M. Of. nr. 1161 din 8 decembrie 2004
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTAŢILOR SENATUL
L E G E
privind
prevenirea şi combaterea terorismului
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. − Terorismul
reprezintă ansamblul de acţiuni şi/sau ameninţări care prezintă pericol
public şi afectează securitatea naţională, având următoarele
caracteristici:
a) sunt săvârşite
premeditat de entităţi teroriste, motivate de concepţii şi atitudini extremiste,
ostile faţă de alte entităţi, împotriva cărora acţionează prin modalităţi
violente şi/sau distructive;
b) au ca scop
realizarea unor obiective specifice, de natură politică;
c) vizează factori
umani şi/sau factori materiali din cadrul autorităţilor şi instituţiilor
publice, populaţiei civile sau al oricărui alt segment aparţinând acestora;
d) produc stări cu un
puternic impact psihologic asupra populaţiei, menit să atragă atenţia asupra
scopurilor urmărite.
Art. 2. − Faptele
săvârşite de entităţile teroriste sunt sancţionate potrivit prevederilor
prezentei legi, dacă îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:
a) sunt săvârşite, de
regulă, cu violenţă şi produc stări de nelinişte, nesiguranţă, teamă, panică
sau teroare în rândul populaţiei;
b) atentează grav
asupra factorilor umani specifici şi nespecifici, precum şi asupra factorilor
materiali;
c) urmăresc realizarea
unor obiective specifice, de natură politică, prin determinarea autorităţilor
statului sau a unei organizaţii internaţionale să dispună, să renunţe sau să
influenţeze luarea unor decizii în favoarea entităţii teroriste.
Art. 3. − Actele
de terorism sunt de natură transnaţională, dacă:
a) sunt săvârşite pe
teritoriul a cel puţin două state;
b) sunt săvârşite pe
teritoriul unui stat, dar o parte a planificării, pregătirii, conducerii sau a
controlului acestora are loc pe teritoriul altui stat;
c) sunt săvârşite pe
teritoriul unui stat, dar implică o entitate teroristă care desfăşoară
activităţi pe teritoriul altui stat;
d) sunt săvârşite pe
teritoriul unui stat, dar au efecte substanţiale pe teritoriul altui
stat.
Art. 4. − În
sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele
înţelesuri:
1. entitate
teroristă − persoană, grupare, grup structurat sau
organizaţie care:
a) comite sau participă
la acte teroriste;
b) se pregăteşte să
comită acte teroriste;
c) promovează sau
încurajează terorismul;
d) sprijină, sub orice
formă, terorismul;
2. terorist − persoana
care a săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege ori intenţionează să
pregătească, să comită, să faciliteze sau să instige la acte de terorism;
3. grup
structurat − un grup care nu este format aleatoriu pentru
săvârşirea imediată a unui act terorist, nu presupune un număr constant de
membri şi nu necesită stabilirea, în prealabil, a rolului acestora sau a unei
structuri ierarhice;
4. grupare
teroristă − grup structurat mai mare de două persoane,
înfiinţat de o anumită perioadă de timp şi care acţionează concertat pentru
comiterea de acte teroriste;
5. organizaţie
teroristă − structură constituită ierarhic, cu ideologie
proprie de organizare şi acţiune, având reprezentare atât la nivel naţional,
cât şi internaţional şi care, pentru realizarea scopurilor specifice, foloseşte
modalităţi violente şi/sau distructive;
6. conducerea unei
entităţi teroriste − îndrumarea, supravegherea, controlul
sau coordonarea activităţilor unui grup structurat, ale unei grupări sau
organizaţii teroriste;
7. acţiuni
teroriste − pregătirea, planificarea, favorizarea, comiterea,
conducerea, coordonarea şi controlul asupra actului terorist, precum şi orice
alte activităţi desfăşurate ulterior comiterii acestuia, dacă au legătură cu
actul terorist;
8. resurse
financiare − fondurile colectate sau realizate, direct ori
indirect, precum şi conturile aparţinând persoanelor fizice sau juridice ori
depozitele bancare ale acestora;
9. resurse
logistice − bunuri mobile sau imobile, deţinute cu orice
titlu, mijloace de telecomunicaţii, mijloace de comunicare în masă standard sau
speciale, societăţi comerciale, mijloace de îndoctrinare, instruire şi
antrenament, documente de identitate contrafăcute sau eliberate în baza unor
declaraţii false, elemente de deghizare şi mascare, precum şi orice alte
bunuri;
10. factori umani
specifici − persoanele incluse direct în mecanismele
funcţionale politogene ale entităţii-ţintă, respectiv demnitari, militari,
funcţionari, precum şi reprezentanţi ai unor organizaţii internaţionale;
11. factori umani
nespecifici − persoanele incluse indirect în mecanismele
politogene ale entităţii-ţintă, în general populaţia civilă;
12. factori
materiali − factorii de mediu, culturile agricole şi
şeptelul, alimentele şi alte produse de consum curent, obiectivele de
importanţă strategică, militare sau cu utilitate militară, facilităţile de
infrastructură ale vieţii sociale, facilităţile de stat şi guvernamentale,
sistemele de transport, telecomunicaţii şi informaţionale, simbolurile şi
valorile naţionale, precum şi bunurile mobile sau imobile ale organizaţiilor internaţionale;
13. facilităţi de
stat şi guvernamentale − mijloacele de transport permanente
sau temporare, folosite de reprezentanţii unui stat, membrii guvernului, ai
autorităţii legislative sau judecătoreşti, funcţionarii, angajaţii unui stat
sau ai oricărei alte autorităţi publice ori ai unei organizaţii
interguvernamentale, în legătură cu actele lor oficiale;
14. obiective de
importanţă strategică − obiectivele forţelor armate sau
cele de importanţă deosebită pentru apărarea ţării, activitatea statului,
economie, cultură şi artă, localurile misiunilor diplomatice sau ale unor
organizaţii internaţionale, precum şi facilităţile de infrastructură sau
locurile de utilitate publică;
15. loc de utilitate
publică − acea parte a unei clădiri, teren, stradă, cale
navigabilă, loc comercial, de afaceri, cultural-sportiv, istoric, educaţional,
religios, de recreere, precum şi orice alt loc care este accesibil publicului;
16. facilităţi de
infrastructură − utilitatea publică sau privată care
asigură sau distribuie servicii în beneficiul populaţiei, precum: apă şi
canalizare, energie, combustibil, comunicaţii, servicii bancare şi servicii
medicale, reţele de telecomunicaţii şi informaţionale;
17. sistem de
transport − toate facilităţile, mijloacele de transport şi
instrumentele publice sau private, folosite în sau pentru serviciile publice,
pentru transportul de persoane sau de mărfuri;
18. criza
teroristă − situaţia de fapt creată anterior sau în urma
săvârşirii unui atac terorist, prin care:
a) sunt întrerupte sau
afectate grav o serie de activităţi economice, sociale, politice sau de altă
natură;
b) sunt puşi în pericol
factori umani, specifici şi nespecifici, sau factori materiali importanţi;
c) siguranţa populaţiei
sau a unei colectivităţi este expusă la riscuri majore;
d) este necesar a se
acţiona prin măsuri defensive ori ofensive pentru înlăturarea ameninţărilor
generate de situaţia de fapt creată;
19. profit al
entităţii teroriste − orice bun care reprezintă, parţial
sau total, direct ori indirect, un beneficiu obţinut în urma săvârşirii actelor
teroriste sau a desfăşurării unor activităţi conexe terorismului;
20. intervenţie
antiteroristă − ansamblul măsurilor defensive realizate
anterior producerii unor atacuri teroriste iminente, folosite pentru reducerea
vulnerabilităţii factorilor umani, specifici şi nespecifici, şi a factorilor
materiali;
21. intervenţie
contrateroristă − ansamblul măsurilor ofensive realizate în
scopul capturării sau anihilării teroriştilor, eliberării ostaticilor şi
restabilirii ordinii legale, în cazul desfăşurării ori producerii unui atac
terorist.
CAPITOLUL II
Realizarea activităţii de prevenire şi
combatere a terorismului
SECŢIUNEA 1
Sistemul naţional de
prevenire şi combatere a terorismului
Art. 5. − Prevenirea
şi combaterea terorismului se realizează în conformitate cu prevederile
convenţiilor internaţionale privind reprimarea terorismului, la care România
este parte, precum şi cu respectarea reglementărilor internaţionale şi a
legislaţiei interne referitoare la drepturile omului.
Art. 6. − (1) La
nivel naţional activitatea de prevenire şi combatere a terorismului se
organizează şi se desfăşoară în mod unitar, potrivit prezentei legi.
(2) În acest scop
cooperarea în domeniu se realizează ca Sistem naţional de prevenire şi
combatere a terorismului, denumit în continuare SNPCT, la care participă
următoarele autorităţi şi instituţii publice:
a) Serviciul Român de
Informaţii, cu rol de coordonare tehnică;
b) Ministerul
Administraţiei şi Internelor;
c) Ministerul Apărării Naţionale;
d) Ministerul
Afacerilor Externe;
e) Ministerul Economiei
şi Comerţului;
f) Ministerul
Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale;
g) Ministerul Mediului
şi Gospodăririi Apelor;
h) Ministerul
Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului;
i) Ministerul
Sănătăţii;
j) Ministerul
Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei;
k) Ministerul
Finanţelor Publice;
l) Ministerul
Integrării Europene;
m) Ministerul
Justiţiei;
n) Serviciul de
Informaţii Externe;
o) Serviciul de
Protecţie şi Pază;
p) Serviciul de
Telecomunicaţii Speciale;
q) Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
r) Banca Naţională a
României;
s) Agenţia Naţională de
Control al Exporturilor;
t) Oficiul Naţional de
Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor;
u) Comisia Naţională
pentru Controlul Activităţilor Nucleare.
(3) În structura
Serviciului Român de Informaţii − ca autoritate naţională în
domeniu − se înfiinţează Centrul de coordonare operativă
antiteroristă, denumit în continuare CCOA, prin intermediul căruia
Serviciul Român de Informaţii asigură coordonarea tehnică a SNPCT.
Art. 7. − În
scopul prevenirii şi combaterii actelor de terorism şi a faptelor asimilate
acestora, autorităţile şi instituţiile publice componente ale SNPCT desfăşoară
activităţi specifice, individual sau în cooperare, în conformitate cu
atribuţiile şi competenţele lor legale şi cu prevederile Protocolului general
de organizare şi funcţionare a Sistemului naţional de prevenire şi combatere a
terorismului, aprobat de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.
Art. 8. − Ministerele
şi celelalte autorităţi şi instituţii publice cu atribuţii în aplicarea
prevederilor prezentei legi au obligaţia de a sesiza Serviciul Român de
Informaţii cu privire la persoanele fizice şi juridice suspecte de săvârşirea
sau de favorizarea în orice mod a actelor de terorism.
Art. 9. − Instituţiile
şi persoanele juridice, altele decât cele din componenţa SNPCT, precum şi
persoanele fizice, care au cunoştinţă despre date şi indicii privind comiterea,
favorizarea ori finanţarea actelor de terorism, au următoarele obligaţii:
a) să sesizeze de
îndată autorităţile competente în domeniu;
b) să permită accesul
reprezentanţilor autorităţilor competente în imobile, precum şi la datele şi
informaţiile care au legătură cu actele de terorism;
c) să acorde sprijinul
necesar îndeplinirii atribuţiilor pe linia prevenirii şi combaterii
terorismului, la solicitarea autorităţilor competente.
Art. 10. − Atribuţiile
specifice, potrivit art. 7, pe linia prevenirii terorismului constau
în:
a) activităţi
informativ-operative;
b) activităţi împotriva
fluxurilor de alimentare cu resurse umane a entităţilor teroriste, desfăşurate
în interiorul şi/sau în exteriorul teritoriului naţional;
c) activităţi împotriva
fluxurilor de alimentare cu mijloace specifice de acţiune, precum şi cu resurse
financiare, logistice sau informaţionale a entităţilor teroriste, desfăşurate
în interiorul şi/sau în exteriorul teritoriului naţional;
d) activităţi de pază,
protecţie şi alte forme speciale de descurajare realizate de forţele unor
autorităţi şi instituţii publice din componenţa SNPCT, pentru asigurarea
securităţii principalelor categorii de factori umani şi de obiective autohtone
ori străine de pe teritoriul naţional, precum şi a principalelor obiective
româneşti din străinătate, potenţial vizate de entităţi teroriste;
e) activităţi de
pregătire a intervenţiei în urgenţe civile, generate de acţiuni teroriste, în
vederea limitării şi combaterii efectelor acestora;
f) activităţi de
informare şi relaţii publice;
g) activităţi de
cooperare internaţională;
h) activităţi de
instruire şi perfecţionare profesională;
i) activităţi destinate
optimizării continue a cadrului legislativ aplicabil categoriilor de misiuni ce
revin SNPCT, inclusiv sub aspect penal şi procesual-penal.
Art. 11. − Atribuţiile
specifice, potrivit art. 7, pe linia combaterii terorismului constau
în:
a) activităţi de
identificare şi alte activităţi desfăşurate, potrivit atribuţiilor
autorităţilor şi instituţiilor publice componente ale SNPCT, în vederea
tragerii la răspundere, potrivit legii, a persoanelor care iniţiază, pregătesc,
comit ori favorizează actele de terorism;
b) intervenţia
antiteroristă, în situaţia iminenţei producerii unui atac terorist, şi,
respectiv, intervenţia contrateroristă, când se desfăşoară ori s-au produs
atacuri teroriste;
c) participarea la
operaţiuni de combatere a terorismului prin cooperare internaţională.
Art. 12. − (1) În
cazul unui atac terorist, Serviciul Român de Informaţii, prin unitatea specializată,
execută intervenţia contrateroristă, independent sau în cooperare cu alte forţe
abilitate, pe întregul teritoriu al ţării, asupra obiectivelor atacate sau
ocupate de terorişti, în scopul capturării ori anihilării acestora, eliberării
ostaticilor şi al restabilirii ordinii legale.
(2) Intervenţia
contrateroristă se execută cu aprobarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării
şi se realizează potrivit metodologiei elaborate de Serviciul Român de
Informaţii, aprobată prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a
Ţării.
(3) Intervenţia
antiteroristă, în situaţia iminenţei producerii unui atac terorist, se
realizează în condiţiile metodologiei aprobate de conducerea Serviciului Român
de Informaţii.
(4) La solicitarea
Serviciului Român de Informaţii, în funcţie de amploarea şi de natura acţiunii
teroriste, pot fi angrenate, în condiţiile legii, forţe cu misiuni specifice
din Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Apărării Naţionale şi
Serviciul de Protecţie şi Pază, precum şi din alte structuri din sistemul
securităţii şi apărării naţionale.
Art. 13. − (1) Pentru
îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la art. 10 şi 11, autorităţile şi
instituţiile publice componente ale SNPCT desemnează reprezentanţi, la nivelul
de secretari de stat sau de subsecretari de stat, care se întrunesc în şedinţă
plenară, cel puţin o dată pe an, la care participă şi prim-adjunctul
procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
(2) Autorităţile şi
instituţiile publice componente ale SNPCT desemnează experţi permanenţi, care
constituie un grup de lucru ce se întruneşte o dată la 6 luni sau ori de câte
ori este nevoie.
(3) Cu ocazia
întrunirilor prevăzute la alin. (2), grupul de lucru evaluează modul de
îndeplinire a prevederilor Protocolului general de organizare şi funcţionare a
SNPCT şi prezintă Consiliului Suprem de Apărare a Ţării rapoarte în
consecinţă.
Art. 14. − (1) CCOA
este structura organizatorico-funcţională ce asigură continuitatea şi coerenţa
funcţionării sistemului de legătură ce articulează componentele SNPCT.
(2) Autorităţile şi
instituţiile publice din componenţa SNPCT vor desemna câte un reprezentant
permanent la CCOA, în vederea asigurării schimbului de date şi
informaţii.
(3) Structura şi
efectivele CCOA se aprobă prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a
Ţării.
(4) În termen de 60 de
zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Serviciul Român de Informaţii
va supune aprobării Consiliului Suprem de Apărare a Ţării Regulamentul de
organizare şi funcţionare a CCOA.
Art. 15. − Autorităţile
şi instituţiile publice cu responsabilităţi în SNPCT asigură accesul
reprezentanţilor CCOA în sediile lor şi în obiectivele speciale din componenţa
acestora, pentru verificarea informaţiilor şi/sau desfăşurarea activităţilor
specifice de prevenire şi combatere a terorismului.
Art. 16. − Sunt
exceptate de la prevederile art. 15 Serviciul Român de Informaţii,
Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor,
Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază şi Serviciul de
Telecomunicaţii Speciale.
Art. 17. − CCOA
are următoarele atribuţii:
a) coordonează
activităţile desfăşurate în cadrul SNPCT, prin reprezentanţi desemnaţi de
autorităţile şi instituţiile publice din componenţa SNPCT;
b) asigură operativ
schimbul de date şi informaţii între autorităţile şi instituţiile publice
componente ale SNPCT privind activităţile cu caracter terorist;
c) integrează datele şi
informaţiile obţinute, în scopul stabilirii şi întreprinderii măsurilor care se
impun;
d) monitorizează
activităţile teroriste şi informează operativ autorităţile şi instituţiile
publice abilitate din cadrul SNPCT;
e) în situaţii de criză
teroristă asigură suportul logistic şi operaţional pentru funcţionarea
operativă a Centrului Naţional de Acţiune Antiteroristă, care este integrat
funcţional în mecanismul general de gestionare a crizelor şi organizat conform
legii;
f) transmite
autorităţilor şi instituţiilor publice competente din cadrul SNPCT datele şi
informaţiile care fac obiectul întreprinderii de măsuri, conform atribuţiilor
legale.
Art. 18. − În
structura organizatorică a autorităţilor şi instituţiilor publice componente
ale SNPCT se înfiinţează compartimente speciale, cu funcţionare permanentă, şi
se desemnează persoane care asigură suportul structural şi funcţional pentru
desfăşurarea coerentă a activităţilor de cooperare, precum şi legătura continuă
cu CCOA.
Art. 19. − (1) Sarcina
privind actualizarea periodică a prevederilor Protocolului general de
organizare şi funcţionare a SNPCT revine membrilor SNPCT, în funcţie de
modificările înregistrate în domeniu, precum şi Serviciului Român de
Informaţii, în calitate de coordonator tehnic.
(2) Orice modificare a
Protocolului general de organizare şi funcţionare a SNPCT va fi supusă
aprobării Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.
SECŢIUNEA
a 2-a
Măsuri privind
desfăşurarea unor activităţi în scopul culegerii de informaţii
Art. 20. − Ameninţările
la adresa securităţii naţionale a României, prevăzute la art. 3 din Legea
nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României, inclusiv faptele de
terorism prevăzute în prezenta lege, constituie temeiul legal pentru a se
propune procurorului de către organele de stat cu atribuţii în domeniul
securităţii naţionale, în cazuri justificate, să solicite autorizarea
efectuării unor activităţi în scopul culegerii de informaţii, constând
în: interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor, căutarea unor
informaţii, documente sau înscrisuri pentru a căror obţinere este necesar accesul
într-un loc, la un obiect sau deschiderea unui obiect; ridicarea şi repunerea
la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea informaţiilor pe
care acesta le conţine, cât şi înregistrarea, copierea sau obţinerea de extrase
prin orice procedee; instalarea de obiecte, întreţinerea şi ridicarea acestora
din locurile în care au fost depuse.
Art. 21. − (1) Propunerea
se formulează în scris şi trebuie să cuprindă: date sau indicii din care
să rezulte existenţa unei ameninţări la adresa securităţii naţionale, pentru a
cărei descoperire, prevenire sau contracarare se impune emiterea autorizării;
categoriile de activităţi pentru a căror efectuare este necesară autorizarea;
identitatea persoanei ale cărei comunicaţii trebuie interceptate, dacă este
cunoscută, sau a persoanei care deţine informaţiile, documentele ori obiectele
ce trebuie obţinute; descrierea generală, dacă şi când este posibil, a locului
unde urmează a fi efectuate activităţile autorizate; durata de valabilitate a
autorizării.
(2) Propunerea se
înaintează procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie şi este examinată sub aspectul temeiniciei şi legalităţii
de procurori anume desemnaţi de acesta.
(3) Dacă se apreciază
că propunerea este nejustificată, procurorul o respinge prin rezoluţie
motivată, comunicând aceasta de îndată organului care a formulat-o.
(4) Dacă în termen de
24 de ore de la înregistrarea cererii se apreciază că propunerea este
întemeiată şi sunt întrunite toate condiţiile prevăzute de lege, procurorul
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau
înlocuitorul de drept al acestuia solicită în scris preşedintelui Înaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie autorizarea activităţilor propuse.
(5) Solicitarea trebuie
să cuprindă datele menţionate la alin. (1).
(6) Solicitarea este
examinată în camera de consiliu de judecători anume desemnaţi de preşedintele
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care o admit sau o resping motivat, prin
încheiere.
(7) În cazul în care solicitarea
este respinsă, aceasta se restituie procurorului, împreună cu un exemplar al
încheierii.
(8) Dacă apreciază că
solicitarea este justificată, o dată cu încheierea de admitere judecătorul
emite mandat prin care autorizează efectuarea activităţilor propuse.
(9) Mandatul se
înmânează reprezentantului anume desemnat al organului care a propus
autorizarea şi trebuie să cuprindă: categoriile de comunicaţii care pot fi
interceptate, categoriile de informaţii, documente sau obiecte care pot fi
obţinute; datele de identitate ale persoanei ale cărei comunicaţii trebuie
interceptate sau care se află în posesia datelor, informaţiilor ori obiectelor
ce trebuie obţinute, dacă sunt cunoscute; descrierea generală a locului în care
urmează a fi executat mandatul; organul împuternicit cu executarea; durata de
valabilitate a mandatului.
(10) Durata de
valabilitate a mandatului nu poate depăşi 6 luni; în cazuri întemeiate
judecătorii anume desemnaţi de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie pot prelungi, la cerere, durata mandatului, fiecare prelungire
neputând depăşi 3 luni.
(11) În acest caz se va
urma procedura prevăzută la alin. (1)−(9).
(12) Solicitarea,
emiterea şi punerea în aplicare a mandatului se fac cu respectarea prevederilor
Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate.
(13) Organele care au
propus autorizarea activităţilor pentru care s-a emis mandatul sunt obligate să
le întrerupă de îndată atunci când temeiurile care le-au justificat au încetat
şi să îl informeze despre aceasta pe procurorul general al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(14) Aceleaşi organe au
obligaţia să îl informeze în scris pe procurorul general al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie despre rezultatul activităţilor
autorizate prin mandat şi despre măsurile luate, conform legii.
Art. 22. − (1) În
situaţii deosebite care impun înlăturarea unor pericole iminente pentru
securitatea naţională, organele de stat specializate cu atribuţii în domeniu
pot efectua activităţile prevăzute de art. 20, fără autorizarea menţionată
de prezenta lege, urmând ca solicitarea să fie înaintată de îndată ce este
posibil, dar nu mai târziu de 48 de ore.
(2) Dacă judecătorul
apreciază că nu se mai impune continuarea activităţilor prevăzute la
alin. (1), dispune încetarea de îndată a acestora.
CAPITOLUL III
Prevenirea finanţării actelor de terorism
SECŢIUNEA 1
Operaţiuni
financiar-bancare interzise
Art. 23. − (1) Sunt
interzise operaţiunile financiar-bancare între rezidenţi şi nerezidenţi, precum
şi între nerezidenţi, constând în operaţiuni de cont curent sau de cont de
capital, inclusiv operaţiunile de schimb valutar, astfel cum sunt definite prin
reglementările valutare emise de Banca Naţională a României, efectuate pentru
sau în contul persoanelor fizice ori juridice prevăzute în anexa la Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 159/2001 pentru prevenirea şi combaterea
utilizării sistemului financiar-bancar în scopul finanţării de acte de
terorism, aprobată prin Legea nr. 466/2002.
(2) Activele
persoanelor cuprinse în anexa prevăzută la alin. (1) sunt blocate,
fiind interzis orice transfer, prin orice modalitate, inclusiv bancară.
Art. 24. − (1) Anexa
prevăzută la art. 23 alin. (1) se completează şi se actualizează
periodic prin hotărâre a Guvernului, în baza informaţiilor primite de la
Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
(2) Completarea şi
actualizarea anexei prevăzute la art. 23 alin. (1) se fac, în
măsura posibilului, cu date de identificare a persoanelor fizice şi juridice,
precum naţionalitatea, cetăţenia, data şi locul naşterii, în cazul persoanelor
fizice, şi sediul, naţionalitatea şi numărul de înregistrare, în cazul
persoanelor juridice.
(3) Datele de
identificare se solicită Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor
Unite de către Ministerul Afacerilor Externe, la cererea Ministerului
Finanţelor Publice.
Art. 25. − Personalul
instituţiilor financiar-bancare are obligaţia de a refuza efectuarea
operaţiunilor prevăzute la art. 23 alin. (1) şi de a sesiza de
îndată Parchetul de pe lângă Curtea de Apel.
SECŢIUNEA
a 2-a
Operaţiuni
financiar-bancare supuse autorizării
Art. 26. − (1) Autorităţile
şi instituţiile publice cu responsabilităţi în SNPCT, precum şi Oficiul
Naţional al Registrului Comerţului, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor colaborează pentru întocmirea şi
actualizarea listelor cuprinzând persoanele fizice şi juridice suspecte de
săvârşirea sau finanţarea actelor de terorism, altele decât cele menţionate în
anexa prevăzută la art. 23 alin. (1), care se transmit CCOA.
(2) Listele cuprind şi
datele de identificare prevăzute la art. 24 alin. (2).
(3) În cazul în care
listele nu cuprind datele de identificare, CCOA solicită efectuarea
verificărilor care se impun pentru obţinerea informaţiilor necesare, potrivit
competenţelor ce revin fiecărei instituţii.
Art. 27. − Listele
rezultate sunt transmise de CCOA Ministerului Finanţelor Publice, care
întocmeşte o listă unică pe baza listelor prevăzute la art. 26
alin. (1), pe care o supune spre aprobare Guvernului.
Art. 28. − Operaţiunile
financiar-bancare prevăzute la art. 23 alin. (1), dacă sunt efectuate
pentru sau în contul persoanelor înscrise în lista prevăzută la art. 27,
sunt supuse autorizării prealabile a Băncii Naţionale a României, a Comisiei
Naţionale a Valorilor Mobiliare şi a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,
după caz.
Art. 29. − (1) Personalul
instituţiilor financiar-bancare are obligaţia de a sesiza conducerea instituţiei
din care face parte cu privire la solicitarea de a efectua operaţiunea
financiar-bancară supusă autorizării.
(2) Instituţiile
financiar-bancare din România prezintă de îndată Băncii Naţionale a României,
Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare sau Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor documentaţia privind operaţiunea financiar-bancar ă supusă
autorizării.
Art. 30. − (1) Banca
Naţională a României, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare sau Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor, în termen de 5 zile de la prezentarea
documentaţiei, emite autorizarea operaţiunii prevăzute la art. 28 sau,
după caz, refuză emiterea autorizării şi sesizează Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel, precum şi Serviciul Român de Informaţii.
(2) Banca Naţională a
României, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor emit, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a
prezentei legi, reglementări privind documentaţia necesară operaţiunilor
financiar-bancare supuse autorizării.
Art. 31. − Banca
Naţională a României, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor controlează modul de ducere la îndeplinire de către
instituţiile supravegheate a dispoziţiilor prezentei legi şi aplică sancţiunile
legale prevăzute în competenţa acestora.
CAPITOLUL IV
Infracţiuni şi contravenţii
Art. 32. − (1) Constituie
acte de terorism următoarele infracţiuni săvârşite în condiţiile prevederilor
art. 2:
a) infracţiunile de
omor, omor calificat şi omor deosebit de grav, prevăzute în
art. 174−176 din Codul penal, vătămarea corporală şi vătămarea
corporală gravă, prevăzute în art. 181 şi 182 din Codul penal, precum şi
lipsirea de libertate în mod ilegal, prevăzută în art. 189 din Codul
penal;
b) infracţiunile prevăzute
în art. 106−109 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/1997 privind
Codul aerian, republicată;
c) infracţiunile de
distrugere, prevăzute în art. 217 şi 218 din Codul penal;
d) infracţiunile de
nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, de nerespectare a regimului
materialelor nucleare şi al altor materii radioactive, precum şi de
nerespectare a regimului materiilor explozive, prevăzute în art. 279, 2791 şi 280 din Codul penal;
e) producerea,
dobândirea, deţinerea, transportul, furnizarea sau transferarea către alte
persoane, direct ori indirect, de arme chimice sau biologice, precum şi
cercetarea în domeniu sau dezvoltarea de asemenea arme;
f) introducerea sau
răspândirea în atmosferă, pe sol, în subsol ori în apă de produse, substanţe,
materiale, microorganisme sau toxine de natură să pună în pericol sănătatea
oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurător;
g) ameninţarea cu
săvârşirea faptelor prevăzute la lit. a)−f).
(2) Actele de terorism
prevăzute la alin. (1) se pedepsesc astfel:
a) în cazul
infracţiunilor prevăzute la lit. a)−d), maximul pedepsei cu
închisoarea prevăzute de lege se majorează cu 5 ani, fără a se putea depăşi
maximul general al pedepsei închisorii, şi se aplică pedeapsa interzicerii unor
drepturi;
b) în cazul
infracţiunilor prevăzute la lit. e) şi f), pedeapsa este închisoarea
de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar în cazul infracţiunii
prevăzute la lit. g), pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi
interzicerea unor drepturi.
(3) În cazul
infracţiunilor de distrugere prevăzute la art. 217 din Codul penal,
săvârşite în condiţiile alin. (1), nu se poate aplica pedeapsa
amenzii.
(4) Tentativa se
pedepseşte.
(5) Se consideră
tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum
şi luarea de măsuri în vederea săvârşirii infracţiunilor prevăzute la
alin. (1).
Art. 33. − (1) Sunt
asimilate actelor de terorism următoarele fapte:
a) procurarea,
deţinerea, confecţionarea, fabricarea sau furnizarea ori, după caz, producerea
de mijloace distructive, substanţe toxice, materiale, microorganisme sau alte
substanţe ori mijloace vătămătoare, de natură să pună în pericol sănătatea
oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurător, în scop terorist;
b) recrutarea,
instruirea sau pregătirea entităţilor teroriste în vederea folosirii armelor de
foc, muniţiilor, explozivilor, armelor chimice, biologice, bacteriologice sau
nucleare, precum şi în scopul facilitării ori comiterii de acte de terorism;
c) înlesnirea
intrării/ieşirii în/din ţară, găzduirea ori facilitarea accesului în zona
obiectivelor vizate al persoanei despre care se cunoaşte că a
sprijinit/săvârşit sau urmează să sprijine/săvârşească un act terorist;
d) culegerea şi
deţinerea, în scopul transmiterii, ori punerea la dispoziţie de date şi
informaţii despre obiective vizate de terorişti, fără drept;
e) promovarea unor
idei, concepţii sau atitudini în scopul susţinerii cauzei şi/sau a activităţii
entităţii teroriste;
f) spălarea de bani,
bancruta frauduloasă, actele de corupţie, şantajul, traficul de persoane,
traficul ilicit de droguri şi precursori, contrabanda, traficul cu autoturisme
furate, falsificarea de monedă sau de alte valori, precum şi orice alte
infracţiuni având ca finalitate realizarea unui profit în folosul entităţii teroriste;
g) orice alte fapte
comise cu intenţia de a sprijini, înlesni, ascunde sau de a determina
săvârşirea actelor de terorism.
(2) Faptele prevăzute
la alin. (1) se pedepsesc astfel:
a) cu închisoare de la
10 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, cele prevăzute la
lit. a) şi b);
b) cu închisoare de la
5 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, cele prevăzute la lit. c),
d) şi e);
c) cu închisoare de la
1 an la 5 ani şi interzicerea unor drepturi, cele prevăzute la
lit. g).
(3) În cazul infracţiunilor
prevăzute la alin. (1) lit. f), maximul pedepsei prevăzute de
legislaţia în vigoare se majorează cu 3 ani, fără a se putea depăşi maximul
general al pedepsei închisorii.
Art. 34. − (1) Constituie
acte de terorism şi fapta persoanei, săvârşită în condiţiile art. 2, de
a:
a) pune stăpânire pe o
navă ori pe o platformă fixă sau de a exercita controlul asupra acestora prin
violenţă ori ameninţare cu violenţă;
b) comite un act de
violenţă împotriva unei persoane aflate la bordul unei nave ori al unei platforme
fixe, dacă acest act este de natură să compromită siguranţa navei ori a
platformei fixe;
c) distruge o platformă
fixă ori o navă sau de a cauza daune platformei fixe ori încărcăturii unei
nave, de natură să compromită siguranţa platformei ori a navigaţiei navei;
d) plasa sau face să se
plaseze pe o navă ori pe o platformă fixă, prin orice mijloc, un dispozitiv ori
o substanţă aptă să le distrugă sau care să cauzeze platformei, navei ori
încărcăturii sale daune ce compromit sau sunt de natură să compromită siguranţa
platformei sau a navigaţiei navei;
e) distruge sau avaria
în mod grav o platformă fixă ori instalaţii sau servicii de navigaţie ori a le
produce grave perturbaţii în funcţionare, dacă unul dintre aceste acte este de
natură să compromită siguranţa platformei fixe sau a navigaţiei unei nave;
f) comunica o
informaţie cunoscând că este falsă şi, prin aceasta, de a compromite siguranţa
navigaţiei unei nave;
g) răni sau ucide orice
persoană, când aceste fapte prezintă o legătură de conexitate cu una dintre
infracţiunile prevăzute la lit. a)−f).
(2) Faptele prevăzute
la alin. (1) se pedepsesc astfel:
a) în cazul
infracţiunilor prevăzute la lit. a)−e) şi g), cu închisoare de
la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi;
b) în cazul infracţiunii
prevăzute la lit. f), cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea
unor drepturi.
(3) Tentativa se
pedepseşte.
(4) Se consideră
tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum
şi luarea de măsuri în vederea săvârşirii infracţiunilor prevăzute la
alin. (1).
Art. 35. − (1) Fapta
persoanei de a conduce o entitate teroristă se pedepseşte cu detenţiunea pe
viaţă sau cu detenţiunea severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor
drepturi.
(2) Fapta de a se asocia
sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii de acte de
terorism ori aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unei astfel de
asocieri se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 15 ani, fără a se putea depăşi
maximul pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea ce intră în scopul
asocierii.
Art. 36. − (1) Punerea
la dispoziţia unei entităţi teroriste a unor bunuri mobile sau imobile,
cunoscând că acestea sunt folosite pentru sprijinirea sau săvârşirea actelor de
terorism, precum şi realizarea ori colectarea de fonduri, direct sau indirect,
ori efectuarea de orice operaţiuni financiar-bancare, în vederea finanţării
actelor de terorism, se sancţionează cu închisoare de la 15 la 20 de ani şi
interzicerea unor drepturi.
(2) Bunurile mobile sau
imobile puse la dispoziţia entităţii teroriste, precum şi fondurile realizate
sau colectate în scopul finanţării actelor de terorism se confiscă, iar dacă
acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în
bani.
Art. 37. − (1) Ameninţarea
unei persoane sau a unei colectivităţi, prin orice mijloace, cu răspândirea ori
folosirea de produse, substanţe, materiale, microorganisme sau toxine de natură
să pună în pericol sănătatea oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurător
constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.
(2) Ameninţarea
adresată unui stat, unei organizaţii internaţionale sau unei persoane fizice
ori juridice cu folosirea armelor biologice, a materialelor nucleare, a altor
materiale radioactive sau a materialelor explozive, în scop terorist,
constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani.
(3) Dacă fapta
prevăzută la alin. (2) este condiţionată de îndeplinirea sau
neîndeplinirea unui act sau când prin ameninţare, sub orice formă, se pretinde
a se da ori a se preda asemenea materiale, pedeapsa este închisoarea de la 5 la
15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 38. − Alarmarea,
fără un motiv întemeiat, a unei persoane sau a publicului, a organelor
specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menţinere
a ordinii publice, prin corespondenţă, telefon sau orice alte mijloace de
transmitere la distanţă, cu privire la răspândirea sau folosirea de produse,
substanţe, materiale, microorganisme ori toxine de natură să pună în pericol
sănătatea oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurător se pedepseşte cu
închisoare de la 1 an la 3 ani.
Art. 39. − Constituie
infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea
unor drepturi fapta persoanei care administrează, cu ştiinţă, bunuri care
aparţin unor entităţi teroriste, în nume propriu, prin tăinuire sau prin
transfer către alte persoane, ori care sprijină, în orice mod, astfel de
fapte.
Art. 40. − (1) Competenţa
de judecată în primă instanţă a infracţiunilor de terorism aparţine curţii de
apel.
(2) Procedura de
urmărire penală şi de judecată este cea prevăzută de lege pentru infracţiunile
flagrante.
Art. 41. − Operatorii
sau furnizorii de servicii poştale, precum şi cei de reţele de comunicaţii
electronice au obligaţia de a transmite de îndată procurorului, la solicitarea
scrisă a acestuia, informaţiile necesare identificării persoanelor suspecte de
pregătirea sau de săvârşirea actelor de terorism.
Art. 42. − (1) Constituie
contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000
lei următoarele fapte:
a) nerespectarea
obligaţiilor prevăzute la art. 25 şi 29 de către personalul instituţiilor
financiar-bancare;
b) nerespectarea
obligaţiilor prevăzute la art. 30 alin. (1) de către Banca
Naţională a României, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare sau Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor;
c) nerespectarea
obligaţiei prevăzute la art. 41 de către operatorii sau furnizorii de
servicii poştale, respectiv de către cei de reţele de comunicaţii
electronice.
(2) Sancţiunile
contravenţionale pot fi aplicate şi persoanelor juridice.
(3) Constatarea
contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) se
fac de către personalul împuternicit în acest scop de Banca Naţională a
României, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor, precum şi de Ministerul Administraţiei şi Internelor, după
caz.
Art. 43. − Dispoziţiile
reglementărilor generale referitoare la regimul juridic al contravenţiilor se
aplică în mod corespunzător.
Art. 44. − (1) Împotriva
cetăţenilor străini sau apatrizilor despre care există date sau indicii
temeinice că intenţionează să desfăşoare acte de terorism ori de favorizare a
terorismului se dispune măsura de declarare ca persoană indezirabilă pentru
România sau de întrerupere a dreptului de şedere în ţară, dacă împotriva
acestora nu s-a dispus măsura nepermiterii ieşirii din ţară, potrivit legii
privind regimul străinilor în România.
(2) Prevederile
alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi solicitanţilor de azil,
refugiaţilor şi victimelor conflictelor armate ale căror statut şi regim sunt
reglementate prin legi speciale.
CAPITOLUL V
Dispoziţii finale
Art. 45. − Fondurile
financiare necesare CCOA se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul
Serviciului Român de Informaţii, iar pentru compartimentele cu atribuţii în
prevenirea şi combaterea terorismului din cadrul autorităţilor şi instituţiilor
publice componente ale SNPCT, se asigură prin bugetele autorităţilor şi
instituţiilor publice respective.
Art. 46. − Pe
data intrării în vigoare a prezentei legi, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 141/2001 pentru sancţionarea unor acte de terorism şi a unor fapte de
încălcare a ordinii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 691 din 31 octombrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea
nr. 472/2002, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 159/2001 pentru
prevenirea şi combaterea utilizării sistemului financiar-bancar în scopul
finanţării de acte de terorism, cu excepţia anexei la aceasta, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 802 din 14 decembrie 2001,
aprobată prin Legea nr. 466/2002, precum şi orice alte dispoziţii contrare
prezentei legi se abrogă.
Art. 47. − (1) La
intrarea în vigoare a Legii nr. 301/2004 − Codul penal,
art. 37 şi 38 din prezenta lege se abrogă.
(2) La aceeaşi dată,
art. 32, art. 35 alin. (2) şi art. 36 se modifică şi
vor avea următorul cuprins:
− Art. 32: „Constituie
acte de terorism următoarele infracţiuni săvârşite în condiţiile prevederilor
art. 2:
a) producerea,
dobândirea, deţinerea, transportul, furnizarea sau transferarea către alte
persoane, fără drept, direct ori indirect, de arme chimice sau biologice,
precum şi cercetarea în domeniu sau dezvoltarea de asemenea arme, fără drept,
se pedepsesc cu detenţiune severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor
drepturi;
b) preluarea fără drept
a unei aeronave, prin orice mijloace, precum şi exercitarea fără drept a
controlului asupra acesteia se pedepsesc cu detenţiune severă de la 15 la 30 de
ani şi interzicerea unor drepturi;
c) ameninţarea cu
săvârşirea faptelor prevăzute la lit. b), precum şi a faptelor prevăzute
în art. 295 alin. 1 lit. a)−e) din Codul penal se
pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor
drepturi.”
− Art. 35
alin. (2): „Fapta de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul
săvârşirii de acte de terorism ori aderarea la sau sprijinirea, sub orice
formă, a unei astfel de asocieri se pedepseşte cu închisoare strictă de la 10
la 15 ani, fără a se putea depăşi maximul pedepsei prevăzute de lege pentru
infracţiunea ce intră în scopul asocierii.”
− Art. 36: „(1) Punerea
la dispoziţia unei entităţi teroriste a unor bunuri mobile sau imobile ori
efectuarea de orice operaţiuni financiar-bancare, în vederea finanţării actelor
de terorism, se sancţionează cu detenţiune severă de la 15 la 20 de ani şi
interzicerea unor drepturi.
(2) Bunurile mobile sau
imobile puse la dispoziţia entităţii teroriste în scopul finanţării actelor de
terorism se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat
la plata echivalentului lor în bani.”
Această lege a fost
adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi
ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României,
republicată.
|
PREŞEDINTELE
CAMEREI DEPUTAŢILOR VALER DORNEANU |
PREŞEDINTELE
SENATULUI NICOLAE VĂCĂROIU |
Bucureşti, 25 noiembrie
2004.
Nr. 535.