M. Of. nr. 1161 din 8 decembrie 2004
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTAȚILOR SENATUL
L E G E
privind
prevenirea și combaterea terorismului
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispoziții generale
Art. 1. − Terorismul
reprezintă ansamblul de acțiuni și/sau amenințări care prezintă pericol
public și afectează securitatea națională, având următoarele
caracteristici:
a) sunt săvârșite
premeditat de entități teroriste, motivate de concepții și atitudini extremiste,
ostile față de alte entități, împotriva cărora acționează prin modalități
violente și/sau distructive;
b) au ca scop
realizarea unor obiective specifice, de natură politică;
c) vizează factori
umani și/sau factori materiali din cadrul autorităților și instituțiilor
publice, populației civile sau al oricărui alt segment aparținând acestora;
d) produc stări cu un
puternic impact psihologic asupra populației, menit să atragă atenția asupra
scopurilor urmărite.
Art. 2. − Faptele
săvârșite de entitățile teroriste sunt sancționate potrivit prevederilor
prezentei legi, dacă îndeplinesc una dintre următoarele condiții:
a) sunt săvârșite, de
regulă, cu violență și produc stări de neliniște, nesiguranță, teamă, panică
sau teroare în rândul populației;
b) atentează grav
asupra factorilor umani specifici și nespecifici, precum și asupra factorilor
materiali;
c) urmăresc realizarea
unor obiective specifice, de natură politică, prin determinarea autorităților
statului sau a unei organizații internaționale să dispună, să renunțe sau să
influențeze luarea unor decizii în favoarea entității teroriste.
Art. 3. − Actele
de terorism sunt de natură transnațională, dacă:
a) sunt săvârșite pe
teritoriul a cel puțin două state;
b) sunt săvârșite pe
teritoriul unui stat, dar o parte a planificării, pregătirii, conducerii sau a
controlului acestora are loc pe teritoriul altui stat;
c) sunt săvârșite pe
teritoriul unui stat, dar implică o entitate teroristă care desfășoară
activități pe teritoriul altui stat;
d) sunt săvârșite pe
teritoriul unui stat, dar au efecte substanțiale pe teritoriul altui
stat.
Art. 4. − În
sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele
înțelesuri:
1. entitate
teroristă − persoană, grupare, grup structurat sau
organizație care:
a) comite sau participă
la acte teroriste;
b) se pregătește să
comită acte teroriste;
c) promovează sau
încurajează terorismul;
d) sprijină, sub orice
formă, terorismul;
2. terorist − persoana
care a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege ori intenționează să
pregătească, să comită, să faciliteze sau să instige la acte de terorism;
3. grup
structurat − un grup care nu este format aleatoriu pentru
săvârșirea imediată a unui act terorist, nu presupune un număr constant de
membri și nu necesită stabilirea, în prealabil, a rolului acestora sau a unei
structuri ierarhice;
4. grupare
teroristă − grup structurat mai mare de două persoane,
înființat de o anumită perioadă de timp și care acționează concertat pentru
comiterea de acte teroriste;
5. organizație
teroristă − structură constituită ierarhic, cu ideologie
proprie de organizare și acțiune, având reprezentare atât la nivel național,
cât și internațional și care, pentru realizarea scopurilor specifice, folosește
modalități violente și/sau distructive;
6. conducerea unei
entități teroriste − îndrumarea, supravegherea, controlul
sau coordonarea activităților unui grup structurat, ale unei grupări sau
organizații teroriste;
7. acțiuni
teroriste − pregătirea, planificarea, favorizarea, comiterea,
conducerea, coordonarea și controlul asupra actului terorist, precum și orice
alte activități desfășurate ulterior comiterii acestuia, dacă au legătură cu
actul terorist;
8. resurse
financiare − fondurile colectate sau realizate, direct ori
indirect, precum și conturile aparținând persoanelor fizice sau juridice ori
depozitele bancare ale acestora;
9. resurse
logistice − bunuri mobile sau imobile, deținute cu orice
titlu, mijloace de telecomunicații, mijloace de comunicare în masă standard sau
speciale, societăți comerciale, mijloace de îndoctrinare, instruire și
antrenament, documente de identitate contrafăcute sau eliberate în baza unor
declarații false, elemente de deghizare și mascare, precum și orice alte
bunuri;
10. factori umani
specifici − persoanele incluse direct în mecanismele
funcționale politogene ale entității-țintă, respectiv demnitari, militari,
funcționari, precum și reprezentanți ai unor organizații internaționale;
11. factori umani
nespecifici − persoanele incluse indirect în mecanismele
politogene ale entității-țintă, în general populația civilă;
12. factori
materiali − factorii de mediu, culturile agricole și
șeptelul, alimentele și alte produse de consum curent, obiectivele de
importanță strategică, militare sau cu utilitate militară, facilitățile de
infrastructură ale vieții sociale, facilitățile de stat și guvernamentale,
sistemele de transport, telecomunicații și informaționale, simbolurile și
valorile naționale, precum și bunurile mobile sau imobile ale organizațiilor internaționale;
13. facilități de
stat și guvernamentale − mijloacele de transport permanente
sau temporare, folosite de reprezentanții unui stat, membrii guvernului, ai
autorității legislative sau judecătorești, funcționarii, angajații unui stat
sau ai oricărei alte autorități publice ori ai unei organizații
interguvernamentale, în legătură cu actele lor oficiale;
14. obiective de
importanță strategică − obiectivele forțelor armate sau
cele de importanță deosebită pentru apărarea țării, activitatea statului,
economie, cultură și artă, localurile misiunilor diplomatice sau ale unor
organizații internaționale, precum și facilitățile de infrastructură sau
locurile de utilitate publică;
15. loc de utilitate
publică − acea parte a unei clădiri, teren, stradă, cale
navigabilă, loc comercial, de afaceri, cultural-sportiv, istoric, educațional,
religios, de recreere, precum și orice alt loc care este accesibil publicului;
16. facilități de
infrastructură − utilitatea publică sau privată care
asigură sau distribuie servicii în beneficiul populației, precum: apă și
canalizare, energie, combustibil, comunicații, servicii bancare și servicii
medicale, rețele de telecomunicații și informaționale;
17. sistem de
transport − toate facilitățile, mijloacele de transport și
instrumentele publice sau private, folosite în sau pentru serviciile publice,
pentru transportul de persoane sau de mărfuri;
18. criza
teroristă − situația de fapt creată anterior sau în urma
săvârșirii unui atac terorist, prin care:
a) sunt întrerupte sau
afectate grav o serie de activități economice, sociale, politice sau de altă
natură;
b) sunt puși în pericol
factori umani, specifici și nespecifici, sau factori materiali importanți;
c) siguranța populației
sau a unei colectivități este expusă la riscuri majore;
d) este necesar a se
acționa prin măsuri defensive ori ofensive pentru înlăturarea amenințărilor
generate de situația de fapt creată;
19. profit al
entității teroriste − orice bun care reprezintă, parțial
sau total, direct ori indirect, un beneficiu obținut în urma săvârșirii actelor
teroriste sau a desfășurării unor activități conexe terorismului;
20. intervenție
antiteroristă − ansamblul măsurilor defensive realizate
anterior producerii unor atacuri teroriste iminente, folosite pentru reducerea
vulnerabilității factorilor umani, specifici și nespecifici, și a factorilor
materiali;
21. intervenție
contrateroristă − ansamblul măsurilor ofensive realizate în
scopul capturării sau anihilării teroriștilor, eliberării ostaticilor și
restabilirii ordinii legale, în cazul desfășurării ori producerii unui atac
terorist.
CAPITOLUL II
Realizarea activității de prevenire și
combatere a terorismului
SECȚIUNEA 1
Sistemul național de
prevenire și combatere a terorismului
Art. 5. − Prevenirea
și combaterea terorismului se realizează în conformitate cu prevederile
convențiilor internaționale privind reprimarea terorismului, la care România
este parte, precum și cu respectarea reglementărilor internaționale și a
legislației interne referitoare la drepturile omului.
Art. 6. − (1) La
nivel național activitatea de prevenire și combatere a terorismului se
organizează și se desfășoară în mod unitar, potrivit prezentei legi.
(2) În acest scop
cooperarea în domeniu se realizează ca Sistem național de prevenire și
combatere a terorismului, denumit în continuare SNPCT, la care participă
următoarele autorități și instituții publice:
a) Serviciul Român de
Informații, cu rol de coordonare tehnică;
b) Ministerul
Administrației și Internelor;
c) Ministerul Apărării Naționale;
d) Ministerul
Afacerilor Externe;
e) Ministerul Economiei
și Comerțului;
f) Ministerul
Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale;
g) Ministerul Mediului
și Gospodăririi Apelor;
h) Ministerul
Transporturilor, Construcțiilor și Turismului;
i) Ministerul
Sănătății;
j) Ministerul
Comunicațiilor și Tehnologiei Informației;
k) Ministerul
Finanțelor Publice;
l) Ministerul
Integrării Europene;
m) Ministerul
Justiției;
n) Serviciul de
Informații Externe;
o) Serviciul de
Protecție și Pază;
p) Serviciul de
Telecomunicații Speciale;
q) Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;
r) Banca Națională a
României;
s) Agenția Națională de
Control al Exporturilor;
t) Oficiul Național de
Prevenire și Combatere a Spălării Banilor;
u) Comisia Națională
pentru Controlul Activităților Nucleare.
(3) În structura
Serviciului Român de Informații − ca autoritate națională în
domeniu − se înființează Centrul de coordonare operativă
antiteroristă, denumit în continuare CCOA, prin intermediul căruia
Serviciul Român de Informații asigură coordonarea tehnică a SNPCT.
Art. 7. − În
scopul prevenirii și combaterii actelor de terorism și a faptelor asimilate
acestora, autoritățile și instituțiile publice componente ale SNPCT desfășoară
activități specifice, individual sau în cooperare, în conformitate cu
atribuțiile și competențele lor legale și cu prevederile Protocolului general
de organizare și funcționare a Sistemului național de prevenire și combatere a
terorismului, aprobat de Consiliul Suprem de Apărare a Țării.
Art. 8. − Ministerele
și celelalte autorități și instituții publice cu atribuții în aplicarea
prevederilor prezentei legi au obligația de a sesiza Serviciul Român de
Informații cu privire la persoanele fizice și juridice suspecte de săvârșirea
sau de favorizarea în orice mod a actelor de terorism.
Art. 9. − Instituțiile
și persoanele juridice, altele decât cele din componența SNPCT, precum și
persoanele fizice, care au cunoștință despre date și indicii privind comiterea,
favorizarea ori finanțarea actelor de terorism, au următoarele obligații:
a) să sesizeze de
îndată autoritățile competente în domeniu;
b) să permită accesul
reprezentanților autorităților competente în imobile, precum și la datele și
informațiile care au legătură cu actele de terorism;
c) să acorde sprijinul
necesar îndeplinirii atribuțiilor pe linia prevenirii și combaterii
terorismului, la solicitarea autorităților competente.
Art. 10. − Atribuțiile
specifice, potrivit art. 7, pe linia prevenirii terorismului constau
în:
a) activități
informativ-operative;
b) activități împotriva
fluxurilor de alimentare cu resurse umane a entităților teroriste, desfășurate
în interiorul și/sau în exteriorul teritoriului național;
c) activități împotriva
fluxurilor de alimentare cu mijloace specifice de acțiune, precum și cu resurse
financiare, logistice sau informaționale a entităților teroriste, desfășurate
în interiorul și/sau în exteriorul teritoriului național;
d) activități de pază,
protecție și alte forme speciale de descurajare realizate de forțele unor
autorități și instituții publice din componența SNPCT, pentru asigurarea
securității principalelor categorii de factori umani și de obiective autohtone
ori străine de pe teritoriul național, precum și a principalelor obiective
românești din străinătate, potențial vizate de entități teroriste;
e) activități de
pregătire a intervenției în urgențe civile, generate de acțiuni teroriste, în
vederea limitării și combaterii efectelor acestora;
f) activități de
informare și relații publice;
g) activități de
cooperare internațională;
h) activități de
instruire și perfecționare profesională;
i) activități destinate
optimizării continue a cadrului legislativ aplicabil categoriilor de misiuni ce
revin SNPCT, inclusiv sub aspect penal și procesual-penal.
Art. 11. − Atribuțiile
specifice, potrivit art. 7, pe linia combaterii terorismului constau
în:
a) activități de
identificare și alte activități desfășurate, potrivit atribuțiilor
autorităților și instituțiilor publice componente ale SNPCT, în vederea
tragerii la răspundere, potrivit legii, a persoanelor care inițiază, pregătesc,
comit ori favorizează actele de terorism;
b) intervenția
antiteroristă, în situația iminenței producerii unui atac terorist, și,
respectiv, intervenția contrateroristă, când se desfășoară ori s-au produs
atacuri teroriste;
c) participarea la
operațiuni de combatere a terorismului prin cooperare internațională.
Art. 12. − (1) În
cazul unui atac terorist, Serviciul Român de Informații, prin unitatea specializată,
execută intervenția contrateroristă, independent sau în cooperare cu alte forțe
abilitate, pe întregul teritoriu al țării, asupra obiectivelor atacate sau
ocupate de teroriști, în scopul capturării ori anihilării acestora, eliberării
ostaticilor și al restabilirii ordinii legale.
(2) Intervenția
contrateroristă se execută cu aprobarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării
și se realizează potrivit metodologiei elaborate de Serviciul Român de
Informații, aprobată prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a
Țării.
(3) Intervenția
antiteroristă, în situația iminenței producerii unui atac terorist, se
realizează în condițiile metodologiei aprobate de conducerea Serviciului Român
de Informații.
(4) La solicitarea
Serviciului Român de Informații, în funcție de amploarea și de natura acțiunii
teroriste, pot fi angrenate, în condițiile legii, forțe cu misiuni specifice
din Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Apărării Naționale și
Serviciul de Protecție și Pază, precum și din alte structuri din sistemul
securității și apărării naționale.
Art. 13. − (1) Pentru
îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la art. 10 și 11, autoritățile și
instituțiile publice componente ale SNPCT desemnează reprezentanți, la nivelul
de secretari de stat sau de subsecretari de stat, care se întrunesc în ședință
plenară, cel puțin o dată pe an, la care participă și prim-adjunctul
procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție.
(2) Autoritățile și
instituțiile publice componente ale SNPCT desemnează experți permanenți, care
constituie un grup de lucru ce se întrunește o dată la 6 luni sau ori de câte
ori este nevoie.
(3) Cu ocazia
întrunirilor prevăzute la alin. (2), grupul de lucru evaluează modul de
îndeplinire a prevederilor Protocolului general de organizare și funcționare a
SNPCT și prezintă Consiliului Suprem de Apărare a Țării rapoarte în
consecință.
Art. 14. − (1) CCOA
este structura organizatorico-funcțională ce asigură continuitatea și coerența
funcționării sistemului de legătură ce articulează componentele SNPCT.
(2) Autoritățile și
instituțiile publice din componența SNPCT vor desemna câte un reprezentant
permanent la CCOA, în vederea asigurării schimbului de date și
informații.
(3) Structura și
efectivele CCOA se aprobă prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a
Țării.
(4) În termen de 60 de
zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Serviciul Român de Informații
va supune aprobării Consiliului Suprem de Apărare a Țării Regulamentul de
organizare și funcționare a CCOA.
Art. 15. − Autoritățile
și instituțiile publice cu responsabilități în SNPCT asigură accesul
reprezentanților CCOA în sediile lor și în obiectivele speciale din componența
acestora, pentru verificarea informațiilor și/sau desfășurarea activităților
specifice de prevenire și combatere a terorismului.
Art. 16. − Sunt
exceptate de la prevederile art. 15 Serviciul Român de Informații,
Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor,
Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază și Serviciul de
Telecomunicații Speciale.
Art. 17. − CCOA
are următoarele atribuții:
a) coordonează
activitățile desfășurate în cadrul SNPCT, prin reprezentanți desemnați de
autoritățile și instituțiile publice din componența SNPCT;
b) asigură operativ
schimbul de date și informații între autoritățile și instituțiile publice
componente ale SNPCT privind activitățile cu caracter terorist;
c) integrează datele și
informațiile obținute, în scopul stabilirii și întreprinderii măsurilor care se
impun;
d) monitorizează
activitățile teroriste și informează operativ autoritățile și instituțiile
publice abilitate din cadrul SNPCT;
e) în situații de criză
teroristă asigură suportul logistic și operațional pentru funcționarea
operativă a Centrului Național de Acțiune Antiteroristă, care este integrat
funcțional în mecanismul general de gestionare a crizelor și organizat conform
legii;
f) transmite
autorităților și instituțiilor publice competente din cadrul SNPCT datele și
informațiile care fac obiectul întreprinderii de măsuri, conform atribuțiilor
legale.
Art. 18. − În
structura organizatorică a autorităților și instituțiilor publice componente
ale SNPCT se înființează compartimente speciale, cu funcționare permanentă, și
se desemnează persoane care asigură suportul structural și funcțional pentru
desfășurarea coerentă a activităților de cooperare, precum și legătura continuă
cu CCOA.
Art. 19. − (1) Sarcina
privind actualizarea periodică a prevederilor Protocolului general de
organizare și funcționare a SNPCT revine membrilor SNPCT, în funcție de
modificările înregistrate în domeniu, precum și Serviciului Român de
Informații, în calitate de coordonator tehnic.
(2) Orice modificare a
Protocolului general de organizare și funcționare a SNPCT va fi supusă
aprobării Consiliului Suprem de Apărare a Țării.
SECȚIUNEA
a 2-a
Măsuri privind
desfășurarea unor activități în scopul culegerii de informații
Art. 20. − Amenințările
la adresa securității naționale a României, prevăzute la art. 3 din Legea
nr. 51/1991 privind siguranța națională a României, inclusiv faptele de
terorism prevăzute în prezenta lege, constituie temeiul legal pentru a se
propune procurorului de către organele de stat cu atribuții în domeniul
securității naționale, în cazuri justificate, să solicite autorizarea
efectuării unor activități în scopul culegerii de informații, constând
în: interceptarea și înregistrarea comunicațiilor, căutarea unor
informații, documente sau înscrisuri pentru a căror obținere este necesar accesul
într-un loc, la un obiect sau deschiderea unui obiect; ridicarea și repunerea
la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea informațiilor pe
care acesta le conține, cât și înregistrarea, copierea sau obținerea de extrase
prin orice procedee; instalarea de obiecte, întreținerea și ridicarea acestora
din locurile în care au fost depuse.
Art. 21. − (1) Propunerea
se formulează în scris și trebuie să cuprindă: date sau indicii din care
să rezulte existența unei amenințări la adresa securității naționale, pentru a
cărei descoperire, prevenire sau contracarare se impune emiterea autorizării;
categoriile de activități pentru a căror efectuare este necesară autorizarea;
identitatea persoanei ale cărei comunicații trebuie interceptate, dacă este
cunoscută, sau a persoanei care deține informațiile, documentele ori obiectele
ce trebuie obținute; descrierea generală, dacă și când este posibil, a locului
unde urmează a fi efectuate activitățile autorizate; durata de valabilitate a
autorizării.
(2) Propunerea se
înaintează procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție și este examinată sub aspectul temeiniciei și legalității
de procurori anume desemnați de acesta.
(3) Dacă se apreciază
că propunerea este nejustificată, procurorul o respinge prin rezoluție
motivată, comunicând aceasta de îndată organului care a formulat-o.
(4) Dacă în termen de
24 de ore de la înregistrarea cererii se apreciază că propunerea este
întemeiată și sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege, procurorul
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau
înlocuitorul de drept al acestuia solicită în scris președintelui Înaltei Curți
de Casație și Justiție autorizarea activităților propuse.
(5) Solicitarea trebuie
să cuprindă datele menționate la alin. (1).
(6) Solicitarea este
examinată în camera de consiliu de judecători anume desemnați de președintele
Înaltei Curți de Casație și Justiție, care o admit sau o resping motivat, prin
încheiere.
(7) În cazul în care solicitarea
este respinsă, aceasta se restituie procurorului, împreună cu un exemplar al
încheierii.
(8) Dacă apreciază că
solicitarea este justificată, o dată cu încheierea de admitere judecătorul
emite mandat prin care autorizează efectuarea activităților propuse.
(9) Mandatul se
înmânează reprezentantului anume desemnat al organului care a propus
autorizarea și trebuie să cuprindă: categoriile de comunicații care pot fi
interceptate, categoriile de informații, documente sau obiecte care pot fi
obținute; datele de identitate ale persoanei ale cărei comunicații trebuie
interceptate sau care se află în posesia datelor, informațiilor ori obiectelor
ce trebuie obținute, dacă sunt cunoscute; descrierea generală a locului în care
urmează a fi executat mandatul; organul împuternicit cu executarea; durata de
valabilitate a mandatului.
(10) Durata de
valabilitate a mandatului nu poate depăși 6 luni; în cazuri întemeiate
judecătorii anume desemnați de președintele Înaltei Curți de Casație și
Justiție pot prelungi, la cerere, durata mandatului, fiecare prelungire
neputând depăși 3 luni.
(11) În acest caz se va
urma procedura prevăzută la alin. (1)−(9).
(12) Solicitarea,
emiterea și punerea în aplicare a mandatului se fac cu respectarea prevederilor
Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate.
(13) Organele care au
propus autorizarea activităților pentru care s-a emis mandatul sunt obligate să
le întrerupă de îndată atunci când temeiurile care le-au justificat au încetat
și să îl informeze despre aceasta pe procurorul general al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
(14) Aceleași organe au
obligația să îl informeze în scris pe procurorul general al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție despre rezultatul activităților
autorizate prin mandat și despre măsurile luate, conform legii.
Art. 22. − (1) În
situații deosebite care impun înlăturarea unor pericole iminente pentru
securitatea națională, organele de stat specializate cu atribuții în domeniu
pot efectua activitățile prevăzute de art. 20, fără autorizarea menționată
de prezenta lege, urmând ca solicitarea să fie înaintată de îndată ce este
posibil, dar nu mai târziu de 48 de ore.
(2) Dacă judecătorul
apreciază că nu se mai impune continuarea activităților prevăzute la
alin. (1), dispune încetarea de îndată a acestora.
CAPITOLUL III
Prevenirea finanțării actelor de terorism
SECȚIUNEA 1
Operațiuni
financiar-bancare interzise
Art. 23. − (1) Sunt
interzise operațiunile financiar-bancare între rezidenți și nerezidenți, precum
și între nerezidenți, constând în operațiuni de cont curent sau de cont de
capital, inclusiv operațiunile de schimb valutar, astfel cum sunt definite prin
reglementările valutare emise de Banca Națională a României, efectuate pentru
sau în contul persoanelor fizice ori juridice prevăzute în anexa la Ordonanța
de urgență a Guvernului nr. 159/2001 pentru prevenirea și combaterea
utilizării sistemului financiar-bancar în scopul finanțării de acte de
terorism, aprobată prin Legea nr. 466/2002.
(2) Activele
persoanelor cuprinse în anexa prevăzută la alin. (1) sunt blocate,
fiind interzis orice transfer, prin orice modalitate, inclusiv bancară.
Art. 24. − (1) Anexa
prevăzută la art. 23 alin. (1) se completează și se actualizează
periodic prin hotărâre a Guvernului, în baza informațiilor primite de la
Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite.
(2) Completarea și
actualizarea anexei prevăzute la art. 23 alin. (1) se fac, în
măsura posibilului, cu date de identificare a persoanelor fizice și juridice,
precum naționalitatea, cetățenia, data și locul nașterii, în cazul persoanelor
fizice, și sediul, naționalitatea și numărul de înregistrare, în cazul
persoanelor juridice.
(3) Datele de
identificare se solicită Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor
Unite de către Ministerul Afacerilor Externe, la cererea Ministerului
Finanțelor Publice.
Art. 25. − Personalul
instituțiilor financiar-bancare are obligația de a refuza efectuarea
operațiunilor prevăzute la art. 23 alin. (1) și de a sesiza de
îndată Parchetul de pe lângă Curtea de Apel.
SECȚIUNEA
a 2-a
Operațiuni
financiar-bancare supuse autorizării
Art. 26. − (1) Autoritățile
și instituțiile publice cu responsabilități în SNPCT, precum și Oficiul
Național al Registrului Comerțului, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare și
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor colaborează pentru întocmirea și
actualizarea listelor cuprinzând persoanele fizice și juridice suspecte de
săvârșirea sau finanțarea actelor de terorism, altele decât cele menționate în
anexa prevăzută la art. 23 alin. (1), care se transmit CCOA.
(2) Listele cuprind și
datele de identificare prevăzute la art. 24 alin. (2).
(3) În cazul în care
listele nu cuprind datele de identificare, CCOA solicită efectuarea
verificărilor care se impun pentru obținerea informațiilor necesare, potrivit
competențelor ce revin fiecărei instituții.
Art. 27. − Listele
rezultate sunt transmise de CCOA Ministerului Finanțelor Publice, care
întocmește o listă unică pe baza listelor prevăzute la art. 26
alin. (1), pe care o supune spre aprobare Guvernului.
Art. 28. − Operațiunile
financiar-bancare prevăzute la art. 23 alin. (1), dacă sunt efectuate
pentru sau în contul persoanelor înscrise în lista prevăzută la art. 27,
sunt supuse autorizării prealabile a Băncii Naționale a României, a Comisiei
Naționale a Valorilor Mobiliare și a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,
după caz.
Art. 29. − (1) Personalul
instituțiilor financiar-bancare are obligația de a sesiza conducerea instituției
din care face parte cu privire la solicitarea de a efectua operațiunea
financiar-bancară supusă autorizării.
(2) Instituțiile
financiar-bancare din România prezintă de îndată Băncii Naționale a României,
Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare sau Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor documentația privind operațiunea financiar-bancar ă supusă
autorizării.
Art. 30. − (1) Banca
Națională a României, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare sau Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor, în termen de 5 zile de la prezentarea
documentației, emite autorizarea operațiunii prevăzute la art. 28 sau,
după caz, refuză emiterea autorizării și sesizează Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel, precum și Serviciul Român de Informații.
(2) Banca Națională a
României, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare și Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor emit, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a
prezentei legi, reglementări privind documentația necesară operațiunilor
financiar-bancare supuse autorizării.
Art. 31. − Banca
Națională a României, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare și Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor controlează modul de ducere la îndeplinire de către
instituțiile supravegheate a dispozițiilor prezentei legi și aplică sancțiunile
legale prevăzute în competența acestora.
CAPITOLUL IV
Infracțiuni și contravenții
Art. 32. − (1) Constituie
acte de terorism următoarele infracțiuni săvârșite în condițiile prevederilor
art. 2:
a) infracțiunile de
omor, omor calificat și omor deosebit de grav, prevăzute în
art. 174−176 din Codul penal, vătămarea corporală și vătămarea
corporală gravă, prevăzute în art. 181 și 182 din Codul penal, precum și
lipsirea de libertate în mod ilegal, prevăzută în art. 189 din Codul
penal;
b) infracțiunile prevăzute
în art. 106−109 din Ordonanța Guvernului nr. 29/1997 privind
Codul aerian, republicată;
c) infracțiunile de
distrugere, prevăzute în art. 217 și 218 din Codul penal;
d) infracțiunile de
nerespectare a regimului armelor și munițiilor, de nerespectare a regimului
materialelor nucleare și al altor materii radioactive, precum și de
nerespectare a regimului materiilor explozive, prevăzute în art. 279, 2791 și 280 din Codul penal;
e) producerea,
dobândirea, deținerea, transportul, furnizarea sau transferarea către alte
persoane, direct ori indirect, de arme chimice sau biologice, precum și
cercetarea în domeniu sau dezvoltarea de asemenea arme;
f) introducerea sau
răspândirea în atmosferă, pe sol, în subsol ori în apă de produse, substanțe,
materiale, microorganisme sau toxine de natură să pună în pericol sănătatea
oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurător;
g) amenințarea cu
săvârșirea faptelor prevăzute la lit. a)−f).
(2) Actele de terorism
prevăzute la alin. (1) se pedepsesc astfel:
a) în cazul
infracțiunilor prevăzute la lit. a)−d), maximul pedepsei cu
închisoarea prevăzute de lege se majorează cu 5 ani, fără a se putea depăși
maximul general al pedepsei închisorii, și se aplică pedeapsa interzicerii unor
drepturi;
b) în cazul
infracțiunilor prevăzute la lit. e) și f), pedeapsa este închisoarea
de la 15 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, iar în cazul infracțiunii
prevăzute la lit. g), pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și
interzicerea unor drepturi.
(3) În cazul
infracțiunilor de distrugere prevăzute la art. 217 din Codul penal,
săvârșite în condițiile alin. (1), nu se poate aplica pedeapsa
amenzii.
(4) Tentativa se
pedepsește.
(5) Se consideră
tentativă și producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum
și luarea de măsuri în vederea săvârșirii infracțiunilor prevăzute la
alin. (1).
Art. 33. − (1) Sunt
asimilate actelor de terorism următoarele fapte:
a) procurarea,
deținerea, confecționarea, fabricarea sau furnizarea ori, după caz, producerea
de mijloace distructive, substanțe toxice, materiale, microorganisme sau alte
substanțe ori mijloace vătămătoare, de natură să pună în pericol sănătatea
oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurător, în scop terorist;
b) recrutarea,
instruirea sau pregătirea entităților teroriste în vederea folosirii armelor de
foc, munițiilor, explozivilor, armelor chimice, biologice, bacteriologice sau
nucleare, precum și în scopul facilitării ori comiterii de acte de terorism;
c) înlesnirea
intrării/ieșirii în/din țară, găzduirea ori facilitarea accesului în zona
obiectivelor vizate al persoanei despre care se cunoaște că a
sprijinit/săvârșit sau urmează să sprijine/săvârșească un act terorist;
d) culegerea și
deținerea, în scopul transmiterii, ori punerea la dispoziție de date și
informații despre obiective vizate de teroriști, fără drept;
e) promovarea unor
idei, concepții sau atitudini în scopul susținerii cauzei și/sau a activității
entității teroriste;
f) spălarea de bani,
bancruta frauduloasă, actele de corupție, șantajul, traficul de persoane,
traficul ilicit de droguri și precursori, contrabanda, traficul cu autoturisme
furate, falsificarea de monedă sau de alte valori, precum și orice alte
infracțiuni având ca finalitate realizarea unui profit în folosul entității teroriste;
g) orice alte fapte
comise cu intenția de a sprijini, înlesni, ascunde sau de a determina
săvârșirea actelor de terorism.
(2) Faptele prevăzute
la alin. (1) se pedepsesc astfel:
a) cu închisoare de la
10 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, cele prevăzute la
lit. a) și b);
b) cu închisoare de la
5 la 10 ani și interzicerea unor drepturi, cele prevăzute la lit. c),
d) și e);
c) cu închisoare de la
1 an la 5 ani și interzicerea unor drepturi, cele prevăzute la
lit. g).
(3) În cazul infracțiunilor
prevăzute la alin. (1) lit. f), maximul pedepsei prevăzute de
legislația în vigoare se majorează cu 3 ani, fără a se putea depăși maximul
general al pedepsei închisorii.
Art. 34. − (1) Constituie
acte de terorism și fapta persoanei, săvârșită în condițiile art. 2, de
a:
a) pune stăpânire pe o
navă ori pe o platformă fixă sau de a exercita controlul asupra acestora prin
violență ori amenințare cu violență;
b) comite un act de
violență împotriva unei persoane aflate la bordul unei nave ori al unei platforme
fixe, dacă acest act este de natură să compromită siguranța navei ori a
platformei fixe;
c) distruge o platformă
fixă ori o navă sau de a cauza daune platformei fixe ori încărcăturii unei
nave, de natură să compromită siguranța platformei ori a navigației navei;
d) plasa sau face să se
plaseze pe o navă ori pe o platformă fixă, prin orice mijloc, un dispozitiv ori
o substanță aptă să le distrugă sau care să cauzeze platformei, navei ori
încărcăturii sale daune ce compromit sau sunt de natură să compromită siguranța
platformei sau a navigației navei;
e) distruge sau avaria
în mod grav o platformă fixă ori instalații sau servicii de navigație ori a le
produce grave perturbații în funcționare, dacă unul dintre aceste acte este de
natură să compromită siguranța platformei fixe sau a navigației unei nave;
f) comunica o
informație cunoscând că este falsă și, prin aceasta, de a compromite siguranța
navigației unei nave;
g) răni sau ucide orice
persoană, când aceste fapte prezintă o legătură de conexitate cu una dintre
infracțiunile prevăzute la lit. a)−f).
(2) Faptele prevăzute
la alin. (1) se pedepsesc astfel:
a) în cazul
infracțiunilor prevăzute la lit. a)−e) și g), cu închisoare de
la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi;
b) în cazul infracțiunii
prevăzute la lit. f), cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea
unor drepturi.
(3) Tentativa se
pedepsește.
(4) Se consideră
tentativă și producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum
și luarea de măsuri în vederea săvârșirii infracțiunilor prevăzute la
alin. (1).
Art. 35. − (1) Fapta
persoanei de a conduce o entitate teroristă se pedepsește cu detențiunea pe
viață sau cu detențiunea severă de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor
drepturi.
(2) Fapta de a se asocia
sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii de acte de
terorism ori aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unei astfel de
asocieri se pedepsește cu închisoare de la 10 la 15 ani, fără a se putea depăși
maximul pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea ce intră în scopul
asocierii.
Art. 36. − (1) Punerea
la dispoziția unei entități teroriste a unor bunuri mobile sau imobile,
cunoscând că acestea sunt folosite pentru sprijinirea sau săvârșirea actelor de
terorism, precum și realizarea ori colectarea de fonduri, direct sau indirect,
ori efectuarea de orice operațiuni financiar-bancare, în vederea finanțării
actelor de terorism, se sancționează cu închisoare de la 15 la 20 de ani și
interzicerea unor drepturi.
(2) Bunurile mobile sau
imobile puse la dispoziția entității teroriste, precum și fondurile realizate
sau colectate în scopul finanțării actelor de terorism se confiscă, iar dacă
acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în
bani.
Art. 37. − (1) Amenințarea
unei persoane sau a unei colectivități, prin orice mijloace, cu răspândirea ori
folosirea de produse, substanțe, materiale, microorganisme sau toxine de natură
să pună în pericol sănătatea oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurător
constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 5 ani.
(2) Amenințarea
adresată unui stat, unei organizații internaționale sau unei persoane fizice
ori juridice cu folosirea armelor biologice, a materialelor nucleare, a altor
materiale radioactive sau a materialelor explozive, în scop terorist,
constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani.
(3) Dacă fapta
prevăzută la alin. (2) este condiționată de îndeplinirea sau
neîndeplinirea unui act sau când prin amenințare, sub orice formă, se pretinde
a se da ori a se preda asemenea materiale, pedeapsa este închisoarea de la 5 la
15 ani și interzicerea unor drepturi.
Art. 38. − Alarmarea,
fără un motiv întemeiat, a unei persoane sau a publicului, a organelor
specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menținere
a ordinii publice, prin corespondență, telefon sau orice alte mijloace de
transmitere la distanță, cu privire la răspândirea sau folosirea de produse,
substanțe, materiale, microorganisme ori toxine de natură să pună în pericol
sănătatea oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurător se pedepsește cu
închisoare de la 1 an la 3 ani.
Art. 39. − Constituie
infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea
unor drepturi fapta persoanei care administrează, cu știință, bunuri care
aparțin unor entități teroriste, în nume propriu, prin tăinuire sau prin
transfer către alte persoane, ori care sprijină, în orice mod, astfel de
fapte.
Art. 40. − (1) Competența
de judecată în primă instanță a infracțiunilor de terorism aparține curții de
apel.
(2) Procedura de
urmărire penală și de judecată este cea prevăzută de lege pentru infracțiunile
flagrante.
Art. 41. − Operatorii
sau furnizorii de servicii poștale, precum și cei de rețele de comunicații
electronice au obligația de a transmite de îndată procurorului, la solicitarea
scrisă a acestuia, informațiile necesare identificării persoanelor suspecte de
pregătirea sau de săvârșirea actelor de terorism.
Art. 42. − (1) Constituie
contravenții și se sancționează cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000
lei următoarele fapte:
a) nerespectarea
obligațiilor prevăzute la art. 25 și 29 de către personalul instituțiilor
financiar-bancare;
b) nerespectarea
obligațiilor prevăzute la art. 30 alin. (1) de către Banca
Națională a României, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare sau Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor;
c) nerespectarea
obligației prevăzute la art. 41 de către operatorii sau furnizorii de
servicii poștale, respectiv de către cei de rețele de comunicații
electronice.
(2) Sancțiunile
contravenționale pot fi aplicate și persoanelor juridice.
(3) Constatarea
contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la alin. (1) se
fac de către personalul împuternicit în acest scop de Banca Națională a
României, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor, precum și de Ministerul Administrației și Internelor, după
caz.
Art. 43. − Dispozițiile
reglementărilor generale referitoare la regimul juridic al contravențiilor se
aplică în mod corespunzător.
Art. 44. − (1) Împotriva
cetățenilor străini sau apatrizilor despre care există date sau indicii
temeinice că intenționează să desfășoare acte de terorism ori de favorizare a
terorismului se dispune măsura de declarare ca persoană indezirabilă pentru
România sau de întrerupere a dreptului de ședere în țară, dacă împotriva
acestora nu s-a dispus măsura nepermiterii ieșirii din țară, potrivit legii
privind regimul străinilor în România.
(2) Prevederile
alin. (1) se aplică în mod corespunzător și solicitanților de azil,
refugiaților și victimelor conflictelor armate ale căror statut și regim sunt
reglementate prin legi speciale.
CAPITOLUL V
Dispoziții finale
Art. 45. − Fondurile
financiare necesare CCOA se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul
Serviciului Român de Informații, iar pentru compartimentele cu atribuții în
prevenirea și combaterea terorismului din cadrul autorităților și instituțiilor
publice componente ale SNPCT, se asigură prin bugetele autorităților și
instituțiilor publice respective.
Art. 46. − Pe
data intrării în vigoare a prezentei legi, Ordonanța de urgență a Guvernului
nr. 141/2001 pentru sancționarea unor acte de terorism și a unor fapte de
încălcare a ordinii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 691 din 31 octombrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea
nr. 472/2002, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 159/2001 pentru
prevenirea și combaterea utilizării sistemului financiar-bancar în scopul
finanțării de acte de terorism, cu excepția anexei la aceasta, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 802 din 14 decembrie 2001,
aprobată prin Legea nr. 466/2002, precum și orice alte dispoziții contrare
prezentei legi se abrogă.
Art. 47. − (1) La
intrarea în vigoare a Legii nr. 301/2004 − Codul penal,
art. 37 și 38 din prezenta lege se abrogă.
(2) La aceeași dată,
art. 32, art. 35 alin. (2) și art. 36 se modifică și
vor avea următorul cuprins:
− Art. 32: Constituie
acte de terorism următoarele infracțiuni săvârșite în condițiile prevederilor
art. 2:
a) producerea,
dobândirea, deținerea, transportul, furnizarea sau transferarea către alte
persoane, fără drept, direct ori indirect, de arme chimice sau biologice,
precum și cercetarea în domeniu sau dezvoltarea de asemenea arme, fără drept,
se pedepsesc cu detențiune severă de la 15 la 20 de ani și interzicerea unor
drepturi;
b) preluarea fără drept
a unei aeronave, prin orice mijloace, precum și exercitarea fără drept a
controlului asupra acesteia se pedepsesc cu detențiune severă de la 15 la 30 de
ani și interzicerea unor drepturi;
c) amenințarea cu
săvârșirea faptelor prevăzute la lit. b), precum și a faptelor prevăzute
în art. 295 alin. 1 lit. a)−e) din Codul penal se
pedepsește cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani și interzicerea unor
drepturi.
− Art. 35
alin. (2): Fapta de a iniția constituirea unei asocieri în scopul
săvârșirii de acte de terorism ori aderarea la sau sprijinirea, sub orice
formă, a unei astfel de asocieri se pedepsește cu închisoare strictă de la 10
la 15 ani, fără a se putea depăși maximul pedepsei prevăzute de lege pentru
infracțiunea ce intră în scopul asocierii.
− Art. 36: (1) Punerea
la dispoziția unei entități teroriste a unor bunuri mobile sau imobile ori
efectuarea de orice operațiuni financiar-bancare, în vederea finanțării actelor
de terorism, se sancționează cu detențiune severă de la 15 la 20 de ani și
interzicerea unor drepturi.
(2) Bunurile mobile sau
imobile puse la dispoziția entității teroriste în scopul finanțării actelor de
terorism se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat
la plata echivalentului lor în bani.
Această lege a fost
adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și
ale art. 76 alin. (1) din Constituția României,
republicată.
PREȘEDINTELE
CAMEREI DEPUTAȚILOR VALER DORNEANU |
PREȘEDINTELE
SENATULUI NICOLAE VĂCĂROIU |
București, 25 noiembrie
2004.
Nr. 535.