Legea nr. 678/2001
M. Of. nr.
783 din 11 decembrie 2001
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTAŢILOR SENATUL
L E G E
privind prevenirea
şi combaterea traficului de persoane
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. − Prezenta lege reglementează prevenirea şi combaterea
traficului de persoane, precum şi protecţia şi asistenţa acordată victimelor
unui astfel de trafic, care constituie o violare a drepturilor persoanei şi o
atingere a demnităţii şi integrităţii acesteia.
Art. 2. − În
prezenta lege, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:
1. prin trafic de persoane se
înţelege faptele prevăzute la art. 12 şi 13;
2. prin exploatarea unei
persoane se înţelege:
a) executarea unei munci sau
îndeplinirea de servicii, în mod forţat, cu încălcarea normelor legale privind
condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate;
b) ţinerea în stare de sclavie
sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire;
c) obligarea la practicarea
prostituţiei, la reprezentări pornografice în vederea producerii şi difuzării
de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală;
d) prelevarea de organe;
e) efectuarea unor alte asemenea
activităţi prin care se încalcă drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
CAPITOLUL II
Prevenirea traficului de persoane
Art. 3. − Pentru o luptă eficientă împotriva traficului de
persoane autorităţile şi instituţiile publice prevăzute în prezentul capitol,
organizaţiile neguvernamentale şi alţi reprezentanţi ai societăţii civile vor
desfăşura, separat sau, după caz, în cooperare, o activitate susţinută de
prevenire a traficului de persoane, în special de femei şi copii.
Art. 4. − Ministerul
Afacerilor Externe, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul
Administraţiei Publice, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul
Sănătăţii şi Familiei, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi
Adopţie, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei, precum şi alte organisme
guvernamentale cu atribuţii în combaterea traficului de persoane iau măsurile
necesare pentru elaborarea şi aplicarea în domeniile lor de activitate a
Planului naţional de acţiune în combaterea traficului de persoane.
Art. 5. − (1)
Ministerul Afacerilor Externe întocmeşte o listă cu statele care prezintă
potenţial ridicat sub aspectul traficului de persoane, care va fi comunicată,
la cerere, instituţiilor interesate.
(2) Ministerul Afacerilor Externe
şi Ministerul de Interne vor adopta măsurile necesare, în baza Legii nr.
123/2001 privind regimul străinilor în România, pentru a împiedica accesul pe
teritoriul României al cetăţenilor străini în legătură cu care există indicii
temeinice că ar fi implicaţi în traficul de persoane, în sensul prezentei legi.
Art. 6. − (1)
Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, prin structurile sale specializate
de la nivel central şi teritorial, elaborează şi aplică măsuri speciale de
integrare pe piaţa muncii a persoanelor cu risc ridicat de a fi traficate, în
special pentru femeile din zonele defavorizate şi pentru persoanele
marginalizate social.
(2) Pentru persoanele cu risc
ridicat de a fi traficate Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă
dezvoltă programe de informare privind piaţa muncii şi drepturile angajaţilor,
programe de formare profesională, precum şi de informare a agenţilor economici,
pentru angajarea acestora cu prioritate.
(3) Ministerul Muncii şi
Solidarităţii Sociale împreună cu Ministerul Finanţelor Publice studiază
oportunitatea elaborării unor măsuri de stimulare a agenţilor economici care
angajează atât persoane cu risc ridicat de a fi traficate, cât şi victime ale
traficului, care au absolvit cursuri de formare profesională, făcând propuneri
în acest sens.
Art. 7. − Ministerul
Administraţiei Publice realizează şi difuzează materiale documentare privind
riscurile la care pot fi expuse persoanele, potenţiale victime ale traficului
de persoane.
Art. 8. − Ministerul
Educaţiei şi Cercetării realizează, cu sprijinul celorlalte ministere implicate
şi în colaborare cu organizaţiile neguvernamentale cu activitate în domeniu,
programe educative pentru părinţi şi copii, în special pentru grupurile cu risc
crescut de a fi victime, în vederea prevenirii traficului de persoane.
Art. 9. − (1)
Ministerul de Interne, prin structurile sale specializate, cu sprijinul altor
ministere, realizează şi menţine în actualitate baza de date privind fenomenul
traficului de fiinţe umane, monitorizează şi evaluează periodic acest fenomen,
luând în considerare atât persoanele care trafichează, cât şi victimele
traficului, precum şi persoanele juridice implicate în activitatea de trafic de
persoane.
(2) Publicarea informaţiilor
statistice şi a rapoartelor de evaluare se face semestrial de către
Inspectoratul General de Poliţie, cu avizul ministrului de interne.
Art. 10. − Ministerul
Justiţiei şi Ministerul Public, pe baza datelor proprii, efectuează studii
periodice în scopul identificării cauzelor care determină şi a condiţiilor ce
favorizează traficul de persoane.
Art. 11. − Pentru
prevenirea traficului de persoane organizaţiile neguvernamentale cooperează cu
ministerele interesate şi organizează campanii de informare privind fenomenul
traficului de persoane şi riscurile la care sunt supuse victimele acestuia.
CAPITOLUL III
Infracţiuni
SECŢIUNEA 1
Infracţiuni privind traficul de
persoane
Art. 12. − (1)
Constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea,
transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau
prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de
autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau
de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de
bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are
autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, şi se
pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Traficul de persoane,
săvârşit în următoarele împrejurări:
a) de două sau de mai multe
persoane împreună;
b) s-a cauzat victimei o vătămare
gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii se pedepseşte cu închisoare de
la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
(3) Dacă fapta a avut ca urmare
moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoare de la 15 la 25 de
ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 13. − (1)
Recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unei persoane
cu vârsta cuprinsă între 15 şi 18 ani, în scopul exploatării acesteia, constituie
infracţiunea de trafic de minori şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12
ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Dacă fapta prevăzută la alin.
(1) a fost săvârşită asupra unei persoane care nu a împlinit vârsta de 15 ani,
pedeapsa este închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
(3) Dacă faptele prevăzute la
alin. (1) şi (2) sunt săvârşite prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme
de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau
profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima
voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte
foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are control asupra
altei persoane, pedeapsa este închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor
drepturi, în cazul alin. (1), şi închisoare de la 7 la 18 ani şi interzicerea
unor drepturi, în cazul alin. (2).
(4) În cazul în care faptele
prevăzute la alin. (1), (2) şi
(3) sunt săvârşite în condiţiile
prevăzute la art. 12 alin. (2), pedeapsa este închisoare de la 5 la 15 ani şi
interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (1), închisoare de la 5 la 17 ani şi
interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (2), închisoare de la 5 la 18 ani şi
interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (3) teza 1, şi închisoare de la 7 la
20 de ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (3) teza 2.
(5) Dacă faptele prevăzute în
acest articol au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este
închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi sau detenţiunea
pe viaţă.
Art. 14. − Dacă
faptele prevăzute la art. 12 şi 13 sunt săvârşite de o persoană care face parte
dintr-un grup organizat sau care a produs ori a obţinut, pentru sine sau pentru
altul, beneficii materiale importante, maximul special al pedepsei se majorează
cu 3 ani.
Art. 15. − (1)
Tentativa infracţiunilor prevăzute la art. 12−14 se pedepseşte.
(2) Organizarea săvârşirii
infracţiunilor prevăzute în prezentul capitol constituie infracţiune şi se
pedepseşte ca şi infracţiunea organizată.
Art. 16. − Consimţământul
persoanei, victimă a traficului, nu înlătură răspunderea penală a
făptuitorului.
SECŢIUNEA a 2-a
Infracţiuni în legătură cu traficul
de persoane
Art. 17. − (1)
Fapta de a determina sau de a permite, cu ştiinţă, fie direct, fie prin
intermediar, intrarea sau rămânerea pe teritoriul ţării a unei persoane care nu
este cetăţean român, supusă traficului de persoane în sensul prezentei legi:
a) folosind faţă de aceasta
mijloace frauduloase, violenţă sau ameninţări ori altă formă de constrângere;
sau
b) abuzând de starea specială în
care se găseşte acea persoană, datorită situaţiei sale ilegale ori precare de
intrare sau şedere în ţară, ori datorită sarcinii, unei boli sau infirmităţi
ori unei deficienţe, fizice sau mintale, constituie infracţiune şi se
sancţionează cu pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea de trafic de persoane.
(2) Dacă fapta prevăzută la alin.
(1) se săvârşeşte de o persoană care face parte dintr-un grup organizat sau se
săvârşeşte în mod repetat, maximul special al pedepsei se majorează cu 2 ani.
Art. 18. − (1)
Fapta de a expune, a vinde sau a răspândi, a închiria, a distribui, a
confecţiona ori de a deţine în vederea răspândirii de obiecte, filme,
fotografii, diapozitive, embleme sau alte suporturi vizuale, care reprezintă
poziţii ori acte sexuale cu caracter pornografic, ce prezintă sau implică
minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani, sau importarea ori predarea de
astfel de obiecte unui agent de transport sau de distribuire în vederea
comercializării ori distribuirii lor constituie infracţiunea de pornografie
infantilă şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
(2) Faptele prevăzute la alin.
(1), săvârşite de o persoană care face parte dintr-un grup organizat, se
pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani.
SECŢIUNEA a 3-a
Dispoziţii speciale
Art. 19. − (1)
Banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârşirii
infracţiunilor prevăzute în prezenta lege ori cele care au servit la săvârşirea
acestor infracţiuni, precum şi celelalte bunuri prevăzute de art. 118 din Codul
penal sunt supuse confiscării speciale, în condiţiile stabilite de acel
articol.
(2) Sunt considerate bunuri care
au servit la săvârşirea infracţiunii şi mijloacele de transport care au folosit
la realizarea transportului persoanelor traficate, precum şi imobilele în care
aceste persoane au fost cazate, dacă aparţin făptuitorilor.
Art. 20. − Persoana
supusă traficului de persoane, care a săvârşit infracţiunea de prostituţie
prevăzută de art. 328 din Codul penal, nu se pedepseşte pentru această
infracţiune, dacă mai înainte de a se fi început urmărirea penală pentru
infracţiunea de trafic de persoane încunoştinţează autorităţile competente
despre aceasta sau dacă, după ce a început urmărirea penală ori după ce
făptuitorii au fost descoperiţi, înlesneşte arestarea acestora.
CAPITOLUL IV
Dispoziţii speciale privind
procedura judiciară
Art. 21. − Urmărirea penală pentru infracţiunile prevăzute de
prezenta lege se efectuează în mod obligatoriu de către procuror şi se judecă
în primă instanţă de către tribunal.
Art. 22. − În
vederea strângerii datelor necesare începerii urmăririi penale pot fi folosiţi
investigatori sub acoperire, în condiţiile legii.
Art. 23. − (1)
Când există date sau indicii temeinice că o persoană care pregăteşte comiterea
unei infracţiuni dintre cele prevăzute în prezenta lege sau care a comis o
asemenea infracţiune foloseşte sisteme de telecomunicaţii ori informatice,
organul de urmărire penală poate, cu autorizarea procurorului, să aibă acces,
pentru o perioadă determinată, la aceste sisteme şi să le supravegheze.
(2) Dispoziţiile art. 911−915
din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător.
Art. 24. − (1)
Şedinţele de judecată în cauzele privind infracţiunea de trafic de persoane
prevăzută la art. 13 şi de pornografie infantilă prevăzută la art. 18 nu sunt
publice.
(2) La desfăşurarea judecăţii în
condiţiile alin. (1) pot asista părţile, reprezentanţii acestora, apărătorii,
precum şi alte persoane a căror prezenţă este considerată necesară de către
instanţă.
(3) În cauzele privind
infracţiunile prevăzute în prezenta lege ascultarea minorului care nu a
împlinit vârsta de 14 ani se face în prezenţa unuia dintre părinţi sau a
tutorelui ori a persoanei căreia îi este încredinţat minorul spre creştere şi
educare.
Art. 25. − La
judecarea infracţiunilor prevăzute la art. 12 şi 17, la cererea părţii
vătămate, instanţa poate declara şedinţa secretă.
CAPITOLUL V
Protecţia şi asistenţa victimelor
traficului de persoane
Art. 26. − (1) Persoanelor vătămate prin infracţiunile prevăzute
în prezenta lege, precum şi altor victime ale acestor infracţiuni li se acordă
o protecţie şi o asistenţă specială, fizică, juridică şi socială.
(2) Viaţa privată şi identitatea
victimelor traficului de persoane sunt ocrotite prin prevederile prezentei
legi.
(3) Victimele infracţiunilor
prevăzute în prezenta lege au dreptul la recuperarea lor fizică, psihologică şi
socială.
(4) Minorilor, victime ale
infracţiunilor prevăzute în prezenta lege, li se acordă protecţie şi asistenţă
specială, în raport cu vârsta lor.
(5) Femeilor, victime ale
infracţiunilor prevăzute în prezenta lege, precum şi celor care sunt supuse
unui risc ridicat de a deveni victime ale acestor infracţiuni li se acordă o
protecţie şi o asistenţă socială specifică.
Art. 27. − Ministerul
de Interne asigură, la cerere, pe teritoriul României, protecţia fizică a
victimelor traficului de persoane pe perioada procesului.
Art. 28. − Cetăţenilor
români aflaţi pe teritoriul altor ţări, victime ale traficului de persoane, li
se acordă, la cerere, asistenţă de către misiunile diplomatice şi oficiile
consulare ale României în acele ţări.
Art. 29. − Ministerul
Afacerilor Externe, prin misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale
României, eliberează, în caz de necesitate, în vederea repatrierii, documente
de identitate cetăţenilor români care au fost victime ale traficului de
persoane, într-un timp rezonabil, fără întârzieri nejustificate.
Art. 30. − (1)
Ministerul Afacerilor Externe asigură difuzarea către cei interesaţi, prin
intermediul misiunilor diplomatice şi al oficiilor consulare ale României în
străinătate, a unor materiale de informare privind drepturile persoanelor,
victime ale traficului de persoane, potrivit legislaţiei române şi a statului
de reşedinţă.
(2) Misiunile diplomatice şi
oficiile consulare ale României în străinătate asigură informarea organelor
judiciare străine cu privire la reglementările române în materie.
(3) Misiunile diplomatice şi oficiile
consulare ale României în străinătate vor publica prin mijloace electronice
proprii informaţii referitoare la legislaţia naţională şi a statului străin în
domeniu, precum şi adresele centrelor de asistenţă şi protecţie a victimelor
traficului de persoane sau asimilate acestora.
(4) Şefii misiunilor diplomatice
şi ai oficiilor consulare ale României în străinătate vor desemna un diplomat
din cadrul acestora ca responsabil cu aplicarea metodologiei de repatriere a
cetăţenilor români, victime ale traficului de persoane, în sensul prezentei
legi.
(5) Metodologia de repatriere a
cetăţenilor români, victime ale traficului de persoane, se elaborează de către
Ministerul Afacerilor Externe împreună cu Ministerul de Interne şi Ministerul
Justiţiei, în termen de 60 de zile de la adoptarea prezentei legi.
Art. 31. − Ministerul
de Interne asigură, prin structurile sale specializate, la toate punctele de
trecere a frontierei României, personal special instruit pentru identificarea
şi preluarea victimelor, în vederea îndrumării acestora către instituţiile
specializate.
Art. 32. − (1)
Victimele traficului de persoane pot fi cazate, la cerere, temporar, în centre
de asistenţă şi protecţie a victimelor traficului de persoane, înfiinţate prin
prezenta lege, denumite în continuare centre, aflate în subordinea
consiliilor judeţene Arad, Botoşani, Galaţi, Giurgiu, Iaşi, Ilfov, Mehedinţi,
Satu Mare şi Timiş.
(2) Durata cazării este stabilită
prin decizie a delegaţiei permanente judeţene şi nu poate depăşi 10 zile.
(3) Durata cazării poate fi
prelungită, la solicitarea organelor judiciare, cu cel mult până la 3 luni sau,
după caz, pe perioada procesului penal.
(4) Centrele sunt amenajate şi
dotate astfel încât să ofere condiţii civilizate de cazare şi igienă personală,
hrană, asistenţă psihologică şi medicală.
Art. 33. − Victimelor
traficului de persoane, cazate temporar, li se asigură de către asistenţii
sociali din aparatul consiliului local în a cărui rază teritorială îşi
desfăşoară activitatea centrele informaţii şi consiliere pentru a beneficia de
facilităţile asigurate prin lege persoanelor marginalizate social.
Art. 34. − (1)
Regulamentul de organizare şi funcţionare, precum şi structura organizatorică
ale centrelor se aprobă de ministrul administraţiei publice, cu avizul
ministrului de interne.
(2) Personalul încadrat în centre
este salarizat potrivit legislaţiei referitoare la salarizarea personalului din
unităţile bugetare.
(3) Cheltuielile curente şi de
capital ale centrelor se acoperă din bugetele consiliilor judeţene, prevăzute
la art. 32 alin. (1).
Art. 35. − (1)
Agenţiile judeţene de ocupare a forţei de muncă din judeţele în care se
înfiinţează şi funcţionează centrele organizează, dacă este posibil, programe
speciale de scurtă durată pentru iniţierea sau formarea profesională a
victimelor cazate.
(2) De asemenea, agenţiile
menţionate la alin. (1) asigură, cu prioritate, victimelor traficului de
persoane servicii de consiliere şi mediere a muncii, în vederea identificării
unui loc de muncă.
Art. 36. − Victimelor
traficului de persoane, cetăţeni români, li se pot acorda locuinţe sociale, cu
prioritate, de către consiliile locale din localitatea de domiciliu.
Art. 37. − România
le facilitează cetăţenilor străini, victime ale traficului de persoane,
întoarcerea în ţara lor de origine fără nici o întârziere nejustificată şi le
asigură transportul în deplină securitate până la frontiera statului român,
dacă nu este prevăzut altfel în acordurile bilaterale.
Art. 38. − (1)
Pentru asigurarea securităţii lor fizice victimele traficului de persoane,
cetăţeni străini, pot fi cazate în centrele special amenajate potrivit Legii
nr. 123/2001, iar solicitanţii unei forme de protecţie în România pot fi cazaţi
în centrele special amenajate potrivit Legii nr. 323/2001 pentru aprobarea
Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în
România.
(2) Victimele traficului de
persoane vor fi informate în locurile de cazare, într-o limbă pe care o
înţeleg, cu privire la procedurile judiciare şi administrative aplicate.
(3) Persoanele cazate potrivit
alin. (1) pot beneficia de consiliere psihică şi psihologică, precum şi de
asistenţă medicală şi socială într-o limbă pe care o înţeleg.
Art. 39. − În
cazul în care străinii, victime ale traficului de persoane, nu posedă nici un
document de identitate sau acesta a fost pierdut, furat ori distrus, li se
facilitează de către Direcţia relaţii consulare din cadrul Ministerului
Afacerilor Externe sau de către organele competente ale Ministerului
Administraţiei Publice eliberarea unui nou paşaport sau titlu de călătorie,
după caz.
Art. 40. − În
cazul aducerii în România de către o companie de transport de victime ale
traficului, cunoscând caracterul ilicit al acestuia, compania de transport
respectivă este obligată să asigure cazarea şi întreţinerea acestora pe
perioada stabilită de Ministerul de Interne şi să suporte transportul lor până
la frontiera română, conform legii.
Art. 41. − De
asemenea, minorilor care însoţesc victimele traficului de persoane sau care sunt
ei înşişi victime li se aplică, în mod corespunzător, prevederile referitoare
la minori din Legea nr. 123/2001.
Art. 42. − Asociaţiile
şi fundaţiile care fac dovada că desfăşoară programe de servicii de asistenţă
socială pentru victimele traficului de persoane, cum ar fi: cazare, hrană,
consiliere psihică, psihologică şi juridică, asistenţă medicală, vor putea
beneficia de subvenţii de la bugetul de stat sau, după caz, de la bugetele
locale, în condiţiile legii.
Art. 43. − Victimele
infracţiunilor prevăzute în prezenta lege au dreptul să primească informaţii cu
privire la procedurile judiciare şi administrative aplicabile.
Art. 44. − Persoanele
prevăzute la art. 43 au dreptul să primească asistenţă juridică obligatorie
pentru a putea să îşi exercite drepturile în cadrul procedurilor penale
prevăzute de lege, în toate fazele procesului penal, şi să îşi susţină cererile
şi pretenţiile civile faţă de persoanele care au săvârşit infracţiunile
prevăzute de prezenta lege, în care ele sunt implicate.
CAPITOLUL VI
Cooperarea internaţională
Art. 45. − Prin prezenta lege se instituie ofiţeri de legătură
în cadrul Ministerului de Interne, precum şi magistraţi de legătură la nivelul
parchetelor de pe lângă tribunale, care să asigure consultarea reciprocă cu
ofiţeri de legătură sau, după caz, cu magistraţi de legătură care funcţionează
în alte state, în scopul coordonării acţiunilor acestora în cursul urmăririi
penale.
Art. 46. − În
vederea schimbului de date şi de informaţii cu privire la investigarea şi
urmărirea infracţiunilor prevăzute în prezenta lege se va stabili un punct de
contact în cadrul Ministerului de Interne şi al Parchetului de pe lângă Curtea
Supremă de Justiţie cu instituţii similare din alte state.
Art. 47. − (1)
Societăţile de transport internaţional sunt obligate să verifice la emiterea
documentului de călătorie dacă pasagerii sunt în posesia documentelor de
identitate cerute pentru intrarea în ţara de tranzit sau de primire.
(2) Obligaţia prevăzută la alin.
(1) revine şi conducătorului mijlocului de transport internaţional rutier la
urcarea pasagerilor, precum şi personalului abilitat să controleze documentele
de călătorie.
CAPITOLUL VII
Dispoziţii finale
Art. 48. − Pentru identificarea victimelor traficului de
persoane lucrătorii Ministerului de Interne pot organiza controale în
instituţii publice ori particulare, precum şi în incinta agenţilor economici,
indiferent de proprietar sau de deţinător, în condiţiile legii.
Art. 49. − În
termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi se va
adopta, prin hotărâre a Guvernului, regulamentul de aplicare a acesteia.
Această lege a fost adoptată de
Camera Deputaţilor în şedinţa din 2 octombrie 2001, cu respectarea prevederilor
art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU
Această lege a
fost adoptată de Senat în şedinţa din 1 noiembrie 2001, cu respectarea
prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU
Bucureşti, 21 noiembrie 2001.
Nr. 678.