„Revizuirea în cazul hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului

Art. 408¹. − Hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a unui drept prevăzut de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale pot fi supuse revizuirii. 

Pot cere revizuirea:

a) persoana al cărei drept a fost încălcat;

b) soţul şi rudele apropiate ale condamnatului, chiar şi după moartea acestuia;

c) procurorul, din oficiu. 

Instanţa competentă să judece cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în primă instanţă. 

Cererea de revizuire se poate face în termen de un an de la data publicării hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

După sesizare, instanţa poate dispune, din oficiu, la propunerea procurorului sau la cererea părţii, suspendarea executării hotărârii atacate şi poate reveni asupra suspendării acordate. 

La judecarea cererii de revizuire părţile se citează. 

Părţile prezente la judecarea cererii de revizuire au dreptul la cuvânt, chiar dacă nu au fost citate. 

Dispoziţiile art. 402 se aplică în mod corespunzător. 

Participarea procurorului este obligatorie. 

Soluţiile instanţei de revizuire sunt cele prevăzute la art. 406 alin. 1, 3 şi 4, care se aplică în mod corespunzător. 

Instanţa nu va putea obliga statul la plata unor despăgubiri care au fost acordate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi încasate de victima încălcării unui drept prevăzut de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Statul are acţiune în regres împotriva aceluia care, cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă, a provocat situaţia generatoare de daune. 

Hotărârile instanţei de revizuire sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile la care se referă revizuirea.”