Legea nr. 631/2001

M. Of. nr. 754 din 27 noiembrie 2001

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR                                 SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 107/1999 privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege. 

Art. I. − Se aprobă Ordonanţa Guvernului nr. 107 din 30 august 1999 privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice, emisă în temeiul art. 1 lit. P pct. 2 din Legea nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 31 august 1999, cu următoarele modificări şi completări:

1. Punctul 2 al articolului 2 va avea următorul cuprins:

„2. contract de comercializare a pachetului de servicii turistice, denumit în continuare contract − acordul de voinţă dintre agenţia de turism şi turist, care are ca obiect cumpărarea unui pachet de servicii turistice de către turist şi eliberarea documentelor de plată şi a documentelor de călătorie de către agenţia de turism.”

2. Punctul 3 al articolului 2 se abrogă. 

3. La articolul 2, partea introductivă a punctului 4 va avea următorul cuprins:

„4. agenţia de turism − orice unitate specializată, persoană juridică, care organizează, oferă şi vinde pachete de servicii turistice sau componente ale acestora. 

Agenţiile de turism pot fi de următoarele tipuri:”

4. După articolul 2 se introduc articolele 2¹ şi 2² cu următorul cuprins:

„Art. 2¹. − În sensul prezentelor prevederi, turistul este persoana definită ca beneficiar la art. 2 pct. 5 sau care a cumpărat pachetul de servicii turistice ori componente ale acestuia de la agenţia de turism. 

Art. 2². − Facturarea separată a diferitelor prestaţii ale aceluiaşi pachet de servicii nu exonerează agenţia de turism touroperatoare sau detailistă de obligaţiile ce decurg din prezenta ordonanţă.”

5. Articolul 3 va avea următorul cuprins:

„Art. 3. − Dacă o agenţie de turism acţionează în calitate de intermediar pentru o agenţie de turism touroperatoare care nu este stabilită în România, aceasta este considerată organizator de călătorii turistice în raporturile cu turistul.”

6. Titlul capitolului II va avea următorul cuprins:

„Informarea turistului”

7. Articolul 5 va avea următorul cuprins:

„Art. 5. − Agenţia de turism are obligaţia să furnizeze turiştilor, în scris, în vederea încheierii contractului, informaţii referitoare la:

a) localitatea de destinaţie;

b) ruta de parcurs;

c) mijlocul/mijloacele de transport utilizat/utilizate, caracteristicile şi categoria acestuia/acestora;

d) tipul unităţilor de cazare, adresele şi categoriile de clasificare a acestora;

e) serviciile de masă oferite şi categoria de clasificare a unităţilor de alimentaţie;

f) durata programului, cu indicarea datei sosirii şi a plecării;

g) informaţii generale privind regimul paşapoartelor şi al vizelor, precum şi al asigurărilor de sănătate necesare pentru călătorie şi sejur;

h) cuantumul avansului, dacă este cazul, precum şi termenul pentru achitarea restului de plată;

i) numărul minim de persoane necesar pentru realizarea programului şi termenul limită pentru informarea turistului, în caz de anulare a călătoriei turistice;

j) posibilităţi de încheiere a unor asigurări facultative pentru asistenţă în caz de boală, accidente şi altele asemenea. 

k) durata pentru care operează oferta turistică.”

8. Articolul 6 va avea următorul cuprins:

„Art. 6. − Informaţiile conţinute în materialele publicitare turistice angajează organizatorul sau detailistul de călătorii turistice, în afara cazului în care:

a) eventualele schimbări în aceste informaţii au fost comunicate în mod clar turistului înaintea încheierii contractului;

b) modificările au fost efectuate, cu acordul părţilor contractante, ulterior încheierii contractului.”

9. Articolul 7 va avea următorul cuprins:

„Art. 7. − Organizatorul şi/sau detailistul trebuie să comunice turistului, în scris sau prin orice altă formă corespunzătoare, înaintea încheierii contractului, informaţiile de ordin general privind regimul paşapoartelor şi al vizelor şi formalităţile de sănătate necesare pentru călătorie şi şedere.”

10. Articolul 8 va avea următorul cuprins:

„Art. 8. − Organizatorul şi/sau detailistul trebuie să furnizeze în scris turistului, într-un termen stabilit prin contract, înainte de data plecării, următoarele informaţii:

a) orarele, locurile escalelor şi legăturile, precum şi, după caz, locul ce urmează să fie ocupat de turist în fiecare dintre mijloacele de transport incluse în contract;

b) denumirea, sediul/adresa, numărul de telefon şi de fax ale reprezentanţei locale a organizatorului şi/sau a detailistului ori, în lipsa acesteia, cele ale autorităţilor locale care pot ajuta turistul în caz de nevoie; în cazul în care aceste reprezentanţe sau autorităţi locale nu există, turistul trebuie să dispună de un număr de apel de urgenţă sau de orice altă informaţie care să îi permită contactarea organizatorului şi/sau a detailistului;

c) pentru călătoriile şi şederile minorilor, informaţii care să permită stabilirea unui contact direct cu copilul sau cu responsabilul de la locul şederii copilului;

d) posibilitatea semnării unui contract de asigurare facultativă, care să acopere taxele de transfer al turistului, sau a unui contract de asistenţă, care să acopere taxele de repatriere în caz de accidentare sau de boală.”

11. Titlul capitolului III va avea următorul cuprins:

„Contractul de comercializare a pachetului de servicii turistice”

12. Articolul 9 va avea următorul cuprins:

„Art. 9. − (1) Agenţia de turism touroperatoare sau detailistă este obligată să furnizeze turistului un bon de comandă numai în cazul solicitării unor pachete de servicii turistice care nu fac parte din oferta agenţiei de turism. 

(2) Contractul ia naştere în momentul în care turistul primeşte confirmarea scrisă a rezervării, ce se transmite de organizatorul sau detailistul călătoriei turistice, care acţionează în numele organizatorului, în cel mult 60 de zile calendaristice de la data semnării bonului de comandă. 

(3) În cazul în care conţinutul bonului de comandă diferă de conţinutul confirmării călătoriei turistice sau dacă această confirmare nu s-a făcut în termenul de 60 de zile calendaristice de la data semnării bonului de comandă, turistul poate considera că voiajul nu a fost rezervat şi are dreptul la rambursarea imediată a tuturor sumelor deja plătite. 

(4) Nerespectarea dispoziţiilor cuprinse la alin. (1)−(3) nu împiedică încheierea cu întârziere a contractului de comercializare a pachetului de servicii turistice, indiferent de perioada rămasă până la plecare, dacă părţile sunt de acord.”

13. Articolul 10 va avea următorul cuprins:

„Art. 10. − (1) Bonul de comandă cuprinde următoarele elemente:

a) destinaţia/destinaţiile călătoriei turistice, durata şi datele de sosire şi de plecare;

b) mijlocul/mijloacele de transport şi categoria acestuia/ acestora;

c) tipul şi categoria structurilor de primire;

d) serviciile de masă (pensiune completă/demipensiune/ mic dejun);

e) programul turistic solicitat;

f) numărul de persoane pentru care se comandă pachetul de servicii turistice, numărul de copii, vârsta şi actele de identificare a acestora;

g) alte solicitări speciale. 

(2) Contractul cuprinde cel puţin următoarele clauze:

a) destinaţia/destinaţiile călătoriei turistice şi, în cazul perioadelor de sejur, durata şi datele de sosire şi de plecare;

b) mijlocul/mijloacele de transport utilizat/utilizate, caracteristicile şi categoriile de clasificare a acestuia/acestora, datele, orele şi locurile de plecare/sosire, la ducere şi la întoarcere;

c) în cazul în care pachetul de servicii turistice include şi cazarea, adresa şi categoria de clasificare ale structurilor de primire turistice, în conformitate cu reglementările ţărilor de primire;

d) serviciile de masă furnizate: pensiune completă, demipensiune, mic dejun;

e) dacă realizarea pachetului de servicii turistice necesită un număr minim de persoane, data limită de informare a turistului privind anularea călătoriei turistice comandate;

f) ruta;

g) vizitele, excursiile sau alte servicii care sunt incluse în preţul total convenit al pachetului de servicii turistice;

h) denumirea şi sediul/adresa agenţiei/agenţiilor de turism organizatoare şi, după caz, ale agenţiei de turism detailiste şi ale societăţii de asigurări;

i) preţul pachetului de servicii, cu indicarea cazurilor în care acesta poate fi modificat, şi tarifele pentru anumite servicii: taxe de aterizare, îmbarcare/debarcare în porturi şi pe aeroporturi, taxe de turist, dacă acestea nu sunt incluse în preţul pachetului de servicii turistice;

j) termenele şi modalitatea de plată;

k) solicitările speciale ale turistului făcute cunoscute agenţiei de turism organizatoare sau celei detailiste în momentul efectuării comenzii şi acceptate de cele două părţi;

l) termenele în care turistul trebuie să transmită o eventuală reclamaţie pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a contractului de călătorie turistică;

m) condiţiile de modificare şi de reziliere a contractului;

n) obligaţiile agenţiei/agenţiilor de turism în cazul anulării călătoriei, al înlocuirii sau al neasigurării unor servicii;

o) posibilitatea de transfer al contractului de către turist unei terţe persoane şi modul de realizare a acestuia;

p) eventualele modificări pe care agenţia de turism le poate aduce serviciilor cumpărate;

r) răspunderea agenţiei şi despăgubirea turistului în cazul nerespectării clauzelor contractuale. 

(3) În toate cazurile agenţia de turism are obligaţia să înmâneze turistului un exemplar din contract. 

(4) Contractul poate fi prezentat şi sub forma unui catalog, pliant sau alt înscris, dacă turistul este informat despre aceasta şi dacă documentul conţine informaţiile prevăzute la alin. (2).”

14. Articolul 11 va avea următorul cuprins:

„Art. 11. − (1) În cazul în care turistul nu poate să participe la călătoria turistică, acesta poate să cesioneze contractul unei terţe persoane care îndeplineşte toate condiţiile prevăzute în pachetul de servicii turistice contractat. 

(2) Cesionarea poate fi realizată numai cu anunţarea agenţiei de turism semnatare a contractului. 

(3) Turistul care cedează pachetul său de servicii, precum şi cesionarul sunt responsabili în mod solidar la plata preţului călătoriei şi a eventualelor costuri suplimentare apărute cu ocazia acestei cedări.”

15. Alineatul (3) al articolului 12 va avea următorul cuprins:

„(3) În cazul în care preţurile stabilite în contract sunt majorate cu peste 10%, indiferent de motivele majorării, turistul poate rezilia contractul fără nici o obligaţie faţă de agenţia de turism, aceasta din urmă având obligaţia de a rambursa imediat turistului toate sumele aferente călătoriei turistice plătite de acesta, inclusiv comisionul.”

16. Partea introductivă a articolului 13 va avea următorul cuprins:

„Art. 13. − În cazul în care agenţia de turism este nevoită să modifice una dintre prevederile esenţiale ale contractului, aceasta are obligaţia să informeze turistul cu cel puţin 15 zile înainte de data plecării, iar acesta este obligat să comunice agenţiei de turism, în termen de 5 zile de la primirea înştiinţării, hotărârea sa de a opta fie pentru:”

17. Partea introductivă a articolului 14 va avea următorul cuprins:

„Art. 14. − În cazul în care turistul reziliază contractul conform prevederilor art. 13 sau agenţia de turism anulează călătoria turistică înaintea datei de plecare, turistul are dreptul:”

18. Articolul 15 va avea următorul cuprins:

„Art. 15. − Turistul poate să rezilieze în orice moment, în totalitate sau în parte, contractul. În cazul în care turistul reziliază contractul pentru un motiv care îi este imputabil, el va despăgubi agenţia de turism pentru prejudiciul creat acesteia ca urmare a rezilierii. Despăgubirea se poate ridica la maximum preţul călătoriei turistice.”

19. Articolul 16 va avea următorul cuprins:

„Art. 16. − În cazurile menţionate la art. 13 şi 14 turistul are dreptul să solicite agenţiei de turism şi o despăgubire pentru neîndeplinirea prevederilor contractului iniţial, cu excepţia cazurilor în care:

a) anularea s-a făcut datorită nerealizării numărului minim de persoane menţionat în contract, iar agenţia de turism a informat turistul în scris, în termenul menţionat în contract, termen care nu poate fi mai mic de 15 zile calendaristice premergătoare datei plecării;

b) anularea s-a datorat unui caz de forţă majoră, prin acesta înţelegându-se circumstanţe anormale şi imprevizibile, independente de voinţa celui care le invocă, şi ale căror consecinţe nu au putut fi evitate în ciuda oricăror eforturi depuse, în aceasta nefiind incluse suprarezervările;

c) anularea s-a făcut din vina turistului.”

20. Articolul 17 va avea următorul cuprins:

„Art. 17. − În cazul în care, după începerea călătoriei turistice, o parte importantă din serviciile prevăzute în contract nu este realizată sau agenţia de turism organizatoare constată că nu le va putea realiza, aceasta este obligată:

a) să ofere turistului alternative corespunzătoare în vederea continuării călătoriei turistice, fără majorarea preţului;

b) să restituie turistului sumele ce reprezintă diferenţa dintre serviciile achitate şi cele efectiv prestate în timpul călătoriei turistice;

c) în cazul în care nu pot fi oferite turistului alternative corespunzătoare sau acesta nu le acceptă din motive întemeiate, să asigure fără costuri suplimentare transportul retur al turistului la locul de plecare ori în alt loc agreat de acesta şi, după caz, despăgubirea pentru serviciile neprestate.”

21. Articolul 18 va avea următorul cuprins:

„Art. 18. − (1) Agenţia de turism este răspunzătoare pentru buna executare a obligaţiilor asumate prin contract, inclusiv în situaţia în care aceste obligaţii trebuiau îndeplinite de către o altă agenţie de turism sau de către alţi prestatori de servicii. 

(2) De la prevederile alin. (1) se exceptează următoarele cazuri:

a) când neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a obligaţiilor asumate prin contract se datorează turistului;

b) când neîndeplinirea obligaţiilor se datorează unor cauze de forţă majoră.”

22. Articolul 19 va avea următorul cuprins:

„Art. 19. − (1) Pentru daunele materiale cauzate de nerespectarea de către agenţia de turism organizatoare a serviciilor cuprinse în contract, responsabilitatea acesteia privind despăgubirea turistului nu poate depăşi de două ori preţul pachetului de servicii turistice înscris în contract. 

(2) Agenţia de turism organizatoare şi/sau detailistă nu pot exclude sau nu pot limita responsabilitatea lor pentru prejudiciul cauzat de moartea sau de rănirea turistului ca urmare a acţiunilor ori a neglijenţei lor.”

23. Articolul 20 va avea următorul cuprins:

„Art. 20. − (1) Deficienţele constatate de către turist la faţa locului, cu privire la realizarea pachetului de servicii contractat, vor fi sesizate prompt, în scris, atât prestatorului de servicii, cât şi agenţiei de turism de la care turistul a cumpărat pachetul de servicii turistice. 

(2) Această obligaţie a turistului trebuie menţionată clar şi explicit în contract.”

24. Articolul 21 va avea următorul cuprins:

„Art. 21. − În cazul unor reclamaţii ale turistului cu privire la realizarea serviciilor turistice contractate, agenţia de turism organizatoare, agenţia de turism detailistă, precum şi prestatorii de servicii vor acţiona imediat pentru soluţionarea reclamaţiilor şi vor face proba eforturilor depuse de ei în acest scop.”

25. Articolul 22 va avea următorul cuprins:

„Art. 22. − (1) Agenţia de turism parte contractantă trebuie să dovedească cu garanţii acoperitoare sau prin poliţe de asigurare că poate asigura, în caz de insolvabilitate sau de faliment, rambursarea sumelor achitate de turist, precum şi a celor necesare în vederea repatrierii acestuia. 

(2) Sistemul prin poliţe de asigurare se va aplica începând cu data de 1 octombrie 2000 pentru agenţiile de turism nou-înfiinţate, iar pentru celelalte agenţii de turism, eşalonat, pe măsura expirării termenului de valabilitate a scrisorilor de garanţie bancară sau a angajamentelor de plată în favoarea Ministerului Turismului, dar nu mai târziu de 1 ianuarie 2001.”

26. Articolul 23 va avea următorul cuprins:

„Art. 23. − (1) Acţiunile cărora le poate da naştere un contract de comercializare a pachetului de servicii turistice care cade sub incidenţa prezentei ordonanţe, din cauză de deces, de rănire sau altă atingere a integrităţii fizice ori psihice a turistului, se prescriu după 2 ani. 

(2) În cazul rănirii sau al altei atingeri aduse integrităţii fizice ori psihice, care a cauzat moartea după data la care contractul prevedea că ia sfârşit prestaţia ce a dat naştere la diferend, termenul de prescripţie de 2 ani prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data decesului, dar nu mai târziu de 3 ani de la data executării prestaţiei prevăzute în contract. 

(3) Acţiunile cărora le-a dat naştere un contract de comercializare a pachetului de servicii turistice care cade sub incidenţa prezentei ordonanţe, altele decât cele prevăzute la alin. (1) şi (2), se prescriu în termen de un an. 

(4) Termenul de prescripţie curge de la data la care contractul prevede că ia sfârşit prestaţia ce a dat naştere diferendului.”

27. Articolul 24 va avea următorul cuprins:

„Art. 24. − Controlul respectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe se face de către organele de specialitate ale Ministerului Turismului.”

28. Articolul 26 va avea următorul cuprins:

„Art. 26. − Organizatorul şi/sau intermediarul de călătorii turistice au obligaţia de a prezenta în original organelor de control contractele încheiate cu turiştii.”

29. Articolul 28 va avea următorul cuprins:

„Art. 28. − Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 23 martie 1994, cu modificările ulterioare.”

Art. II. − Ordonanţa Guvernului nr. 107/1999, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare. 

 

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 8 octombrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României. 

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

GHEORGHE BUZATU

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 15 octombrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României. 

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALER DORNEANU

 

Bucureşti, 16 noiembrie 2001. 

Nr. 631.