Legea nr. 78/2000
M. Of. nr.
219 din 18 mai 2000
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTAȚILOR SENATUL
L E G E
pentru prevenirea,
descoperirea și sancționarea faptelor de corupție
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispoziții generale
Art. 1. − (1) Prezenta lege instituie măsuri de prevenire,
descoperire și sancționare a faptelor de corupție și se aplică următoarelor
persoane:
a) care exercită o funcție
publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităților
publice sau instituțiilor publice;
b) care îndeplinesc, permanent
sau temporar, potrivit legii, o funcție sau o însărcinare, în măsura în care
participă la luarea deciziilor sau le pot influența, în cadrul serviciilor
publice, regiilor autonome, societăților comerciale, companiilor naționale,
societăților naționale, unităților cooperatiste sau al altor agenți economici;
c) care exercită atribuții de
control, potrivit legii;
d) care acordă asistență
specializată unităților prevăzute la lit. a) și b), în măsura în care participă
la luarea deciziilor sau le pot influența;
e) care, indiferent de calitatea
lor, realizează, controlează sau acordă asistență specializată, în măsura în
care participă la luarea deciziilor sau le pot influența, cu privire la: operațiuni
care antrenează circulația de capital, operațiuni de bancă, de schimb valutar
sau de credit, operațiuni de plasament, în burse, în asigurări, în plasament
mutual ori privitor la conturile bancare și cele asimilate acestora, tranzacții
comerciale interne și internaționale;
f) care dețin o funcție de
conducere într-un partid sau într-o formațiune politică, într-un sindicat,
într-o organizație patronală ori într-o asociație fără scop lucrativ sau
fundație;
g) alte persoane fizice decât
cele prevăzute la lit. a)−f), în condițiile prevăzute de lege.
CAPITOLUL II
Reguli speciale de comportament
privind anumite categorii de persoane, în scopul prevenirii faptelor de
corupție
Art. 2. − Persoanele prevăzute la art. 1 sunt obligate să
îndeplinească îndatoririle ce le revin din exercitarea funcțiilor, atribuțiilor
sau însărcinărilor încredințate, cu respectarea strictă a legilor și a normelor
de conduită profesională, și să asigure ocrotirea și realizarea drepturilor și
intereselor legitime ale cetățenilor, fără să se folosească de funcțiile,
atribuțiile ori însărcinările primite, pentru dobândirea pentru ele sau pentru
alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.
Art. 3. − (1)
Persoanele prevăzute la art. 1 lit. a), precum și persoanele care dețin o
funcție de conducere, de la directori inclusiv, în sus, în cadrul regiilor
autonome, companiilor naționale, societăților naționale, societăților
comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este
acționar, instituțiilor publice implicate în realizarea procesului de
privatizare, Băncii Naționale a României, băncilor la care statul este acționar
majoritar, au obligația să își declare averea în condițiile prevăzute de Legea
nr. 115/1996 privind declararea și controlul averii demnitarilor,
magistraților, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcții de
conducere.
(2) Nedepunerea declarației de
avere de către persoanele prevăzute la alin. (1) atrage declanșarea din oficiu
a procedurii de control al averii în condițiile Legii nr. 115/1996.
Art. 4. − (1)
Persoanele prevăzute la art. 1 lit. a) și c) au obligația să declare, în termen
de 30 de zile de la primire, orice donație directă ori indirectă sau daruri
manuale primite în legătură cu exercitarea funcțiilor sau atribuțiilor lor, cu
excepția celor care au o valoare simbolică.
(2) Dispozițiile Legii nr.
115/1996 referitoare la modalitatea depunerii declarației de avere se aplică în
mod corespunzător și în cazul prevăzut la alin. (1).
CAPITOLUL III
Infracțiuni
SECȚIUNEA 1
Categorii de infracțiuni
Art. 5. − (1)
În înțelesul prezentei legi, sunt infracțiuni de corupție infracțiunile
prevăzute la art. 254−257 din Codul penal, precum și infracțiunile
prevăzute în legi speciale, ca modalități specifice ale infracțiunilor prevăzute
la art. 254−257 din Codul penal, în funcție de calitatea persoanelor care
săvârșesc sau față de care se săvârșesc faptele ori în raport cu sectoarele de
activitate unde acestea se comit.
(2) În înțelesul prezentei legi,
sunt infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție infracțiunile
prevăzute la art. 10−13.
(3) Prevederile prezentei legi
sunt aplicabile și infracțiunilor menționate la art. 17, care sunt în legătură
directă cu infracțiunile de corupție sau cu cele asimilate acestora.
SECȚIUNEA a 2-a
Infracțiuni de corupție
Art. 6. − Infracțiunile
de luare de mită − prevăzută la art. 254 din Codul penal, de dare de mită
− prevăzută la art. 255 din Codul penal, de primire de foloase necuvenite
− prevăzută la art. 256 din Codul penal și de trafic de influență −
prevăzută la art. 257 din Codul penal se pedepsesc potrivit acelor texte de
lege.
Art. 7. − (1)
Fapta de luare de mită, prevăzută la art. 254 din Codul penal, dacă a fost
săvârșită de o persoană care, potrivit legii, are atribuții de constatare sau
de sancționare a contravențiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a
infracțiunilor, se sancționează cu pedeapsa prevăzută la art. 254 alin. 2 din
Codul penal privind săvârșirea infracțiunii de către un funcționar cu atribuții
de control.
(2) Fapta de dare de mită
săvârșită față de una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) sau față de un
funcționar cu atribuții de control se sancționează cu pedeapsa prevăzută la
art. 255 din Codul penal, al cărei maxim se majorează cu 2 ani.
(3) Infracțiunile de primire de
foloase necuvenite și trafic de influență, dacă au fost săvârșite de una dintre
persoanele menționate la alin. (1) și (2), se sancționează cu pedeapsa
prevăzută la art. 256 din Codul penal, respectiv la art. 257 din Codul penal, al
cărei maxim se majorează cu 2 ani.
Art. 8. − Prevederile
art. 254−257 din Codul penal se aplică și managerilor, directorilor,
administratorilor și cenzorilor societăților comerciale, companiilor și
societăților naționale, ai regiilor autonome și ai oricăror alți agenți
economici.
Art. 9. − În
cazul infracțiunilor prevăzute în prezenta secțiune, dacă sunt săvârșite în
interesul unei organizații, asociații sau grupări criminale ori al unuia dintre
membrii acesteia sau pentru a influența negocierile tranzacțiilor comerciale
internaționale ori schimburile sau investițiile internaționale, maximul
pedepsei prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni se majorează cu 5 ani.
SECȚIUNEA a 3-a
Infracțiuni asimilate
infracțiunilor de corupție
Art. 10. − Sunt
pedepsite cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi
următoarele fapte, dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau
pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite:
a) stabilirea, cu intenție, a
unei valori diminuate, față de valoarea comercială reală, a bunurilor
aparținând agenților economici la care statul sau o autoritate a administrației
publice locale este acționar, comisă în cadrul acțiunii de privatizare sau cu
ocazia unei tranzacții comerciale, ori a bunurilor aparținând autorităților
publice sau instituțiilor publice, în cadrul unei acțiuni de vânzare a
acestora, săvârșită de cei care au atribuții de conducere, de administrare sau
de gestionare;
b) acordarea de credite sau de
subvenții cu încălcarea legii sau a normelor de creditare, neurmărirea, conform
legii sau normelor de creditare, a destinațiilor contractate ale creditelor sau
subvențiilor ori neurmărirea creditelor restante;
c) utilizarea creditelor sau a
subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate.
Art. 11. − (1)
Fapta persoanei care, în virtutea funcției, a atribuției ori a însărcinării
primite, are sarcina de a supraveghea, de a controla sau de a lichida un agent
economic privat, de a îndeplini pentru acesta vreo însărcinare, de a intermedia
sau de a înlesni efectuarea unor operațiuni comerciale sau financiare de către
agentul economic privat ori de a participa cu capital la un asemenea agent
economic, dacă fapta este de natură a-i aduce direct sau indirect foloase
necuvenite, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
(2) Dacă fapta prevăzută la alin.
(1) a fost săvârșită într-un interval de 5 ani de la încetarea funcției,
atribuției ori însărcinării, aceasta se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5
ani.
Art. 12. − Sunt
pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt
săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori
alte foloase necuvenite:
a) efectuarea de operațiuni
financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau
însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană ori încheierea de tranzacții
financiare, utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției
sau însărcinării sale;
b) folosirea, în orice mod,
direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori
permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații.
Art. 13. − Fapta
persoanei care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid sau într-o
formațiune politică, într-un sindicat ori într-o asociație fără scop lucrativ
sau fundație și care folosește influența ori autoritatea sa în scopul obținerii
pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite se
pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Art. 14. − Dacă
faptele prevăzute la art. 12 și 13 sunt săvârșite în condițiile art. 9, maximul
pedepsei prevăzute de lege se majorează cu 3 ani.
Art. 15. − Tentativa
la infracțiunile prevăzute în prezenta secțiune se pedepsește.
Art. 16. − Dacă
faptele prevăzute în prezenta secțiune constituie, potrivit Codului penal sau
unor legi speciale, infracțiuni mai grave, acestea se pedepsesc în condițiile
și cu sancțiunile stabilite în aceste legi.
SECȚIUNEA a 4-a
Infracțiuni în legătură directă cu
infracțiunile de corupție
Art. 17. − În
înțelesul prezentei legi, următoarele infracțiuni sunt în legătură directă cu
infracțiunile de corupție sau cu infracțiunile asimilate acestora, prevăzute la
art. 10−13:
a) tăinuirea bunurilor provenite
din săvârșirea unei infracțiuni prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a, precum
și favorizarea persoanelor care au comis o astfel de infracțiune;
b) asocierea în vederea
săvârșirii unei infracțiuni prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a sau la lit.
a) din prezentul articol;
c) falsul și uzul de fals
săvârșite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracțiunile prevăzute
în secțiunile a 2-a și a 3-a sau săvârșite în realizarea scopului urmărit
printr-o asemenea infracțiune;
d) abuzul în serviciu contra
intereselor publice, săvârșit în realizarea scopului urmărit printr-o
infracțiune prevăzută în secțiunile a 2-a și a 3-a;
e) infracțiunile de spălare a
banilor, prevăzute în Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea și sancționarea
spălării banilor, atunci când banii, bunurile sau alte valori provin din săvârșirea
unei infracțiuni prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a;
f) contrabanda cu bunuri
provenite din săvârșirea unei infracțiuni prevăzute în secțiunile a 2-a și a
3-a sau săvârșită în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune;
g) infracțiunile prevăzute în
Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, săvârșite în legătură cu
infracțiunile prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a;
h) infracțiunea de bancrută
frauduloasă și celelalte infracțiuni prevăzute în Legea nr. 31/1990 privind
societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările
ulterioare, săvârșite în legătură cu infracțiunile prevăzute în secțiunile a
2-a și a 3-a;
i) traficul de stupefiante,
nerespectarea regimului armelor de foc și al munițiilor, traficul de persoane
în scopul practicării prostituției, săvârșite în legătură cu o infracțiune
prevăzută în secțiunile a 2-a și a 3-a.
Art. 18. − (1)
Infracțiunile prevăzute la art. 17 lit. a)−d) se sancționează cu pedeapsa
prevăzută în Codul penal pentru aceste infracțiuni, al cărei maxim se majorează
cu 2 ani.
(2) Infracțiunile prevăzute la
art. 17 lit. e) se sancționează cu pedepsele prevăzute în Legea nr. 21/1999
pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, al căror maxim se majorează
cu 3 ani.
(3) Infracțiunile prevăzute la
art. 17 lit. f) se sancționează cu pedepsele prevăzute în Legea nr. 141/1997
privind Codul vamal al României, al căror maxim se majorează, în cazul
contrabandei simple, cu 3 ani, iar în cazul contrabandei calificate, cu 5 ani.
(4) Infracțiunile prevăzute la
art. 17 lit. g) se sancționează cu pedepsele prevăzute în Legea nr. 87/1994
pentru combaterea evaziunii fiscale, al căror maxim se majorează cu 2 ani.
(5) Infracțiunile prevăzute la
art. 17 lit. h) se sancționează cu pedepsele prevăzute în Legea nr. 31/1990,
republicată, al căror maxim se majorează cu 2 ani.
(6) Infracțiunile prevăzute la
art. 17 lit. i) se sancționează, după caz, cu pedepsele prevăzute la art. 312,
279 sau 329 din Codul penal.
SECȚIUNEA a 5-a
Dispoziții comune
Art. 19. − În
cazul săvârșirii infracțiunilor la care se referă prezentul capitol, banii,
valorile sau orice alte bunuri care au fost date pentru a determina săvârșirea
infracțiunii sau pentru a răsplăti pe infractor ori cele dobândite prin săvârșirea
infracțiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care
nu servesc la despăgubirea acesteia, se confiscă, iar dacă bunurile nu se
găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
Art. 20. − În
cazul în care s-a săvârșit o infracțiune dintre cele prevăzute în prezentul
capitol, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.
CAPITOLUL IV
Dispoziții procedurale
SECȚIUNEA 1
Dispoziții generale
Art. 21. − (1)
Infracțiunile prevăzute de prezenta lege ca infracțiuni de corupție sau ca
infracțiuni asimilate acestora ori ca infracțiuni în legătură directă cu
infracțiunile de corupție, dacă sunt flagrante, se urmăresc și se judecă
potrivit dispozițiilor art. 465 și art. 467−479 din Codul de procedură
penală.
(2) Dacă infracțiunile prevăzute
la alin. (1) nu sunt flagrante, urmărirea penală și judecata se efectuează
potrivit procedurii de drept comun.
Art. 22. − În
cazul infracțiunilor prevăzute în secțiunea a 2-a din cap. III, urmărirea
penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror.
SECȚIUNEA a 2-a
Dispoziții speciale privind
descoperirea și urmărirea infracțiunilor
Art. 23. − (1)
Persoanele cu atribuții de control sunt obligate să înștiințeze organul de
urmărire penală sau, după caz, organul de constatare a săvârșirii
infracțiunilor, abilitat de lege, cu privire la orice date din care rezultă
indicii că s-a efectuat o operațiune sau un act ilicit ce poate atrage
răspunderea penală, potrivit prezentei legi.
(2) Persoanele cu atribuții de
control sunt obligate, în cursul efectuării actului de control, să procedeze la
asigurarea și conservarea urmelor infracțiunii, a corpurilor delicte și a
oricăror mijloace de probă ce pot servi organelor de urmărire penală.
Art. 24. − Persoanele
prevăzute la art. 1 lit. e), care cunosc operațiuni ce antrenează circulația de
capitaluri sau alte activități, prevăzute la art. 1, privind sume de bani,
bunuri sau alte valori ce se presupune că provin din infracțiuni de corupție
sau asimilate acestora ori din infracțiuni ce au legătură cu acestea, au
obligația să sesizeze organele de urmărire penală sau, după caz, organele de
constatare a săvârșirii infracțiunii ori organele de control, abilitate de
lege.
Art. 25. − (1)
Îndeplinirea cu bună-credință a obligațiilor prevăzute la art. 23 și 24 nu
constituie o încălcare a secretului profesional sau bancar și nu atrage
răspunderea penală, civilă sau disciplinară.
(2) Dispozițiile prevăzute la
alin. (1) se aplică chiar dacă cercetarea sau judecarea faptelor semnalate a
condus la neînceperea sau încetarea urmăririi penale ori la achitare.
(3) Sesizările anonime nu pot fi
luate în considerare.
(4) Neîndeplinirea cu
rea-credință a obligațiilor prevăzute la art. 23 și 24 constituie infracțiuni
și se pedepsesc potrivit art. 262 din Codul penal.
Art. 26. − Secretul
bancar și cel profesional nu sunt opozabile organelor de urmărire penală,
instanțelor de judecată sau Curții de Conturi.
Art. 27. − (1)
Când sunt indicii temeinice cu privire la săvârșirea uneia dintre infracțiunile
prevăzute de prezenta lege, în scopul strângerii de probe sau al identificării
făptuitorului, procurorul poate să dispună pentru o durată de cel mult 30 de
zile:
a) punerea sub supraveghere a
conturilor bancare și a conturilor asimilate acestora;
b) punerea sub supraveghere sau
sub ascultare a liniilor telefonice;
c) accesul la sisteme
informaționale;
d) comunicarea de acte autentice
sau sub semnătură privat de documente bancare, financiare ori contabile.
(2) Pentru motive temeinice
măsurile pot fi prelungite de procuror prin ordonanță motivată, fiecare
prelungire neputând depăși 30 de zile.
(3) În cursul judecății instanța
poate dispune prelungirea acestor măsuri prin încheiere motivată.
Art. 28. − (1)
Se instituie, prin prezenta lege, Secția de combatere a corupției și
criminalității organizate, care funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă
Curtea Supremă de Justiție, ca structură specializată în acest domeniu la nivel
național.
(2) Se instituie, de asemenea,
prin prezenta lege servicii de combatere a corupției și criminalității
organizate în cadrul parchetelor de pe lângă curțile de apel și birouri de
combatere a corupției și criminalității organizate în cadrul parchetelor de pe
lângă tribunale, ca structuri teritoriale specializate în acest domeniu. Activitatea
acestor servicii și birouri este coordonat și controlată de Secția de combatere
a corupției și criminalității organizate din cadrul Parchetului de pe lângă
Curtea Supremă de Justiție.
(3) Secția de combatere a
corupției și criminalității organizate din cadrul Parchetului de pe lângă
Curtea Supremă de Justiție, precum și serviciile și birourile prevăzute la
alin. (2) efectuează, potrivit Codului de procedură penală și altor legi
speciale, urmărirea penală privind infracțiunile de corupție prevăzute în
prezenta lege, precum și infracțiunile săvârșite în condițiile crimei
organizate. De asemenea, secția conduce și controlează activitățile procesuale
efectuate de organele poliției și de alte organe implicate în descoperirea și
urmărirea penală a acestor infracțiuni, supraveghind ca actele îndeplinite de
aceste organe să fie efectuate cu respectarea dispozițiilor legale.
(4) În scopul efectuării cu
celeritate și în mod temeinic a activităților de descoperire și de urmărire a
infracțiunilor de corupție și a infracțiunilor asimilate acestora, prevăzute în
prezenta lege, la cererea procurorului general al Parchetului de pe lângă
Curtea Supremă de Justiție, organele care au competențe legale în descoperirea
și urmărirea acestor infracțiuni vor delega, timp de un an, numărul necesar de
persoane specializate în acest domeniu, pentru a îndeplini, sub directa
conducere, supravegherea și controlul nemijlocit al procurorilor din Secția de
combatere a corupției și criminalității organizate din cadrul Parchetului de pe
lângă Curtea Supremă de Justiție, actele procesuale conferite de lege.
(5) Pentru clarificarea unor
probleme tehnice de specialitate pot funcționa, în condițiile alin. (4), pe
lângă Secția de combatere a corupției și criminalității organizate din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, specialiști în domeniul
financiar, bancar, vamal sau din alte asemenea domenii.
(6) Prevederile alin. (4) și (5)
se aplică în mod corespunzător și în cazul structurilor specializate în
domeniul corupției și criminalității organizate, care funcționează la nivel
teritorial.
(7) Secția de combatere a
corupției și criminalității organizate din cadrul Parchetului de pe lângă
Curtea Supremă de Justiție, precum și structurile corespunzătoare teritoriale
vor efectua și operațiuni de centralizare, analizare și valorificare a datelor
și informațiilor deținute de ele sau primite de la celelalte organisme
implicate în lupta împotriva corupției și criminalității organizate,
constituindu-se în felul acesta o bancă de date în domeniul faptelor de
corupție și al criminalității organizate.
(8) Structura, precum și statele
de personal și de funcții ale Secției de combatere a corupției și
criminalității organizate din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de
Justiție, ale serviciilor și birourilor teritoriale specializate, se vor
stabili în condițiile Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească,
republicată, cu modificările ulterioare.
Art. 29. − (1)
Pentru judecarea infracțiunilor de corupție și a infracțiunilor asimilate
acestora, prevăzute în prezenta lege, pot fi constituite complete specializate,
potrivit art. 15 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească,
republicat, cu modificările ulterioare.
(2) Judecătorii care compun
aceste complete specializate, procurorii care funcționează în cadrul Secției de
combatere a corupției și criminalității organizate din cadrul Parchetului de pe
lângă Curtea Supremă de Justiție, al serviciilor și birourilor teritoriale
specializate, precum și persoanele prevăzute la art. 28 alin. (4), (5) și (6)
vor primi, pe lângă celelalte drepturi bănești, un spor de 30% din salariul de
bază.
SECȚIUNEA a 3-a
Dispoziții comune
Art. 30. − Hotărârea
judecătorească definitivă de condamnare sau de achitare se poate publica în
ziarele centrale sau, după caz, locale, menționate în hotărâre.
Art. 31. − Prevederile
prezentei legi se completează, în ceea ce privește urmărirea și judecata, cu
dispozițiile Codului de procedură penală.
CAPITOLUL V
Dispoziții finale
Art. 32. − În cazul actelor juridice încheiate cu încălcarea
prevederilor prezentei legi sunt aplicabile dispozițiile art. 14−22 din
Codul de procedură penală.
Art. 33. − Orice
prevedere contrară prezentei legi se abrogă.
Această lege a fost adoptată de
Camera Deputaților și de Senat în ședința comună din 12 aprilie 2000, cu
respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) și ale art. 76 alin. (2) din
Constituția României.
PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR ION DIACONESCU |
p. PREȘEDINTELE SENATULUI, ULM NICOLAE SPINEANU |
București, 8 mai 2000.
Nr. 78.