Legea nr. 592/2003

M. Of. nr. 8 din 7 ianuarie 2004

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR SENATUL

L E G E

privind modificarea şi completarea Legii nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar

Parlamentul României adoptă prezenta lege. 

Art. I. − Legea nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 6 august 1998, cu completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolul 1 va avea următorul cuprins:

„Art. 1. − (1) Profesiunea de medic veterinar este o profesie liberală şi independentă, cu organizare autonomă reglementată. Este organizată şi funcţionează în baza principiului autonomiei, în cadrul forului profesional reprezentat de Colegiul Medicilor Veterinari. 

(2) Asociaţia Generală a Medicilor Veterinari din România este forul ştiinţific şi profesional neguvernamental al medicilor veterinari, care cuprinde şi coordonează activitatea asociaţiilor, societăţilor şi ligilor de profil membre. 

(3) Medicina veterinară este o ştiinţă medicală care asigură confortul şi protecţia animalelor şi contribuie la menţinerea sănătăţii publice şi la protecţia mediului.”

2. După articolul 1 se introduce un articol nou, articolul 1¹, cu următorul cuprins:

„Art. 1¹. − (1) Profesiunea de medic veterinar se exercită în România de către orice persoană, cetăţean român, care posedă diplomă de medic veterinar echivalată potrivit legii, precum şi de cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi de cetăţenii Elveţiei, care posedă diplome de medic veterinar, certificate sau alte documente care atestă această calificare prevăzută de lege, eliberate de o instituţie de învăţământ din aceste state. 

(2) Pot exercita profesia de medic veterinar în România şi cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi cetăţenii Elveţiei, care posedă diplome, certificate sau alte documente ce atestă calificarea de medic veterinar, eliberate de instituţii de învăţământ superior veterinar din ţări terţe, recunoscute într-un stat membru al Uniunii Europene. 

(3) Pot exercita profesia de medic veterinar în România şi cetăţenii statelor terţe, cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi cetăţenii Elveţiei, care posedă diplome certificate sau alte documente eliberate de instituţii de învăţământ veterinar din state terţe, care atestă această calificare, echivalate potrivit legii. 

(4) Recunoaşterea profesională a diplomelor, certificatelor sau a altor documente, care atestă calitatea de medic veterinar, se realizează de către Colegiul Medicilor Veterinari. 

(5) Medicii veterinari, cetăţeni români cu domiciliul în străinătate, precum şi medicii veterinari cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi cetăţenii Elveţiei, care exercită profesia de medic veterinar în România, au aceleaşi drepturi şi obligaţii cu privire la exercitarea acesteia ca şi medicii veterinari membri ai Colegiului Medicilor Veterinari.”

3. Articolul 2 va avea următorul cuprins:

„Art. 2. − (1) Profesiunea de medic veterinar are ca obiective apărarea sănătăţii animalelor, sănătăţii publice, protecţia consumatorului şi a mediului înconjurător, în scopul ameliorării efectivelor de animale, al asigurării securităţii alimentare a populaţiei, al facilitării relaţiilor comerciale şi al păstrării echilibrului ecologic. 

(2) Prin natura liberală a profesiei, medicul veterinar cu drept de liberă practică, în exercitarea profesiei sale, nu este funcţionar public.”

4. Articolul 3 va avea următorul cuprins:

„Art. 3. − Profesiunea de medic veterinar are exclusivitate în următoarele domenii de competenţă:

a) sănătatea animalelor;

b) sănătatea publică veterinară şi igiena produselor animaliere şi de origine animală;

c) inspecţia şi controalele veterinare de frontieră;

d) supravegherea şi diagnosticul de laborator veterinar;

e) controlul igienei furajelor;

f) coordonarea identificării şi înregistrării animalelor;

g) instruirea şi educaţia veterinară continuă;

h) testarea, înregistrarea şi autorizarea producerii şi comercializării produselor de uz veterinar şi ale altor materii care pot influenţa starea de sănătate a animalelor;

i) comercializarea cu amănuntul şi utilizarea produselor biologice, antiparazitare de uz special şi medicamentelor de uz veterinar;

j) consultanţă şi audit veterinar.”

5. Articolul 4 va avea următorul cuprins:

„Art. 4. − Medicul veterinar îşi exercită profesiunea în colaborare cu alte profesiuni, în următoarele domenii:

a) apărarea sănătăţii publice şi protecţia consumatorului;

b) creşterea şi furajarea animalelor;

c) selecţia, ameliorarea şi reproducţia animalelor;

d) realizarea produselor de uz veterinar şi a altor materii care influenţează starea de sănătate a animalelor;

e) cercetări de genetică animală fundamentală şi aplicativă;

f) protecţia animalelor domestice şi a celor sălbatice;

g) industrializarea şi valorificarea produselor animaliere şi de origine animală;

h) protecţia mediului şi controlul poluării;

i) statistica medical-veterinară;

j) comercializarea produselor de uz veterinar, cu excepţia celor prevăzute la art. 3 lit. i);

k) controlul mişcării animalelor, al produselor animaliere şi de origine animală;

l) cercetarea medical-veterinară;

m) nutriţia animalelor;

n) biotehnologii medical-veterinare;

o) învăţământul medical-veterinar.”

6. Articolul 5 va avea următorul cuprins:

„Art. 5. − În exercitarea profesiunii, medicul veterinar aplică, respectă şi este protejat de legile statului, precum şi de prevederile Statutului medicului veterinar şi ale Codului de deontologie medical-veterinară aprobate de Congresul Naţional al Medicilor Veterinari, cu respectarea legii.”

7. Articolul 6 va avea următorul cuprins:

„Art. 6. − Profesiunea de medic veterinar se exercită în cadrul următoarelor structuri profesionale:

a) reţeaua veterinară de stat;

b) serviciile medicale veterinare particulare, autorizate legal;

c) instituţiile de învăţământ veterinar autorizate şi acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu;

d) alte instituţii publice şi private.”

8. Articolul 8 va avea următorul cuprins:

„Art. 8. − (1) Colegiul Medicilor Veterinari are următoarele atribuţii:

a) va da avizul consultativ pentru proiectele de acte normative, reglementările şi normele de exercitare a profesiunii în toate domeniile de activitate specific veterinare, conform legislaţiei în vigoare;

b) elaborează Codul de deontologie medical-veterinară, Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor Veterinari, Statutul medicului veterinar, ale căror prevederi sunt obligatorii în exercitarea profesiunii de medic veterinar;

c) acordă medicilor veterinari atestatul de liberă practică;

d) aplică sancţiunile disciplinare prevăzute de regulamentul său de organizare şi funcţionare, suspendă sau retrage atestatul de liberă practică;

e) reprezintă profesiunea în faţa organelor guvernamentale, a altor foruri profesionale şi ştiinţifice, a instituţiilor publice sau private;

f) promovează relaţiile pe plan extern cu organizaţii şi instituţii profesionale similare;

g) ţine evidenţa membrilor săi şi actualizează permanent tabloul general al acestora;

h) propune anual Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului cifra de şcolarizare pentru învăţământul superior medical-veterinar;

i) acordă sprijin informaţional, eliberează documente oficiale medicilor cetăţeni români care solicită aceasta oficial, pentru a exercita profesia în Uniunea Europeană sau în alte state, precum şi medicilor veterinari cetăţeni străini care solicită să profeseze în România, în condiţiile legii. 

(2) În materia recunoaşterii calificărilor profesionale obţinute în statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European, precum şi în materia exercitării profesiei de medic veterinar de către cetăţenii statelor menţionate, Colegiul Medicilor Veterinari adoptă hotărâri cu efect juridic, armonizate cu reglementările comunitare.”

9. Articolul 9 va avea următorul cuprins:

„Art. 9. − (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului împreună cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, în colaborare cu instituţiile de învăţământ superior din domeniu, la propunerea Colegiului Medicilor Veterinari şi a Asociaţiei Generale a Medicilor Veterinari din România, stabilesc profilurile profesionale de bază şi specializările medicilor veterinari. 

(2) Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului împreună cu Colegiul Medicilor Veterinari şi instituţiile de învăţământ superior organizează concursul şi eliberează certificate care atestă gradul profesional de medic primar veterinar. 

(3) Colegiul Medicilor Veterinari colaborează cu instituţiile publice în stabilirea direcţiilor de dezvoltare şi de perfecţionare a învăţământului medical-veterinar universitar şi postuniversitar, în concordanţă cu cerinţele şi standardele internaţionale şi cu legislaţia României.”

10. Articolul 13 va avea următorul cuprins:

„Art. 13. − Congresul Naţional al Medicilor Veterinari are următoarele atribuţii:

a) adoptă Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor Veterinari;

b) adoptă Statutul medicului veterinar;

c) adoptă propuneri de acte normative privind profesiunea de medic veterinar şi aprobă Codul de deontologie medical-veterinară;

d) adoptă hotărâri privind formarea, calificarea, specializarea şi perfecţionarea medicilor veterinari, precum şi criteriile pentru promovarea profesională;

e) adoptă rezoluţii şi recomandări privind programul său ştiinţific;

f) adoptă hotărâri privitoare la relaţiile de colaborare dintre Colegiul Medicilor Veterinari şi Asociaţia Generală a Medicilor Veterinari din România sau alte foruri profesionale şi ştiinţifice din ţară şi din străinătate.”

11. Alineatul (1) al articolului 15 va avea următorul cuprins:

„Art. 15. − (1) Calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari se dobândeşte de orice medic veterinar, cetăţean român sau al statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European ori cetăţean elveţian, indiferent de convingerile politice, religioase, culturale, de origine etnică, care îndeplineşte următoarele condiţii:

a) exercită în mod legal profesiunea de medic veterinar în România, în conformitate cu dispoziţiile art. 1¹;

b) nu se află în cazurile de nedemnitate prevăzute de legislaţia în vigoare;

c) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiunii de medic veterinar.”

12. După articolul 15 se introduce un articol nou, articolul 15¹, cu următorul cuprins:

„Art. 15¹. − (1) Prevederile art. 15 nu se aplică în cazul exercitării profesiei de către cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi de către cetăţenii elveţieni sub formă de prestări de servicii. 

(2) În situaţia prevăzută la alin. (1), cetăţenii statelor menţionate se înregistrează în registrul ţinut de Colegiul Medicilor Veterinari în acest scop, fără a dobândi calitatea de membri. 

(3) Pentru prestarea de servicii persoanele prevăzute la alin. (1) au obligaţia de a face o declaraţie referitoare la serviciile prestate, care se depune la Colegiul Medicilor Veterinari, în condiţiile legii. 

(4) În exercitarea profesiei în forma prestării de servicii, aceste persoane se supun normelor de deontologie profesională.”

13. Articolul 16 va avea următorul cuprins:

„Art. 16. − Membrii Colegiului Medicilor Veterinari pot fi membri activi şi membri de onoare. Criteriile de includere a membrilor în una dintre aceste categorii sunt prevăzute în Statutul medicului veterinar.”

14. Articolul 17 va avea următorul cuprins:

„Art. 17. − La înscrierea în Colegiul Medicilor Veterinari, medicul veterinar depune în faţa consiliului judeţean sau al municipiului Bucureşti al Colegiului Medicilor Veterinari, într-un cadru solemn, următorul jurământ:

«Jur să-mi exercit profesiunea cu competenţă şi responsabilitate, în mod demn, cu probitate şi devotament, acţionând în toate împrejurările printr-o conduită exemplară, în spiritul normelor Codului de deontologie medical-veterinară şi al respectării legilor ţării. 

Voi folosi toate cunoştinţele mele profesionale şi ştiinţifice pentru promovarea şi apărarea sănătăţii animalelor, protecţia sănătăţii omului şi a condiţiilor ecologice. 

Jur să apăr, cu toate puterile mele, onoarea, prestigiul şi nobilele tradiţii ale profesiunii de medic veterinar!»„

15. După articolul 17 se introduce un articol nou, articolul 17¹, cu următorul cuprins:

„Art. 17¹. − (1) Membrii Colegiului Medicilor Veterinari au următoarele drepturi:

a) în exercitarea profesiunii sunt ocrotiţi de lege;

b) să-şi exercite profesiunea medical-veterinară, în condiţiile legii;

c) să-şi desfăşoare activitatea nestingherit şi fără vreo imixtiune din partea altor categorii profesionale;

d) să informeze Colegiul Medicilor Veterinari despre orice încălcare a dreptului de exercitare a profesiei;

e) să asiste la şedinţele organelor de conducere a Colegiului Medicilor Veterinari;

f) să aleagă şi să fie aleşi;

g) să participe la formele de perfecţionare profesională continuă;

h) să folosească însemnele şi titlurile profesionale sau academice. 

(2) Insulta, calomnia ori ameninţarea, săvârşită împotriva medicului veterinar în timpul exercitării profesiei şi în legătură cu aceasta, se pedepseşte conform legii. 

(3) Lovirea sau alte violenţe săvârşite împotriva medicului veterinar, în condiţiile exercitării profesiei, se pedepsesc conform legii. 

(4) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţii vătămate, iar pentru faptele prevăzute la alin. (1) lit. d), şi din oficiu. Retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.”

16. La articolul 18, după litera e) se introduce o literă nouă, litera f), cu următorul cuprins:

„f) medicul veterinar care desfăşoară activitate medical veterinară răspunde în mod individual, potrivit legii, pentru deciziile profesionale.”

17. Litera a) a articolului 19 va avea următorul cuprins:

„a) desfăşurarea unor activităţi care contravin normelor Codului de deontologie medical-veterinară, constatate, sancţionate şi rămase definitive;”

18. Litera a) a articolului 20 va avea următorul cuprins:

„a) dacă împotriva medicului veterinar s-au luat măsuri de ridicare a dreptului de a profesa, ca sancţiune disciplinară sau ca urmare a hotărârii Colegiului Medicilor Veterinari, pentru evidentă incapacitate profesională ori boală psihică, atestată de comisia medicală de expertiză;”

19. Articolul 21 se abrogă. 

20. Articolul 22 va avea următorul cuprins:

„Art. 22. − Consiliul Naţional al Colegiului Medicilor Veterinari poate atesta, în condiţiile prezentei legi, medici veterinari în diferite profiluri profesionale.”

21. Articolul 23 va avea următorul cuprins:

„Art. 23. − Consiliul Naţional al Colegiului Medicilor Veterinari face propuneri privind criteriile de obţinere a gradelor profesionale, conform normelor legale în vigoare, în:

a) asistenţă medical-veterinară;

b) epidemiologie veterinară;

c) supraveghere şi diagnostic de laborator;

d) sănătate publică veterinară şi igiena produselor animaliere şi de origine animală;

e) patologia reproducţiei.”

22. Articolul 24 va avea următorul cuprins:

„Art. 24. − (1) Activităţile efectuate prin liberă practică medical-veterinară sunt: asistenţa medical-veterinară, însămânţările artificiale, diferitele servicii de specialitate şi consultanţă tehnică şi legislativă sanitar-veterinară, producerea şi comercializarea medicamentelor antiparazitare şi de uz veterinar şi a aparaturii şi instrumentarului de uz veterinar. 

(2) Serviciile medical-veterinare particulare fac parte din sistemul unic sanitar-veterinar naţional.”

23. Alineatul (1) al articolului 25 va avea următorul cuprins:

„Art. 25. − (1) Medicii veterinari cu drept de liberă practică îşi pot desfăşura activitatea independent, atât ca persoane fizice autorizate, cât şi ca persoane juridice.”

24. După articolul 25 se introduc opt articole noi, articolele 25¹−25⁸, cu următorul cuprins:

„Art. 25¹. − (1) În exercitarea profesiei sale, medicul veterinar cu drept de liberă practică se organizează şi funcţionează în cadrul:

a) cabinetului medical-veterinar, în una dintre următoarele forme:

1. cabinet medical-veterinar;

2. cabinete medical-veterinare asociate;

b) societăţilor comerciale cu obiect principal de activitate activităţile veterinare. 

(2) În formele de organizare a profesiei prevăzute la alin. (1) îşi exercită profesia medicii veterinari titulari sau asociaţi, care pot avea ca salariaţi ori colaboratori medici veterinari sau orice altă categorie de personal. 

Art. 25². − (1) Cabinetul medical-veterinar este unitatea fără personalitate juridică, furnizoare de servicii medical veterinare. 

(2) În cabinetul medical-veterinar îşi exercită profesia medicul veterinar titular, care poate avea ca salariaţi ori colaboratori medici veterinari sau orice altă categorie de personal. 

(3) Cabinetele individuale se pot asocia formând cabinete medicale veterinare asociate, în scopul exercitării în comun a activităţii. Medicii veterinari titulari ai unor cabinete asociate îşi păstrează drepturile şi responsabilităţile individuale prevăzute de lege. 

Art. 25³. − (1) Cabinetele medical-veterinare asociate pot avea patrimoniu comun. 

(2) Medicul veterinar poate schimba oricând forma de organizare a profesiei, cu înştiinţarea autorităţii care a aprobat înfiinţarea şi înregistrarea cabinetului medical-veterinar. 

Art. 25⁴. − Unităţile medical-veterinare cu personalitate juridică, ce se înfiinţează potrivit Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, vor funcţiona cu îndeplinirea următoare lor condiţii:

a) au ca obiect de activitate principal activităţile veterinare;

b) sunt înregistrate în Registrul unic al cabinetelor medical-veterinare. 

Art. 25⁵. − (1) Actul de înfiinţare a cabinetelor medical veterinare este certificatul de înregistrare în Registrul unic al cabinetelor medical-veterinare, cu sau fără personalitate juridică, ce se întocmeşte la consiliile judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, după aprobarea sa de către Biroul executiv al Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor Veterinari. Certificatul de înregistrare este necesar pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a cabinetului, o copie a acestuia fiind înmânată titularului. 

(2) Registrul unic al cabinetelor medical-veterinare se ţine de către Colegiul Medicilor Veterinari. 

Art. 25⁶. − (1) Clădirilor, spaţiilor, precum şi dotărilor aferente nu li se va schimba destinaţia, fiind obligatorie folosirea numai în scopul practicării medicinii veterinare. 

(2) Schimbarea destinaţiei se poate realiza numai cu acordul proprietarului. 

Art. 25⁷. − (1) Bunurile imobile aflate în proprietatea publică a statului, utilizate în prezent pentru activităţi medical-veterinare, vor fi trecute în domeniul privat al statului, potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările ulterioare. 

(2) Bunurile prevăzute la alin. (1) vor fi vândute, închiriate sau concesionate cabinetelor medical-veterinare ori, după caz, unităţilor medical-veterinare cu personalitate juridică. 

(3) Normele metodologice privind vânzarea bunurilor prevăzute la alin. (1) se aprobă prin hotărâre a Guvernului. 

Art. 25⁸. − Limitele dotării cabinetelor medical-veterinare se stabilesc de către Biroul executiv al Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor Veterinari.”

25. Articolul 26 va avea următorul cuprins:

„Art. 26. − Tarifele şi onorariile pentru libera practică medical-veterinară se stabilesc de către fiecare medic veterinar, pe criterii de competenţă, Colegiul Medicilor Veterinari stabilind tarifele minime unice şi obligatorii.”

26. Articolul 27 va avea următorul cuprins:

„Art. 27. − (1) Medicamentele şi produsele antiparazitare de uz veterinar se comercializează numai din depozite, puncte farmaceutice şi farmacii veterinare autorizate legal. 

(2) Produsele biologice de uz veterinar se comercializează numai din depozite veterinare autorizate şi se folosesc numai de către medicii veterinari, persoane fizice sau juridice autorizate, în cadrul actului medical-veterinar.”

27. Articolul 28 va avea următorul cuprins:

„Art. 28. − (1) Medicii veterinari cu drept de liberă practică, pe bază de contract încheiat cu direcţiile sanitar veterinare, efectuează acţiunile prevăzute în programul de supraveghere, profilaxie şi combatere a bolilor la animale care sunt transmisibile la om, precum şi alte activităţi care concură la supravegherea sanitar-veterinară a teritoriului. 

(2) Tarifele de plată pentru acţiunile prevăzute la alin. (1) se stabilesc de către Colegiul Medicilor Veterinari şi se negociază pentru noul an bugetar cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, prin Agenţia Naţională Sanitară Veterinară.”

28. După articolul 29 se introduce un capitol nou, capitolul V¹, cu următorul cuprins:

„CAPITOLUL V¹

Proceduri şi sancţiuni

Art. 29¹. − Comisia Superioară de Deontologie şi Litigii, comisiile judeţene de deontologie şi litigii, respectiv a municipiului Bucureşti, judecă încălcarea şi nerespectarea legislaţiei şi a reglementărilor specifice privind exercitarea profesiunii de medic veterinar, precum şi abaterile deontologice şi disciplinare ale medicilor veterinari. 

Art. 29². − Membrii Colegiului Medicilor Veterinari care încalcă legile şi regulamentele specifice privind exercitarea profesiunii de medic veterinar şi nu respectă Codul de deontologie medical-veterinară răspund disciplinar, în funcţie de gravitatea abaterii, şi li se va aplica una dintre următoarele sancţiuni:

a) avertisment;

b) mustrare;

c) mustrare severă;

d) suspendarea dreptului de a exercita medicina veterinară pe o perioadă care nu poate depăşi un an de la data emiterii hotărârii comisiei;

e) radierea din evidenţa Colegiului Medicilor Veterinari, ceea ce determină interzicerea definitivă de a exercita medicina veterinară pe teritoriul României, care se poate lua numai de către Comisia Superioară de Deontologie şi Litigii la propunerea comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti. 

Art. 29³.− Comisia judeţeană de deontologie şi litigii, respectiv a municipiului Bucureşti, reprezintă prima structură ce soluţionează aspectele menţionate la art. 29¹, iar Comisia Superioară de Deontologie şi Litigii reprezintă forumul naţional şi structura de apel pentru orice încălcare, nerespectare sau abatere săvârşită de un medic veterinar şi nesoluţionată la nivel judeţean. 

Art. 29⁴. − Procedura privind soluţionarea litigiilor şi abaterilor săvârşite de către medicii veterinari este stabilită în regulamentul de ordine interioară pentru Comisia Superioară de Deontologie şi Litigii, comisiile judeţene de deontologie şi litigii şi, respectiv, a municipiului Bucureşti. 

Art. 29⁵. − Răspunderea disciplinară a membrilor Colegiului Medicilor Veterinari nu exclude răspunderea penală, contravenţională, civilă sau materială, potrivit prezentei legi, conform prevederilor legale. 

Art. 29⁶. − Exercitarea fără drept a oricărei activităţi specifice profesiei de medic veterinar constituie infracţiune şi se sancţionează potrivit legii.”

29. Articolul 30 se abrogă. 

30. După articolul 30 se introduc două articole noi, articolele 30¹ şi 30², cu următorul cuprins:

„Art. 30¹. − (1) Controlul privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea cabinetelor medical-veterinare, indiferent de forma de organizare, se exercită de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului prin Agenţia Naţională Sanitară Veterinară şi de către Colegiul Medicilor Veterinari. 

(2) Controlul privind respectarea normelor legale în furnizarea serviciilor medical-veterinare se exercită de către autoritatea sanitar-veterinară centrală şi teritorială, Colegiul Medicilor Veterinari sau de alte organe abilitate, în condiţiile legii. 

Art. 30². − Următoarele acte vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi constituie reglementări specifice pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor prezentei legi:

a) Statutul medicului veterinar;

b) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor Veterinari;

c) Codul de deontologie medical-veterinară;

d) Regulamentul privind atribuţiile şi competenţele medicilor veterinari cu drept de liberă practică în îndeplinirea unor îndatoriri publice.”

Art. II. − În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, se va realiza transpunerea reglementărilor comunitare în materia recunoaşterii calificărilor profesionale obţinute în statele membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi Elveţia, precum şi în exercitarea profesiei de medic veterinar de către cetăţenii statelor menţionate. 

Art. III. − Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

Art. IV. − La data intrării în vigoare a prezentei legi orice alte dispoziţii contrare se abrogă. 

Art. V. − Legea nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 6 august 1998, cu completările ulterioare, inclusiv cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare. 

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 11 decembrie 2003, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată. 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

DAN MIRCEA POPESCU

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 16 decembrie 2003, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată. 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALER DORNEANU

Bucureşti, 22 decembrie 2003. 

Nr. 592.