentar pe perioadă nedeterminată, funcţionar public parlamentar pe perioadă determinată sau personal contractual1). 

(4) Prevederile prezentei legi nu se aplică personalului din structurile Parlamentului, care desfăşoară activităţi administrative, de gospodărire, investiţii, întreţinere-reparaţii şi de deservire, pentru care încadrarea în muncă se face prin contract individual de muncă, potrivit Codului muncii. 

Art. 6. ‒ (1) Funcţiile publice parlamentare se clasifică, în raport cu nivelul atribuţiilor titularului funcţiei publice parlamentare, după cum urmează:

a) funcţii publice parlamentare corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici;

b) funcţii publice parlamentare de conducere;

c) funcţii publice parlamentare de execuţie. 

(2) Clasificarea funcţiilor publice parlamentare este reglementată în anexa care face parte integrantă din prezenta lege. 

Art. 7. ‒ (1) Funcţiile publice parlamentare corespunzătoare înalţilor funcţionari publici parlamentari sunt: funcţia de secretar general, secretar general adjunct şi şef de departament sau director general, după caz. 

(2) Funcţiile publice parlamentare de conducere sunt: director, director adjunct, şef serviciu, şef secţie şi şef birou. 

(3) Funcţiile publice parlamentare de execuţie sunt cele prevăzute în anexa la prezenta lege. 

Art. 8. ‒ (1) Se înfiinţează funcţia de reprezentant permanent al Camerei Deputaţilor, respectiv al Senatului pe lângă Parlamentul European, ca angajat contractual al Camerei Deputaţilor şi/sau al Senatului, după caz, salarizat la nivelul funcţiei publice parlamentare de şef departament sau director general. 

(2) Pe perioada misiunii sale în străinătate, persoana care are calitatea de reprezentant permanent al Camerei Deputaţilor, respectiv al Senatului decontează, pe bază de documente justificative, cheltuielile privind chiria şi întreţinerea spaţiului de locuit în străinătate, inclusiv utilităţile aferente, cheltuielile de birou privind telefonul, faxul şi internetul, cheltuielile privind asigurările de sănătate în străinătate şi cheltuielile privind biletele de avion ‒ clasa economic ‒ pentru deplasări în interesul serviciului la şi de la Parlamentul European. 

(3) Se autorizează Ministerul Finanţelor Publice să introducă modificările corespunzătoare în structura bugetelor de venituri şi cheltuieli ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. 

CAPITOLUL II

Incompatibilităţi şi interdicţii

Art. 9. ‒ Calitatea de funcţionar public parlamentar este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor şi activităţilor didactice din învăţământul superior, al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar-artistice. 

Art. 10. ‒ (1) Funcţionarii publici parlamentari nu pot deţine funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate, după cum urmează:

a) în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice, cu excepţia cazului în care raportul de serviciu este suspendat, conform art. 61 alin. (1) lit. a);

b) în cadrul cabinetului demnitarului, cu excepţia cazului în care funcţionarul public parlamentar este suspendat din funcţia publică, în condiţiile legii, pe durata numirii sale;

c) în cadrul regiilor autonome sau al societăţilor comerciale din sectorul public sau privat;

d) în calitate de membru al unui grup de interes economic. 

(2) Funcţionarii publici parlamentari nu pot fi mandatari ai unor persoane în ceea ce priveşte efectuarea unor acte în legătură cu funcţia publică pe care o exercită. 

(3) În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), la încetarea perioadei pentru care a fost numit sau ales ori la încheierea mandatului demnitarului, după caz, funcţionarul public parlamentar este reîncadrat în funcţia publică deţinută sau într-o funcţie similară. 

(4) Dispoziţiile prezentei legi privind activitatea politică a funcţionarului public parlamentar nu se aplică persoanelor care desfăşoară activităţile prevăzute la art. 3 la Cancelaria preşedintelui, la cabinetele membrilor Biroului permanent, la cabinetele liderilor grupurilor parlamentare şi la grupurile parlamentare. 

Art. 11. ‒ (1) Nu sunt permise raporturi ierarhice directe, în cazul în care funcţionarii publici parlamentari sunt soţi sau rude de gradul I. 

(2) Persoanele care se află în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) vor opta, în termen de 10 zile, pentru încetarea raporturilor ierarhice directe. 

(3) Orice persoană poate sesiza existenţa situaţiilor prevăzute la alin. (1). 

(4) Situaţiile prevăzute la alin. (1) şi, corelativ, neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute la alin. (2) se constată de către secretarul general, care va dispune încetarea raporturilor ierarhice directe dintre funcţionarii publici parlamentari soţi sau rude de gradul I. 

(5) Procedura de constatare a incompatibilităţilor este stabilită prin Regulamentul intern al funcţionarilor publici parlamentari din structurile de specialitate ale Camerei Deputaţilor sau Senatului, aprobat de Biroul permanent al fiecărei Camere. 

CAPITOLUL III

Selectarea, numirea, evaluarea şi promovarea funcţionarului public parlamentar

SECŢIUNEA 1

Selectarea şi numirea funcţionarului public parlamentar

Art. 12. ‒ (1) În structurile de specialitate ale Parlamentului o persoană poate ocupa o funcţie publică parlamentară, dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) are cetăţenia română, domiciliul în România şi capacitate deplină de exerciţiu;

b) cunoaşte limba română;

c) a împlinit vârsta de 18 ani;

d) este aptă din punct de vedere medical pentru îndeplinirea funcţiei; starea de sănătate este atestată pe bază de examen medical de specialitate;

e) îndeplineşte condiţiile de studii şi vechime în specialitate stabilite potrivit prezentei legi;

f) nu a fost condamnată definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni, care o face nedemnă pentru exercitarea unei funcţii publice;

g) nu a desfăşurat activitate de poliţie politică, astfel cum este definită de lege;

h) nu a fost destituită dintr-o funcţie publică în ultimii 7 ani;

i) a fost declarată „admis” la concursul sau examenul susţinut pentru ocuparea funcţiei publice parlamentare. 

(2) Prevederile alin. (1) lit. e) referitoare la vechimea în specialitate şi ale alin. (1) lit. i) nu sunt aplicabile funcţionarului public parlamentar care îşi desfăşoară activitatea la Cancelaria preşedintelui, la cabinetele membrilor Biroului permanent, la cabinetele liderilor grupurilor parlamentare sau la grupurile parlamentare. 

(3) Condiţiile de vechime în specialitate necesară pentru ocuparea funcţiilor publice parlamentare de conducere din structurile de specialitate ale Camerei Deputaţilor şi Senatului se stabilesc de către birourile permanente reunite ale celor două Camere, iar vechimea minimă în specialitate necesară pentru ocuparea funcţiilor publice parlamentare de execuţie se stabileşte, de comun acord, de către secretarii generali ai celor două Camere ale Parlamentului. 

(4) Pe lângă condiţiile prevăzute la alin. (1), pentru ocuparea unei funcţii publice parlamentare în structurile de specialitate ale Parlamentului pot fi stabilite condiţii specifice, aprobate de către Biroul permanent al Camerei Deputaţilor sau Senatului, la propunerea secretarului general. 

Art. 13. ‒ Numirea funcţionarului public parlamentar care îşi desfăşoară activitatea la Cancelaria preşedintelui, la cabinetele membrilor Biroului permanent, la cabinetele liderilor grupurilor parlamentare sau la grupurile parlamentare se face la propunerea preşedintelui Camerei Deputaţilor sau al Senatului, după caz, a membrului Biroului permanent respectiv sau a liderului grupului parlamentar, după caz. 

Art. 14. ‒ (1) Numirea funcţionarului public parlamentar se face pe post vacant, prin concurs sau examen, după caz, în condiţiile prezentei legi. 

(2) Concursul se organizează şi se desfăşoară în cazul în care, pentru ocuparea unui post vacant, se înscriu minimum două persoane. 

(3) Examenul are loc în cazul în care, pentru ocuparea unui post vacant, la concursul organizat s-a înscris o singură persoană sau numărul celor înscrişi este egal ori mai mic decât numărul posturilor vacante de acelaşi nivel, scoase la concurs. 

Art. 15. ‒ Rezultatul concursului sau examenului se aduce la cunoştinţă candidaţilor, prin afişare, la sediul Camerei Deputaţilor sau al Senatului, după caz, în termen de 5 zile de la susţinerea ultimei probe. 

Art. 16. ‒ (1) Candidatul nemulţumit de rezultatul concursului sau al examenului se poate adresa cu contestaţie, la secretarul general, în termen de 5 zile de la afişarea rezultatelor. 

(2) Normele de organizare şi desfăşurare ale concursului sau examenului şi procedura de soluţionare a contestaţiilor se aprobă de Biroul permanent al fiecărei Camere a Parlamentului, la propunerea secretarului general al Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz. 

Art. 17. ‒ (1) Pe baza rezultatelor definitive, secretarul general emite ordinul de numire în funcţie a candidatului declarat „admis”. 

(2) Actul administrativ de numire are formă scrisă şi trebuie să conţină temeiul legal al numirii, numele funcţionarului public parlamentar, denumirea funcţiei publice parlamentare, data de la care urmează să exercite funcţia publică parlamentară, drepturile salariale, precum şi locul de desfăşurare a activităţii. 

(3) Fişa postului aferentă funcţiei publice parlamentare se anexează la actul administrativ de numire, iar o copie a acesteia se înmânează funcţionarului public parlamentar. 

(4) La învestirea în funcţia publică parlamentară, funcţionarul public parlamentar depune jurământul de credinţă, în termen de 3 zile de la emiterea actului de numire. 

(5) Jurământul prevăzut la alin. (4) are următorul conţinut: „Jur să respect Constituţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, să aplic în mod corect şi fără părtinire legile ţării, să îndeplinesc conştiincios îndatoririle ce îmi revin în funcţia publică parlamentară în care am fost numit, să păstrez secretul profesional şi să respect normele de conduită profesională şi civică. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”. Formula religioasă de încheiere va respecta libertatea convingerilor religioase. 

(6) Jurământul de credinţă se poate depune şi fără formula religioasă. 

(7) Funcţionarul public parlamentar depune jurământul de credinţă în faţa secretarului general, care poate fi asistat de secretarul general adjunct şi de conducătorul compartimentului în care îşi va desfăşura activitatea. 

(8) Secretarul general şi secretarul general adjunct depun jurământul de credinţă în faţa Biroului permanent al Camerei Deputaţilor sau al Senatului, după caz. 

Art. 18. ‒ (1) Neprezentarea la termenul fixat pentru depunerea jurământului de credinţă, consemnată în scris, duce la revocarea ordinului de numire în funcţia publică parlamentară a persoanei în cauză, cu excepţia situaţiei în care dovedeşte că motive obiective au împiedicat-o să se prezinte şi pe care le face cunoscute, în termen de 5 zile, secretarului general al Camerei Deputaţilor sau al Senatului, după caz. 

(2) În termen de 5 zile de la încetarea motivelor prevăzute la alin. (1), funcţionarul public parlamentar are obligaţia de a depune jurământul de credinţă. 

(3) Refuzul depunerii jurământului de credinţă prevăzut la art. 17 alin. (5) sau neprezentarea în condiţiile alin. (2) se consemnează în scris şi atrage revocarea ordinului de numire în funcţia publică parlamentară. 

Art. 19. ‒ (1) În funcţiile publice parlamentare corespunzătoare înalţilor funcţionari publici sunt numiţi secretarul general şi secretarul general adjunct ai Camerei Deputaţilor sau Senatului, precum şi şeful de departament sau directorul general, după caz. 

(2) Numirea în funcţia de secretar general şi de secretar general adjunct se face de Camera Deputaţilor sau de Senat, potrivit regulamentului fiecărei Camere. 

(3) Numirea în funcţia publică parlamentară de şef de departament ori de director general, după caz, se face de secretarul general, cu avizul Biroului permanent al Camerei Deputaţilor sau Senatului. 

Art. 20. ‒ (1) În funcţiile publice parlamentare de conducere din structurile Camerei Deputaţilor sau Senatului se numesc funcţionari publici cu studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă ori echivalentă, după caz, care îndeplinesc condiţiile stabilite conform art. 12. 

(2) Numirea în funcţiile publice parlamentare de conducere se face pe bază de concurs, organizat de secretarul general al Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz, în limita posturilor vacante, potrivit normelor stabilite de Biroul permanent al fiecărei Camere a Parlamentului. 

(3) Înalţii funcţionari publici parlamentari şi funcţionarii publici parlamentari cu funcţii de conducere beneficiază de indemnizaţia de conducere prevăzută de legea privind salarizarea funcţionarilor publici. 

SECŢIUNEA a 2-a

Evaluarea activităţii funcţionarului public parlamentar

Art. 21. ‒ Evaluarea profesională individuală a funcţionarilor publici parlamentari se face anual, în condiţiile legii. 

Art. 22. ‒ Criteriile de evaluare a activităţii profesionale individuale, precum şi metodologia de evaluare şi de contestare a calificativelor acordate se aprobă de către Biroul permanent al Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz, la propunerea secretarului general. 

SECŢIUNEA a 3-a

Promovarea în funcţie a funcţionarului public parlamentar

Art. 23. ‒ (1) În carieră, funcţionarul public parlamentar beneficiază de dreptul de a promova în funcţie. 

(2) Promovarea într-o funcţie publică parlamentară superioară se face prin concurs sau examen. 

Art. 24. ‒ (1) În vederea prezentării la examen sau la concurs, pentru a promova într-o funcţie superioară, funcţionarul public parlamentar trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) să aibă vechimea minimă stabilită conform art. 12 alin. (3);

b) să fi obţinut la evaluarea activităţii profesionale din ultimii 2 ani cel puţin calificativul „Bun”;

c) să îndeplinească cerinţele specifice, prevăzute în fişa postului. 

(2) Metodologia de organizare şi desfăşurare a examenului sau concursului pentru promovarea într-o funcţie parlamentară superioară se aprobă de Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, respectiv de Biroul permanent al Senatului, la propunerea secretarilor generali ai acestora. 

Art. 25. ‒ Promovarea funcţionarului public parlamentar se poate face numai în funcţia imediat superioară şi numai o dată pe an, în condiţiile prevăzute de prezenta lege. 

Art. 26. ‒ (1) Funcţionarul public parlamentar a cărui activitate, cu ocazia evaluării profesionale anuale, a fost notată cu calificativul „Nesatisfăcător” sau „Satisfăcător” nu poate fi promovat în anul imediat următor. 

(2) În situaţia în care, în ultimii 2 ani consecutivi, funcţionarul public parlamentar a fost notat cu calificativul „Nesatisfăcător”, secretarul general propune funcţionarului respectiv trecerea într-o funcţie inferioară, în limita posturilor vacante. Dacă nu există posturi vacante ori propunerea nu este acceptată, se procedează la eliberarea din funcţie a funcţionarului public parlamentar ca necorespunzător. 

SECŢIUNEA a 4-a

Formarea profesională a funcţionarului public parlamentar

Art. 27. ‒ (1) Funcţionarul public parlamentar are dreptul şi obligaţia de a-şi perfecţiona pregătirea profesională şi de a urma cursuri de perfecţionare organizate în acest scop. 

(2) Formarea şi perfecţionarea pregătirii profesionale au caracter continuu, se organizează, se finanţează şi se desfăşoară potrivit programului anual aprobat de Biroul permanent al fiecărei Camere a Parlamentului. 

Art. 28. ‒ Formarea şi perfecţionarea profesională ale funcţionarilor publici parlamentari se realizează în următoarele forme:

a) participarea la cursuri organizate de Parlament sau de furnizorii de servicii de formare şi perfecţionare profesională specifice activităţii parlamentare, din ţară sau din străinătate;

b) stagii de adaptare profesională la cerinţele funcţiei;

c) stagii de practică şi specializare în ţară şi în străinătate;

d) formare şi perfecţionare profesională individualizată;

e) alte forme de pregătire profesională. 

Art. 29. ‒ (1) Planul de formare şi perfecţionare profesională se aprobă de Biroul permanent al fiecărei Camere a Parlamentului, la propunerea secretarului general al fiecărei Camere, cu consultarea sindicatului. 

(2) Planul de formare şi perfecţionare profesională, după aprobare, se aduce la cunoştinţa funcţionarilor publici parlamentari. 

Art. 30. ‒ (1) Funcţionarii publici parlamentari beneficiază de drepturile salariale cuvenite, pe perioada în care urmează forme de perfecţionare profesională, în situaţia în care acestea sunt:

a) organizate la iniţiativa Parlamentului;

b) urmate la iniţiativa funcţionarului public parlamentar, cu aprobarea secretarului general. 

(2) În cazul în care cursurile de perfecţionare sunt organizate în altă localitate decât cea de domiciliu, funcţionarul public parlamentar beneficiază şi de drepturile de delegare, potrivit prezentei legi. 

(3) Pentru acoperirea cheltuielilor planurilor de formare şi perfecţionare profesională ale funcţionarilor publici parlamentari, în bugetele anuale ale fiecărei Camere sunt prevăzute sumele necesare pentru cheltuielile respective. 

(4) Secretarul general prezintă anual Biroului permanent un raport cu privire la realizarea planurilor de formare şi perfecţionare profesională, precum şi cheltuielile aferente. 

Art. 31. ‒ (1) Funcţionarul public parlamentar care urmează o formă de specializare sau de perfecţionare cu o durată mai mare de 3 luni şi primeşte pe această perioadă drepturile salariale este obligat să se angajeze în scris că va lucra minimum 3 ani în cadrul Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz. În cazul nerespectării angajamentului, acesta va suporta cheltuielile efectuate, proporţional cu timpul rămas până la împlinirea termenului. 

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică funcţionarului public parlamentar care nu mai deţine funcţia publică din motive ce nu îi sunt imputabile sau în cazul în care a intervenit transferul în interesul serviciului. 

CAPITOLUL IV

Drepturile şi obligaţiile funcţionarului public parlamentar

SECŢIUNEA 1

Drepturile funcţionarului public parlamentar

Art. 32. ‒ Stabilirea drepturilor funcţionarilor publici parlamentari ţine seama de importanţa atribuţiilor şi răspunderilor ce le revin în scopul realizării prerogativelor constituţionale ale Parlamentului, ca organ reprezentativ suprem al poporului român şi ca unică autoritate legiuitoare a ţării, precum şi de incompatibilităţile şi interdicţiile ce le sunt stabilite prin prezenta lege. 

Art. 33. ‒ (1) Funcţionarul public parlamentar are dreptul de a fi încadrat în funcţia corespunzătoare pregătirii, specializării, competenţei profesionale, experienţei şi aptitudinilor personale. 

(2) Funcţionarul public parlamentar are dreptul de a fi promovat în funcţie corespunzător pregătirii, experienţei şi rezultatelor profesionale consemnate în evaluările anuale. 

(3) Funcţionarul public parlamentar se bucură de stabilitate, de egalitate de şanse şi de tratament la numirea şi promovarea în funcţie, precum şi la accesul la formele de pregătire profesională. 

Art. 34. ‒ (1) Funcţionarul public parlamentar beneficiază de un tratament corect la locul de muncă, cu respectarea demnităţii sale. 

(2) Activitatea funcţionarului public parlamentar se desfăşoară în condiţii de muncă de natură să îi ocrotească sănătatea şi integritatea fizică. 

Art. 35. ‒ Funcţionarul public parlamentar are dreptul de a fi informat cu privire la deciziile care se iau în aplicarea prezentului statut şi care îl vizează în mod direct. 

Art. 36. ‒ Funcţionarii publici parlamentari se pot organiza în asociaţii profesionale sau în alte asociaţii care au ca scop reprezentarea intereselor proprii, perfecţionarea pregătirii profesionale, precum şi protejarea statutului lor. 

Art. 37. ‒ (1) Dreptul la asociere sindicală este garantat funcţionarilor publici parlamentari, în condiţiile legii. 

(2) Funcţionarii publici parlamentari îşi pot exercita dreptul la grevă, în condiţiile legii. 

Art. 38. ‒ Funcţionarii publici parlamentari pot fi aleşi sau numiţi într-o funcţie de demnitate publică, în condiţiile legii. 

Art. 39. ‒ Pentru activitatea desfăşurată, funcţionarul public parlamentar are dreptul la un salariu de bază lunar, sporuri, indemnizaţii, premii şi altele asemenea, potrivit legii. 

Art. 40. ‒ (1) Stabilirea salariilor de bază ale funcţionarilor publici parlamentari se face în mod diferenţiat, avându-se în vedere realizarea unei ierarhii juste în sistem de carieră, în raport cu natura, importanţa, complexitatea şi responsabilitatea funcţiilor în care aceştia sunt numiţi, cu vechimea, disponibilitatea, confidenţialitatea şi fidelitatea acestora în asigurarea bunei funcţionări a serviciului. 

(2) Salariile de bază ale funcţionarilor publici parlamentari se stabilesc prin lege. 

(3) Până la adoptarea unei legi speciale, salariile de bază ale funcţionarilor publici parlamentari se acordă în cuantumul şi în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările ulterioare. De asemenea, funcţionarii publici parlamentari beneficiază şi de celelalte drepturi prevăzute de Legea nr. 53/1991 privind indemnizaţiile şi celelalte drepturi ale senatorilor şi deputaţilor, precum şi salarizarea personalului din aparatul Parlamentului României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 

(4) Secretarul general şi secretarul general adjunct al Camerei Deputaţilor şi Senatului beneficiază de indemnizaţia prevăzută în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările ulterioare. Ei beneficiază, de asemenea, şi de drepturile prevăzute de Legea nr. 53/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 

Art. 41. ‒ (1) Funcţionarii publici parlamentari au dreptul, în fiecare an calendaristic, la concediu de odihnă plătit, potrivit legii şi regulamentului intern al fiecărei Camere. Concediul de odihnă neefectuat până la sfârşitul anului din motive care privesc exercitarea atribuţiilor de serviciu ori din alte motive obiective, potrivit regulamentului, se compensează în bani. 

(2) Stabilirea concediului de odihnă şi modul de calcul al indemnizaţiei pentru concediul de odihnă se aprobă, prin regulament, de Biroul permanent al Camerei Deputaţilor şi Senatului. 

(3) Cu 5 zile înaintea plecării în concediul de odihnă, funcţionarul public parlamentar primeşte indemnizaţia de concediu, care nu poate fi mai mică decât suma rezultată din cumularea salariului de bază, a indemnizaţiei de conducere şi a sporurilor acordate la salariul de bază din luna anterioară plecării în concediul de odihnă şi o primă egală cu salariul de bază din aceeaşi lună. 

Art. 42. ‒ Funcţionarii publici parlamentari au dreptul la concedii medicale şi la alte concedii, în condiţiile legii. 

Art. 43. ‒ (1) Funcţionarii publici parlamentari au dreptul la tichete de masă, în condiţiile legii. 

(2) Secretarilor generali şi secretarilor generali adjuncţi ai Camerei Deputaţilor şi Senatului, care nu au domiciliul în municipiul Bucureşti, li se asigură cazare la hotel sau, în cazul în care nu beneficiază de cazare la hotel, li se acordă, pe noapte, 70% din tariful minim negociat cu unităţile hoteliere pentru cazarea unui deputat sau senator. 

(3) Secretarii generali şi secretarii generali adjuncţi ai Camerei Deputaţilor şi Senatului, care nu au domiciliul în municipiul Bucureşti, beneficiază lunar de 4 deplasări dus-întors între municipiul Bucureşti şi localitatea în care îşi au domiciliul, cu orice mijloc de transport, ale căror cheltuieli se decontează în condiţiile legii. 

Art. 44. ‒ (1) Perioada în care funcţionarul public parlamentar de specialitate juridică desfăşoară activitate în structurile de specialitate ale Parlamentului se consideră vechime în magistratură şi în specialitate, în condiţiile legii. 

(2) Se consideră, de asemenea, vechime în specialitate şi perioada în care funcţionarii publici parlamentari de altă specialitate îşi desfăşoară activitatea în structurile de specialitate ale Parlamentului. 

Art. 45. ‒ Pentru merite deosebite în activitate, funcţionarii publici parlamentari care au obţinut numai calificativul „Excepţional” în ultimii 5 ani pot fi propuşi pentru conferirea de decoraţii, potrivit legii. 

SECŢIUNEA a 2-a

Obligaţiile funcţionarului public parlamentar

Art. 46. ‒ (1) Funcţionarii publici parlamentari au obligaţia să îndeplinească cu profesionalism, imparţialitate şi în conformitate cu legea îndatoririle de serviciu şi să se abţină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcţionarilor publici parlamentari. 

(2) Funcţionarii publici parlamentari au îndatorirea de a respecta normele de conduită profesională prevăzute de lege. 

Art. 47. ‒ Funcţionarii publici parlamentari au obligaţia să nu ştirbească, în orice împrejurare, prin activitatea desfăşurată şi conduita personală, prestigiul funcţiei şi al Parlamentului. 

Art. 48. ‒ (1) Funcţionarii publici parlamentari au obligaţia ca, în exercitarea atribuţiilor ce le revin, să nu favorizeze vreun partid politic şi să nu participe la activităţi politice în timpul programului de lucru. 

(2) Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile funcţionarilor publici parlamentari care îşi desfăşoară activitatea la Cancelaria preşedintelui, la cabinetele membrilor Biroului permanent, la cabinetele liderilor grupurilor parlamentare şi la grupurile parlamentare. 

(3) Funcţionarilor publici parlamentari le este interzis să facă parte din asociaţii interzise de lege şi să participe la manifestări politice şi sindicale ilegale. 

Art. 49. ‒ (1) Funcţionarii publici parlamentari sunt obligaţi să îndeplinească atribuţiile ce revin postului pe care îl ocupă. 

(2) Funcţionarii publici parlamentari sunt obligaţi să se conformeze dispoziţiilor primite de la superiorii ierarhici şi să rezolve în termenul stabilit lucrările repartizate de către aceştia. 

(3) În caz de imposibilitate a exercitării funcţiei, funcţionarii publici parlamentari sunt obligaţi să anunţe de îndată şefii ierarhici. 

Art. 50. ‒ Funcţionarii publici parlamentari au obligaţia să păstreze secretul de serviciu, precum şi confidenţialitatea în legătură cu faptele, informaţiile sau documentele de care iau cunoştinţă în exercitarea funcţiei publice parlamentare, în condiţiile legii, cu excepţia informaţiilor de interes public. 

Art. 51. ‒ (1) Funcţionarilor publici parlamentari le este interzis să solicite sau să accepte, direct ori indirect, pentru ei sau pentru alţii, în considerarea funcţiei lor publice parlamentare, daruri ori alte avantaje. 

(2) Funcţionarilor publici parlamentari le este interzis să primească direct cereri a căror rezolvare intră în competenţa lor sau să discute direct cu petenţii ori să intervină pentru soluţionarea acestor cereri, cu excepţia celor cărora le sunt stabilite asemenea atribuţii. 

(3) La numirea într-o funcţie publică parlamentară, precum şi la încetarea raporturilor de serviciu funcţionarii publici parlamentari sunt obligaţi să depună, în condiţiile legii, declaraţia de avere. Declaraţia de avere se actualizează potrivit legii. 

Art. 52. ‒ Funcţionarii publici parlamentari au obligaţia să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese şi al incompatibilităţilor stabilite de lege. 

Art. 53. ‒ Funcţionarii publici parlamentari sunt obligaţi să urmeze formele de pregătire şi perfecţionare profesională organizate de Parlament sau de furnizorii de servicii de formare şi perfecţionare profesională, specifice activităţii parlamentare din ţară sau din străinătate. 

Art. 54. ‒ Funcţionarii publici parlamentari cu funcţii de conducere răspund de ordinele şi instrucţiunile pe care le dau funcţionarilor din subordine. Acestea trebuie să fie conforme cu reglementările legale şi să nu lezeze onoarea şi demnitatea funcţionarilor publici parlamentari care urmează să le execute. 

CAPITOLUL V

Modificarea, suspendarea şi încetarea raportului de serviciu

SECŢIUNEA 1

Modificarea raportului de serviciu

Art. 55. ‒ Modificarea raportului de serviciu se face prin:

a) delegare;

b) detaşare;

c) transfer;

d) trecerea într-o altă funcţie, ca urmare a promovării unui concurs sau examen, sau în cadrul altui compartiment din structurile de specialitate ale Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz. 

Art. 56. ‒ (1) Delegarea se dispune în interesul Camerei Deputaţilor sau al Senatului, după caz, pe o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice într-un an. 

(2) Funcţionarul public parlamentar poate refuza delegarea dacă se află în una dintre următoarele situaţii:

a) graviditate;

b) îşi creşte singur copilul minor;

c) starea sănătăţii, dovedită cu certificat medical, face contraindicată delegarea. 

(3) Delegarea pe o perioadă mai mare de 60 de zile calendaristice în cursul unui an se poate dispune numai cu acordul scris al funcţionarului public parlamentar. Măsura se poate dispune pentru o perioadă de cel mult 90 de zile calendaristice într-un an. 

(4) Pe timpul delegării, funcţionarul public parlamentar îşi păstrează funcţia şi salariul şi are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi la o indemnizaţie de delegare, potrivit legii. 

Art. 57. ‒ (1) Detaşarea se dispune în interesul autorităţii publice sau al instituţiei publice în care urmează să îşi desfăşoare activitatea funcţionarul public parlamentar, pe o perioadă de cel mult 6 luni. În cursul unui an calendaristic un funcţionar public parlamentar poate fi detaşat pe o perioadă mai mare de 6 luni numai cu acordul său scris. 

(2) Detaşarea se poate dispune doar dacă pregătirea profesională a funcţionarului public parlamentar corespunde atribuţiilor şi responsabilităţilor funcţiei publice pe care urmează să fie detaşat. 

(3) Funcţionarul public parlamentar poate refuza detaşarea dacă se află în una dintre următoarele situaţii:

a) graviditate;

b) îşi creşte singur copilul minor;

c) starea sănătăţii, dovedită cu certificat medical, face contraindicată detaşarea;

d) detaşarea se face într-o localitate în care nu i se asigură condiţii corespunzătoare de cazare;

e) este singurul întreţinător de familie;

f) motive familiale temeinice justifică refuzul de a da curs detaşării. 

(4) Pe perioada detaşării, funcţionarul public parlamentar îşi păstrează funcţia şi salariul. Dacă salariul corespunzător funcţiei publice pe care este detaşat este mai mare, el are dreptul la acest salariu. Pe timpul detaşării în altă localitate, autoritatea sau instituţia publică beneficiară este obligată să îi suporte costul integral al transportului, dus şi întors, cel puţin o dată pe lună, al cazării şi al indemnizaţiei de detaşare. 

Art. 58. ‒ (1) Transferul, ca modalitate de modificare a raportului de serviciu, poate avea loc între autorităţile sau instituţiile publice, după cum urmează:

a) în interesul serviciului;

b) la cererea funcţionarului public parlamentar. 

(2) Transferul în interesul serviciului se poate face numai cu acordul scris al funcţionarului public parlamentar transferat, de regulă în aceeaşi funcţie publică sau într-una echivalentă. În cazul transferului în interesul serviciului în altă localitate, funcţionarul public parlamentar transferat are dreptul la o indemnizaţie egală cu salariul net calculat la nivelul salariului din luna anterioară celei în care se transferă, la acoperirea tuturor cheltuielilor de transport şi la un concediu plătit de 5 zile. Plata acestor drepturi se suportă de autoritatea sau instituţia publică la care se face transferul, în termen de cel mult 15 zile de la data aprobării transferului. 

(3) Transferul la cerere se face într-o altă funcţie publică echivalentă, în urma aprobării cererii de transfer a funcţionarului public parlamentar de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice la care se solicită transferul. 

Art. 59. ‒ (1) Funcţionarul public parlamentar poate fi trecut definitiv sau temporar în cadrul altor compartimente din cadrul structurilor de specialitate ale Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz. 

(2) Trecerea definitivă în cadrul altui compartiment se face, cu acordul scris al funcţionarului public parlamentar, de către secretarul general al Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz. 

(3) Trecerea temporară în cadrul altui compartiment se dispune motivat de către secretarul general al Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz, în interesul Camerei din care funcţionarul public parlamentar face parte, pe o perioadă de 6 luni, dar nu mai mare de un an, cu respectarea pregătirii profesionale şi a salariului pe care acesta îl are. Funcţionarul public parlamentar poate fi trecut temporar în cadrul altui compartiment pe o perioadă mai mare de 6 luni numai cu acordul său scris. 

Art. 60. ‒ (1) Exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice parlamentare de conducere vacante se realizează prin promovarea temporară a unui funcţionar public parlamentar care îndeplineşte condiţiile specifice pentru ocuparea acestei funcţii de conducere. 

(2) Măsura prevăzută la alin. (1) se dispune de secretarul general al Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz, pe o perioadă de maximum 6 luni. 

(3) Exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice parlamentare de conducere, al cărei titular este detaşat sau suspendat în condiţiile prezentei legi, se realizează prin promovarea temporară, pe durata detaşării sau suspendării titularului, a unui funcţionar public parlamentar care îndeplineşte condiţiile specifice pentru ocuparea acestei funcţii publice parlamentare. 

(4) Măsura prevăzută la alin. (3) se dispune de secretarul general al Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz. 

(5) Dacă salariul corespunzător funcţiei publice parlamentare pe care este delegat să o exercite este mai mare, funcţionarul public parlamentar are dreptul la acest salariu. 

SECŢIUNEA a 2-a

Suspendarea raportului de serviciu

Art. 61. ‒ (1) Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcţionarul public parlamentar se află în una dintre următoarele situaţii:

a) este numit sau ales pe durată determinată într-o altă funcţie în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice; perioada de exercitare a acelei funcţii se consideră vechime în funcţia publică parlamentară, precum şi vechime în specialitate;

b) este încadrat la cabinetul unui demnitar;

c) este desemnat de secretarul general al Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz, să desfăşoare activităţi în cadrul unor organisme ori instituţii internaţionale, pentru perioada respectivă;

d) efectuează stagiul militar, serviciul militar alternativ, este concentrat sau mobilizat;

e) este arestat preventiv;

f) efectuează tratament medical în străinătate, dacă funcţionarul public parlamentar nu se află în concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă, precum şi pentru însoţirea soţului sau, după caz, a soţiei ori a unei rude până la gradul I inclusiv, în condiţiile legii;

g) se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, în condiţiile legii;

h) carantină, în condiţiile legii;

i) concediu de maternitate, în condiţiile legii;

j) este dispărut, iar dispariţia a fost constatată prin hotărâre judecătorească irevocabilă;

k) forţa majoră;

l) în alte cazuri expres prevăzute de lege. 

(2) În termen de 5 zile calendaristice de la data încetării motivului de suspendare de drept, funcţionarul public parlamentar este obligat să informeze în scris secretarul general al Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz, despre acest fapt. 

(3) În termen de 5 zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (2), secretarul general al Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz, este obligat să asigure condiţiile necesare reluării activităţii de către funcţionarul public parlamentar. 

Art. 62. ‒ (1) Raportul de serviciu se suspendă la iniţiativa funcţionarului public parlamentar în următoarele situaţii:

a) concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani, în condiţiile legii;

b) concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap pentru afecţiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;

c) concediu pentru formare profesională;

d) desfăşurarea unei activităţi în cadrul unor organisme sau instituţii internaţionale în alte situaţii decât cele prevăzute la art. 61 alin. (1) lit. c);

e) pentru participare la campania electorală până în ziua ulterioară alegerilor, dacă nu este ales;

f) concedii fără plată pentru studii sau pentru alte interese personale. 

(2) Cererea de suspendare a raportului de serviciu se face în scris, motivat, cu cel puţin 15 zile calendaristice înainte de data de la care se solicită suspendarea. 

Art. 63. ‒ Pe perioada suspendării raportului de serviciu, secretarul general al Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz, este obligat să rezerve postul aferent funcţiei publice parlamentare respective. Numirea pe funcţie se face pe o perioadă determinată. 

SECŢIUNEA a 3-a

Încetarea raportului de serviciu

Art. 64. ‒ Încetarea raportului de serviciu al funcţionarului public parlamentar are loc în următoarele condiţii:

a) prin demisie;

b) prin eliberare din funcţia publică parlamentară;

c) prin destituire din funcţia publică parlamentară;

d) prin pensionare;

e) prin acordul părţilor, consemnat în scris;

f) de drept. 

Art. 65. ‒ Funcţionarul public parlamentar poate demisiona din funcţie, cu obligaţia notificării în scris secretarului general al Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz. Demisia nu trebuie motivată şi produce efecte la 30 de zile calendaristice de la înregistrare. 

Art. 66. ‒ (1) Secretarul general al Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz, va dispune eliberarea din funcţie prin ordin, care se comunică funcţionarului public parlamentar în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, pentru motive neimputabile acestuia, în următoarele cazuri:

a) reducerea personalului, ca urmare a reorganizării activităţii, prin desfiinţarea postului ocupat de funcţionarul public parlamentar;

b) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia ocupată de către alt funcţionar public parlamentar, a unui funcţionar public eliberat sau destituit nelegal ori pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de reintegrare;

c) starea sănătăţii fizice sau/şi psihice a funcţionarului public parlamentar, constatată prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, nu îi mai permite acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare funcţiei publice parlamentare deţinute. 

(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), secretarul general al Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz, este obligat să acorde funcţionarului public parlamentar care urmează să fie eliberat un preaviz de 30 de zile calendaristice. 

(3) Funcţionarul public parlamentar poate fi eliberat din funcţie în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) numai dacă nu există funcţii publice parlamentare vacante corespunzătoare în cadrul structurilor Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz. 

Art. 67. ‒ Destituirea din funcţia publică parlamentară se dispune, prin ordin, de secretarul general al Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz, şi se comunică funcţionarului public parlamentar în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii, în următoarele cazuri:

a) ca sancţiune disciplinară aplicată pentru săvârşirea repetată a unor abateri disciplinare sau a unei abateri disciplinare care a avut consecinţe grave;

b) dacă s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate, iar funcţionarul public parlamentar nu acţionează pentru încetarea acestuia într-un termen de 10 zile de la data intervenirii cazului de incompatibilitate. 

Art. 68. ‒ Raportul de serviciu încetează de drept în următoarele situaţii:

a) la data decesului;

b) la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii funcţionarului public parlamentar;

c) dacă funcţionarul public parlamentar nu mai îndeplineşte una dintre condiţiile prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. a), d) şi e);

d) ca urmare a constatării nulităţii absolute a actului administrativ de numire în funcţie, de la data la care nulitatea a fost constatată prin hotărâre judecătorească definitivă;

e) când funcţionarul public parlamentar a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau contra autorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, de fals ori pentru fapte de corupţie sau a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie care îl face incompatibil cu exercitarea unei funcţii publice, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea;

f) când funcţionarul public parlamentar a fost condamnat printr-o hotărâre definitivă prin care s-a dispus aplicarea unei sancţiuni privative de libertate;

g) ca urmare a interzicerii exercitării funcţiei, ca măsură de siguranţă ori ca pedeapsă complementară, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus interdicţia;

h) la data expirării termenului pentru care a fost exercitată cu caracter temporar funcţia publică. 

Art. 69. ‒ Raportul de serviciu încetează de drept la data comunicării deciziei de pensionare a funcţionarului public parlamentar pentru limită de vârstă ori invaliditate. 

Art. 70. ‒ Constatarea cazului de încetare a raportului de serviciu, în situaţiile prevăzute la art. 65 şi 69, se face prin ordin al secretarului general al Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz, în termen de 5 zile lucrătoare. 

Art. 71. ‒ (1) La încetarea raportului de serviciu, funcţionarul public parlamentar îşi păstrează drepturile dobândite în cadrul carierei, cu excepţia cazului în care raportul de serviciu a încetat din motive imputabile acestuia. 

(2) Funcţionarul public parlamentar, la încetarea raportului de serviciu, are obligaţia de a preda lucrările şi bunurile care i-au fost încredinţate în vederea exercitării atribuţiilor de serviciu. 

Art. 72. ‒ În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcţionarul public parlamentar le consideră neîntemeiate, acesta poate cere instanţei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare, cu plata unor despăgubiri egale cu drepturile băneşti de care acesta ar fi beneficiat pe acea perioadă. 

Art. 73. ‒ (1) Funcţionarii publici parlamentari al căror raport de serviciu a încetat pentru motive neimputabile în condiţiile art. 64 lit. d) şi ale art. 66 beneficiază de o indemnizaţie egală cu 7 salarii lunare brute, care se impozitează potrivit legii. În sensul prezentului articol, prin salariu lunar brut se înţelege salariul de bază brut lunar şi sporurile din ultima lună de activitate. 

(2) Indemnizaţia prevăzută la alin. (1) se acordă o singură dată în decursul carierei de funcţionar public parlamentar. 

(3) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul decesului funcţionarului public parlamentar aflat în activitate. În acest caz, de indemnizaţie beneficiază soţul sau soţia şi copiii care se aflau în întreţinerea funcţionarului public parlamentar la data decesului. 

Art. 74. ‒ (1) Funcţionarii publici parlamentari din structurile de specialitate ale Parlamentului au dreptul la asigurări sociale, în condiţiile legii. 

(2) Funcţionarii publici parlamentari cu o vechime în muncă de 30 de ani au dreptul la pensie pentru limită de vârstă la împlinirea vârstei de 65 de ani. 

(3) La împlinirea vârstei prevăzute la alin. (2), funcţionarii publici parlamentari cu o vechime în muncă de 30 de ani, din care cel puţin 14 ani în structurile Parlamentului, beneficiază de pensie de serviciu în cuantumul prevăzut la art. 82 din Legea privind statutul judecătorilor şi procurorilor nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 

(4) Pentru fiecare an ce depăşeşte vechimea de 14 ani în Parlament, se adaugă la cuantumul pensiei câte 1% din venit, fără a se putea depăşi venitul brut avut la data pensionării. 

(5) Pensiile de serviciu şi pensiile de urmaş, stabilite în condiţiile prezentei legi, se actualizează prin aplicarea la cuantumul pensiei de serviciu aflate în plată a procentului de majorare a salariului de bază de care beneficiază funcţionarul public parlamentar aflat în activitate, cu aceeaşi vechime, nivel de salarizare şi funcţie publică. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie mai mică, se păstrează pensia aflată în plată. 

(6) Partea din pensia de serviciu care depăşeşte nivelul pensiei din sistemul asigurărilor sociale de stat se suportă din bugetul de stat. 

(7) La data intrării în vigoare a prezentei legi2), pensiile pentru limită de vârstă şi vechime integrală ale celor care au ocupat, cel puţin 4 ani, funcţii corespunzătoare funcţionarului public parlamentar în structurile de specialitate ale Parlamentului se recalculează şi se actualizează în acord cu dispoziţiile alin. (3) şi (5), avându-se în vedere venitul brut lunar al funcţionarului public parlamentar în activitate corespunzător funcţiei avute la data pensionării. 

Art. 75. ‒ (1) Funcţionarii publici parlamentari care au o vechime în muncă de 30 de ani, din care cel puţin 14 ani în structurile Parlamentului, pot solicita pensionarea şi înainte de împlinirea vârstei de 65 de ani, dar nu mai devreme de 60 de ani; dispoziţiile art. 74 alin. (3)‒(6) din prezenta lege se aplică în mod corespunzător. 

(2) De drepturile prevăzute la alin. (1) şi la art. 74 alin. (3), (5) şi (6) din prezenta lege beneficiază şi funcţionarii publici parlamentari cu o vechime în muncă de 30 de ani, din care în structurile Parlamentului între 4‒14 ani, în acest caz cuantumul pensiei prevăzut la art. 74 alin. (3) fiind micşorat cu 1% pentru fiecare an care lipseşte din vechimea de 14 ani. 

Art. 76. ‒ La calculul vechimii în structurile Parlamentului prevăzute la art. 74 şi 75 se ia în considerare, după caz, şi perioada în care funcţionarul public parlamentar a avut calitatea de deputat sau de senator. 

Art. 77. ‒ La îndeplinirea condiţiilor de pensionare prevăzute la art. 74‒76, funcţionarul public parlamentar optează pentru pensia calculată conform prevederilor prezentei legi sau pentru pensia calculată în condiţiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, ori ale altor legi speciale din cadrul sistemului public. 

Art. 78. ‒ Funcţionarii publici parlamentari care împlinesc vârsta de pensie îşi pot continua activitatea cu aprobarea secretarului general al Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz. 

Art. 79. ‒ Funcţionarii publici parlamentari se pot asigura şi la instituţiile private de asigurări sociale, în condiţiile legii. 

Art. 80. ‒ (1) Persoanele care îndeplinesc condiţiile de pensionare prevăzute de prezenta lege beneficiază de prevederile art. 74 şi 75, după caz, chiar dacă la data pensionării ocupă o altă funcţie sau au o altă ocupaţie, după caz. În acest caz, pensia se stabileşte pe baza drepturilor salariale pe care le are un funcţionar public parlamentar în activitate cu aceeaşi vechime, nivel de salarizare şi funcţie publică. 

(2) De prevederile alin. (1) pot beneficia numai persoanele al căror raport de serviciu a încetat în condiţiile art. 64 lit. a), b) şi e) din prezenta lege. 

Art. 81. ‒ (1) Au dreptul la pensie de urmaş copiii şi soţul supravieţuitor al funcţionarului public parlamentar dacă, la data decesului, acesta beneficia de pensie de serviciu sau îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii de serviciu. 

(2) Copiii au dreptul la pensia de urmaş până la împlinirea vârstei de 16 ani, respectiv până la împlinirea vârstei de 26 de ani, dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ organizat potrivit legii, sau pe durata invalidităţii de gradul I sau II, în condiţiile în care invaliditatea s-a ivit până la împlinirea vârstei de 16 ani sau a celei de 26 de ani, dacă şi-au continuat studiile într-o formă de învăţământ organizat potrivit legii. 

(3) Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute la alin. (2) al art. 74 şi, respectiv, la alin. (1) al art. 75, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin 15 ani. 

(4) Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş, indiferent de vârstă, pe perioada în care este invalid de gradul I sau II şi dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin 5 ani. 

(5) Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş, indiferent de vârstă şi de durata căsătoriei, dacă decesul soţului s-a produs ca urmare a unui accident de muncă, a unei boli profesionale sau a tuberculozei şi dacă nu realizează venituri dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie. 

(6) Cuantumul pensiei de urmaş se stabileşte prin aplicarea unui procent din pensia de serviciu aflată în plată sau din pensia de serviciu la care ar fi avut dreptul funcţionarul public parlamentar la data decesului, în funcţie de numărul urmaşilor îndreptăţiţi, astfel:

a) pentru un singur urmaş ‒ 50%;

b) pentru 2 urmaşi ‒ 75%;

c) pentru 3 sau mai mulţi urmaşi ‒ 100%. 

(7) Pensiile de urmaş se actualizează în condiţiile alin. (5) al art. 74. 

(8) Soţul supravieţuitor care are dreptul la o pensie proprie şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezenta lege pentru obţinerea pensiei de urmaş poate opta pentru cea mai avantajoasă pensie. 

(9) Drepturile de pensie de urmaş stabilite potrivit prevederilor prezentei legi se acordă începând cu luna următoare depunerii cererii. 

(10) Până la adoptarea unui statut propriu, prevederile alin. (1)‒(9) se aplică şi urmaşilor funcţionarilor publici din cadrul Consiliului Legislativ şi membrilor acestuia. 

CAPITOLUL VI

Răspunderea disciplinară a funcţionarilor publici parlamentari

Art. 82. ‒ Funcţionarii publici parlamentari răspund disciplinar, contravenţional, civil şi penal, în condiţiile legii. 

Art. 83. ‒ (1) Funcţionarii publici parlamentari răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu. 

(2) Constituie abatere disciplinară:

a) încălcarea prevederilor legale privind interdicţiile funcţionarilor publici parlamentari;

b) desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic în timpul programului de lucru;

c) refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire ce îi revine potrivit fişei postului sau dispusă de conducătorul ierarhic superior;

d) neglijenţă gravă sau repetată în rezolvarea lucrărilor;

e) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;

f) absenţa nemotivată de la serviciu sau întârzierea ori plecarea înainte de termen de la program în mod repetat;

g) atitudinea ireverenţioasă în timpul exercitării funcţiei;

h) nerespectarea reglementărilor legale referitoare la secretul de serviciu, secretul profesional sau a confidenţialităţii lucrărilor care au acest caracter;

i) manifestările care aduc atingere prestigiului Parlamentului;

j) utilizarea funcţiei în afara Parlamentului, cu excepţia cazului în care aceasta urmăreşte realizarea sarcinilor de serviciu. 

(3) Nu constituie abatere disciplinară fapta săvârşită în condiţiile alin. (2) lit. b) de funcţionarul public parlamentar care îşi desfăşoară activitatea la Cancelaria preşedintelui, la cabinetele membrilor Biroului permanent, la cabinetele liderilor grupurilor parlamentare şi la grupurile parlamentare. 

Art. 84. ‒ Sancţiunile disciplinare care se pot aplica funcţionarilor publici parlamentari, proporţional cu gravitatea faptelor, sunt:

a) mustrarea;

b) avertismentul;

c) diminuarea drepturilor salariale lunare brute cu 5‒10%, pe o perioadă de la o lună la 3 luni;

d) suspendarea dreptului de promovare pe o perioadă de 1‒3 ani;

e) trecerea într-o funcţie inferioară, pe o perioadă de 6‒12 luni, cu diminuarea corespunzătoare a salariului de bază;

f) revocarea din funcţia de conducere ocupată şi trecerea pe o funcţie de execuţie;

g) destituirea din funcţie. 

Art. 85. ‒ (1) Sancţiunea disciplinară se aplică de către secretarul general al Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz, în cel mult 30 de zile de la data luării la cunoştinţă despre abaterea săvârşită, dar nu mai mult de un an de la data săvârşirii acesteia. 

(2) Sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 84 lit. a) şi b) se pot aplica direct de către şefii de departament ori directorii generali sau, după caz, de către directorii structurilor în care îşi desfăşoară activitatea cel în cauză. 

(3) La aplicarea şi individualizarea sancţiunii disciplinare se va ţine seama de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie şi consecinţele abaterii, comportarea generală în serviciu a funcţionarului public parlamentar, precum şi de existenţa, în antecedentele acestuia, a altor sancţiuni disciplinare care nu au fost radiate în condiţiile legii. 

(4) Sancţiunea disciplinară nu poate fi aplicată decât după cercetarea prealabilă a faptei imputate şi după audierea funcţionarului. Audierea funcţionarului trebuie consemnată în scris, sub sancţiunea nulităţii. Refuzul acestuia de a se prezenta la audiere sau de a semna o declaraţie privitoare la abaterile imputate se consemnează într-un proces-verbal. În astfel de cazuri, sancţiunea poate fi aplicată fără audierea acestuia. 

Art. 86. ‒ (1) Împotriva sancţiunilor disciplinare, aplicate în condiţiile art. 85 alin. (2), funcţionarul public parlamentar se poate adresa secretarului general cu contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicării sancţiunii aplicate. Secretarul general se pronunţă cu privire la contestaţie în termen de 10 zile de la primirea acesteia, solicitând, dacă apreciază necesar, şi avizul comisiei de disciplină. 

(2) Secretarul general şi secretarul general adjunct pot fi sancţionaţi disciplinar de către Biroul permanent al Camerei Deputaţilor sau al Senatului, după caz, pentru abateri disciplinare, cu sancţiunile prevăzute la art. 84. 

Art. 87. ‒ (1) În cadrul Camerei Deputaţilor şi Senatului se constituie câte o comisie de disciplină. 

(2) Modul de constituire a comisiei de disciplină, componenţa, atribuţiile, modul de sesizare şi procedura de lucru ale acesteia se stabilesc de către Biroul permanent al fiecărei Camere a Parlamentului. 

Art. 88. ‒ Funcţionarul public parlamentar nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea ordinului ori dispoziţiei de sancţionare, în condiţiile legii. 

Art. 89. ‒ (1) Sancţiunile disciplinare se radiază de drept, după cum urmează:

a) în termen de 6 luni de la aplicare, sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 84 lit. a) şi b), dacă funcţionarul public parlamentar sancţionat cu una dintre aceste sancţiuni nu a săvârşit o altă abatere disciplinară în această perioadă;

b) în termen de un an de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate, sancţiunile prevăzute la art. 84 lit. c)‒f), dacă funcţionarul public parlamentar sancţionat cu una dintre aceste sancţiuni nu a săvârşit o altă abatere disciplinară în această perioadă. 

(2) Radierea sancţiunii disciplinare prevăzute la alin. (1) se constată prin act administrativ al secretarului general al Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz. 

Art. 90. ‒ Răspunderea contravenţională a funcţionarului public parlamentar se angajează, potrivi legii, în cazul în care acesta a săvârşit o contravenţie în timpul şi în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu. 

Art. 91. ‒ Răspunderea civilă a funcţionarului public parlamentar se angajează pentru:

a) pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz;

b) nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;

c) daunele plătite de Camera Deputaţilor sau Senat, după caz, în calitate de comitent, unor terţe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. 

Art. 92. ‒ (1) Răspunderea funcţionarului public parlamentar pentru infracţiunile săvârşite în timpul exercitării funcţiei în care este numit sau în legătură cu aceasta se stabileşte potrivit legii penale. 

(2) În cazul în care, în urma sesizării parchetului sau a organului de cercetare penală, s-a dispus începerea urmăririi penale, secretarul general va lua măsura suspendării funcţionarului public parlamentar din funcţia pe care o deţine. 

(3) Dacă parchetul dispune scoaterea de sub urmărire penală ori încetarea urmăririi penale în cazul prevăzut la alin. (2), precum şi în cazul în care instanţa judecătorească dispune achitarea sau încetarea procesului penal, suspendarea din funcţie încetează, iar secretarul general al Camerei Deputaţilor ori Senatului, după caz, este obligat să acorde salariul şi celelalte drepturi cuvenite funcţionarului public parlamentar pe perioada suspendării. 

CAPITOLUL VII

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 93. ‒ (1) Persoanele care, la data intrării în vigoare a prezentei legi3), sunt încadrate în structurile Parlamentului şi desfăşoară activităţile prevăzute la art. 3 şi la art. 5 alin. (2) se numesc, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. a)‒g), în funcţiile publice parlamentare prevăzute în anexa la prezenta lege, corespunzător funcţiilor deţinute la această dată. Odată cu numirea, funcţionarii publici parlamentari depun jurământul de credinţă, potrivit art. 17 alin. (5)‒(7). 

(2) Stabilirea funcţiei de conducere şi a funcţiei de execuţie se face pentru fiecare salariat, avându-se în vedere nivelul studiilor, vechimea în specialitate, nivelul încadrării avute, fişa postului, fişa de evaluare pe anul anterior, precum şi complexitatea şi responsabilitatea funcţiei. 

(3) În cazul în care persoana nu are vechimea minimă prevăzută de prezenta lege pentru acea funcţie, numirea se face în funcţia deţinută la data intrării în vigoare a legii3), la nivelul de salarizare avut. 

(4) Prevederile alin. (1)‒(3) se aplică în mod corespunzător şi persoanelor care sunt încadrate în structurile Parlamentului în care se desfăşoară activităţile prevăzute la art. 3 şi la art. 5 alin. (2) şi care, la data intrării în vigoare a prezentei legi3), sunt detaşate sau suspendate. 

(5) De prevederile art. 41, art. 43 şi ale art. 73‒75 beneficiază şi personalul prevăzut la art. 5 alin. (4). 

Art. 94. ‒ (1) Până la adoptarea unui statut propriu, prevederile art. 44 şi ale art. 73‒75 din prezenta lege se aplică şi funcţionarilor publici din cadrul Consiliului Legislativ ‒ organ consultativ de specialitate al Parlamentului ‒ şi membrilor acestuia. 

(2) Perioada în care persoanele prevăzute la alin. (1) desfăşoară activitate în cadrul Consiliului Legislativ constituie vechime în structurile Parlamentului. 

Art. 95. ‒ În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi3), Regulamentul intern al personalului din structurile Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz, va fi pus de acord cu prevederile prezentei legi. 

Art. 96. ‒ Normele cu privire la stabilirea pensiei de serviciu prevăzute de prezenta lege vor fi aprobate printr-o convenţie încheiată între secretariatele generale ale celor două Camere ale Parlamentului, Consiliul Legislativ şi Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

Art. 97. ‒ Prezenta lege se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu cele ale Legii nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcţionarilor publici, republicată, cu cele ale Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu orice alte dispoziţii legale, în măsura în care nu contravin prezentei legi. 

ANEXĂ

CLASIFICAREA

funcţiilor publice parlamentare şi condiţiile de studii

I. Funcţiile publice parlamentare de conducere din structurile de specialitate ale Camerei Deputaţilor şi Senatului

Nr. crt.	Funcţia	Nivelul studiilor
1.	Funcţii publice parlamentare corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici
	a) Secretar general	S
	b) Secretar general adjunct	S
	c) Şef departament, director general	S
2.	Funcţii publice parlamentare de conducere
	a) Director, director adjunct	S
	b) Şef serviciu, şef secţie	S
	c) Şef birou	S

II. Funcţiile publice parlamentare de execuţie din structurile de specialitate ale Camerei Deputaţilor şi Senatului

Nr. crt.	Funcţia	Nivelul studiilor
1.	Consilier parlamentar	S
2.	Expert parlamentar	S
3.	Consultant parlamentar	S
4.	Şef cabinet4)	S, SSD, PL, M
5.	Referent5)	SSD, PL, M
6.	Stenodactilograf	PL, M

NOTĂ:

Reproducem mai jos prevederile art. II‒IV din Legea nr. 113/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, care nu au fost încorporate în textul republicat al Legii nr. 7/2006 şi care se aplică, în continuare, ca dispoziţii proprii ale Legii nr. 113/2009:

„Art. II. ‒ Prevederile alin. (2¹) al art. 56) din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta lege, se aplică de la data de 1 ianuarie 2010. 

Art. III. ‒ (1) Prevederile art. 71 alin. (1)7) din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege se aplică şi funcţionarilor publici parlamentari al căror raport de serviciu a încetat în condiţiile art. 62 lit. d)8) şi art. 649) din Legea nr. 7/2006, cu modificările şi completările ulterioare, până la data intrării în vigoare a prezentei legi. 

(2) Cheltuielile suplimentare determinate prin acordarea indemnizaţiei potrivit alin. (1) vor fi asigurate prin bugetul Camerei Deputaţilor, respectiv al Senatului, în mod eşalonat în cursul anilor 2009 şi 2010. 

(3) Procedura privind plata cheltuielilor care rezultă din aplicarea prevederilor art. 71 alin. (1)7) din Legea nr. 7/2006, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aprobă de Biroul permanent al fiecărei Camere, la propunerea secretarilor generali ai acestora. 

Art. IV. ‒ Se autorizează Ministerul Finanţelor Publice să introducă, la propunerea Camerei Deputaţilor, respectiv a Senatului modificările corespunzătoare în volumul şi în structura bugetelor celor două Camere pe anul 2009.”

---

*) Republicată în temeiul art. V din Legea nr. 113/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 24 aprilie 2009, dându-se textelor o nouă numerotare. 

Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2006 şi a fost suspendată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2006 pentru suspendarea aplicării prevederilor Legii nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 13 februarie 2006 (respinsă prin Legea nr. 271/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 30 august 2006) şi ulterior a mai fost publicată şi completată prin: 

‒ Legea nr. 120/2007 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2006 pentru modificarea şi completarea unor acte normative prin care se acordă drepturi sociale, precum şi unele măsuri în domeniul cheltuielilor de personal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 4 mai 2007; 

‒ Legea nr. 221/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 9 iulie 2007; 

‒ Legea nr. 287/2007 pentru modificarea art. 77 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 5 noiembrie 2007. 

1) Conform prevederilor art. II din Legea nr. 113/2009, dispoziţiile art. 5 alin. (3) se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010. 

2) Aplicarea Legii nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar a fost suspendată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2006 pentru suspendarea aplicării prevederilor Legii nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 271/2006 privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 2/2006 pentru suspendarea aplicării prevederilor Legii nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 30 august 2006. 

3) A se vedea nota de subsol de la art. 74 alin. (7). 

4) Funcţia de şef cabinet se utilizează la cabinetele membrilor birourilor permanente, la comisiile permanente, la secretarii generali şi secretarii generali adjuncţi, precum şi la departamente şi la direcţiile generale, după caz. 

5) Persoanele cu studii generale absolvite cu diplomă, care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, desfăşoară activităţi de natura funcţiei publice, potrivit prezentei legi, vor putea fi menţinute în funcţia publică parlamentară ca funcţionar public parlamentar. 

6) Art. 5 alin. (2¹) a devenit în urma renumerotării art. 5 alin. (3). 

7) Art. 71 alin. (1) a devenit în urma renumerotării art. 73 alin. (1). 

8) Art. 62 lit. d) a devenit în urma renumerotării art. 64 lit. d). 

9) Art. 64 a devenit în urma renumerotării art. 66.