Legea nr. 678/2001

M. Of. nr. 783 din 11 decembrie 2001

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR                       SENATUL

 

L E G E

privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. − Prezenta lege reglementează prevenirea şi combaterea traficului de persoane, precum şi protecţia şi asistenţa acordată victimelor unui astfel de trafic, care constituie o violare a drepturilor persoanei şi o atingere a demnităţii şi integrităţii acesteia.

Art. 2. − În prezenta lege, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

1. prin trafic de persoane se înţelege faptele prevăzute la art. 12 şi 13;

2. prin exploatarea unei persoane se înţelege:

a) executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forţat, cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate;

b) ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire;

c) obligarea la practicarea prostituţiei, la reprezentări pornografice în vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală;

d) prelevarea de organe;

e) efectuarea unor alte asemenea activităţi prin care se încalcă drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

CAPITOLUL II

Prevenirea traficului de persoane

Art. 3. − Pentru o luptă eficientă împotriva traficului de persoane autorităţile şi instituţiile publice prevăzute în prezentul capitol, organizaţiile neguvernamentale şi alţi reprezentanţi ai societăţii civile vor desfăşura, separat sau, după caz, în cooperare, o activitate susţinută de prevenire a traficului de persoane, în special de femei şi copii.

Art. 4. − Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Administraţiei Publice, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Sănătăţii şi Familiei, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei, precum şi alte organisme guvernamentale cu atribuţii în combaterea traficului de persoane iau măsurile necesare pentru elaborarea şi aplicarea în domeniile lor de activitate a Planului naţional de acţiune în combaterea traficului de persoane.

Art. 5. − (1) Ministerul Afacerilor Externe întocmeşte o listă cu statele care prezintă potenţial ridicat sub aspectul traficului de persoane, care va fi comunicată, la cerere, instituţiilor interesate.

(2) Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul de Interne vor adopta măsurile necesare, în baza Legii nr. 123/2001 privind regimul străinilor în România, pentru a împiedica accesul pe teritoriul României al cetăţenilor străini în legătură cu care există indicii temeinice că ar fi implicaţi în traficul de persoane, în sensul prezentei legi.

Art. 6. − (1) Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, prin structurile sale specializate de la nivel central şi teritorial, elaborează şi aplică măsuri speciale de integrare pe piaţa muncii a persoanelor cu risc ridicat de a fi traficate, în special pentru femeile din zonele defavorizate şi pentru persoanele marginalizate social.

(2) Pentru persoanele cu risc ridicat de a fi traficate Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă dezvoltă programe de informare privind piaţa muncii şi drepturile angajaţilor, programe de formare profesională, precum şi de informare a agenţilor economici, pentru angajarea acestora cu prioritate.

(3) Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale împreună cu Ministerul Finanţelor Publice studiază oportunitatea elaborării unor măsuri de stimulare a agenţilor economici care angajează atât persoane cu risc ridicat de a fi traficate, cât şi victime ale traficului, care au absolvit cursuri de formare profesională, făcând propuneri în acest sens.

Art. 7. − Ministerul Administraţiei Publice realizează şi difuzează materiale documentare privind riscurile la care pot fi expuse persoanele, potenţiale victime ale traficului de persoane.

Art. 8. − Ministerul Educaţiei şi Cercetării realizează, cu sprijinul celorlalte ministere implicate şi în colaborare cu organizaţiile neguvernamentale cu activitate în domeniu, programe educative pentru părinţi şi copii, în special pentru grupurile cu risc crescut de a fi victime, în vederea prevenirii traficului de persoane.

Art. 9. − (1) Ministerul de Interne, prin structurile sale specializate, cu sprijinul altor ministere, realizează şi menţine în actualitate baza de date privind fenomenul traficului de fiinţe umane, monitorizează şi evaluează periodic acest fenomen, luând în considerare atât persoanele care trafichează, cât şi victimele traficului, precum şi persoanele juridice implicate în activitatea de trafic de persoane.

(2) Publicarea informaţiilor statistice şi a rapoartelor de evaluare se face semestrial de către Inspectoratul General de Poliţie, cu avizul ministrului de interne.

Art. 10. − Ministerul Justiţiei şi Ministerul Public, pe baza datelor proprii, efectuează studii periodice în scopul identificării cauzelor care determină şi a condiţiilor ce favorizează traficul de persoane.

Art. 11. − Pentru prevenirea traficului de persoane organizaţiile neguvernamentale cooperează cu ministerele interesate şi organizează campanii de informare privind fenomenul traficului de persoane şi riscurile la care sunt supuse victimele acestuia.

CAPITOLUL III

Infracţiuni

SECŢIUNEA 1

Infracţiuni privind traficul de persoane

Art. 12. − (1) Constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Traficul de persoane, săvârşit în următoarele împrejurări:

a) de două sau de mai multe persoane împreună;

b) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

(3) Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 13. − (1) Recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unei persoane cu vârsta cuprinsă între 15 şi 18 ani, în scopul exploatării acesteia, constituie infracţiunea de trafic de minori şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârşită asupra unei persoane care nu a împlinit vârsta de 15 ani, pedeapsa este închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt săvârşite prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are control asupra altei persoane, pedeapsa este închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (1), şi închisoare de la 7 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (2).

(4) În cazul în care faptele prevăzute la alin. (1), (2) şi

(3) sunt săvârşite în condiţiile prevăzute la art. 12 alin. (2), pedeapsa este închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (1), închisoare de la 5 la 17 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (2), închisoare de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (3) teza 1, şi închisoare de la 7 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (3) teza 2.

(5) Dacă faptele prevăzute în acest articol au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi sau detenţiunea pe viaţă.

Art. 14. − Dacă faptele prevăzute la art. 12 şi 13 sunt săvârşite de o persoană care face parte dintr-un grup organizat sau care a produs ori a obţinut, pentru sine sau pentru altul, beneficii materiale importante, maximul special al pedepsei se majorează cu 3 ani.

Art. 15. − (1) Tentativa infracţiunilor prevăzute la art. 12−14 se pedepseşte.

(2) Organizarea săvârşirii infracţiunilor prevăzute în prezentul capitol constituie infracţiune şi se pedepseşte ca şi infracţiunea organizată.

Art. 16. − Consimţământul persoanei, victimă a traficului, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului.

SECŢIUNEA a 2-a

Infracţiuni în legătură cu traficul de persoane

Art. 17. − (1) Fapta de a determina sau de a permite, cu ştiinţă, fie direct, fie prin intermediar, intrarea sau rămânerea pe teritoriul ţării a unei persoane care nu este cetăţean român, supusă traficului de persoane în sensul prezentei legi:

a) folosind faţă de aceasta mijloace frauduloase, violenţă sau ameninţări ori altă formă de constrângere; sau

b) abuzând de starea specială în care se găseşte acea persoană, datorită situaţiei sale ilegale ori precare de intrare sau şedere în ţară, ori datorită sarcinii, unei boli sau infirmităţi ori unei deficienţe, fizice sau mintale, constituie infracţiune şi se sancţionează cu pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea de trafic de persoane.

(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) se săvârşeşte de o persoană care face parte dintr-un grup organizat sau se săvârşeşte în mod repetat, maximul special al pedepsei se majorează cu 2 ani.

Art. 18. − (1) Fapta de a expune, a vinde sau a răspândi, a închiria, a distribui, a confecţiona ori de a deţine în vederea răspândirii de obiecte, filme, fotografii, diapozitive, embleme sau alte suporturi vizuale, care reprezintă poziţii ori acte sexuale cu caracter pornografic, ce prezintă sau implică minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani, sau importarea ori predarea de astfel de obiecte unui agent de transport sau de distribuire în vederea comercializării ori distribuirii lor constituie infracţiunea de pornografie infantilă şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

(2) Faptele prevăzute la alin. (1), săvârşite de o persoană care face parte dintr-un grup organizat, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani.

SECŢIUNEA a 3-a

Dispoziţii speciale

Art. 19. − (1) Banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârşirii infracţiunilor prevăzute în prezenta lege ori cele care au servit la săvârşirea acestor infracţiuni, precum şi celelalte bunuri prevăzute de art. 118 din Codul penal sunt supuse confiscării speciale, în condiţiile stabilite de acel articol.

(2) Sunt considerate bunuri care au servit la săvârşirea infracţiunii şi mijloacele de transport care au folosit la realizarea transportului persoanelor traficate, precum şi imobilele în care aceste persoane au fost cazate, dacă aparţin făptuitorilor.

Art. 20. − Persoana supusă traficului de persoane, care a săvârşit infracţiunea de prostituţie prevăzută de art. 328 din Codul penal, nu se pedepseşte pentru această infracţiune, dacă mai înainte de a se fi început urmărirea penală pentru infracţiunea de trafic de persoane încunoştinţează autorităţile competente despre aceasta sau dacă, după ce a început urmărirea penală ori după ce făptuitorii au fost descoperiţi, înlesneşte arestarea acestora.

CAPITOLUL IV

Dispoziţii speciale privind procedura judiciară

Art. 21. − Urmărirea penală pentru infracţiunile prevăzute de prezenta lege se efectuează în mod obligatoriu de către procuror şi se judecă în primă instanţă de către tribunal.

Art. 22. − În vederea strângerii datelor necesare începerii urmăririi penale pot fi folosiţi investigatori sub acoperire, în condiţiile legii.

Art. 23. − (1) Când există date sau indicii temeinice că o persoană care pregăteşte comiterea unei infracţiuni dintre cele prevăzute în prezenta lege sau care a comis o asemenea infracţiune foloseşte sisteme de telecomunicaţii ori informatice, organul de urmărire penală poate, cu autorizarea procurorului, să aibă acces, pentru o perioadă determinată, la aceste sisteme şi să le supravegheze.

(2) Dispoziţiile art. 91¹−91⁵ din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător.

Art. 24. − (1) Şedinţele de judecată în cauzele privind infracţiunea de trafic de persoane prevăzută la art. 13 şi de pornografie infantilă prevăzută la art. 18 nu sunt publice.

(2) La desfăşurarea judecăţii în condiţiile alin. (1) pot asista părţile, reprezentanţii acestora, apărătorii, precum şi alte persoane a căror prezenţă este considerată necesară de către instanţă.

(3) În cauzele privind infracţiunile prevăzute în prezenta lege ascultarea minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani se face în prezenţa unuia dintre părinţi sau a tutorelui ori a persoanei căreia îi este încredinţat minorul spre creştere şi educare.

Art. 25. − La judecarea infracţiunilor prevăzute la art. 12 şi 17, la cererea părţii vătămate, instanţa poate declara şedinţa secretă.

CAPITOLUL V

Protecţia şi asistenţa victimelor traficului de persoane

Art. 26. − (1) Persoanelor vătămate prin infracţiunile prevăzute în prezenta lege, precum şi altor victime ale acestor infracţiuni li se acordă o protecţie şi o asistenţă specială, fizică, juridică şi socială.

(2) Viaţa privată şi identitatea victimelor traficului de persoane sunt ocrotite prin prevederile prezentei legi.

(3) Victimele infracţiunilor prevăzute în prezenta lege au dreptul la recuperarea lor fizică, psihologică şi socială.

(4) Minorilor, victime ale infracţiunilor prevăzute în prezenta lege, li se acordă protecţie şi asistenţă specială, în raport cu vârsta lor.

(5) Femeilor, victime ale infracţiunilor prevăzute în prezenta lege, precum şi celor care sunt supuse unui risc ridicat de a deveni victime ale acestor infracţiuni li se acordă o protecţie şi o asistenţă socială specifică.

Art. 27. − Ministerul de Interne asigură, la cerere, pe teritoriul României, protecţia fizică a victimelor traficului de persoane pe perioada procesului.

Art. 28. − Cetăţenilor români aflaţi pe teritoriul altor ţări, victime ale traficului de persoane, li se acordă, la cerere, asistenţă de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României în acele ţări.

Art. 29. − Ministerul Afacerilor Externe, prin misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, eliberează, în caz de necesitate, în vederea repatrierii, documente de identitate cetăţenilor români care au fost victime ale traficului de persoane, într-un timp rezonabil, fără întârzieri nejustificate.

Art. 30. − (1) Ministerul Afacerilor Externe asigură difuzarea către cei interesaţi, prin intermediul misiunilor diplomatice şi al oficiilor consulare ale României în străinătate, a unor materiale de informare privind drepturile persoanelor, victime ale traficului de persoane, potrivit legislaţiei române şi a statului de reşedinţă.

(2) Misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României în străinătate asigură informarea organelor judiciare străine cu privire la reglementările române în materie.

(3) Misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României în străinătate vor publica prin mijloace electronice proprii informaţii referitoare la legislaţia naţională şi a statului străin în domeniu, precum şi adresele centrelor de asistenţă şi protecţie a victimelor traficului de persoane sau asimilate acestora.

(4) Şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare ale României în străinătate vor desemna un diplomat din cadrul acestora ca responsabil cu aplicarea metodologiei de repatriere a cetăţenilor români, victime ale traficului de persoane, în sensul prezentei legi.

(5) Metodologia de repatriere a cetăţenilor români, victime ale traficului de persoane, se elaborează de către Ministerul Afacerilor Externe împreună cu Ministerul de Interne şi Ministerul Justiţiei, în termen de 60 de zile de la adoptarea prezentei legi.

Art. 31. − Ministerul de Interne asigură, prin structurile sale specializate, la toate punctele de trecere a frontierei României, personal special instruit pentru identificarea şi preluarea victimelor, în vederea îndrumării acestora către instituţiile specializate.

Art. 32. − (1) Victimele traficului de persoane pot fi cazate, la cerere, temporar, în centre de asistenţă şi protecţie a victimelor traficului de persoane, înfiinţate prin prezenta lege, denumite în continuare centre, aflate în subordinea consiliilor judeţene Arad, Botoşani, Galaţi, Giurgiu, Iaşi, Ilfov, Mehedinţi, Satu Mare şi Timiş.

(2) Durata cazării este stabilită prin decizie a delegaţiei permanente judeţene şi nu poate depăşi 10 zile.

(3) Durata cazării poate fi prelungită, la solicitarea organelor judiciare, cu cel mult până la 3 luni sau, după caz, pe perioada procesului penal.

(4) Centrele sunt amenajate şi dotate astfel încât să ofere condiţii civilizate de cazare şi igienă personală, hrană, asistenţă psihologică şi medicală.

Art. 33. − Victimelor traficului de persoane, cazate temporar, li se asigură de către asistenţii sociali din aparatul consiliului local în a cărui rază teritorială îşi desfăşoară activitatea centrele informaţii şi consiliere pentru a beneficia de facilităţile asigurate prin lege persoanelor marginalizate social.

Art. 34. − (1) Regulamentul de organizare şi funcţionare, precum şi structura organizatorică ale centrelor se aprobă de ministrul administraţiei publice, cu avizul ministrului de interne.

(2) Personalul încadrat în centre este salarizat potrivit legislaţiei referitoare la salarizarea personalului din unităţile bugetare.

(3) Cheltuielile curente şi de capital ale centrelor se acoperă din bugetele consiliilor judeţene, prevăzute la art. 32 alin. (1).

Art. 35. − (1) Agenţiile judeţene de ocupare a forţei de muncă din judeţele în care se înfiinţează şi funcţionează centrele organizează, dacă este posibil, programe speciale de scurtă durată pentru iniţierea sau formarea profesională a victimelor cazate.

(2) De asemenea, agenţiile menţionate la alin. (1) asigură, cu prioritate, victimelor traficului de persoane servicii de consiliere şi mediere a muncii, în vederea identificării unui loc de muncă.

Art. 36. − Victimelor traficului de persoane, cetăţeni români, li se pot acorda locuinţe sociale, cu prioritate, de către consiliile locale din localitatea de domiciliu.

Art. 37. − România le facilitează cetăţenilor străini, victime ale traficului de persoane, întoarcerea în ţara lor de origine fără nici o întârziere nejustificată şi le asigură transportul în deplină securitate până la frontiera statului român, dacă nu este prevăzut altfel în acordurile bilaterale.

Art. 38. − (1) Pentru asigurarea securităţii lor fizice victimele traficului de persoane, cetăţeni străini, pot fi cazate în centrele special amenajate potrivit Legii nr. 123/2001, iar solicitanţii unei forme de protecţie în România pot fi cazaţi în centrele special amenajate potrivit Legii nr. 323/2001 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România.

(2) Victimele traficului de persoane vor fi informate în locurile de cazare, într-o limbă pe care o înţeleg, cu privire la procedurile judiciare şi administrative aplicate.

(3) Persoanele cazate potrivit alin. (1) pot beneficia de consiliere psihică şi psihologică, precum şi de asistenţă medicală şi socială într-o limbă pe care o înţeleg.

Art. 39. − În cazul în care străinii, victime ale traficului de persoane, nu posedă nici un document de identitate sau acesta a fost pierdut, furat ori distrus, li se facilitează de către Direcţia relaţii consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe sau de către organele competente ale Ministerului Administraţiei Publice eliberarea unui nou paşaport sau titlu de călătorie, după caz.

Art. 40. − În cazul aducerii în România de către o companie de transport de victime ale traficului, cunoscând caracterul ilicit al acestuia, compania de transport respectivă este obligată să asigure cazarea şi întreţinerea acestora pe perioada stabilită de Ministerul de Interne şi să suporte transportul lor până la frontiera română, conform legii.

Art. 41. − De asemenea, minorilor care însoţesc victimele traficului de persoane sau care sunt ei înşişi victime li se aplică, în mod corespunzător, prevederile referitoare la minori din Legea nr. 123/2001.

Art. 42. − Asociaţiile şi fundaţiile care fac dovada că desfăşoară programe de servicii de asistenţă socială pentru victimele traficului de persoane, cum ar fi: cazare, hrană, consiliere psihică, psihologică şi juridică, asistenţă medicală, vor putea beneficia de subvenţii de la bugetul de stat sau, după caz, de la bugetele locale, în condiţiile legii.

Art. 43. − Victimele infracţiunilor prevăzute în prezenta lege au dreptul să primească informaţii cu privire la procedurile judiciare şi administrative aplicabile.

Art. 44. − Persoanele prevăzute la art. 43 au dreptul să primească asistenţă juridică obligatorie pentru a putea să îşi exercite drepturile în cadrul procedurilor penale prevăzute de lege, în toate fazele procesului penal, şi să îşi susţină cererile şi pretenţiile civile faţă de persoanele care au săvârşit infracţiunile prevăzute de prezenta lege, în care ele sunt implicate.

CAPITOLUL VI

Cooperarea internaţională

Art. 45. − Prin prezenta lege se instituie ofiţeri de legătură în cadrul Ministerului de Interne, precum şi magistraţi de legătură la nivelul parchetelor de pe lângă tribunale, care să asigure consultarea reciprocă cu ofiţeri de legătură sau, după caz, cu magistraţi de legătură care funcţionează în alte state, în scopul coordonării acţiunilor acestora în cursul urmăririi penale.

Art. 46. − În vederea schimbului de date şi de informaţii cu privire la investigarea şi urmărirea infracţiunilor prevăzute în prezenta lege se va stabili un punct de contact în cadrul Ministerului de Interne şi al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie cu instituţii similare din alte state.

Art. 47. − (1) Societăţile de transport internaţional sunt obligate să verifice la emiterea documentului de călătorie dacă pasagerii sunt în posesia documentelor de identitate cerute pentru intrarea în ţara de tranzit sau de primire.

(2) Obligaţia prevăzută la alin. (1) revine şi conducătorului mijlocului de transport internaţional rutier la urcarea pasagerilor, precum şi personalului abilitat să controleze documentele de călătorie.

CAPITOLUL VII

Dispoziţii finale

Art. 48. − Pentru identificarea victimelor traficului de persoane lucrătorii Ministerului de Interne pot organiza controale în instituţii publice ori particulare, precum şi în incinta agenţilor economici, indiferent de proprietar sau de deţinător, în condiţiile legii.

Art. 49. − În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi se va adopta, prin hotărâre a Guvernului, regulamentul de aplicare a acesteia.

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 2 octombrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALER DORNEANU

 

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 1 noiembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

 

PREŞEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucureşti, 21 noiembrie 2001.

Nr. 678.