Legea nr. 72/2002 – Republicare *)

M. Of. nr. 235 din 2 aprilie 2014

LEGE

a zootehniei

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. ‒ Zootehnia este o ramură importantă a agriculturii, care implică activitatea de creştere, nutriţie, ameliorare, reproducţie şi protecţia animalelor. 

Art. 2. ‒ Prezenta lege reglementează desfăşurarea de către crescătorii de animale a activităţilor enumerate la art. 1, pentru animalele din următoarele specii: taurine, bubaline, cabaline, ovine, caprine, porcine, iepuri, animale de blană, canide, feline, păsări, peşti, albine şi viermi de mătase. 

Art. 3. ‒ Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale elaborează şi promovează politici privind creşterea şi ameliorarea animalelor, coordonează întreaga activitate din domeniu, iar împreună cu organele administraţiei publice locale sprijină asociaţiile profesionale ale crescătorilor de animale. 

Art. 4. ‒ În înţelesul prezentei legi, crescătorii de animale sunt persoanele fizice şi juridice care deţin în proprietate speciile de animale prevăzute la art. 2, înscrise în Registrul agricol. 

CAPITOLUL II

Creşterea şi exploatarea animalelor

Art. 5. ‒ (1) Creşterea şi exploatarea animalelor este activitatea desfăşurată de crescătorii de animale, indiferent de statutul juridic al acestora, în scopul obţinerii de produşi şi produse animaliere. 

(2) Activitatea de creştere a animalelor se realizează în exploataţi zootehnice, asociaţii şi crescătorii individuale. 

(3) În alegerea sistemelor de creştere şi a tehnologiilor de exploatare crescătorii de animale sunt obligaţi să prevină poluarea, deteriorarea mediului ambiant şi să respecte regulile de protecţie a animalelor, precum şi măsurile de apărare a sănătăţii acestora. 

Art. 6. ‒ Asociaţiile profesionale ale crescătorilor de animale care fac dovada reprezentării la nivel naţional, pe principiul piramidal, a majorităţii crescătorilor pentru care a fost constituită asociaţia sunt recunoscute de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale ca parteneri în elaborarea politicilor, strategiilor, a programelor de creştere şi a politicilor pe produs. 

Art. 7. ‒ Patrimoniul zootehnic al crescătorilor de animale este constituit din efectivele de animale menţionate la art. 2, împreună cu construcţiile aferente. 

Art. 8. ‒ În scopul evidenţierii statistice, al apărării sănătăţii, stabilirii valorii genetice, înregistrării, deplasării, etichetării şi al valorificării efectivelor de animale este obligatorie individualizarea tuturor animalelor în termen de 2 ani de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

Art. 9. ‒ Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împreună cu Institutul Naţional de Statistică asigură un sistem informaţional statistic privind cunoaşterea evoluţiei efectivelor de animale şi a producţiilor zootehnice şi organizează recensăminte ale animalelor domestice la toţi deţinătorii de animale. 

Art. 10. ‒ Calitatea de crescător de animale, precum şi de membru al unei asociaţii profesionale de profil dă drept de preemţiune la obţinerea de licenţe, cu sprijinul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în vederea valorificării la export a animalelor şi a produselor de origine animalieră. 

CAPITOLUL III

Nutriţia animalelor

Art. 11. ‒ (1) Nutriţia animalelor, în înţelesul prezentei legi, este o activitate zootehnică de interes major prin care se asigură conversia optimă a resurselor nutritive în produse animaliere. Resursele nutritive, denumite furaje, includ totalitatea produselor vegetale, animale, minerale şi de sinteză care, prin folosirea în hrana animalelor, asigură desfăşurarea normală a funcţiilor vitale şi valorificarea potenţialului de producţie şi reproducţie al acestora. 

(2) În sensul prezentei legi, activităţile privind nutriţia animalelor se referă la:

a) producerea, recoltarea, depozitarea, conservarea, prelucrarea şi valorificarea plantelor de nutreţ;

b) fabricarea, comercializarea şi utilizarea nutreţurilor combinate, precum şi a altor preparate furajere din producţia internă sau din import, destinate nutriţiei animalelor;

c) producerea şi folosirea biopreparatelor furajere;

d) stabilirea raţiilor şi normelor de furajare în funcţie de tehnologia de creştere şi exploatare a animalelor. 

Art. 12. ‒ Nutreţurile concentrate simple, combinate, aditivii furajeri, premixturile, substanţele energetice, substanţele minerale şi preparatele speciale trebuie să corespundă parametrilor de calitate şi salubritate stabiliţi prin norme ale Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi ale Ministerului Sănătăţii. 

Art. 13. ‒ (1) Controlul producerii nutreţurilor combinate şi preparatelor furajere se realizează prin inspecţia oficială efectuată de către unităţi specializate şi abilitate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale care urmăresc ca producerea, importul, fabricarea, circulaţia, comercializarea şi folosirea acestora să se efectueze în conformitate cu reglementările legale privind protecţia sănătăţii oamenilor, animalelor şi a mediului. 

(2) Condiţiile şi criteriile ce trebuie îndeplinite de unităţile specializate pentru a fi abilitate în controlul oficial al producerii nutreţurilor combinate şi preparatelor furajere se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. 

(3) Inspecţiile se fac în toate etapele de producţie şi de manufacturare, înainte de comercializare, la import şi export şi la utilizarea produsului. 

Art. 14. ‒ Sunt considerate furaje de natură vegetală: cerealele, leguminoasele şi plantele tehnice pentru boabe, gramineele, leguminoasele anuale şi perene, precum şi alte plante anuale destinate folosirii ca nutreţuri, masă verde, fibroase deshidratate natural şi artificial, suculente, cât şi produse care provin din producţia secundară a culturilor realizate în teren arabil şi din producţia pajiştilor naturale şi a pădurilor. 

CAPITOLUL IV

Ameliorarea animalelor

Art. 15. ‒ (1) Ameliorarea efectivelor de animale reprezintă o activitate cu caracter prioritar în strategia dezvoltării zootehniei româneşti şi se desfăşoară de către structuri de specialitate, sub îndrumarea şi controlul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cu consultarea asociaţiilor crescătorilor de animale. 

(2) Zonarea în teritoriu a speciilor, raselor şi tipurilor de animale, în funcţie de condiţiile agroecologice şi de interesele social-economice, precum şi activitatea de ameliorare a acestora se realizează prin programe naţionale de ameliorare a animalelor, elaborate pe o perioadă determinată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cu sprijinul asociaţiilor profesionale ale crescătorilor de animale, care se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale. 

(3) Ameliorarea genetică a animalelor se realizează prin lucrări de selecţie şi hibridare efectuate pe baza controlului oficial al performanţelor zootehnice şi prin reproducţie dirijată. 

Art. 16. ‒ (1) Coordonarea şi controlul activităţii de ameliorare a efectivelor de animale se fac de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi se realizează de instituţii şi organizaţii implicate în acest proces, după cum urmează:

a) instituţii pentru controlul oficial al performanţelor productive la animale şi evaluări genetice şi structuri teritoriale abilitate în acest scop;

b) asociaţii ale crescătorilor de animale, constituite potrivit legislaţiei în vigoare;

c) unităţi specializate de însămânţări artificiale, precum şi cele producătoare de material seminal, ferme zootehnice de elită, depozite de reproducători, acreditate şi autorizate în acest scop. 

(2) Atribuţiile şi competenţele acestor structuri organizatorice trebuie să corespundă programelor naţionale de ameliorare pe specii, conform actelor normative în vigoare. 

Art. 17. ‒ Controlul oficial al performanţelor zootehnice se organizează şi se desfăşoară în conformitate cu normele şi instrucţiunile elaborate de unităţile specializate şi abilitate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. 

Art. 18. ‒ Pentru protejarea şi dezvoltarea patrimoniului genetic naţional din zootehnie, în concordanţă cu programele naţionale de ameliorare a efectivelor de animale, toate importurile şi exporturile de animale de reproducţie, material seminal, embrioni şi ouă de incubaţie se avizează de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. 

Art. 19. ‒ (1) Coordonarea şi organizarea identificării şi înregistrării ecvinelor, precum şi constituirea bazei de date pentru acestea se fac de către Agenţia Naţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie "Prof. dr. G. K. Constantinescu". 

(2) Realizarea acţiunilor pentru identificarea şi înregistrarea ecvinelor se face de către unităţile pentru ameliorare şi reproducţie în zootehnie din cadrul direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene şi cu asigurarea asistenţei tehnice sanitare veterinare de către specialiştii direcţiilor sanitar ‒ veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti. 

(3) Procedura şi modul de identificare şi înregistrare a ecvinelor se stabilesc prin ordin comun al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor. 

Art. 20. ‒ (1) Achiziţionarea softului pentru realizarea bazei de date aferente identificării şi înregistrării ecvinelor se face, în condiţiile legii, de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Agenţia Naţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie "Prof. dr. G. K. Constantinescu". 

(2) Baza de date prevăzută la alin. (1) este proprietate publică a statului administrată de Agenţia Naţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie "Prof. dr. G. K. Constantinescu". 

(3) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate folosi baza de date prevăzută la alin. (2). 

(4) Achiziţionarea microcipurilor, cititoarelor de microcipuri, formularelor şi a paşapoartelor pentru ecvine se face, în condiţiile legii, de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Agenţia Naţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie "Prof. dr. G. K. Constantinescu". 

(5) Finanţarea acţiunilor necesare realizării obiectivelor prevăzute la alin. (1) şi (4), precum şi a celor prevăzute la art. 19 alin. (1) se asigură de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. 

(6) Agenţia Naţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie "Prof. dr. G. K. Constantinescu" va preda Autorităţii Hipice Naţionale softul, microcipurile şi cititoarele pentru microcipuri, după achiziţionare. 

CAPITOLUL V

Reproducţia animalelor

Art. 21. ‒ (1) Procesul de reproducţie a animalelor este o activitate de bază în zootehnie, necesară pentru reluarea ciclurilor de producţie. 

(2) Reproducţia animalelor se organizează şi se desfăşoară prin însămânţări artificiale, montă naturală şi transfer de embrioni. 

(3) Crescătorii de animale sunt liberi să aleagă pentru efectivele proprii metoda de reproducţie prevăzută la alin. (2). 

Art. 22. ‒ (1) Înfiinţarea şi organizarea noilor unităţi specializate pentru testarea reproducătorilor, producerea de material seminal, însămânţări artificiale la animale necesită autorizarea de funcţionare eliberată de instituţiile abilitate ale Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. 

(2) Condiţiile pentru acreditarea şi autorizarea unităţilor specializate pentru testarea reproducătorilor, producerea de material seminal congelat şi însămânţări artificiale la animale se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale. 

Art. 23. ‒ (1) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale va sprijini, prin structurile de specialitate subordonate, înfiinţarea de noi staţiuni sau puncte săteşti de montă naturală. 

(2) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin unităţile specializate din teritoriu, va autoriza pentru montă naturală reproducători ai crescătorilor de animale, cu respectarea cerinţelor zootehnice şi sanitar-veterinare. 

Art. 24. ‒ (1) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin organele sale de specialitate, va emite norme tehnice privind organizarea şi funcţionarea staţiunilor şi punctelor de montă naturală1), care vor fi aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale. 

(2) Consiliile locale organizează şi asigură buna funcţionare a staţiunilor de montă naturală, conform legilor în vigoare. 

(3) Consiliile locale sunt obligate să asigure staţiunilor de montă naturală terenul cu destinaţie agricolă necesar pentru producerea furajelor. 

Art. 25. ‒ Prin material biologic de reproducţie testat se înţelege orice reproducător, material seminal, ouă de incubaţie, ovule, zigoţi şi embrioni individualizaţi în sistem unitar şi înregistraţi în cărţile de rasă. 

Art. 26. ‒ Biotehnologia transferului de embrioni şi manipulările genetice efectuate cu caracter experimental sunt de competenţa institutelor de cercetări ştiinţifice şi de învăţământ superior de profil, iar aplicarea în practică se efectuează sub controlul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. 

CAPITOLUL VI

Protecţia animalelor

Art. 27. ‒ (1) Crescătorilor de animale le este interzis să producă animalelor durere, suferinţă, nelinişte sau invaliditate, cu bună ştiinţă. 

(2) Durerea evitabilă este cauzată animalelor prin lovire sau accidente traumatice. 

(3) Suferinţa, alta decât cea provocată de durere, este cauzată animalelor de înfometare, sete sau oboseală excesivă. 

(4) Starea de nelinişte este cauzată de privarea animalelor de libertate prin legarea defectuoasă sau încarcerarea severă, singurătate, de introducere în spaţiul lor de viaţă a unor animale din alte specii sau din aceeaşi specie fără o acomodare prealabilă, de senzaţia de pierdere a echilibrului, de zgomote puternice, de şocuri luminoase sau electrice. 

(5) Invaliditatea voită este cauzată animalelor prin lucrări experimentale. 

(6) În termen de 6 luni de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. cu consultarea organizaţiilor neguvernamentale interesate, va elabora reguli de protecţie a animalelor domestice, care vor fi aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale. 

Art. 28. ‒ Animalele vor fi cazate, hrănite şi adăpate în funcţie de specie, gradul de dezvoltare şi adaptare. 

Art. 29. ‒ Deţinătorii de animale vor respecta condiţiile optime de creştere şi exploatare, conform tehnologiei. 

CAPITOLUL VII

Răspunderi şi sancţiuni

Art. 30. ‒ Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage răspunderea administrativă, contravenţională, civilă sau penală, după caz. 

Art. 31. ‒ Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă:

a) înscrierea în etichetele de prezentare a nutreţurilor combinate a unor date care nu corespund cu compoziţia acestora;

b) folosirea de pesticide sau de alte substanţe toxice fără avertizarea deţinătorilor de animale din zonă;

c) executarea fără drept de lucrări de manipulare genetică la animale. 

Art. 32. ‒ (1) Constituie contravenţii la prezenta lege, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni, săvârşirea de către persoanele fizice sau juridice a următoarelor fapte:

a) producerea de embrioni, material seminal congelat, icre embrionate, larve şi puiet de peşte, ouă de incubaţie pentru hibrizi comerciali şi ouă de viermi de mătase, în afara unităţilor specializate, autorizate în acest scop, sau de la reproducători, pentru folosirea cărora nu s-au emis autorizaţii, precum şi introducerea şi utilizarea celor provenite din import, fără a dispune de autorizaţia necesară;

b) executarea neautorizată a transferului de embrioni sau a însămânţărilor artificiale pentru alte animale decât cele în proprietate;

c) nerespectarea normelor şi instrucţiunilor tehnice privind efectuarea montei şi asigurarea numărului de reproducători masculi folosiţi în staţiuni comunale şi puncte de montă naturală sau prin contracte civile;

d) monta clandestină, constând în folosirea reproducătorilor masculi neautorizaţi la monta femelelor;

e) neprezentarea şi nedeclararea pentru identificarea, individualizarea şi înregistrarea animalelor;

f) menţinerea de reproducători masculi necastraţi cu intenţia de a fi folosiţi la monta clandestină;

g) folosirea unor componente neadecvate sau necertificate calitativ pentru fabricarea de nutreţuri combinate sau de premixturi furajere;

h) păşunatul neautorizat sau introducerea animalelor pe pajişti în afara perioadei stabilite pentru păşunat;

i) refuzul de către titularii de pajişti de a participa la întocmirea planurilor de exploatare a pajiştilor, împiedicarea sau interzicerea punerii în aplicare a lucrărilor prevăzute în acestea;

j) organizarea şi punerea în funcţiune de noi exploataţii zootehnice fără autorizaţii emise de organele abilitate în acest sens;

k) producerea şi vânzarea neautorizată de nutreţuri combinate sau de aditivi furajeri;

l) omisiunea de a da ajutorul necesar ori de a înştiinţa stăpânul, deţinătorul sau organul competent, în cazul găsirii unui animal rătăcit, părăsit sau abandonat a cărui viaţă, sănătate ori integritate corporală este în primejdie;

m) darea în folosinţă a pajiştii, fie pentru păşunat, fie pentru obţinerea de producţii de culturi furajere, persoanelor care nu sunt îndreptăţite la pajişte;

n) utilizarea amenajărilor piscicole în alte scopuri decât creşterea peştilor. 

(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează după cum urmează:

a) cu amendă de la 250 lei la 500 lei, faptele prevăzute la lit. f), l) şi m);

b) cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei, faptele prevăzute la lit. e) şi i);

c) cu amendă de la 500 lei la 1.500 lei, faptele prevăzute la lit. d), h), şi n);

d) cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei, faptele prevăzute la lit. c), g) şi k);

e) cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei, faptele prevăzute la lit. a), b) şi j). 

(3) La propunerea primarului din unitatea administrativ ‒ teritorială unde s-a săvârşit una dintre contravenţiile prevăzute la alin. (1), consiliul local poate transforma cuantumul contravenţiei constatate în zile-muncă în folosul comunităţii. 

(4) Valoarea unei zile-muncă se calculează luându-se ca bază de referinţă salariul minim pe economie valabil la acea dată. 

(5) Amenzile se fac venit la bugetul de stat şi la bugetul local, după caz. 

(6) Cuantumul amenzilor contravenţionale se indexează periodic prin hotărâre a Guvernului, în funcţie de rata inflaţiei. 

Art. 33. ‒ Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către persoanele împuternicite de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, de Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, de prefecţi şi de personalul abilitat al Ministerului Afacerilor Interne. 

Art. 34. ‒ Prevederile prezentei legi referitoare la contravenţii se completează cu cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. 

CAPITOLUL VIII

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 35. ‒ În scopul perfecţionării procesului decizional, pe lângă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale funcţionează Consiliul zootehnic consultativ, numit prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, în componenţa căruia intră specialişti din cercetarea ştiinţifică, învăţământul superior agricol, operatori economici cu capital de stat şi privat din agricultură, reprezentanţii unor asociaţii profesionale ale crescătorilor de animale. 

Art. 36. ‒ Definirea termenilor specifici zootehniei utilizaţi este înscrisă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege. 

Art. 37. ‒ (1) Normele metodologice pentru aplicarea prezentei legi vor fi elaborate în termen de 30 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I2). 

(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: Legea nr. 8/1971 privind organizarea, administrarea şi folosirea pajiştilor, loturilor zootehnice şi semincere, precum şi a staţiunilor comunale de montă, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 51 din 29 aprilie 1971; Legea nr. 40/1975 privind creşterea şi ameliorarea animalelor, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 134 din 25 decembrie 1975; Legea nr. 2/1982 privind organizarea producerii şi folosirii raţionale a resurselor de nutreţuri, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 37 din 7 aprilie 1982; Decretul nr. 139/1977 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea organizării sericiculturii, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 45 bis din 2 iunie 1977, şi orice alte dispoziţii contrare. 

ANEXĂ

DEFINIREA UNOR TERMENI SPECIFICI ZOOTEHNIEI

1. Ameliorarea animalelor ‒ modificarea structurii genetice a populaţiilor de animale supuse selecţiei în succesiunea generaţiilor, în vederea obţinerii unor producţii animaliere mai mari. 

2. Patrimoniu genetic ‒ totalitatea efectivelor înregistrate numeric ale populaţiilor de animale, de păsări, din sericicultură, apicultură şi piscicultură, izolate reproductiv după rase sau grupate în linii pure de hibrizi, recunoscute oficial ca surse genetice valoroase pentru ameliorarea speciei din care fac parte. 

3. Valoarea genetică ‒ puterea de transmitere la urmaşi a performanţelor de producţie ale unui animal cuprins în lucrările de selecţie. 

4. Lucrări de selecţie ‒ complex de acţiuni şi metode de identificare a indivizilor dintr-o populaţie de animale, recunoscuţi ca tipuri dorite pentru admiterea la reproducere în detrimentul altor tipuri nedorite, care sunt eliminate. 

5. Hibridare ‒ încrucişarea animalelor din rase sau specii diferite, dar apropiate genetic. 

6. Animale de reproducţie ‒ populaţii de animale aparţinând unei rase, linii pure sau metişi, care sunt: 

• individualizate în sistem unitar de identificare sigură, simplă şi permanentă pe tot parcursul vieţii; 

• au fost, se află sau pot fi luate în controlul performanţelor zootehnice ‒ sunt înscrise în evidenţele oficiale de selecţie; 

• au sau li se pot emite certificate de origine şi valoare productivă. 

7. Individualizarea ‒ procedeu de stabilire a identităţii fiecărui animal astfel încât să poată fi recunoscut în orice împrejurare şi în tot cursul vieţii sale, până la ieşirea din sfera exploatării. 

8. Controlul performanţelor ‒ procedeu folosit pentru măsurarea şi stabilirea performanţelor productive, inclusiv a calităţii produselor obţinute de la animale, iar pentru a avea caracter oficial, efectuarea şi înregistrarea acestora trebuie să fie realizate de o instituţie de stat, neutră şi imparţială, sau de o organizaţie abilitată în acest scop. 

9. Certificat de origine şi valoare productivă ‒ document tipizat, întocmit şi eliberat de instituţii abilitate în acest scop, în care sunt specificate originea (ascendentă) şi performanţele de producţie, ca rezultantă a controlului oficial, pentru un animal de reproducţie. 

10. Carte de rasă (Registru genealogic) ‒ inventarierea animalelor de-a lungul generaţiilor dintr-o rasă sau populaţie izolată reproductiv, în care se înscriu performanţele productive şi valorile de ameliorare ale acestora, fiind principalul instrument tehnic de dirijare a procesului de selecţie în direcţia dorită. 

11. Montă naturală ‒ împerecherea masculului cu femelele în condiţii fiziologice naturale. 

12. Însămânţare artificială ‒ procedeu tehnic de depunerea materialului seminal în porţiunea aparatului genital femei care asigură garanţia fecundării. 

13. Transfer de embrioni ‒ biotehnologie pentru scurtarea intervalului între generaţii şi accelerarea difuzării progresului genetic, prin utilizarea unor metode de înaltă tehnicitate la recoltarea şi depunerea embrionilor de la donatoare genetic valoroase la reproducere ‒ gazdă până la fătare. 

14. Embrion ‒ stadiu de dezvoltare a unui organism viu, de la faza de ou fecundat, parcurgând toate fazele fiziologice naturale până la făt ‒ constituirea organelor vitale. 

15. Material seminal ‒ produsul glandelor sexuale al unui reproducător autorizat, pentru a putea fi recoltat şi preluat în vederea conservării capacităţii fecundate, până la folosirea lui la însămânţarea artificială a femelelor. 

16. Unitate de însămânţări artificiale ‒ un complex de mijloace materiale, cu organizare şi amenajări specifice, în care reproducătorii masculi selecţionaţi şi autorizaţi oficial sunt întreţinuţi şi folosiţi în scopul recoltării şi conservării materialului seminal ce va fi distribuit pentru însămânţări artificiale. 

17. Staţiuni de montă ‒ spaţii special amenajate pentru întreţinerea reproducătorilor şi pentru împerecherea naturală a masculului cu femela, sub supraveghere tehnică. 

18. Incubaţia ‒ procedeu tehnologic care realizează condiţiile capabile să asigure dezvoltarea normală a embrionului din ou, în perioada caracteristică speciei, în scopul obţinerii prin ecloziune a unui organism viu, normal dezvoltat. 

19. Ou (ouă) de incubaţie ‒ ou (ouă) fecundat/fecundate, normal constituit/constituite morfologic, care provine/provin de la indivizi sănătoşi şi cu potenţial genetic autentic valoros. 

20. Ferme (nuclee) de elită ‒ exploataţii zootehnice cu condiţii optime de întreţinere ‒ furajare şi cazare ‒ a unui efectiv de rasă curată sau în experiment genetic, supus lucrărilor de selecţie, de la care se difuzează descendenţa de-a lungul generaţiilor obţinute în progres genetic. 

21. Depozite de reproducători ‒ unităţi specializate în creşterea şi întreţinerea reproducătorilor masculi, destinaţi cu prioritate montei naturale dirijate şi efectuate sezonier, în scopul recondiţionării şi folosirii economicoase pentru o perioadă mai lungă. 

22. Aditivi furajeri ‒ ingrediente sau substanţe chimice care se adaugă la sortimentele furajere de bază sau la o parte din acestea, pe parcursul fluxului de fabricaţie a furajelor combinate, cu scopul de a satisface unele cerinţe specifice: profilaxia şi combaterea unor boli, stimularea ritmului de creştere şi a producţiei, corectarea gustului şi a mirosului. 

23. Premixtură furajeră ‒ amestec uniform al uneia sau mai multor ingrediente împreună cu un suport furajer. 

24. Raţie ‒ amestecul de nutreţuri în cantităţi măsurabile, ce urmează a fi consumat de un animal în 24 de ore, respectând normele stabilite ştiinţific. 

25. Normă ‒ conţinutul în substanţe nutritive corelate proporţional, care să asigure necesarul unui animal timp de 24 de ore, atât pentru întreţinerea funcţiilor vitale, cât şi pentru elaborarea producţiei. 

---

*) Republicată în temeiul art. 248 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 757 din 12 noiembrie 2012, cu modificările ulterioare, rectificată în Monitorul Oficial al României. Partea I, nr. 117 din 1 martie 2013, dându-se textelor o nouă numerotare. 

Legea zootehniei nr. 72/2002 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 31 ianuarie 2002 şi a mai fost modificată şi completată prin: 

‒ Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 127/2003 privind identificarea şi înregistrarea suinelor, ovinelor şi caprinelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 23 decembrie 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 118/2004, cu modificările şi completările ulterioare, abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2010 privind identificarea şi înregistrarea suinelor, ovinelor, caprinelor şi ecvideelor, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 191/2012; 

‒ Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2006 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care reglementează identificarea şi înregistrarea ecvinelor şi constituirea unei baze de date pentru acestea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 30 iunie 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 514/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 9 ianuarie 2007; 

‒ Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2007, pentru modificarea şi completarea art. 35 din Legea zootehniei nr. 72/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 29 iunie 2007, aprobată prin Legea nr. 345/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 10 decembrie 2007; 

‒ Legea nr. 281/2010 pentru abrogarea unor reglementări din domeniul ajutorului de stat în agricultură şi pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 30 decembrie 2010. 

‒ Legea nr. 214/2011 pentru organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 noiembrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991. 

1) A se vedea Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului şi ministrului administraţiei şi internelor nr. 861/614/2003 pentru aprobarea Normelor tehnice privind organizarea şi funcţionarea staţiunilor şi punctelor comunale de montă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 26 ianuarie 2004. 

2) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 940/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii zootehniei nr. 72/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 4 septembrie 2002.