Legea nr. 59/1934

M. Of. nr. 100 din 01 mai 1934

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

LEGE

asupra cecului

 

TITLUL I

CAPITOLUL I

Despre emiterea şi forma cecului

Art. 1. – Cecul cuprinde:

1. Denumirea de cec trecută în însuşi textul titlului şi exprimată în limba întrebuinţată pentru redactarea acestui titlu.

2. Ordinul necondiţionat de a plăti o anumită sumă de bani.

3. Numele celui care trebuie să plătească (tras).

4. Arătarea locului unde plata trebuie făcută.

5. Arătarea datei şi a locului emiterii.

6. Semnătura celui care emite cecul (trăgătorul).

Art. 2. – Titlul căruia îi lipseşte una din condiţiunile arătate în articolul precedent nu va fi socotit cec, afară de cazurile arătate în alineatele ce urmează:

În lipsa unei arătări speciale, locul arătat lângă numele trasului este socotit loc de plată. Dacă mai multe locuri sunt arătate lângă numele trasului, cecul este plătibil la primul loc arătat.

În lipsa acestora, sau a oricăror alte arătări, cecul este plătibil la locul unde trasul are principalul său stabiliment.

Cecul care nu arăta unde a fost emis se socoteşte semnat la locul arătat lângă numele trăgătorului.

Art. 3. – Cecul nu poate fi tras decât asupra unui bancher. Cu toate acestea cecul tras şi plătibil în străinătate este valabil ca cec chiar dacă trasul nu este bancher.

Cecul nu poate fi emis decât dacă trăgătorul are disponibil la tras, disponibil asupra căruia are dreptul de a dispune prin cec, pe baza unei convenţiuni exprese sau tacite. Titlul emis fără observarea acestor condiţiuni valorează totuşi ca cec.

Art. 4. – Cecul nu poate fi acceptat. Menţiunea de acceptare trecută pe cec se socoteşte nescrisă.

Orice menţiune de certificare, vedere sau alta echivalentă, scrisă pe titlu şi semnată de tras, are numai efectul confirmării existenţei disponibilului şi împiedică pe trăgător de a-l putea retrage înainte de a fi trecut termenul de prezentare.

Art. 5. – Cecul poate fi stipulat plătibil:

Unei anumite persoane, cu sau fără clauză expresă "la ordin".

Unei anumite persoane cu clauză "nu la ordin", sau o expresiune echivalentă,

"La purtător".

Cecul stipulat plătibil unei anumite persoane, cu menţiunea "sau la purtător", ori o altă expresiune echivalentă este socotit cec la purtător.

Cecul fără arătarea beneficiarului este socotit cec la purtător.

Art. 6. – Cecul poate fi la ordinul trăgătorului însuşi.

Cecul poate fi tras pentru contul unui terţiu.

Cecul nu poate fi tras asupra trăgătorului însuşi, în afară de cazul unui cec tras între deosebite stabilimente ale aceluiaşi trăgător. În acest caz cecul nu poate fi la purtător.

Art. 7. – Orice stipulaţiune de dobândă înscrisă în cec se socoteşte nescrisă.

Art. 8. – Cecul poate fi plătibil la domiciliul unui terţiu fie în localitatea unde trasul are domiciliul său fie într-o altă localitate, cu condiţiunea însă ca terţiul să fie bancher.

Art. 9. – Dacă într-un cec suma de plată este scrisă în litere şi în cifre, în caz de deosebire suma de plată este cea scrisă în litere.

Dacă suma de plată este scrisă de mai multe ori, fie în litere, fie în cifre, în caz de deosebire suma de plată este cea mai mică.

Art. 10. – Dacă cecul poartă semnăturile unor persoane incapabile de a se obliga prin cec, semnături false sau semnături ale unor persoane imaginare, ori semnături care pentru orice alt motiv nu ar putea obliga persoanele care au semnat cecul, sau în numele cărora a fost semnat, obligaţiunile celorlalţi semnatari rămîn totuşi valabile.

Art. 11. – Orice semnătură a unui cec trebuie să cuprindă numele şi prenumele sau firma celui care se obligă. Este totuşi valabilă semnătura în care prenumele este prescurtat sau arătat numai prin iniţiale.

Art. 12. – Cine pune semnătura sa pe un cec, ca reprezentant al unei persoane pentru care nu are împuternicirea de a lucra, e ţinut personal, în temeiul cecului şi, dacă a plătit are aceleaşi drepturi pe care le-ar fi avut pretinsul reprezentat. Aceeaşi regulă se aplică reprezentantului care a depăşit împuternicirea sa.

Orice persoană se poate obliga prin cec, prin mandatar, chiar dacă mandatul este conceput în termeni generali, în ce priveşte dreptul mandatarului de a emite sau semna cecuri.

Art. 13. – Trăgătorul răspunde de plată. Orice clauză prin care trăgătorul se descarcă de această răspundere se socoteşte nescrisă.

Art. 14. – Dacă un cec necompletat la emitere a fost completat fără a ţine seama de înţelegerile intervenite, neobservarea acestor înţelegeri nu poate fi opusă posesorului, afară numai dacă acesta a dobândit cecul cu rea credinţă, sau dacă posesorul a săvârşit o greşeală gravă în dobândirea cecului.

 

CAPITOLUL II

Despre transmiterea cecului

 

Art. 15. – Cecul stipulat plătibil unei anumite persoane, cu sau fără clauza expresă "la ordin", este transmisibil prin gir.

Cecul stipulat plătibil unei anumite persoane, cu clauza "nu la ordin" sau o expresiune echivalentă, este transmisibil numai în forma şi cu efectele unei cesiuni ordinare.

Girul poate fi făcut chiar în folosul trăgătorului sau a oricărui alt obligat. Aceştia pot să gireze din nou cecul.

Art. 16. – Girul trebuie să fie necondiţionat. Orice condiţiune la care este supus se socoteşte nescrisă.

Girul parţial este nul.

Este de asemenea nul girul trasului.

Girul "la purtător" este echivalent unui gir în alb.

Girul în folosul trasului are valoarea unei chitanţe, în afară de cazul când trasul are mai multe stabilimente şi dacă girul este făcut în folosul unui stabiliment, altul decât acela asupra căruia cecul a fost tras.

Art. 17. – Girul trebuie scris pe cec sau pe un adaos al acestuia (allonge); el trebuie să fie semnat de girant.

Girul este valabil dacă beneficiarul nu este arătat sau girantul a pus numai semnătura (gir în alb). În acest din urmă caz, girul pentru a fi valabil trebuie să fie scris, pe dosul cecului sau pe adaos (allonge).

Art. 18. – Girul transmite toate drepturile rezultând din cec.

Dacă girul este în alb, posesorul poate:

1. Să-l completeze cu propriul sau nume sau cu numele unei alte persoane.

2. Să gireze cecul din nou în alb sau unei anumite persoane.

3. Să predea cecul unui terţiu fără să-l gireze şi fără să completeze girul în alb.

Art. 19. – Girantul, dacă nu există clauză contrarie, răspunde de plată.

El poate interzice un nou gir; în acest caz el nu răspunde către persoanele cărora cecul a fost ulterior girat.

Art. 20. – Deţinătorul unui cec transmisibil prin gir este socotit legitim, dacă justifica dreptul sau printr-o serie neîntreruptă de giruri chiar dacă ultimul gir este în alb. Girurile şterse se socotesc în această privinţă nescrise. Dacă un gir în alb este urmat de un alt gir, semnatarul acestuia este socotit că a dobândit cecul prin gir în alb.

Art. 21. – Girul pus pe un cec la purtător face pe girant răspunzător, potrivit dispoziţiunilor referitoare la regres; el nu transformă însă titlul într-un cec la ordin.

Art. 22. – Dacă o persoană a pierdut prin orice întâmplare posesiunea unui cec, posesorul în mâinile căruia a ajuns cecul, fie că este un cec la purtător, fie că este un cec transmisibil prin gir, pentru care posesorul justifică dreptul său, în modul arătat în art. 20, nu este ţinut să predea cecul, afară numai dacă l-a dobândit cu rea credinţă sau dacă a săvârşit o greşeală gravă în dobândirea lui.

Art. 23. – Persoanele împotriva cărora s-a pornit acţiune, în baza unui cec, nu pot opune posesorului excepţiunile întemeiate pe raporturile lor personale cu trăgătorul sau cu posesorii anteriori, afară numai dacă posesorul dobândind cecul a lucrat cu ştiinţă în paguba debitorului.

Art. 24. – Dacă girul cuprinde menţiunea "valoare pentru acoperire", "pentru încasare", "pentru procură", sau orice altă menţiune care implică un simplu mandat, posesorul poate să exercite toate drepturile izvorâte din cec, dar nu-l poate gira decât cu titlu de procură.

Cei obligaţi nu pot opune în acest caz posesorului decât excepţiunile ce ar fi putut opune girantului.

Mandatul cuprins într-un gir "pentru procura", nu încetează prin moartea mandantului, prin incapacitatea sau restrângerea capacităţii acestuia.

Art. 25. – Girul făcut posterior protestului sau unei alte constatări echivalente, sau după expirarea termenului de prezentare, produce numai efectele unei cesiuni ordinare.

Girul fără dată este socotit, până la dovada contrarie, ca fiind făcut înaintea protestului sau constatării echivalente, sau înaintea expirării termenului la care se referă alineatul precedent.

 

CAPITOLUL III

Despre aval

 

Art. 26. – Plata unui cec poate fi garantată printr-un aval pentru întreaga sau numai pentru parte din sumă. Această garanţie poate fi dată de un terţiu, altul decât trasul sau chiar de un semnatar al cecului.

Art. 27. – Avalul se dă pe cec sau pe adaos. El se exprimă prin cuvintele: "pentru aval", sau orice altă formă echivalentă; el este semnat de avalist.

El este socotit că rezultă din simpla semnătură a avalistului pusă pe faţa cecului, afară numai dacă semnătura este a trăgătorului.

Avalul trebuie să arate pentru cine este dat. În lipsa acestei arătări el se socoteşte dat pentru trăgător.

Art. 28. – Avalistul este ţinut în acelaşi mod ca şi persoana pentru care a dat avalul.

Obligaţiunea sa este valabilă chiar dacă obligaţiunea pe care a garantat-o ar fi nulă pentru orice alt motiv decât un viciu de forma.

Când avalistul plăteşte cecul, el dobândeşte drepturile rezultând din cec împotriva persoanei pentru care a garantat şi împotriva acelora care sunt ţinuţi către acesta din urma, în temeiul cecului.

 

CAPITOLUL IV

Despre prezentarea la plată şi despre plată

 

Art. 29. – Cecul este plătibil la vedere. Orice stipulaţiune contrară se socoteşte nescrisă.

Cecul prezentat la plată înaintea zilei arătate ca dată a emiterii este plătibil în ziua prezentării.

Art. 30. – Cecul emis şi plătibil în România trebuie, sub sancţiunea pierderii dreptului de regres, împotriva giranţilor şi garanţilor, să fie prezentat la plată în termen de 8 zile, dacă este plătibil în chiar localitatea unde a fost emis, iar în celelalte cazuri în termen de 15 zile.

Cecul emis într-o ţară străină şi plătibil în România trebuie să fie prezentat în termen de 30 de zile, iar dacă este emis în afară de Europa în termen de 70 zile.

Termenele aici arătate se socotesc din ziua arătată în cec ca dată a emiterii.

Dacă cecul este plătibil în străinătate, termenul de prezentare va fi cel arătat de legea locului plăţii.

Dacă aceasta lege nu dispune se vor aplica regulile înscrise în alineatele precedente.

Art. 31. – Când un cec este tras între două locuri având calendare deosebite, ziua emiterii este înlocuită cu aceea corespunzătoare a calendarului locului de plată.

Art. 32. – Prezentarea unui cec la un oficiu de compensaţii echivalează cu prezentarea la plată.

Art. 33. – Ordinul de a plăti suma din cec nu are efect decât după expirarea termenului de prezentare.

În lipsa unui atare ordin, trasul poate plăti şi după expirarea termenului.

Art. 34. – Efectele cecului nu sunt atinse prin moartea trăgătorului, incapacitatea sau restrângerea capacităţii acestuia, intervenite după emiterea cecului.

Art. 35. – Trasul poate cere, plătind cecul, ca el să-i fie predat cu menţiunea "achitat" de către posesor.

Posesorul nu poate refuza o plată parţială.

În caz de plată parţială, trasul poate cere să se facă pe cec menţiune de această plată şi să i se dea o chitanţă.

Art. 36. – Trasul care plăteşte un cec, ce poate fi girat, este dator să verifice regularitatea succesiunii girurilor, dar nu şi autenticitatea semnăturilor giranţilor.

Art. 37. – Când un cec este plătibil într-o monedă, care nu are curs la locul plăţii, suma poate fi plătită, în termenul de prezentare a cecului în moneda ţării, după valoarea ei din ziua plăţii. Dacă plata nu a fost făcută la prezentare, posesorul poate, la alegerea sa, să ceară ca suma să-i fie plătită în moneda ţării, fie după cursul în ziua prezentării, fie după cursul din ziua plăţii.

Valoarea monedei este determinată după uzurile locului de plată. Trăgătorul poate totuşi să stipuleze că suma de plată va fi calculată după un curs indicat în cec.

Regulile aici arătate nu se aplica în cazul când trăgătorul a stipulat că plata va trebui făcută într-o monedă anume arătată (clauză de plată efectivă în monedă străină).

Dacă suma este arătată într-o moneda având aceeaşi denumire, dar o valoare diferită în ţara de emisiune şi în acea a plăţii, se presupune că indicarea se referă la moneda locului de plată.

 

CAPITOLUL V

Despre cecul barat, cecul plătibil în cont, cecul netransmisibil şi cecul de călătorie

 

Art. 38. – Trăgătorul sau posesorul unui cec poate să-l bareze, cu efectele arătate în articolul următor.

Bararea se face prin două linii paralele puse pe faţa cecului. Ea poate fi generală sau specială.

Bararea este generală dacă între cele două linii nu se face nici o arătare sau se face menţiunea "bancher" sau un alt termen echivalent; ea este specială dacă numele unui bancher se înscrie între cele două linii.

Bararea generală poate fi transformată în barare specială, însă bararea specială nu poate fi transformată în barare generală.

Tăierea (ştergerea) liniilor sau a numelui bancherului înscris se socoteşte ca şi cum nu ar fi fost făcută.

Art. 39. – Cecul cu barare generală nu poate fi plătit de tras decât unui bancher sau unui client al trasului.

Cecul cu barare specială nu poate fi plătit de tras decât bancherului înscris în cec sau, dacă acesta este trasul, unui client al sau. Totuşi, bancherul indicat poate recurge pentru încasare la un alt bancher.

Un bancher nu poate dobândi un cec barat de la unul din clienţii săi sau de la un alt bancher. El nu poate să-l încaseze pentru alte persoane decât acestea.

Cecul purtând mai multe barări speciale nu poate fi plătit de tras decât în cazul a două barări, din care una pentru încasare prin intermediul unui oficiu de compensaţiune.

Trasul sau bancherul care nu respectă dispoziţiunile de mai sus răspunde de paguba cauzată până la concurenţa valorii cecului.

Art. 40. – Trăgătorul ca şi posesorul unui cec poate interzice plata în numerar, inserând transversal pe faţa cecului cuvintele "plătibil în cont". "numai pentru virament", sau altă expresiune echivalentă.

În acest caz, cecul nu poate da loc din partea trasului decât la o operaţiune de scripte (credit în cont, virament sau compensaţiune). Operaţiunea de scripte echivalează cu plata.

Ştergerea cuvintelor "plătibil în cont", "numai pentru virament", se socoteşte ca şi când nu ar fi fost făcută.

Trasul care nu respectă dispoziţiunile de mai sus răspunde de paguba cauzată până la concurenţa valorii cecului.

Art. 41. – Cecul emis cu clauza "netransmisibil" nu poate fi plătit decât primitorului sau, la cererea acestuia, să fie creditat în contul sau curent.

Primitorul nu poate gira cecul decât unui bancher pentru încasare; bancherul nu-l poate gira mai departe. Girurile puse contra acestei prescripţiuni se consideră ca nescrise.

Ştergerea clauzei se consideră ca neavenită.

Cel care plăteşte un cec netransmisibil altei peroane decât primitorului, sau bancherului giratar pentru încasare, răspunde de plata făcută.

Clauza "netransmisibil" trebuie pusă chiar de bancher, la cererea clientului.

Aceeaşi clauză poate fi pusă de un girant, cu aceleaşi efecte.

Art. 42. – Trăgătorul poate subordona plata cecului existenţei pe titlu în momentul prezentării unei a doua semnături la fel cu a primitorului (cecul de călătorie).

 

CAPITOLUL VI

Despre regresul în caz de neplată

 

Art. 43. – Posesorul poate exercita dreptul de regres împotriva giranţilor, trăgătorului şi celorlalţi obligaţi, dacă cecul prezentat în termen util nu este plătit şi dacă refuzul de plată este constatat:

1. Fie printr-un act autentic (protest).

2. Fie printr-o declaraţiune a trasului datată şi scrisă pe cec, cuprinzând ziua când a fost prezentat.

3. Fie printr-o declaraţiune datată a unui oficiu de compensaţiune, constatatoare ca cecul i-a fost remis în termen util şi că nu a fost plătit.

Posesorul păstrează drepturile sale contra trăgătorului, cu toate că cecul nu a fost prezentat în timp util, sau nu s-a făcut protestul ori constatarea echivalentă protestului. Dacă, după trecerea termenului de prezentare, disponibilul nu mai există prin faptul trasului, posesorul cecului pierde aceste drepturi în total sau numai în limita sumei dispărute.

Art. 44. – Protestul sau constatarea echivalentă trebuie făcut înaintea expirării termenului de prezentare.

Dacă prezentarea s-a făcut în ultima zi a termenului, protestul sau constatarea echivalentă poate fi făcută în prima zi lucrătoare ce urmează.

Art. 45. – Posesorul trebuie să încunoştiinţeze de neplată pe girantul sau şi pe trăgător, în cele patru zile lucrătoare care urmează zilei protestului, sau constatării echivalente ori zilei prezentării, în caz de stipulaţiune "fără cheltuieli". Fiecare girant trebuie, în cele două zile lucrătoare ce urmează zilei în care a primit încunoştiinţarea, să anunţe pe girantul sau de încunoştiinţarea primită, arătând numele şi adresele acelora care au făcut încunoştiinţările precedente; se va urma tot astfel până la trăgător. Termenele aici arătate curg de la primirea înştiinţării precedente.

Când, potrivit prevederilor alineatului precedent, o încunoştiinţare este făcută unui semnatar al cecului, aceeaşi încunoştiinţare trebuie să fie făcută în acelaşi termen avalistului.

În caz când un girant n-a arătat adresa sa sau a arătat-o într-un mod ilizibil încunoştiinţarea făcută girantului, care îl precede, este îndestulătoare.

El trebuie să dovedească, că a făcut încunoştiinţarea în termenul prescris. Acest termen va fi socotit ca observat, dacă o scrisoare cuprinzând încunoştiinţarea a fost predată poştei în termenul prescris.

Acel care nu face încunoştiinţarea în termenul mai sus arătat, nu decade din dreptul sau de regres; el este răspunzător, dacă va fi locul, de paguba cauzată prin neglijenţa sa, fără însă ca daunele-interese să poată întrece suma din cec.

Art. 46. – Trăgătorul, girantul, avalistul, poate prin stipulaţiunea "fără cheltuieli", "fără protest" sau orice altă expresiune echivalentă, scrisă pe cec şi semnată, să scutească pe posesor, pentru exercitarea dreptului de regres, de facerea protestului sau a unei constatări echivalente.

Această stipulaţiune nu scuteşte pe posesor de prezentarea cecului la termenele stabilite, nici de încunoştiinţările ce urmează a fi făcute. Dovada neobservării termenelor este în sarcina aceluia care o opune posesorului.

Dacă stipulaţiunea este înscrisă de trăgător, ea produce efectele sale faţă de toţi semnatarii; dacă ea este înscrisă de către un girant sau avalist, ea produce efectele sale numai faţă de acesta. Dacă cu toată clauza înscrisă de trăgător, posesorul face protestul sau constatarea echivalentă, cheltuielile rămîn în sarcina sa. Dacă stipulaţiunea a fost înscrisă de un girant sau un avalist, cheltuielile protestului sau ale constatării echivalente, dacă un atare act a fost făcut, pot fi cerute de la toţi semnatarii.

Art. 47. – Toţi cei care s-au obligat prin cec sunt ţinuţi solidar către posesor.

Posesorul are dreptul de urmărire împotriva tuturor, individual sau colectiv, fără a fi ţinut să observe ordinea în care sau obligat.

Acelaşi drept îl are oricare semnatar care a plătit cecul.

Acţiunea pornită împotriva unuia din obligaţi nu împiedică urmărirea celorlalţi, chiar dacă sunt posteriori aceluia împotriva căruia s-a procedat mai întâi.

Art. 48. – Posesorul poate cere pe cale de regres:

1. Suma arătată în cecul neplătit.

2. Dobânda legală, socotită de la prezentare.

3. Cheltuielile de protest sau cele ale constatării echivalente, acelea ale încunoştiinţării făcute cum şi celelalte cheltuieli.

Art. 49. – Acel care a plătit prin regres cecul poate cere de la giranţii săi:

1. Întreaga suma plătită.

2. Dobânda legală la această sumă, socotită din ziua când a plătit suma.

3. Cheltuieli pe care le-a făcut.

Art. 50. – Oricare obligat împotriva căruia se exercită sau ar putea fi exercitat un drept de regres poate cere, în schimbul plăţii, predarea cecului, împreună cu protestul sau constatarea echivalentă şi un cont de întoarcere achitat.

Orice girant care a plătit cecul poate şterge girul sau şi acelea ale giranţilor următori.

Art. 51. – Când prezentarea cecului, facerea protestului, sau a constatării echivalente în termenele prescrise, este împiedicată de un obstacol de neînlăturat (prevedere legală, caz fortuit ori de forţă majoră), aceste termene sunt prelungite.

Posesorul este dator să aducă, fără întârziere, la cunoştinţa girantului sau cazul fortuit ori de forţă majoră şi să facă pe cec sau pe adaos, menţiunea datată şi semnată de el de aceasta încunoştiinţare; pentru rest se aplică dispoziţiunile art. 45.

După încetarea cazului fortuit ori de forţă majoră, posesorul trebuie, fără întîrziere, să prezinte cecul la plată şi, dacă este nevoie, să facă protestul sau constatarea echivalentă.

Dacă cazul fortuit ori de forţă majoră ţine 15 zile, socotite de la data când posesorul a încunoştiinţat pe girantul sau despre cazul fortuit ori de forţă majoră, chiar dacă încunoştiinţarea este făcută înainte de expirarea termenului de prezentare, drepturile de regres pot fi exercitate fără a fi nevoie nici de prezentare, nici de protest sau de o constatare echivalentă.

Nu se socotesc cazuri fortuite ori de forţă majoră faptele pur personale ale posesorului sau ale aceluia pe care el l-a însărcinat cu prezentarea cecului, cu facerea protestului sau a constatării echivalente.

Art. 52. – Între mai mulţi obligaţi care au o situaţiune egală în cec nu se poate exercita acţiunea cambială; raporturile dintre aceste persoane vor fi reglementate după normele relative la obligaţiunile solidare.

Art. 53. – Cecul are valoare de titlu executor pentru capital şi accesorii, stabilite conform art. 48 şi 49.

Până la modificarea regulelor de procedură se extinde, în ce priveşte cecul, formula executorie, astfel cum este arătată art. 135, cod proc. civilă din Vechiul Regat.

"Instanţa competentă pentru a investi cecul cu formula executorie, este judecătoria de ocol, dacă suma arătată în cec nu depăşeşte suma de 50.000 lei şi tribunalul în caz contrar.

Contra jurnalului de învestire nu există drept de apel".

Cecul emis în străinătate are aceleaşi efecte executorii, dacă acestea sun emise şi de legea locului unde cecul a fost admis.

Somaţiunea de executare trebuie să cuprindă transcrierea exactă a cecului sau a protestului, precum şi a celorlalte acte din care rezultă suma datorită.

Art. 54. – În termen de 5 zile de la primirea somaţiei, debitorul poate face opoziţie la executare.

Opoziţia se va introduce la instanţa în circumscripţia căreia se află notariatul de stat care a învestit cecul cu formula executorie.

Ea va judeca de urgenţă şi cu precădere înaintea oricărei alte pricini.

Hotărârea pronunţată asupra opoziţiei va putea fi atacată cu apel în termen de 15 zile de la pronunţare.

Instanţa va putea suspenda executarea numai în caz când oponentul nu recunoaşte semnătura, înscriindu-se în fals, sau nu recunoaşte procura.

În caz de suspendarea executării creditorul va putea obţine măsuri de asigurare.

Art. 55. – În procesele pornite fie pe cale de acţiune, fie pe cale de opoziţie, la somaţia de executare a cecului, debitorul nu va putea opune decât excepţiunile de nulitate a titlului prevăzut de art. 2, precum şi cele care nu sunt oprite de art. 23.

Excepţiunile personale vor trebui să fie de grabnică soluţiune şi întotdeauna întemeiate pe o probă scrisă.

Excepţiunile trebuiesc invocate la primul termen de înfăţişare.

Prin primul termen de înfăţişare se înţelege primul termen de la prima instanţă, când procedura fiind îndeplinită, părţile pot pune concluzii în fond, chiar dacă pârâtul sau oponentul nu se prezintă.

Art. 56. – Dacă din raportul care a dat naştere emisiunii sau transmisiunii cecului, derivă o acţiune cauzală, aceasta rămâne în fiinţă, cu toată emiterea sau transmiterea cecului, afară de cazul când se dovedeşte novaţiunea.

Posesorul cecului nu poate exercita acţiunea cauzală decât oferind debitorului restituirea cecului, depunându-l la grefa instanţei competente şi justificând în acelaşi timp îndeplinirea formalităţilor necesare pentru conservarea faţă de debitor a acţiunilor de regres ce-i pot aparţine.

Art. 57. – Când posesorul cecului a pierdut acţiunea cambială contra tuturor obligaţilor şi nu are contra acestora acţiune cauzală, poate acţiona pe trăgătorul care nu a avut disponibilul la tras, ori s-a îmbogăţit pe nedrept în dauna sa.

Aceeaşi acţiune o poate exercita în aceleaşi condiţiuni, şi în contra giranţilor.

Art. 58. – Protestul se face de portărel, iar în comunele nereşedinţe de tribunal, el poate fi făcut şi de judecătorul de ocol.

În ţinuturile unde funcţionează notari publici, protestul va fi făcut de aceştia, potrivit competinţii lor şi legilor în vigoare.

Asistenţa martorilor nu este necesară la facerea protestului.

Art. 59. – Protestul poate fi încheiat prin act separat sau pe însuşi originalul cecului, sau pe duplicatul sau adaosul acestora. Acest adaos poate fi adăugat de portărel, notar sau judecător. Dacă protestul se încheie pe adaos, acel care l-a încheiat trebuie să pună sigiliul oficial pe linia de unire.

Dacă protestul este făcut prin act separat, menţiunea de facerea protestului va fi făcută pe titlul depus la protest, afară de cazul când a trebuit să se proceadă la facerea protestului fără posesiunea titlului.

Art. 60. – Protestul trebuie făcut la locul de plată în contra trasului sau al celui indicat pentru plată, chiar dacă nu sunt prezenţi.

Dacă domiciliul acestor persoane nu poate fi găsit, protestul se va putea face în orice loc, din cuprinsul comunei locului de plată, după alegerea posesorului cecului.

Incapacitatea trasului sau a terţiului indicat în art. 8 nu dispensează de obligaţiunea de a adresa protestul contra acestuia, afară de cazul când trasul este falit, în care caz sentinţa declarativă de faliment este suficientă pentru a exercita regresul.

Dacă trasul sau terţiul a încetat din viaţă, protestul se va face de asemenea pe numele sau, după regulile precedente.

Art. 61. – Protestul trebuie să cuprindă:

1. Anul, luna, ziua şi ora în care a fost dresat.

2. Numele şi prenumele celui care a cerut facerea protestului.

3. Numele persoanei contra căreia s-a făcut protestul.

4. Arătarea locului în care a fost dresat, cu menţiunea cercetărilor făcute.

5. Somaţiunea de plată cu răspunsurile primite sau motivele pentru care nu s-a obţinut nici un răspuns.

Protestul va fi subscris de portărelul, notarul sau judecătorul care l-a dresat.

Protestul prin act separat va trebui să cuprindă şi transcrierea exactă a cecului.

Art. 62. – Protestul cerut de art. 43 poate fi înlocuit, dacă posesorul consimte, printr-o declaraţie de refuz de plată, scrisă şi datată pe titlu sau pe foaia de prelungire (adaos) semnată de tras.

Această declaraţiune, pentru a avea efectele protestului, trebuie învestită cu data certă, în termenul stabilit pentru facerea protestului.

În cazurile prevăzute de primul alineat al acestui articol, girul fără dată se socoteşte făcut înainte de declaraţie.

Art. 63. – Corpul de portărei, judecătoria sau notarul public vor trebui să ţină un registru de proteste, în care se vor înregistra zilnic în ordinea datei cecurilor, cu arătarea menţiunilor cerute de articolele precedente.

Un tablou de proteste pentru neplata cecurilor făcute în cursul săptămânii de portărei, judecătorii sau notarii publici va fi trimis în cea dintâi zi a săptămânii următoare tribunalului şi Camerei de Comerţ. Acest tablou va arăta data protestului, numele şi prenumele persoanei împotriva căreia s-a făcut protestul, al celei care a cerut protestul şi scadenţa titlului protestat. Tribunalul va trece tabloul în registrul de evidenţa a protestelor cambiale prevăzut de art. 72 din legea asupra cambiei.

Originalul protestului făcut prin act separat va fi predat posesorului cecului.

 

CAPITOLUL VII

Despre pluralitatea exemplarelor

 

Art. 64. – În afara de cecurile la purtător, orice cec emis în România şi plătibil într-un Stat, poate fi tras în mai multe exemplare identice. Când un cec este emis în mai multe exemplare, aceste exemplare trebuiesc a fi numerotate în însuşi textul titlului; lipsind aceasta, fiecare exemplar se socoteşte un cec distinct.

Art. 65. – Plata unuia din exemplare este liberatorie, chiar dacă nu s-a stipulat ca o atare plata anulează efectul celorlalte exemplare.

Girantul care a transmis exemplarele la diferite persoane, ca şi giranţii următori, sunt ţinuţi în temeiul tuturor exemplarelor purtând semnătura lor şi care nu le-au fost înapoiate.

 

CAPITOLUL VIII

Despre alterări

 

Art. 66. – În cazul alterării textului unui cec, semnatarii posteriori alterării sunt ţinuţi în termenii textului alterat; semnatarii anteriori sunt ţinuţi în termenii textului original.

Când din titlu nu rezultă sau nu se dovedeşte că semnătura a fost pusă înainte sau după alterare, se presupune că a fost pusă înainte.

 

CAPITOLUL IX

Despre anularea şi înlocuirea cecului

 

Art. 67. – În caz de pierderea, sustragerea sau distrugerea cecului, posesorul va putea înştiinţa despre aceasta pe tras şi să ceară anularea titlului printr-o cerere adresată preşedintelui tribunalului comercial al locului în care cecul este plătibil.

Cererea va trebui să arate menţiunile esenţiale ale cecului.

Preşedintele tribunalului după examinarea cererii şi a elementelor produse, cum şi a dreptului posesorului, va pronunţa în cel mai scurt timp posibil o ordonanţă prin care, specificând datele cecului, îl va declara nul în mâinile oricui s-ar găsi şi va autoriza a se face plata cecului după 15 zile de la publicarea ordonanţei în Monitorul Oficial, dacă între timp detentorul cecului nu a făcut opoziţie.

Ordonanţa trebuie să fie notificată atât trăgătorului cât şi trasului şi publicată în Monitorul Oficial, la stăruinţa şi pe cheltuielile petiţionarului.

Cu toată înştiinţarea, plata cecului făcută deţinătorului mai înainte de notificarea ordonanţei, liberează pe tras.

Art. 68. – În termen de 15 zile de la publicarea ordonanţei în Monitorul Oficial deţinătorul cecului va putea face opoziţie în contra acestei ordonanţe, opoziţie ce se va comunica petiţionarului, trasului şi trăgătorului, odată cu citarea lor înaintea tribunalului locului de plată.

Art. 69. – Până la împlinirea termenului prevăzut de art. 67, petiţionarul va putea exercita toate actele de conservare a drepturilor sale şi poate să ceară plata cecului, dând cauţiune sau în lipsa de cauţiune, consemnarea sumei.

Art. 70. – După trecerea termenului prevăzut de art. 69, fără a se fi făcut opoziţie, sau după respingerea opoziţiei, printr-o hotărâre rămasă definitivă, cecul pierdut sau sustras nu mai are nici un efect.

Oricine a obţinut înlocuirea cecului va putea să ceară plata cecului, prezentând ordonanţa de anulare şi certificatul grefei respective de neintroducerea opoziţiei la termen, sau prezentând hotărârea definitivă de respingerea opoziţiei.

Art. 71. – În caz de pierderea, sustragerea sau distrugerea unui cec, având clauza "netransmisibil", nu se poate cere anularea lui; primitorul va putea cere însă trasului şi trăgătorului înlocuirea cecului printr-un duplicat.

Art. 72. – Ordonanţa sau hotărârea rămasă definitivă stinge orice drept decurgând din cecul anulat, fără a prejudeca eventualele acţiuni ale posesorului faţă de cel care a obţinut anularea.

 

CAPITOLUL X

Despre prescripţie

 

Art. 73. – Acţiunile de regres ale posesorului împotriva giranţilor, trăgătorului sau celorlalţi obligaţi, se prescriu prin 6 luni, socotite de la expirarea termenului de prezentare.

Acţiunile de regres ale diferiţilor obligaţi la plata cecului, unii împotriva altora, se prescriu prin 6 luni, socotite din ziua în care obligatul a plătit cecul sau din ziua în care acţiunea în regres a fost pornită împotriva sa.

Art. 74. – Întreruperea prescripţiei nu are efect decât împotriva aceluia faţă de care actul de întrerupere a fost făcut.

 

CAPITOLUL XI

Dispoziţii generale

 

Art. 75. – Prin cuvântul "bancher", întrebuinţat în legea de faţă se înţeleg şi peroanele sau instituţiunile asimilate de legea bancherilor.

Art. 76. – Prezentarea şi protestul unui cec nu pot fi făcute decât într-o zi lucrătoare.

Când cea din urmă zi a termenului prescris de lege, pentru îndeplinirea actelor privitoare la cec şi în special pentru facerea protestului sau a unui act echivalent este o zi de sărbătoare legală, acest termen este prorogat până la prima zi lucrătoare ce urmează. Zilele de sărbătoare legale intermediare sunt cuprinse în calculul termenului.

Art. 77. – În termenele prevăzute prin lege nu se socoteşte ziua de la care ele încep să curgă.

Art. 78. – Nu sunt admise termene de graţie nici legale, nici judecătoreşti.

 

TITLUL II

Despre cecul circular

 

Art. 79. – Cecul circular este un titlu de credit la ordin, emis de o bancă sau un alt institut de credit, anume autorizate, pentru sume ce le are disponibile de la primitorii cecurilor în momentul emisiunii, plătibil la vedere în oricare din locurile arătate de emitent.

Banca sau institutul de credit, autorizate a emite cecuri circulare, vor trebui să depună la Banca Naţională a României, cel mai târziu până a două zi de la emitere, o cauţiune în titluri de Stat, garantate de Stat, sau lombardabile la Banca Naţională, socotite la cursul zilei, de 40 la sută din valoarea cecurilor circulare emise zilnic, cauţiune asupra căreia posesorii unor asemenea cecuri au un privilegiu special.

Cauţiunea nu se va putea elibera de Banca Naţională decât contra prezentării cecului respectiv, cu menţiunea "achitat".

Art. 80. – Cecul circular va cuprinde:

1. Denumirea de "cec circular" în cuprinsul titlului.

2. Promisiunea necondiţionată de a plăti la vedere o anumită sumă de bani.

3. Numele şi prenumele primitorului.

4. Arătarea datei şi locului în care cecul circular a fost emis.

5. Semnătura băncii sau instituţiunii emitente.

Titlul căruia îi lipseşte vreuna din condiţiunile mai sus arătate nu are valoare de cec circular.

Art. 81. – Posesorul decade din dreptul de regres, dacă nu prezintă titlul la plata în termen de 30 de zile de la emisiune.

Acţiunea contra emitentului se prescrie prin trecere de 3 ani de la data emisiunii.

Girul în favoarea emitentului stinge cecul.

Art. 82. – Banca sau institutul de credit poate încredinţa emiterea de cecuri circulare unui bancher corespondent, cu condiţiunea însă ca cecul emis să poarte viza băncii sau institutului autorizat, iar corespondentul să semneze ca reprezentant al acelei bănci sau institut.

Art. 83. – Sunt aplicabile cecului circular, în măsura în care nu se derogă prin prezenta lege şi nu sunt necompatibile cu aceasta, toate dispoziţiunile din legea cambială referitoare la gir, plată, protest, regres, prescripţie cum şi cele relative la titlurile cu semnături false sau ale unor persoane incapabile.

De asemenea se vor aplica cecului circular dispoziţiunile necontrarii referitoare la cecul barat, numai în cont, netransmisibil şi de călătorie.

În procedura de anulare şi înlocuire a cecului circular se vor aplica dispoziţiunile art. 67, cu următoarele modificări:

Cererea trebuie adresată preşedintelui tribunalului unde emitentul are un stabiliment.

Notificarea ordonanţei se va face de unul din stabilimentele cele mai apropiate emitentului care, pe cheltuiala petiţionarului va înştiinţa de îndată despre aceasta toate stabilimentele locurilor de plată unde cecul este plătibil.

Opoziţia se va face la instanţa care a dat ordonanţa, comunicându-se petiţionarului şi reprezentantului emitentului copie de pe opoziţie odată cu citaţia.

Emitentul care a plătit cecul circular, cu toată înştiinţarea despre pierderea sau sustragerea cecului, nu răspunde de plata făcută înainte de notificarea ordonanţei de anulare. De asemenea, emitentul care a plătit un cec circular chiar după primirea notificării, nu este responsabil dacă plata a fost făcută de un stabiliment căruia, dintr-un fapt neimputabil emitentului, nu i-a putut ajunge la cunoştinţa notificarea ordonanţei de anulare.

În caz de pierdere, sustragere sau distrugerea unui cec circular netransmisibil nu se va putea folosi procedura de anulare, însă primitorul are dreptul de a obţine, după 20 de zile de la înştiinţare, plata cecului de la stabilimentul la care s-a făcut înştiinţarea.

 

TITLUL III

Dispoziţii finale, penale şi tranzitorii

 

Art. 84. – Se va pedepsi cu amenda de la 5.000-100.000 lei şi închisoare de la 6 luni până la 1 an, afara de cazul când faptul constituie un delict sancţionat cu o pedeapsa mai mare, în care caz se aplică această pedeapsă:

1. Oricine emite un cec fără a fi avut autorizarea trasului.

2. Oricine emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient, sau după ce a tras cecul şi mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte de disponibilul avut.

3. Oricine emite un cec cu data falsă sau căruia îi lipseşte unul din elementele esenţiale arătate de alineatele 1, 2, 3 şi 5 al art. 1 şi art. 11.

4. Oricine emite un cec contrar dispoziţiunii ultimului alineat al art. 6.

Dacă în cazurile prevăzute de alineatele 2 şi 3 de mai sus, emitentul procura trasului disponibilul necesar mai înainte de prezentarea cecului, pedeapsa se reduce la jumătate. Când emiterea cecului se datorează unui fapt scuzabil, emitentul va fi apărat de pedeapsă.

Art. 85. – Băncile sau Instituţiunile de credit neautorizate, sau cărora li s-a revocat autorizarea, care emit cecuri circulare, se vor pedepsi cu amenda de la 100.000-1.000.000 lei, afară de cazul când legea prevede sancţiuni mai mari, în care caz se vor aplica acele sancţiuni.

Art. 86. – Condiţiunile speciale şi efectul cecurilor, precum şi a tuturor obligaţiunilor sau menţiunilor pe cec, făcute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, se vor judeca după legiuirea, sub imperiul căreia a fost făcut.

Art. 87. – Dispoziţiunile acestei legi, privind modul de plata, dreptul de acţiune şi de regres ce izvorăsc de cec, conservarea şi stingerea acestui drept şi efectele forţei majore, se întind şi asupra cecurilor emise sub imperiul legilor vechi, dacă au scăzut după intrarea în vigoare a acestei legi.

Art. 88. – Dispoziţiunile acestei legi se aplică şi la prescripţiunea neîmplinită la data punerii în vigoare a legii de faţă.

Începutul acestei prescripţiuni, precum şi întreruperea ei, intervenită sub imperiul vechilor legi, se vor judeca după acele legi.

Dacă termenul de prescripţiune prevăzut de această lege este mai scurt decât cel prevăzut de legile vechi, el se va socoti de la data intrării în vigoare a legii de faţă afară numai dacă termenul s-ar împlini mai târziu decât s-ar fi împlinit, potrivit vechilor legi.

Art. 89. – Legea de faţă intră în vigoare la 1 iunie 1934.

 

(Avizul Consiliului Legislativ, secţia II, Nr. 14 din 1934).

 

(Desbatori: Cameră Nr. 49–1938/934; Senat Nr. 31 şi 34–1933/934)

 

(Votat de Adunarea Deputaţilor la 27 Aprilie şi de Senat la 28 Aprilie 1934).