Legea nr. 51/2006 – Republicare *)

M. Of. nr. 121 din 5 martie 2013

 

LEGEA

serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. ‒ (1) Prezenta lege stabileşte cadrul juridic şi instituţional unitar, obiectivele, competenţele, atribuţiile şi instrumentele specifice necesare înfiinţării, organizării, gestionării, finanţării, exploatării, monitorizării şi controlului furnizării/prestării reglementate a serviciilor comunitare de utilităţi publice.

(2) În înţelesul prezentei legi, serviciile comunitare de utilităţi publice, denumite în continuare servicii de utilităţi publice, sunt definite ca totalitatea activităţilor reglementate prin prezenta lege şi prin legi speciale, care asigură satisfacerea nevoilor esenţiale de utilitate şi interes public general cu caracter social ale colectivităţilor locale, cu privire la:

a) alimentarea cu apă;

b) canalizarea şi epurarea apelor uzate;

c) colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale;

d) producţia, transportul, distribuţia şi furnizarea de energie termică în sistem centralizat;

e) salubrizarea localităţilor;

f) iluminatul public;

g) administrarea domeniului public şi privat al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi altele asemenea;

h) transportul public local.

(3) Prevederile prezentei legi se aplică serviciilor comunitare de utilităţi publice definite la alin. (2), înfiinţate, organizate şi furnizate/prestate la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor, judeţelor, municipiului Bucureşti şi, după caz, în condiţiile legii, la nivelul subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor sau la nivelul asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară, sub conducerea, coordonarea, controlul şi responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice locale, dacă prin legi speciale nu s-a stabilit altfel.

(4) Serviciile de utilităţi publice fac parte din sfera serviciilor publice de interes general şi au următoarele particularităţi:

a) au caracter economico-social;

b) răspund unor cerinţe şi necesităţi de interes şi utilitate publică;

c) au caracter tehnico-edilitar;

d) au caracter permanent şi regim de funcţionare continuu;

e) regimul de funcţionare poate avea caracteristici de monopol;

f) presupun existenţa unei infrastructuri tehnico-edilitare adecvate;

g) aria de acoperire are dimensiuni locale comunale, orăşeneşti, municipale sau judeţene;

h) sunt înfiinţate, organizate şi coordonate de autorităţile administraţiei publice locale;

i) sunt organizate pe principii economice şi de eficienţă;

j) pot fi furnizate/prestate de către operatorii titulari de licenţă care sunt organizaţi şi funcţionează fie în baza reglementărilor de drept public, fie în baza reglementărilor de drept privat;

k) sunt furnizate/prestate pe baza principiului „beneficiarul plăteşte";

l) recuperarea costurilor de exploatare ori de investiţie se face prin preţuri şi tarife reglementate sau taxe speciale.

Art. 2. ‒ În înţelesul prezentei legi, termenii şi noţiunile de mai jos se definesc după cum urmează:

a) asociaţie de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice ‒ asociaţia de dezvoltare intercomunitară definită potrivit prevederilor Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, având ca obiectiv Înfiinţarea, organizarea, reglementarea, finanţarea, exploatarea, monitorizarea şi gestionarea în comun a serviciilor de utilităţi publice furnizate/prestate pe raza de competenţă a unităţilor administrativ-teritoriale membre, precum şi realizarea în comun a unor proiecte de investiţii publice de interes zonal ori regional destinate înfiinţării, modernizării şi/sau dezvoltării, după caz, a sistemelor de utilităţi publice aferente acestor servicii;

b) autorităţi de reglementare competente ‒ Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, denumită în continuare A.N.R.S.C., Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, denumită în continuare A.N.R.E., Autoritatea Rutieră Română, denumită în continuare A.R.R., sau autorităţile administraţiei publice locale, după caz;

c) autorizaţie ‒ act tehnic şi juridic emis de autoritatea de reglementare competentă, prin care se acordă unei persoane juridice permisiunea de a monta, a pune în funcţiune, a modifica, a repara şi a exploata sisteme de repartizare a costurilor;

d) avizare preţuri şi tarife ‒ activitatea de analiză şi verificare a preţurilor şi tarifelor, desfăşurată de autorităţile de reglementare competente, cu respectarea procedurilor de stabilire, ajustare sau modificare a preţurilor şi tarifelor, concretizată prin emiterea unui aviz de specialitate;

e) delegarea gestiunii unui serviciu de utilităţi publice ‒ acţiunea prin care o unitate administrativ-teritorială atribuie unuia sau mai multor operatori titulari de licenţă, în condiţiile prezentei legi, furnizarea/prestarea unui serviciu ori a unei activităţi din sfera serviciilor de utilităţi publice a cărui/cărei răspundere o are. Delegarea gestiunii unui serviciu/unei activităţi de utilităţi publice implică operarea propriu-zisă a serviciului/activităţii, concesionarea sistemului de utilităţi publice aferent serviciului/activităţii delegat/delegate, precum şi dreptul şi obligaţia operatorului de a administra şi exploata sistemul de utilităţi publice respectiv. Delegarea gestiunii poate fi efectuată şi de asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, în numele şi pe seama unităţilor administrativ-teritoriale membre, în baza unui mandat special acordat de acestea;

f) licenţă ‒ actul tehnic şi juridic emis de autoritatea de reglementare competentă, prin care se recunosc calitatea de operator de servicii de utilităţi publice într-un domeniu reglementat, precum şi capacitatea şi dreptul de a furniza/presta un serviciu de utilităţi publice;

g) operator ‒ persoană juridică de drept public sau de drept privat înregistrată în România, într-un stat membru al Uniunii Europene ori în alt stat, care are competenţa şi capacitatea, recunoscute prin licenţa emisă de autoritatea naţională de reglementare competentă din România, de a furniza/presta, în condiţiile reglementărilor în vigoare, un serviciu sau o activitate din sfera serviciilor de utilităţi publice şi care asigură nemijlocit gestiunea serviciului/activităţii, precum şi administrarea, funcţionarea şi exploatarea sistemului de utilităţi publice aferent acestuia/acesteia;

h) operator regional ‒ operatorul societate reglementată de Legea nr. 31/1990 privind societăţile, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu capital social integral al unora sau al tuturor unităţilor administrativ-teritoriale membre ale unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice. Operatorul regional asigură furnizarea/prestarea serviciului/activităţii de utilităţi publice pe raza de competenţă a unităţilor administrativ-teritoriale asociate, administrarea, funcţionarea şi exploatarea sistemelor de utilităţi publice aferente acestora, precum şi implementarea programelor de investiţii publice de interes zonal ori regional destinate înfiinţării, modernizării şi/sau, după caz, dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestor servicii/activităţi, realizate în comun în cadrul asociaţiei. Operatorul regional se înfiinţează în baza hotărârilor adoptate de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale membre ale unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, inclusiv prin modificarea actelor constitutive ale operatorilor existenţi subordonaţi autorităţilor administraţiei publice locale, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Operatorul regional este asimilat organismelor prestatoare de servicii publice prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, aprobată cu modificări prin Legea nr. 362/2009, cu modificările şi completările ulterioare;

i) utilizatori ‒ persoane fizice sau juridice care beneficiază, directori indirect, individual sau colectiv, de serviciile de utilităţi publice, în condiţiile legii;

j) sistem de utilităţi publice ‒ ansamblul bunurilor mobile şi imobile, dobândite potrivit legii, constând din terenuri, clădiri, construcţii şi instalaţii tehnologice, echipamente şi dotări funcţionale, specific unui serviciu de utilităţi publice, prin ale cărui exploatare şi funcţionare se asigură furnizarea/prestarea serviciului;

k) infrastructură tehnico-edilitară ‒ ansamblul sistemelor de utilităţi publice destinate furnizării/prestării serviciilor de utilităţi publice; infrastructura tehnico-edilitară aparţine domeniului public ori privat al unităţilor administrativ-teritoriale şi este supusă regimului juridic al proprietăţii publice sau private, potrivit legii;

l) domeniu public ‒ totalitatea bunurilor mobile şi imobile dobândite potrivit legii, aflate în proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale, care, potrivit legii ori prin natura lor, sunt de folosinţă sau interes public local ori judeţean, declarate ca atare prin hotărâre a consiliilor locale sau a consiliilor judeţene şi care nu au fost declarate prin lege bunuri de uz ori de interes public naţional;

m) domeniu privat ‒ totalitatea bunurilor mobile şi imobile, altele decât cele prevăzute la lit. l), intrate în proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale prin modalităţile prevăzute de lege;

n) monopol în domeniul serviciilor de utilităţi publice ‒ situaţie de piaţă caracteristică unor servicii de utilităţi publice care, pe o arie teritorială delimitată, pot fi furnizate/prestate numai de un singur operator;

o) stabilirea preţurilor şi tarifelor ‒ procedura de analiză a calculaţiei preţurilor şi tarifelor, elaborată şi aprobată de autorităţile de reglementare competente, prin care se stabilesc structura şi nivelurile preţurilor şi tarifelor, după caz, pentru serviciile de utilităţi publice;

p) ajustarea preţurilor şi tarifelor ‒ procedura de analiză a nivelului preţurilor şi tarifelor existente, elaborată şi aprobată de autorităţile de reglementare competente, prin care se asigură corelarea nivelului preţurilor şi tarifelor stabilite anterior cu evoluţia generală a preţurilor şi tarifelor din economie;

r) modificarea preţurilor şi tarifelor ‒ procedura de analiză a structurii şi nivelului preţurilor şi tarifelor existente, elaborată şi aprobată de autorităţile de reglementare competente, aplicabilă în situaţiile când intervin schimbări în structura costurilor care conduc la recalcularea preţurilor şi tarifelor;

s) activitate din sfera serviciilor de utilităţi publice, denumită în continuare activitate ‒ componentă funcţională distinctă a lanţului tehnologic specific unui serviciu de utilităţi publice.

Art. 3. ‒ (1) Serviciile de utilităţi publice sunt în responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice locale sau, după caz, a asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, mandatate prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale membre. Serviciile de utilităţi publice se înfiinţează, se organizează şi se gestionează cu respectarea prevederilor legale, potrivit hotărârilor adoptate de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale, în funcţie de gradul de urbanizare, de importanţa economico-socială a localităţilor, de mărimea şi de gradul de dezvoltare ale acestora şi în raport cu infrastructura tehnico-edilitară existentă.

(2) În organizarea, funcţionarea şi dezvoltarea serviciilor de utilităţi publice interesul general al comunităţilor locale este prioritar. Prevederile prezentei legi vizează satisfacerea cât mai completă a cerinţelor utilizatorilor, protejarea intereselor acestora, întărirea coeziunii economico-sociale la nivelul comunităţilor locale, precum şi dezvoltarea durabilă a unităţilor administrativ-teritoriale.

(3) Detalierea înfiinţării, organizării, dezvoltării, finanţării, funcţionării şi gestionării fiecărui serviciu de utilităţi publice se face prin legi speciale, prin norme şi reglementări sectoriale adoptate prin hotărâri ale Guvernului şi prin ordine ale autorităţilor de reglementare competente.

(4) Serviciile de utilităţi publice sunt furnizate/prestate prin intermediul unor operatori sau al unor operatori regionali definiţi potrivit art. 2 lit. g), respectiv lit. h). Operatorii pot avea următorul statut:

a) compartimente funcţionale fără personalitate juridică, organizate în structura aparatului de specialitate al primarului sau, după caz, al consiliilor judeţene;

b) servicii publice de interes local sau, după caz, judeţean, fără personalitate juridică, înfiinţate şi organizate prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale respective;

c) servicii publice de interes local sau, după caz, judeţean, cu personalitate juridică, înfiinţate şi organizate prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale respective;

d) societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu capital social integral al unităţilor administrativ-teritoriale respective;

e) societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu capital social privat;

f) societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu capital social mixt.

Art. 4. ‒ (1) Sistemele de utilităţi publice sunt parte componentă a infrastructurii tehnico-edilitare a unităţilor administrativ-teritoriale, sunt bunuri de interes şi folosinţă publică şi aparţin, prin natura lor sau potrivit legii, domeniului public ori privat al unităţilor administrativ-teritoriale, fiind supuse regimului juridic al proprietăţii publice sau private a acestora, după caz.

(2) Dacă amplasarea şi realizarea componentelor sistemelor de utilităţi publice, respectiv dezvoltarea celor existente, impun ocuparea definitivă a unor terenuri sau dezafectarea unor clădiri, altele decât cele aparţinând domeniului public ori privat al unităţilor administrativ-teritoriale, acestea vor fi trecute în proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale prin procedurile prevăzute de lege.

(3) Pentru asigurarea protecţiei şi funcţionării normale a sistemelor de utilităţi publice, precum şi pentru evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor şi mediului, se instituie zone de protecţie şi de siguranţă a acestora, în conformitate cu normele tehnice elaborate de autorităţile competente.

(4) Lucrările de înfiinţare, dezvoltare, reabilitare şi retehnologizare a sistemelor de utilităţi publice, precum şi lucrările de revizii, reparaţii şi remediere a avariilor sunt lucrări de utilitate publică.

Art. 5. ‒ (1) În vederea identificării, înregistrării, descrierii şi reprezentării pe hărţi şi planuri cadastrale, precum şi în documentaţiile de urbanism şi amenajarea teritoriului, sistemele de utilităţi publice se evidenţiază şi se inventariază în cadastrele imobiliar-edilitare organizate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, conform legii.

(2) Operatorii furnizori/prestatori de servicii de utilităţi publice, indiferent de modul de organizare, de forma de proprietate, natura capitalului sau ţara de origine, au dreptul de servitute legală asupra sistemelor de utilităţi publice destinate realizării serviciilor.

Art. 6. ‒ Serviciile de utilităţi publice se organizează şi se administrează cu respectarea prevederilor legale în vigoare privind administraţia publică locală, descentralizarea administrativă şi financiară, dezvoltarea regională, finanţele publice locale şi cu respectarea principiilor:

a) autonomiei locale;

b) descentralizării serviciilor publice;

c) subsidiarităţii şi proporţionalităţii;

d) responsabilităţii şi legalităţii;

e) asocierii intercomunitare;

f) dezvoltării durabile şi corelării cerinţelor cu resursele;

g) protecţiei şi conservării mediului natural şi construit;

h) asigurării igienei şi sănătăţii populaţiei;

i) administrării eficiente a bunurilor din proprietatea publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale;

j) participării şi consultării cetăţenilor;

k) liberului acces la informaţiile privind serviciile publice.

Art. 7. ‒ (1) Serviciile de utilităţi publice sunt supuse regimului juridic al serviciilor publice de interes general, fiindu-le aplicabile obligaţiile de serviciu public definite potrivit următoarelor exigenţe/cerinţe fundamentale, şi anume:

a) universalitate;

b) continuitate din punct de vedere calitativ şi cantitativ, în condiţii contractuale reglementate;

c) adaptabilitate la cerinţele utilizatorilor şi gestiune pe termen lung;

d) accesibilitate egală şi nediscriminatorie la serviciul public, în condiţii contractuale reglementate;

e) transparenţă decizională şi protecţia utilizatorilor.

(2) Organizarea, exploatarea şi gestionarea serviciilor de utilităţi publice trebuie să asigure:

a) satisfacerea cerinţelor cantitative şi calitative ale utilizatorilor, corespunzător prevederilor contractuale;

b) sănătatea populaţiei şi calitatea vieţii;

c) protecţia economică, juridică şi socială a utilizatorilor;

d) funcţionarea optimă, în condiţii de siguranţă a persoanelor şi a serviciului, de rentabilitate şi eficienţă economică a construcţiilor, instalaţiilor, echipamentelor şi dotărilor, corespunzător parametrilor tehnologici proiectaţi şi în conformitate cu caietele de sarcini, cu instrucţiunile de exploatare şi cu regulamentele serviciilor;

e) introducerea unor metode moderne de management;

f) introducerea unor metode moderne de elaborare şi implementare a strategiilor, politicilor, programelor şi/sau proiectelor din sfera serviciilor de utilităţi publice;

g) dezvoltarea durabilă, protejarea şi valorificarea domeniului public şi privat al unităţilor administrativ-teritoriale şi protecţia şi conservarea mediului, în conformitate cu reglementările specifice în vigoare;

h) informarea şi consultarea comunităţilor locale beneficiare ale acestor servicii;

i) respectarea principiilor economiei de piaţă, asigurarea unui mediu concurenţial, restrângerea şi reglementarea ariilor de monopol.

CAPITOLUL II

Autorităţi şi competenţe

SECŢIUNEA 1

Autorităţile administraţiei publice locale

Art. 8. ‒ (1) Autorităţile administraţiei publice locale au competenţă exclusivă, în condiţiile legii, în tot ceea ce priveşte înfiinţarea, organizarea, coordonarea şi funcţionarea serviciilor de utilităţi publice, precum şi în ceea ce priveşte crearea, dezvoltarea, modernizarea, administrarea şi exploatarea bunurilor proprietate publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale aferente sistemelor de utilităţi publice.

(2) Autorităţile administraţiei publice locale au competenţe partajate cu autorităţile administraţiei publice centrale şi cu autorităţile de reglementare competente în ceea ce priveşte reglementarea, monitorizarea şi controlul serviciilor comunitare de utilităţi publice.

(3) În exercitarea competenţelor şi atribuţiilor ce le revin în sfera serviciilor de utilităţi publice, autorităţile administraţiei publice locale adoptă hotărâri în legătură cu:

a) elaborarea şi aprobarea strategiilor proprii privind dezvoltarea serviciilor, a programelor de reabilitare, extindere şi modernizare a sistemelor de utilităţi publice existente, precum şi a programelor de înfiinţare a unor noi sisteme, inclusiv cu consultarea operatorilor;

b) coordonarea proiectării şi execuţiei lucrărilor tehnico-edilitare, în scopul realizării acestora într-o concepţie unitară şi corelată cu programele de dezvoltare economico-socială a localităţilor, de amenajare a teritoriului, urbanism şi mediu;

c) asocierea intercomunitară în scopul înfiinţării, organizării, gestionării şi exploatării în interes comun a unor servicii de utilităţi publice, inclusiv pentru finanţarea şi realizarea obiectivelor de investiţii specifice sistemelor de utilităţi publice;

d) alegerea modalităţii de gestiune a serviciilor de utilităţi publice şi darea în administrare sau, după caz, concesionarea sistemelor de utilităţi publice destinate furnizării/prestării acestora;

e) urmărirea, monitorizarea şi raportarea indicatorilor de performanţă şi aplicarea metodologiei de comparare a acestor indicatori, elaborată de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împreună cu autorităţile de reglementare competente, prin raportare la operatorul cu cele mai bune performanţe din domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice;

f) participarea unităţilor administrativ-teritoriale la constituirea capitalului social al unor societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, având ca obiectiv furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice de interes local, intercomunitar sau judeţean, după caz;

g) contractarea sau garantarea împrumuturilor pentru finanţarea programelor de investiţii în vederea dezvoltării, reabilitării şi modernizării sistemelor existente;

h) garantarea, în condiţiile legii, a împrumuturilor contractate de operatorii serviciilor de utilităţi publice în vederea înfiinţării sau dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor;

i) elaborarea şi aprobarea regulamentelor serviciilor, a caietelor de sarcini, a contractelor de furnizare/prestare a serviciilor şi a altor acte normative locale referitoare la serviciile de utilităţi publice, pe baza regulamentelor-cadru, a caietelor de sarcini-cadru şi a contractelor-cadru de furnizare/prestare ori a altor reglementări-cadru elaborate şi aprobate de autorităţile de reglementare competente;

j) stabilirea, ajustarea, modificarea şi aprobarea preţurilor, tarifelor şi taxelor speciale, cu respectarea normelor metodologice elaborate şi aprobate de autorităţile de reglementare competente;

k) aprobarea stabilirii, ajustării sau modificării preţurilor şi tarifelor pentru serviciile de utilităţi publice, după caz, pe baza avizului de specialitate emis de autorităţile de reglementare competente;

l) restrângerea ariilor în care se manifestă condiţiile de monopol;

m) protecţia şi conservarea mediului natural şi construit.

(4) Împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice locale, adoptate în aplicarea prezentei legi, persoanele fizice sau juridice interesate se pot adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.

Art. 9. ‒ (1) Raporturile juridice dintre autorităţile administraţiei publice locale sau, după caz, dintre asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice şi utilizatori, stabilite pe baza prevederilor prezentei legi, sunt raporturi juridice de natură administrativă, supuse normelor juridice de drept public. Autorităţile administraţiei publice locale au următoarele obligaţii faţă de utilizatorii serviciilor de utilităţi publice:

a) să asigure gestionarea şi administrarea serviciilor de utilităţi publice pe criterii de competitivitate şi eficienţă economică şi managerială, având ca obiectiv atingerea şi respectarea indicatorilor de performanţă a serviciului, stabiliţi prin contractul de delegare a gestiunii, respectiv prin hotărârea de dare în administrare, în cazul gestiunii directe;

b) să elaboreze şi să aprobe strategii proprii în vederea îmbunătăţirii şi dezvoltării serviciilor de utilităţi publice, utilizând principiul planificării strategice multianuale;

c) să promoveze dezvoltarea şi/sau reabilitarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente sectorului serviciilor de utilităţi publice şi programe de protecţie a mediului pentru activităţile şi serviciile poluante;

d) să adopte măsuri în vederea asigurării finanţării infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor;

e) să consulte asociaţiile utilizatorilor în vederea stabilirii politicilor şi strategiilor locale şi a modalităţilor de organizare şi funcţionare a serviciilor;

f) să informeze periodic utilizatorii asupra stării serviciilor de utilităţi publice şi asupra politicilor de dezvoltare a acestora;

g) să medieze şi să soluţioneze conflictele dintre utilizatori şi operatori, la cererea uneia dintre părţi;

h) să monitorizeze şi să controleze modul de respectare a obligaţiilor şi responsabilităţilor asumate de operatori prin contractele de delegare a gestiunii cu privire la respectarea indicatorilor de performanţă şi a nivelurilor serviciilor, ajustarea periodică a tarifelor conform formulelor de ajustare negociate la încheierea contractelor de delegare a gestiunii, respectarea Legii concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, exploatarea eficientă şi în condiţii de siguranţă a sistemelor de utilităţi publice sau a altor bunuri aparţinând patrimoniului public şi/sau privat al unităţilor administrativ-teritoriale, afectate serviciilor, asigurarea protecţiei mediului şi a domeniului public, asigurarea protecţiei utilizatorilor.

(2) Raporturile juridice dintre autorităţile administraţiei publice locale şi operatori, stabilite în baza prevederilor prezentei legi, sunt supuse normelor juridice de drept public sau privat, după caz, în funcţie de forma de gestiune adoptată. În vederea îndeplinirii atribuţiilor prevăzute la alin. (1) autorităţile administraţiei publice locale au, în relaţia cu operatorii serviciilor de utilităţi publice, următoarele drepturi:

a) să stabilească cerinţele şi criteriile de participare şi selecţie a operatorilor la procedurile publice organizate pentru atribuirea contractelor de delegare a gestiunii;

b) să solicite informaţii cu privire la nivelul şi calitatea serviciului furnizat/prestat şi cu privire la modul de întreţinere, exploatare şi administrare a bunurilor din proprietatea publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale, încredinţate pentru realizarea serviciului;

c) să invite operatorul pentru audieri, în vederea concilierii diferendelor apărute în relaţia cu utilizatorii serviciilor;

d) să aprobe stabilirea, ajustarea sau, după caz, modificarea preţurilor şi tarifelor serviciilor de utilităţi publice propuse de operatori, în baza metodologiilor elaborate de autorităţile de reglementare potrivit competenţelor acordate acestora prin legea specială;

e) să monitorizeze şi să exercite controlul cu privire la furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice şi să ia măsurile necesare în cazul în care operatorul nu asigură indicatorii de performanţă şi continuitatea serviciilor pentru care s-a obligat;

f) să sancţioneze operatorul în cazul în care acesta nu operează la nivelul indicatorilor de performanţă şi eficienţă la care s-a obligat şi nu asigură continuitatea serviciilor;

g) să refuze, în condiţii justificate, aprobarea stabilirii, ajustării sau modificării preţurilor şi tarifelor propuse de operator, iar pentru serviciile care funcţionează în condiţii de monopol, să solicite avizul autorităţilor de reglementare competente.

(3) Autorităţile administraţiei publice locale au dreptul să rezilieze unilateral contractele de delegare a gestiunii serviciilor şi să organizeze o nouă procedură pentru delegarea gestiunii acestora dacă, constată şi dovedesc nerespectarea repetată de către operatori a obligaţiilor contractuale şi dacă operatorii nu adoptă programe de măsuri care să respecte condiţiile contractuale şi să asigure atingerea, într-un interval de timp prestabilit, a parametrilor de calitate asumaţi.

(4) Autorităţile administraţiei publice locale au următoarele obligaţii faţă de operatorii furnizori/prestatori ai serviciilor de utilităţi publice:

a) să asigure un tratament egal pentru toţi operatorii, indiferent de forma de proprietate, de ţara de origine, de organizarea acestora şi de modul de gestiune adoptat;

b) să asigure un mediu de afaceri concurenţial, transparent şi loial;

c) să respecte angajamentele asumate faţă de operator prin hotărârea de dare în administrare a serviciului, respectiv prin clauzele contractuale stabilite prin contractul de delegare a gestiunii serviciului;

d) să asigure resursele necesare finanţării infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor, corespunzător clauzelor contractuale;

e) să păstreze, în condiţiile legii, confidenţialitatea datelor şi informaţiilor economico-financiare privind activitatea operatorilor, altele decât cele de interes public.

SECŢIUNEA 2

Asociaţiile de dezvoltare intercomunitară

Art. 10. ‒ (1) Două sau mai multe unităţi administrativ-teritoriale, în limitele competenţelor autorităţilor lor deliberative şi executive, pot să coopereze şi să se asocieze, în condiţiile legii, în scopul constituirii unor asociaţii de dezvoltare intercomunitară având ca obiect furnizarea/prestarea în comun a serviciilor comunitare de utilităţi publice şi înfiinţarea, modernizarea şi/sau dezvoltarea, după caz, a sistemelor de utilităţi publice aferente.

(2) Asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice sunt structuri de cooperare cu personalitate juridică de drept privat şi statut de utilitate publică recunoscut prin efectul legii, destinate exercitării şi realizării în comun a competenţelor autorităţilor administraţiei publice locale referitoare la furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice, stabilite în sarcina acestora potrivit dispoziţiilor prezentei legi, ale Legii nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii-cadru a descentralizării nr. 195/2006.

(3) Asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice se constituie şi dobândesc personalitate juridică potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare. Prin derogare de la prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice nu pot fuziona, nu se pot diviza şi nu pot constitui filiale sau sucursale ca structuri teritoriale. Prin derogare de la prevederile art. 13 din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, organele asociaţiei sunt adunarea generală, consiliul director şi comisia de cenzori. Adunarea generală adoptă hotărâri în conformitate cu statutul asociaţiei. Hotărârile adunării generale sunt asimilate actelor administrative şi intră sub incidenţa prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) Unităţile administrativ-teritoriale pot mandata, în condiţiile legii, asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, prin hotărâri ale autorităţilor lor deliberative, să exercite, pe seama şi în numele lor, dreptul de a delega gestiunea serviciilor de utilităţi publice transferate în responsabilitatea asociaţiilor, inclusiv dreptul de a concesiona sistemele de utilităţi publice aferente serviciilor de utilităţi publice transferate. În acest scop, hotărârile autorităţilor administraţiei publice locale privind mandatarea şi actele juridice de constituire a oricărei asociaţii trebuie să conţină prevederi detaliate şi complete privind condiţiile de exercitare de către aceasta a mandatului special încredinţat.

(5) Unităţile administrativ-teritoriale pot mandata asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, în condiţiile stabilite prin actul constitutiv şi statutul asociaţiei, să exercite, în numele şi pe seama lor, atribuţiile, drepturile şi obligaţiile prevăzute la art. 8 alin. (3), la art. 9 şi la art. 32, cu excepţia celor prevăzute la art. 8 alin. (3) lit. c), d), f), g) şi h), la art. 9 alin. (1) lit. d), respectiv alin. (4) lit. d) şi la art. 32 alin. (4). Exercitarea atribuţiilor, drepturilor şi obligaţiilor prevăzute la art. 8 alin. (3) lit. a), i), j) şi k), la art. 9 alin. (1) lit. b), la art. 9 alin. (2) lit. a), d) şi g), la art. 9 alin. (3) şi la art. 32 alin. (2) şi (3) este condiţionată de primirea în prealabil a unui mandat special din partea autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale membre ale asociaţiei.

(6) Sistemele de utilităţi publice sau părţile componente ale acestora, realizate în comun prin programe de investiţii noi realizate în cadrul asociaţiei de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, aparţin proprietăţii publice a unităţilor administrativ-teritoriale membre şi se înregistrează în patrimoniul acestora conform prevederilor Legii nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare, pe baza următoarelor criterii:

a) bunurile situate exclusiv pe raza unei singure unităţi administrativ-teritoriale, pe care o şi deservesc, aparţin domeniului public al acesteia;

b) bunurile situate pe raza mai multor unităţi administrativ-teritoriale şi/sau care deservesc mai multe unităţi administrativ-teritoriale aparţin domeniului public al judeţului, dacă toate unităţile administrativ-teritoriale implicate sunt situate în acelaşi judeţ şi judeţul este membru al asociaţiei;

c) pentru bunurile situate pe raza mai multor unităţi administrativ-teritoriale şi/sau care deservesc mai multe unităţi administrativ-teritoriale, apartenenţa acestora se stabileşte de către adunarea generală a asociaţiei şi este prevăzută în contractul de delegare a gestiunii, dacă aceste unităţi administrativ-teritoriale sunt situate în judeţe diferite sau dacă judeţul nu este membru.

(7) Modalitatea de aplicare a criteriilor prevăzute la alin. (6) se stabileşte prin statutul asociaţiilor şi prin contractul de delegare a gestiunii respective.

(8) Statutul şi actul constitutiv ale asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice se aprobă prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale membre şi se semnează, în numele şi pe seama acestora, de primarii unităţilor administrativ-teritoriale asociate şi/sau, după caz, de preşedinţii consiliilor judeţene.

(9) Modul de organizare şi de funcţionare a asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice se stabileşte prin actul constitutiv şi statutul asociaţiei, pe baza actului constitutiv-cadru şi a statutului-cadru1).

(10) Hotărârile adunărilor generale ale asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ.

SECŢIUNEA 3

Autorităţile administraţiei publice centrale

Art. 11. ‒ (1) Guvernul asigură realizarea politicii generale a statului în domeniul serviciilor de utilităţi publice, în concordanţă cu Programul de guvernare şi cu obiectivele Planului naţional de dezvoltare economico-socială a ţării, prin:

a) aprobarea şi actualizarea Strategiei naţionale privind serviciile comunitare de utilităţi publice;

b) îndrumarea autorităţilor administraţiei publice locale în vederea înfiinţării, organizării, exploatării şi gestionării eficiente a serviciilor de utilităţi publice, respectiv pentru reabilitarea, modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare a localităţilor;

c) acordarea garanţiilor guvernamentale pentru obţinerea creditelor interne şi externe necesare dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare de interes local sau judeţean;

d) acordarea de transferuri de la bugetul de stat pentru dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare de interes local, intercomunitar sau judeţean, cu respectarea principiului subsidiarităţii şi proporţionalităţii.

(2) Guvernul examinează periodic starea serviciilor de utilităţi publice şi stabileşte măsuri pentru dezvoltarea durabilă şi creşterea calităţii acestora, corespunzător cerinţelor utilizatorilor şi nevoilor localităţilor, pe baza unor strategii sectoriale specifice.

(3) Guvernul sprijină autorităţile administraţiei publice locale prin măsuri administrative, legislative şi economico-financiare, în scopul dezvoltării şi îmbunătăţirii cantitative şi calitative a serviciilor de utilităţi publice şi al asigurării funcţionării şi exploatării în condiţii de siguranţă şi eficienţă economică a infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestora.

(4) În exercitarea prerogativelor şi atribuţiilor menţionate la alin. (1), (2) şi (3) Guvernul urmăreşte:

a) armonizarea strategiilor şi politicilor în domeniul serviciilor de utilităţi publice de interes local, intercomunitar sau judeţean cu cele privind dezvoltarea socio-economică, urbanismul şi amenajarea teritoriului, protecţia şi conservarea mediului;

b) descentralizarea serviciilor de utilităţi publice şi consolidarea autonomiei locale cu privire la înfiinţarea, organizarea, gestionarea şi controlul funcţionării acestora;

c) elaborarea strategiilor şi politicilor locale cu privire la serviciile de utilităţi publice şi la implementarea acestora, cu respectarea principiului subsidiarităţii şi proporţionalităţii;

d) implementarea mecanismelor specifice economiei de piaţă în sfera serviciilor de utilităţi publice, prin crearea unui mediu concurenţial, atragerea participării capitalului privat, promovarea formelor de gestiune delegată;

e) întărirea capacităţii decizionale şi manageriale a autorităţilor administraţiei publice locale în exercitarea atribuţiilor acestora privind înfiinţarea, coordonarea şi controlul funcţionării serviciilor de utilităţi publice;

f) promovarea asocierii intercomunitare pentru înfiinţarea şi exploatarea unor sisteme de utilităţi publice;

g) promovarea colaborării, sub diferite forme, dintre autorităţile administraţiei publice locale şi sectorul privat pentru finanţarea înfiinţării, dezvoltării, modernizării şi exploatării unor servicii de utilităţi publice, respectiv a bunurilor specifice infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestora;

h) restrângerea şi reglementarea ariilor unde prevalează condiţiile de monopol caracteristice unor servicii de utilităţi publice.

Art. 12. ‒ Exercitarea funcţiei de analiză, sinteză, decizie, coordonare, monitorizare şi planificare la nivel central pentru domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice este încredinţată Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în calitate de autoritate a administraţiei publice centrale de specialitate, având următoarele atribuţii:

a) elaborează şi promovează Strategia naţională a serviciilor comunitare de utilităţi publice;

b) elaborează şi promovează strategiile sectoriale pe termen mediu şi lung cu privire la dezvoltarea serviciilor de utilităţi publice şi a infrastructurii tehnico-edilitare aferente;

c) iniţiază, elaborează şi promovează proiecte de legi, hotărâri ale Guvernului şi alte acte normative pentru domeniul său de activitate;

d) fundamentează, avizează şi coordonează, la nivel central, stabilirea priorităţilor în alocarea resurselor financiare guvernamentale pentru domeniul serviciilor, în conformitate cu Strategia naţională a serviciilor comunitare de utilităţi publice;

e) monitorizează, centralizează şi evaluează realizarea indicatorilor de performanţă ai serviciilor comunitare de utilităţi publice, conform metodologiei prevăzute la art. 8 alin. (3) lit. e) ;

f) coordonează şi monitorizează implementarea programelor guvernamentale de investiţii în sectorul serviciilor de utilităţi publice, inclusiv a programelor de investiţii realizate prin cofinanţare externă din fonduri ale Uniunii Europene sau împrumuturi de la organismele financiare internaţionale;

g) elaborează politica de restructurare, reorganizare şi privatizare a operatorilor furnizori/prestatori înfiinţaţi de autorităţile administraţiei publice locale, cu consultarea autorităţilor administraţiei publice locale;

h) avizează proiectele de acte normative elaborate de alte autorităţi ale administraţiei publice centrale ce au implicaţii şi consecinţe asupra activităţilor specifice serviciilor de utilităţi publice;

i) iniţiază şi propune măsuri pentru perfecţionarea cadrului legislativ şi instituţional necesar întăririi capacităţii decizionale şi manageriale a autorităţilor administraţiei publice locale cu privire la înfiinţarea, organizarea, coordonarea şi controlul funcţionării serviciilor de utilităţi publice, precum şi în ceea ce priveşte administrarea şi exploatarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente;

j) colaborează cu organizaţii şi autorităţi similare din alte ţări şi reprezintă Guvernul în relaţiile internaţionale pe linia serviciilor de utilităţi publice;

k) colaborează cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale care au atribuţii şi responsabilităţi în domeniul serviciilor de utilităţi publice sau în legătură cu acestea;

l) solicită informaţii ministerelor, altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi persoanelor fizice sau juridice, cu privire la activităţile specifice utilităţilor publice;

m) furnizează informaţii cu privire la activităţile specifice serviciilor de utilităţi publice altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale.

SECŢIUNEA 4

Autorităţi de reglementare

Art. 13. ‒ (1) A.N.R.S.C., A.N.R.E. şi A.R.R. au calitatea de autorităţi de reglementare în sensul prezentei legi, coroborată cu prevederile legilor speciale corespunzătoare fiecărui serviciu de utilităţi publice în parte.

(2) A.N.R.S.C. este autoritatea de reglementare competentă pentru următoarele servicii de utilităţi publice:

a) alimentarea cu apă;

b) canalizarea şi epurarea apelor uzate;

c) colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale;

d)2) producerea, transportul, distribuţia şi furnizarea de energie termică în sistem centralizat, cu excepţia activităţii de producere a energiei termice în cogenerare;

e) salubrizarea localităţilor;

f) iluminatul public;

g) administrarea domeniului public şi privat al unităţilor administrativ-teritoriale;

h) transport public local, conform competenţelor acordate prin legea specială.

(3) A.N.R.S.C., potrivit competenţelor acordate prin prezenta lege, eliberează licenţe, elaborează metodologii şi regulamente-cadru pentru domeniul serviciilor de utilităţi publice din sfera sa de reglementare şi pentru piaţa acestor servicii şi monitorizează modul de respectare şi implementare a legislaţiei aplicabile acestor servicii.

(4)3) Activităţile de producere, transport, distribuţie şi furnizare a energiei termice sunt supuse licenţierii, reglementării şi controlului A.N.R.E. 

(5) A.R.R. este autoritatea de reglementare competentă pentru serviciul de transport public local şi, potrivit competenţelor acordate de prezenta lege şi de legea specială, elaborează metodologii şi regulamente-cadru pentru transportul public de persoane, acordă licenţe de transport şi monitorizează şi controlează respectarea de către operatori a legislaţiei în vigoare privind transporturile rutiere, respectiv a condiţiilor impuse prin licenţele de transport.

Art. 14. ‒ (1) A.N.R.S.C. este instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, care funcţionează pe baza regulamentului propriu de organizare şi funcţionare, aprobat prin hotărâre a Guvernului4).

(2) A.N.R.S.C. îşi desfăşoară activitatea în temeiul următoarelor principii:

a) protejarea intereselor utilizatorilor în raport cu operatorii care acţionează în sfera serviciilor de utilităţi publice;

b) promovarea concurenţei, eficacităţii şi eficienţei economice în sectorul serviciilor de utilităţi publice care funcţionează în condiţii de monopol;

c) promovarea principiilor transparenţei, accesibilităţii, tratamentului nediscriminatoriu şi protecţiei utilizatorilor;

d) promovarea relaţiilor contractuale echilibrate, orientate către rezultat;

e) asigurarea egalităţii de tratament şi de şanse în relaţia autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale cu operatorii serviciilor de utilităţi publice;

f) conservarea resurselor, protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei.

(3) A.N.R.S C. îşi exercită prerogativele de autoritate publică în condiţii de echidistanţă şi echilibru atât faţă de utilizatori şi operatori, cât şi faţă de autorităţile administraţiei publice locale. A.N.R.S.C, îşi exercită competenţele şi atribuţiile conferite prin prezenta lege faţă de toţi operatorii, indiferent de forma de proprietate şi natura capitalului, de organizarea acestora, de ţara de origine şi de modalitatea în care este organizată şi se desfăşoară, la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, gestiunea serviciilor de utilităţi publice, precum şi faţă de operatorii economici sau instituţiile publice care desfăşoară în condiţii de monopol unele activităţi specifice serviciilor de utilităţi publice din sfera sa de reglementare.

(4) În îndeplinirea atribuţiilor sale, A.N.R.S.C. colaborează cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, cu Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, cu Ministerul Transporturilor, cu A.N.R.E., cu A.R.R., cu Consiliul Concurenţei, cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, cu ministerele, cu primăriile şi consiliile judeţene, cu alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţii publice cu atribuţii în domeniul serviciilor de utilităţi publice ori în legătură cu acestea, cu structurile asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale, cu asociaţiile utilizatorilor, cu operatorii economici specializaţi care prestează servicii de sector, cu asociaţiile profesionale din domeniu şi cu asociaţiile patronale şi sindicale reprezentative din domeniu.

Art. 15. ‒ (1) Activitatea A.N.R.S.C. este finanţată integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. A.N.R.S.C. poate beneficia de programe cu finanţare internaţională. Tarifele percepute pentru acordarea licenţelor, cele pentru eliberarea autorizaţiilor, contribuţiile operatorilor de servicii de utilităţi publice aflaţi în sfera sa de reglementare şi orice alte sume încasate în condiţiile legii se fac venit la bugetul de stat.

(2) Modalitatea de stabilire şi aprobare a nivelului tarifelor şi al contribuţiilor menţionate la alin. (1) se prevede în Regulamentul de organizare şi funcţionare al A.N.R.S.C.

Art. 16. ‒ (1) A.N.R.S.C. este condusă de un preşedinte cu rang de secretar de stat, ajutat de un vicepreşedinte cu rang de subsecretar de stat, numiţi şi revocaţi de prim-ministru la propunerea ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice.

(2) Calităţii de preşedinte şi, respectiv, de vicepreşedinte al A.N.R.S.C. le sunt aplicabile incompatibilităţile specifice funcţiilor de secretar de stat şi, respectiv, de subsecretar de stat. Aceste calităţi sunt, de asemenea, incompatibile cu exercitarea, direct sau prin persoane interpuse, a activităţilor de comerţ, precum şi participarea la administrarea sau la conducerea unor operatori.

(3) Mandatul preşedintelui şi al vicepreşedintelui încetează în următoarele situaţii:

a) la expirarea duratei;

b) prin demisie;

c) prin deces;

d) prin imposibilitatea exercitării mandatului pentru o perioadă mai lungă de 60 de zile consecutive;

e) la apariţia unei incompatibilităţi prevăzute de lege;

f) prin revocare de către autoritatea care l-a numit.

(4) Preşedintele şi vicepreşedintele se revocă de către autoritatea care i-a numit pentru neîndeplinirea mandatului, pentru încălcarea prevederilor prezentei legi sau pentru condamnare penală prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă.

(5) În cazul în care preşedintele A.N.R.S.C., din diferite motive, nu îşi poate exercita atribuţiile curente, vicepreşedintele preia atribuţiile acestuia, în condiţiile prevăzute în regulamentul de organizare şi funcţionare.

(6) Preşedintele reprezintă A.N.R.S.C. în relaţiile cu terţii, persoane fizice şi juridice din ţară şi din străinătate.

(7) În exercitarea prerogativelor sale, preşedintele A.N.R.S.C. emite avize, ordine şi decizii.

(8) Ordinele şi deciziile preşedintelui A.N.R.S.C. pot fi atacate, în condiţiile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, la Curtea de Apel Bucureşti.

(9) Ordinele şi deciziile preşedintelui A.N.R.S.C. cu caracter normativ se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 17. ‒ (1) Preşedintele A.N.R.S.C. este asistat de un consiliu consultativ ale cărui lucrări le coordonează.

(2) Consiliul consultativ este format din 9 membri numiţi prin ordin al preşedintelui A.N.R.S.C. Componenţa consiliului, consultativ este următoarea:

‒ un membru propus de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice;

‒ un membru propus de Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice;

‒ un membru propus de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice;

‒ un membru propus de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor;

‒ un membru propus de Federaţia Autorităţilor Locale din România;

‒ un membru propus de organizaţiile sindicale cu reprezentativitate la nivel naţional din sectorul serviciilor de utilităţi publice;

‒ un membru propus de asociaţiile patronale cu reprezentativitate la nivel naţional din sectorul serviciilor de utilităţi publice;

‒ un membru propus de asociaţiile cu reprezentativitate la nivel naţional ale utilizatorilor serviciilor de utilităţi publice;

‒ un membru propus de asociaţiile profesionale cu reprezentativitate la nivel naţional din sectorul serviciilor de utilităţi publice.

(3) Secretariatul consiliului consultativ este asigurat de către o persoană desemnată prin ordin al preşedintelui A.N.R.S.C.

(4) Consiliul consultativ armonizează interesele operatorilor din domeniul serviciilor de utilităţi publice cu cele ale utilizatorilor şi cu cele ale autorităţilor administraţiei publice locale, evaluează impactul reglementărilor A.N.R.S.C. şi face propuneri de îmbunătăţire a acestora, potrivit Regulamentului de organizare şi funcţionare al A.N.R.S.C.

(5) Consiliul consultativ se întruneşte cel puţin o dată pe trimestru sau la cererea preşedintelui A.N.R.S.C. pentru analizarea actelor normative ce urmează să fie aprobate prin ordin al preşedintelui sau pentru dezbaterea problemelor privind domeniul de activitate al instituţiei.

(6) Sarcinile şi atribuţiile membrilor consiliului consultativ se stabilesc în Regulamentul de organizare şi funcţionare al A.N.R.S.C.

Art. 18. ‒ (1) În cadrul A.N.R.S.C. funcţionează direcţii, servicii sau compartimente. Structura organizatorică a A.N.R.S.C, se stabileşte prin regulamentul de organizare şi funcţionare.

(2) În structura A.N.R.S.C. se organizează şi funcţionează agenţii teritoriale fără personalitate juridică, conform zonelor de dezvoltare regională.

(3) Sediile, sarcinile, atribuţiile şi competenţele, precum şi modul de coordonare a agenţiilor teritoriale se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare.

(4) Repartizarea numărului de posturi pentru aparatul central şi agenţiile teritoriale se face prin regulamentul de organizare şi funcţionare.

(5) Prefecţii, împreună cu consiliile judeţene, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi consiliile locale, vor acorda sprijin A.N.R.S.C. pentru asigurarea spaţiilor necesare desfăşurării activităţii agenţiilor sale teritoriale.

Art. 19. ‒ (1) Personalul A.N.R.S.C, este constituit din salariaţi angajaţi pe bază de contract individual de muncă. Calitatea de salariat al A.N.R.S.C. este incompatibilă cu exercitarea oricăror activităţi cu caracter comercial din domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice, precum şi cu participarea la administrarea sau la conducerea unor operatori din acest domeniu.

(2) Atribuţiile, sarcinile şi răspunderile individuale ale personalului A.N.R.S.C. se stabilesc, pe baza regulamentului de organizare şi funcţionare, prin fişa postului.

(3) Salarizarea personalului A.N.R.S.C. se stabileşte în conformitate cu reglementările legale în vigoare.

(4) Angajarea, promovarea, precum şi modificarea sau încetarea raporturilor de muncă ale personalului din aparatul propriu al A.N.R.S.C. se fac în conformitate cu reglementările legale în vigoare, cu prevederile regulamentului de organizare şi funcţionare şi ale contractului colectiv de muncă şi se aprobă prin decizie a preşedintelui, în condiţiile legii.

Art. 20. ‒ (1) A.N.R.S.C. are următoarele competenţe şi atribuţii privind serviciile de utilităţi publice din sfera sa de reglementare:

a) elaborează şi stabileşte reglementări sectoriale de nivel secundar şi terţiar cu caracter obligatoriu;

b) acordă, modifică, suspendă sau retrage licenţele ori autorizaţiile, după caz;

c) solicită autorităţilor administraţiei publice locale programe pentru reabilitarea, modernizarea şi dezvoltarea serviciilor de utilităţi publice şi a infrastructurii tehnico-edilitare aferente, după caz;

d) elaborează metodologii de calcul pentru stabilirea, ajustarea şi modificarea preţurilor şi tarifelor;

e) eliberează, potrivit competenţelor acordate prin legi speciale specifice fiecărui serviciu de utilităţi publice, avizul de specialitate cu privire la stabilirea, ajustarea sau modificarea preţurilor şi tarifelor pentru serviciile de utilităţi publice, atunci când/dacă acest aviz este prevăzut prin legile speciale;

f) avizează proiectele de acte normative elaborate şi promovate de alte autorităţi ale administraţiei publice centrale, cu impact asupra domeniului său de activitate;

g) organizează sistemul informaţional de culegere, prelucrare şi sinteză a datelor cu privire la serviciile de utilităţi publice din sfera sa de reglementare, la infrastructura tehnico-edilitară aferentă acestora, precum şi la activitatea operatorilor;

h) întocmeşte şi gestionează baza de date necesară desfăşurării activităţii proprii şi pentru furnizarea de informaţii Guvernului, ministerelor sau altor autorităţi centrale şi locale interesate;

i) organizează sistemul de monitorizare, evaluare şi control în teritoriu privind modul de aplicare a prevederilor prezentei legi şi a legislaţiei sectoriale specifice fiecărui serviciu;

j) supraveghează şi monitorizează desfăşurarea procedurilor pentru delegarea gestiunii serviciilor comunitare de utilităţi publice;

k) monitorizează aplicarea şi respectarea de către operatori şi autorităţile administraţiei publice locale a legislaţiei primare din domeniu, a reglementărilor emise în aplicarea acesteia, a sistemului de preţuri şi tarife în vigoare şi aplică sancţiuni în cazul nerespectării acestora;

l) monitorizează respectarea şi îndeplinirea de către operatori a obligaţiilor şi măsurilor stabilite în condiţiile de emitere sau de menţinere a licenţei ori autorizaţiei;

m) elaborează regulamentele-cadru, caietele de sarcini-cadru şi contractele-cadru de furnizare/prestare pentru serviciile din sfera sa de reglementare şi le aprobă prin ordin al preşedintelui;

n) elaborează şi adoptă criterii şi indicatori de performanţă care să permită monitorizarea, compararea şi evaluarea modului de furnizare/prestare a serviciilor;

o) sesizează ministerul de resort şi Consiliul Concurenţei cu privire la încălcarea prevederilor legale referitoare la concurenţă ori de câte ori constată nerespectarea reglementărilor cu privire la concurenţă şi transparenţă;

p) propune autorităţilor administraţiei publice locale, ministerului de resort şi Consiliului Concurenţei măsuri pentru restrângerea ariilor în care se manifestă condiţii de monopol, precum şi pentru prevenirea abuzului de poziţie dominantă pe piaţă, în vederea limitării efectelor caracterului de monopol al serviciilor;

r) iniţiază şi organizează programe de instruire şi pregătire profesională în domeniile de activitate reglementate;

s) prezintă anual Guvernului un raport cu privire la serviciile de utilităţi publice din sfera sa de reglementare şi la activitatea proprie. Raportul se dă publicităţii;

ş) colaborează cu organizaţii şi autorităţi similare din alte ţări în domeniul său de activitate;

t) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege.

(2) Raportul anual al A.N.R.S.C., împreună cu baza de date gestionată de A.N.R.S.C., constituie elemente de fundamentare şi actualizare a Strategiei naţionale privind serviciile comunitare de utilităţi publice, precum şi a strategiilor proprii adoptate de autorităţile administraţiei publice locale.

(3) Raporturile juridice dintre A.N.R.S.C. şi autorităţile administraţiei publice locale sunt raporturi de cooperare şi îndrumare metodologică, iar raporturile juridice dintre A.N.R.S.C. şi operatorii serviciilor de utilităţi publice sunt raporturi de monitorizare, evaluare şi control privind respectarea condiţiilor de acordare a licenţelor şi autorizaţiilor, a procedurilor de stabilire, ajustare şi modificare a preţurilor şi tarifelor.

(4) În vederea exercitării atribuţiilor sale, A.N.R.S.C. are dreptul de acces la informaţiile cuprinse în documentele operatorilor legate de domeniul său de activitate, inclusiv la cele din evidenţele contabile ale acestora. A.N.R.S.C. are dreptul să facă publice orice date sau informaţii care sunt de interes public.

Art. 21. ‒ (1) A.N.R.S.C. este abilitată să adopte în termen de un an de la publicarea prezentei legi, prin ordin al preşedintelui acesteia, următoarele reglementări

â) normele metodologice privind stabilirea, ajustarea şi modificarea preţurilor şi tarifelor aplicabile serviciilor de utilităţi publice;

b) regulamentul de constatare, notificare şi sancţionare a abaterilor de la reglementările emise în domeniul său de activitate, în conformitate cu prevederile legale;

c) regulamentul pentru autorizarea operatorilor economici care montează şi/sau exploatează sisteme de repartizare a costurilor;

d) normele privind condiţiile de montare şi exploatare a sistemelor de repartizare a costurilor pentru încălzire;

e) normele metodologice de facturare şi repartizare pe proprietari individuali a consumului total înregistrat la nivelul branşamentului condominiului.

(2) A.N.R.S.C. elaborează Regulamentul privind acordarea licenţelor5), aplicabil furnizorilor/prestatorilor din sfera sa de reglementare, în conformitate cu prevederile legilor speciale, şi îl supune spre aprobare Guvernului.

(3) Acordarea licenţelor se face de către comisiile de acordare a licenţelor stabilite potrivit Regulamentului privind acordarea licenţelor, prevăzut la alin. (2)

(4) Din comisiile de acordare a licenţelor fac parte, cu rol consultativ, şi specialişti desemnaţi de asociaţiile profesionale cu reprezentativitate la nivel naţional din sectorul serviciilor de utilităţi publice.

CAPITOLUL III

Organizarea şi funcţionarea serviciilor de utilităţi publice

SECŢIUNEA 1

Gestiunea serviciilor de utilităţi publice

Art. 22. ‒ (1) Gestiunea serviciilor de utilităţi publice reprezintă modalitatea de organizare, funcţionare şi administrare a serviciilor de utilităţi publice în scopul furnizării/prestării acestora în condiţiile stabilite de autorităţile administraţiei publice locale.

(2) Gestiunea serviciilor de utilităţi publice se organizează şi se realizează în următoarele modalităţi:

a) gestiune directă;

b) gestiune delegată.

(3) Modalitatea de gestiune a serviciilor de utilităţi publice se stabileşte prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale, în funcţie de natura şi starea serviciului, de necesitatea asigurării celui mai bun raport preţ/calitate, de interesele actuale şi de perspectivă ale unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi de mărimea şi complexitatea sistemelor de utilităţi publice.

(4) Desfăşurarea activităţilor specifice oricărui serviciu de utilităţi publice, indiferent de forma de gestiune aleasă, se realizează pe baza unui regulament al serviciului şi a unui caiet de sarcini, elaborate şi aprobate de autorităţile administraţiei publice locale, în conformitate cu regulamentul-cadru şi cu caietul de sarcini-cadru ale serviciului. În cazul asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, regulamentul serviciului şi caietul de sarcini se elaborează în cadrul asociaţiei, se supun avizării autorităţilor administraţiei publice locale ale unităţilor administrativ-teritoriale membre, în condiţiile mandatului prevăzut la art. 10 alin. (5), şi se aprobă de adunarea generală a asociaţiei.

(5) Se interzic orice înţelegeri sau acorduri de asociere şi orice practici concertate dintre operatori, indiferent de modul de organizare, forma de proprietate sau modalitatea de gestiune adoptată, care conduc la accentuarea caracterului de monopol al serviciilor de utilităţi publice, la restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei pe piaţa serviciilor de utilităţi publice.

Art. 23. ‒ (1) Raporturile juridice dintre unităţile administrativ-teritoriale sau, după caz, dintre asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice şi operatori ori operatorii regionali, după caz, sunt reglementate prin:

a) hotărâri privind darea în administrare, adoptate de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale ‒ în cazul gestiunii directe;

b) hotărâri privind atribuirea şi încheierea contractelor de delegare a gestiunii serviciului, adoptate, respectiv aprobate, după caz, de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale ori de adunările generale ale asociaţiilor, după caz, în cazul gestiunii delegate.

(2) Raporturile juridice dintre operatorii serviciilor de utilităţi publice şi utilizatorii acestor servicii sunt raporturi contractuale desfăşurate în baza contractului-cadru de furnizare/prestare a serviciilor de utilităţi publice, elaborat de autoritatea de reglementare competentă, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, a regulamentelor serviciilor şi a caietelor de sarcini specifice acestora.

Art. 24. ‒ (1) Sistemele de utilităţi publice utilizate pentru furnizarea/prestarea serviciilor pot fi:

a) date în administrare şi exploatare operatorilor, în baza hotărârii de dare în administrare ‒ în cazul gestiunii directe;

b) concesionate operatorilor/operatorilor regionali în condiţiile legii, în baza hotărârii de atribuire şi a contractului de delegare a gestiunii serviciului ‒ în cazul gestiunii delegate.

(2) În cazul gestiunii delegate, concesionarea sistemelor de utilităţi publice, utilizate pentru furnizarea/prestarea serviciilor şi/sau activităţilor care fac obiectul delegării gestiunii, este parte intrinsecă a contractelor de delegare a gestiunii. Aceste sisteme se transmit operatorilor/operatorilor regionali spre administrare şi exploatare pe perioada delegării gestiunii, prin una dintre modalităţile prevăzute la art. 30, odată cu gestiunea propriu-zisă a serviciilor şi/sau a activităţilor delegate, în baza contractului de delegare a gestiunii.

Art. 25. ‒ (1) Bunurile proprietate publică din componenţa sistemelor de utilităţi publice sunt supuse inventarierii anuale şi se evidenţiază distinct, extracontabil, în patrimoniul operatorilor, indiferent de modalitatea de gestiune a serviciului sau de organizarea, forma de proprietate, natura capitalului ori ţara de origine a operatorilor.

(2) Bunurile proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, aferente sistemelor de utilităţi publice, nu pot fi aduse ca aport la capitalul social al societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înfiinţate de autorităţile administraţiei publice locale sau ca participare la constituirea unor societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu capital mixt şi nu pot constitui garanţii pentru creditele bancare contractate de autorităţile administraţiei publice locale sau de operatori, fiind inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile.

(3) Bunurile proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale utilizate pentru furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice pot fi date în administrare sau pot fi concesionate operatorilor în conformitate cu prevederile legale.

(4) Bunurile proprietate privată a unităţilor administrativ-teritoriale utilizate pentru furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice pot fi date în administrare, concesionate sau trecute în proprietatea operatorilor, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.

(5) În cazul gestiunii delegate, bunurile realizate de operatori în conformitate cu programele de investiţii impuse prin contractul de delegare a gestiunii constituie bunuri de retur care revin de drept, la expirarea contractului, gratuit şi libere de orice sarcini, unităţilor administrativ-teritoriale şi sunt integrate domeniului public al acestora.

Art. 26. ‒ (1) Acţiunile societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, furnizoare/prestatoare de servicii de utilităţi publice, intrate în portofoliul Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului ‒ A.V.A.S., în urma procesului de privatizare, vor fi transferate în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. În acelaşi termen, bunurile aparţinând domeniului public a căror valoare a fost inclusă în aceste acţiuni vor fi reintegrate în patrimoniul public al unităţilor administrativ-teritoriale.

(2) Acţiunile societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, furnizoare/prestatoare de servicii de utilităţi publice, intrate în portofoliul A.V.A.S. prin preluarea şi compensarea creanţelor în acţiuni, precum şi creanţele deţinute de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală ‒ A.N.A.F, nu pot fi înstrăinate/valorificate decât cu acordul autorităţilor administraţiei publice locale în coordonarea cărora se află societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi care au drept de preempţiune la cumpărarea acţiunilor, respectiv a creanţelor. Noul patronat rezultat este obligat să menţină furnizarea/prestarea serviciilor de utilitate publică timp de 5 ani de la preluarea acestora. Orice modificare privind furnizarea/prestarea serviciului respectiv se face numai cu acordul autorităţilor administraţiei publice locale.

Art. 27. ‒ (1) Conducerea executivă a operatorilor furnizori/prestatori, înfiinţaţi de autorităţile administraţiei publice locale sau la care unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari majoritari, este angajată pe baza unui contract individual de muncă, la care se anexează un contract de performanţă; celelalte categorii de personal sunt angajate pe baza unui contract de muncă individual, cu respectarea contractului colectiv de muncă şi a Codului muncii. Persoanele cu funcţii de conducere, precum şi personalul cu funcţii de execuţie au calitatea de personal contractual.

(2) Contractul de performanţă are ca obiect stabilirea şi îndeplinirea obiectivelor şi a criteriilor de performanţă, aprobate prin bugetul de venituri şi cheltuieli, în schimbul drepturilor salariale stabilite prin contractul individual de muncă.

SECŢIUNEA 2

Gestiunea directă

Art. 28. ‒ (1) Gestiunea directă este modalitatea de gestiune în care autorităţile deliberative şi executive, în numele unităţilor administrativ-teritoriale pe care le reprezintă, îşi asumă şi exercită nemijlocit toate competenţele şi responsabilităţile ce le revin potrivit legii cu privire la furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice, respectiv la administrarea, funcţionarea şi exploatarea sistemelor de utilităţi publice aferente acestora.

(2) Gestiunea directă se realizează prin intermediul unor operatori de drept public înfiinţaţi la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, în baza hotărârilor de dare în administrare adoptate de autorităţile deliberative ale acestora; aceşti operatori pot fi:

a) compartimente funcţionale fără personalitate juridică, organizate în structura aparatului de specialitate al primarului sau, după caz, al consiliilor judeţene;

b) servicii publice de interes local sau judeţean, specializate, fără personalitate juridică, înfiinţate şi organizate în subordinea consiliilor locale sau consiliilor judeţene, după caz, prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale respective;

c) servicii publice de interes local sau judeţean, specializate, cu personalitate juridică, înfiinţate şi organizate în subordinea consiliilor locale sau consiliilor judeţene, după caz, prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale respective.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), serviciile de utilităţi publice pot fi furnizate/prestate şi de regii autonome de interes local sau judeţean numai dacă acestea mai au în derulare proiecte de investiţii cofinanţate din fonduri europene ori din împrumuturi rambursabile, până la finalizarea acestora.

(4) Operatorii organizaţi ca servicii publice de interes local sau judeţean, cu personalitate juridică, au patrimoniu propriu, funcţionează pe bază de gestiune economică şi se bucură de autonomie financiară şi funcţională; aceşti operatori sunt subiecte juridice de drept fiscal, sunt titulari ai codului unic de înregistrare fiscală şi ai conturilor deschise la unităţile teritoriale ale trezoreriei sau la unităţile bancare şi întocmesc, în condiţiile legii, buget de venituri şi cheltuieli şi situaţii financiare anuale.

(5) Operatorii care îşi desfăşoară activitatea în modalitatea de gestiune directă furnizează/prestează servicii de utilităţi publice prin exploatarea şi administrarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestora, pe baza hotărârii de dare în administrare a serviciului, şi a sistemului de utilităţi publice aferent serviciului, adoptată de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi pe baza licenţei eliberate de autoritatea de reglementare competentă. Prin hotărârea de dare în administrare se clarifică drepturile şi obligaţiile părţilor cu privire la furnizarea/prestarea serviciului, inclusiv la administrarea, funcţionarea şi exploatarea sistemului de utilităţi publice aferente acestuia.

(6) Operatorii care îşi desfăşoară activitatea în regim de gestiune directă se organizează şi îşi desfăşoară activitatea pe baza unui regulament de organizare şi funcţionare aprobat de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale.

(7) Excedentele anuale rezultate din execuţia bugetelor serviciilor publice de interes local sau judeţean cu personalitate juridică, care gestionează servicii de utilităţi publice, se reportează în anul următor cu aceeaşi destinaţie. Disponibilităţile provenite din fonduri externe nerambursabile sau din împrumuturi destinate cofinanţării acestora se administrează şi se utilizează potrivit acordurilor de finanţare încheiate.

SECŢIUNEA 3

Gestiunea delegată

Art. 29. ‒ (1) Gestiunea delegată este modalitatea de gestiune în care autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale ori, după caz, asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, în numele şi pe seama unităţilor administrativ-teritoriale membre, atribuie unuia sau mai multor operatori toate ori numai o parte din competenţele şi responsabilităţile proprii privind furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice, pe baza unui contract, denumit în continuare contract de delegare a gestiunii. Gestiunea delegată a serviciilor de utilităţi publice implică concesionarea către operatori a sistemelor de utilităţi publice aferente serviciilor delegate, precum şi dreptul şi obligaţia acestora de a administra şi de a exploata aceste sisteme.

(2) Delegarea gestiunii serviciilor de utilităţi publice, respectiv operarea, administrarea şi exploatarea sistemelor de utilităţi publice aferente, se poate face pentru toate sau numai pentru o parte dintre activităţile componente ale serviciilor, pe baza unor analize tehnico-economice şi de eficienţă a costurilor de operare, concretizate într-un studiu de oportunitate.

(3) Contractele de delegare a gestiunii se aprobă prin hotărâri de atribuire adoptate de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale ori, după caz, de adunarea generală a asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice şi se semnează de primari, de preşedinţii consiliilor judeţene sau, după caz, de preşedinţii asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, în numele şi pe seama unităţilor administrativ-teritoriale membre, în baza mandatului acestora.

(4) Gestiunea delegată se realizează prin intermediul unor operatori sau operatori regionali de drept privat, care pot fi:

a) societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu capital social integral al unităţilor administrativ-teritoriale, înfiinţate de autorităţile deliberative ale acestora;

b) societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, rezultate ca urmare a reorganizării regiilor autonome de interes local sau judeţean ori a serviciilor publice de interes local sau judeţean, existente la data intrării în vigoare a prezentei legi, al căror capital social este deţinut în totalitate de unităţile administrativ-teritoriale, în calitate de asociat sau de acţionar unic;

c) societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu capital social privat;

d) societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu capital social mixt.

(5) Operatorii care îşi desfăşoară activitatea în modalitatea gestiunii delegate furnizează/prestează serviciile de utilităţi publice prin exploatarea şi administrarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestora, în baza contractului de delegare a gestiunii serviciului, precum şi în baza licenţei eliberate de autoritatea de reglementare competentă. Operatorii cu statut de societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, al căror capital social este deţinut în totalitate de unităţi administrativ-teritoriale se organizează şi îşi desfăşoară activitatea pe baza unui regulament de organizare şi funcţionare aprobat de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, de adunarea generală a asociaţiei de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice.

(6) Contractul de delegare a gestiunii este un contract încheiat în formă scrisă, prin care unităţile administrativ-teritoriale, individual sau în asociere, după caz, în calitate de delegatar, atribuie, pe o perioadă determinată, unui operator licenţiat, în calitate de delegat, care acţionează pe riscul şi răspunderea sa, dreptul şi obligaţia de a furniza/presta integral un serviciu de utilităţi publice ori, după caz, numai unele activităţi specifice acestuia, inclusiv dreptul şi obligaţia de a administra şi de a exploata infrastructura tehnico-edilitară aferentă serviciului/activităţii furnizate/prestate, în schimbul unei redevenţe, după caz. Contractul de delegare a gestiunii poate fi încheiat de asociaţia de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice în numele şi pe seama unităţilor administrativ-teritoriale membre, care au calitatea de delegatar. Contractul de delegare a gestiunii este asimilat actelor administrative şi intră sub incidenţa prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(7) Contractul de delegare a gestiunii serviciilor de utilităţi publice poate fi:

a) contract de concesiune;

b) contract de parteneriat public-privat.

(8) Procedurile de atribuire a contractelor de delegare a gestiunii serviciilor de utilităţi publice sunt:

a) licitaţia publică deschisă ‒ procedura la care orice operator licenţiat interesat are dreptul de a depune ofertă;

b) negocierea directă ‒ procedura prin care unităţile administrativ-teritoriale sau, după caz, asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, în numele şi pe seama unităţilor administrativ-teritoriale membre, negociază clauzele contractuale, inclusiv redevenţa, cu unul sau mai mulţi operatori licenţiaţi interesaţi.

(9) Delegatarul are obligaţia de a atribui contractul de delegare a gestiunii prin aplicarea procedurii de licitaţie publică deschisă. Procedura de licitaţie se poate finaliza numai dacă în urma publicării anunţului de participare la licitaţie au fost depuse cel puţin 3 oferte şi cel puţin 3 ofertanţi îndeplinesc criteriile de eligibilitate. În cazul în care, în urma publicării anunţului, nu au fost depuse cel puţin 3 oferte sau criteriile de eligibilitate nu sunt îndeplinite de cel puţin 3 ofertanţi, delegatarul este obligat să anuleze procedura şi să organizeze o nouă licitaţie, în termen de maximum 60 de zile de la data anulării procedurii.

(10) Procedura de negociere directă se aplică numai dacă, după repetarea procedurii de licitaţie conform prevederilor alin. (9), nu a fost posibilă desemnarea unui câştigător. La procedura de negociere directă au dreptul să participe numai ofertanţii care au depus oferte la procedurile de licitaţie organizate şi derulate conform prevederilor alin. (9).

(11) Procedura de atribuire a contractelor de parteneriat public-privat urmează regimul juridic prevăzut de Legea parteneriatului public-privat nr. 178/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

(12) Procedura de atribuire a contractului de delegare a gestiunii pentru serviciile de utilităţi publice definite la art. 1 alin. (2) lit. a) g) se stabileşte în baza procedurii-cadru privind organizarea desfăşurarea şi atribuirea contractelor de delegare a gestiunii serviciilor de utilităţi publice, elaborată de A.N.R.S.C. şi aprobată prin hotărâre a Guvernului6). În cazul serviciului de transport public local prevăzut la art. 1 alin. (2) lit. h), atribuirea contractelor de delegare a gestiunii se face în baza normelor-cadru elaborate de A.N.R.S.C. potrivit prevederilor legii speciale privind serviciile de transport public local.

(13) Contractul de delegare a gestiunii va fi însoţit în mod obligatoriu de următoarele anexe:

a) caietul de sarcini privind furnizarea/prestarea serviciului;

b) regulamentul serviciului;

c) inventarul bunurilor mobile şi imobile, proprietate publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale, aferente serviciului;

d) procesul-verbal de predare-preluare a bunurilor prevăzute la lit. c).

(14) Contractul de delegare a gestiunii cuprinde în mod obligatoriu clauze referitoare la:

a) denumirea părţilor contractante;

b) obiectul contractului;

c) durata contractului;

d) drepturile şi obligaţiile părţilor contractante;

e) programul lucrărilor de investiţii pentru modernizări, reabilitări, dezvoltări de capacităţi, obiective noi şi al lucrărilor de întreţinere, reparaţii curente, reparaţii planificate, renovări, atât fizic, cât şi valoric;

f) sarcinile şi responsabilităţile părţilor cu privire la programele de investiţii, la programele de reabilitări, reparaţii şi renovări, precum şi la condiţiile de finanţare a acestora;

g) indicatorii de performanţă privind calitatea şi cantitatea serviciului, stabiliţi prin caietul de sarcini şi regulamentul serviciului, şi modul de evaluare şi cuantificare a acestora, condiţii şi garanţii;

h) tarifele practicate şi procedura de stabilire, modificare sau ajustare a acestora;

i) modul de tarifare şi încasare a contravalorii serviciilor fumizate/prestate;

j) nivelul redevenţei sau al altor obligaţii, după caz;

k) răspunderea contractuală;

l) forţa majoră;

m) condiţiile de redefinire a clauzelor contractuale;

n) condiţiile de restituire sau repartiţie, după caz, a bunurilor, la încetarea din orice cauză a contractului de delegare a gestiunii, inclusiv a investiţiilor realizate;

o) menţinerea echilibrului contractual;

p) condiţiile de reziliere a contractului de delegare a gestiunii;

q) administrarea patrimoniului public şi privat preluat;

r) structura forţei de muncă şi protecţia socială a acesteia;

s) alte clauze convenite de părţi, după caz.

(15) Cesiunea sau novaţia contractului de delegare a gestiunii este posibilă numai în cazul divizării, fuzionării ori înfiinţării unei filiale a operatorului, cu respectarea condiţiilor contractuale iniţiale şi cu aprobarea autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale.

Art. 30. ‒ (1) Organizarea şi desfăşurarea procedurilor de atribuire a contractului de delegare a gestiunii pentru serviciile de utilităţi publice prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a)-g) se fac în baza unei documentaţii de atribuire întocmite de delegatar în conformitate cu procedura-cadru privind organizarea, desfăşurarea şi atribuirea contractelor de delegare a gestiunii serviciilor de utilităţi publice. Documentaţia de atribuire se elaborează în conformitate cu legislaţia specifică fiecărui tip de contract.

(2) Alegerea procedurii şi aprobarea documentaţiei de atribuire a contractelor de delegare a gestiunii se fac prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, prin hotărâri ale adunării generale a asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, în baza mandatului primit.

(3) Existenţa garanţiilor profesionale şi financiare ale operatorilor, precum şi indicatorii de performanţă şi nivelul tarifelor aplicate privind furnizarea/prestarea serviciului în condiţii de calitate şi cantitate corespunzătoare constituie criteriile principale pentru atribuirea contractelor de delegare a gestiunii.

(4) Operatorii nou-înfiinţaţi pot fi admişi într-o procedură de atribuire a unui contract de delegare a gestiunii în aceleaşi condiţii ca şi societăţile existente.

(5) Documentaţia de atribuire cuprinde toate informaţiile necesare pentru a asigura ofertantului o informare completă, corectă şi explicită cu privire la modul de organizare, desfăşurare şi aplicare a procedurii de atribuire a contractului de delegare a gestiunii şi include în mod obligatoriu următoarele: regulamentul serviciului, caietul de sarcini al serviciului şi criteriile de selecţie specifice serviciului delegat. Regulamentul serviciului, caietul de sarcini al serviciului şi criteriile de selecţie specifice serviciului delegat se elaborează şi se aprobă de autorităţile administraţiei publice locale pe baza regulamentului-cadru, a caietului de sarcini-cadru şi a criteriilor de selecţie-cadru corespunzătoare serviciului delegat. În cazul asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, documentaţia de atribuire se elaborează în cadrul asociaţiei, se supune avizării autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale membre, în condiţiile mandatului prevăzut la art. 10 alin. (5), şi se aprobă de adunarea generală a asociaţiei, în calitatea acesteia de organ deliberativ, în baza mandatului primit.

Art. 31. ‒ (1) Prin excepţie de la prevederile art. 29 alin. (8), contractul de delegare a gestiunii serviciilor, definit potrivit prevederilor art. 29 alin. (6), se atribuie direct:

a) operatorilor regionali înfiinţaţi de unităţile administrativ-teritoriale, membre ale unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice;

b) operatorilor cu statut de societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu capital integral al unităţilor administrativ-teritoriale înfiinţaţi prin reorganizarea pe cale administrativă, în condiţiile legii, a regiilor autonome de interes local sau judeţean ori a serviciilor publice de interes local sau judeţean subordonate autorităţilor administraţiei publice locale, care au avut în administrare şi în exploatare bunuri, activităţi ori servicii de utilităţi publice.

(2) Atribuirea directă a contractelor de delegare a gestiunii se face cu respectarea următoarelor condiţii cumulative:

a) unităţile administrativ-teritoriale membre ale unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, în calitate de acţionari/asociaţi ai operatorului regional, prin intermediul asociaţiei, sau, după caz, unitatea administrativ-teritorială, în calitate de acţionar/asociat unic al operatorului, prin intermediul adunării generale a acţionarilor şi al consiliului de administraţie, exercită un control direct şi o influenţă dominantă asupra deciziilor strategice şi/sau semnificative ale operatorului regional/operatorului în legătură cu serviciul furnizat/prestat, similar celui pe care îl exercită asupra structurilor proprii în cazul gestiunii directe;

b) operatorul regional, respectiv operatorul, în calitate de delegat, desfăşoară exclusiv activităţi din sfera furnizării/prestării serviciilor de utilităţi publice destinate satisfacerii nevoilor de interes public general ale utilizatorilor de pe raza de competenţă a unităţilor administrativ-teritoriale membre ale asociaţiei, respectiv a unităţii administrativ-teritoriale care i-a delegat gestiunea serviciului;

c) capitalul social al operatorului regional, respectiv al operatorului, este deţinut în totalitate de unităţile administrativ-teritoriale membre ale asociaţiei, respectiv de unitatea administrativ-teritorială; participarea capitalului privat la capitalul social al operatorului regional/operatorului este exclusă.

(3) În cazul încetării din orice cauză a contractelor de delegare a gestiunii serviciilor de utilităţi publice atribuite în baza prevederilor alin. (1) şi (2), delegarea ulterioară a gestiunii acestor servicii se poate face numai cu respectarea prevederilor art. 29 alin. (8).

(4) În situaţia contractelor de delegare a gestiunii atribuite direct operatorului regional, respectiv operatorului, asociaţia de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, respectiv unităţile administrativ-teritoriale, în calitate de delegatar, vor evalua, în baza condiţiilor caietului de sarcini anexat la contractul de delegare a gestiunii, performanţele operatorului regional, respectiv ale operatorului, precum şi modul de respectare a indicatorilor de performanţă. În cazul în care se constată nerespectarea gravă, repetată sau prelungită a indicatorilor de performanţă în furnizarea/prestarea serviciilor, contractul de delegare a gestiunii serviciului poate fi reziliat.

Art. 32. ‒ (1) În cazul gestiunii delegate, autorităţile administraţiei publice locale păstrează, în conformitate cu competenţele ce le revin, potrivit legii, prerogativele şi răspunderile privind adoptarea politicilor şi strategiilor de dezvoltare a serviciilor, respectiv a programelor de dezvoltare a sistemelor de utilităţi publice, precum şi obligaţia de a urmări, de a controla şi de a supraveghea modul în care se realizează serviciile de utilităţi publice, respectiv:

a) modul de respectare şi de îndeplinire a obligaţiilor contractuale asumate de operatori, inclusiv în relaţia cu utilizatorii;

b) calitatea serviciilor furnizate/prestate;

c) indicatorii de performanţă ai serviciilor furnizate/prestate;

d) modul de administrare, exploatare, conservare şi menţinere în funcţiune, dezvoltare sau modernizare a sistemelor de utilităţi publice;

e) modul de formare, stabilire, modificare şi ajustare a preţurilor şi tarifelor pentru serviciile de utilităţi publice.

(2) În vederea încheierii contractelor de delegare a gestiunii, autorităţile administraţiei publice locale sau, după caz, asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice vor asigura elaborarea şi vor aproba, în termen de 6 luni de la luarea deciziei privind delegarea gestiunii serviciilor ori de la primirea unei propuneri formulate de un investitor interesat, un studiu de oportunitate pentru fundamentarea şi stabilirea soluţiilor optime de delegare a gestiunii serviciilor, precum şi documentaţia de atribuire a contractului de delegare a gestiunii.

(3) Durata unui contract de delegare a gestiunii nu poate fi mai mare de 35 de ani, la stabilirea acesteia luându-se în calcul durata necesară amortizării investiţiilor prevăzute în sarcina operatorului/operatorului regional prin contractul de delegare. Aceasta poate fi prelungită, în aceleaşi condiţii contractuale, ori de câte ori autoritatea administraţiei publice locale solicită operatorului, pentru buna executare a serviciului, realizarea unor investiţii ce nu ar putea fi amortizate în termenul rămas până la finalizarea contractului decât printr-o creştere excesivă a tarifelor şi taxelor. Prelungirea se poate face cu condiţia ca durata maximă a contractului să nu depăşească 49 de ani.

(4) Prelungirea va fi aprobată, în condiţiile alin. (3), de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale. Contractul de delegare va fi prelungit, în condiţiile legii, printr-un act adiţional încheiat între operatori şi unităţile administrativ-teritoriale, respectiv între operatorii regionali şi asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, în baza mandatului primit.

CAPITOLUL IV

Operatori şi utilizatori

SECŢIUNEA 1

Operatorii serviciilor de utilităţi publice

Art. 33. ‒ (1) Au calitatea de operator furnizorii/prestatorii de servicii de utilităţi publice care îşi desfăşoară activitatea pe baza licenţei eliberate în condiţiile art. 38 de autorităţile de reglementare competente.

(2) Operatorii de servicii de utilităţi publice au, în temeiul prezentei legi, aceleaşi drepturi şi obligaţii în raporturile cu autorităţile administraţiei publice locale sau cu utilizatorii, indiferent de modalitatea de gestiune adoptată sau de statutul juridic, forma de organizare, natura capitalului, tipul de proprietate ori ţara de origine din Uniunea Europeană.

(3) În funcţie de modalitatea de gestiune a serviciului adoptată, operatorii îşi pot desfăşura efectiv activitatea de furnizare/prestare a serviciilor de utilităţi publice numai după emiterea hotărârii de dare în administrare ‒ în cazul gestiunii directe, respectiv a hotărârii de atribuire a contractului de delegare a gestiunii ‒ în cazul gestiunii delegate.

(4) Furnizorii/Prestatorii serviciilor de utilităţi publice existenţi la data intrării în vigoare a prezentei legi îşi pot continua activitatea potrivit prevederilor:

a) hotărârilor de dare în administrare adoptate anterior intrării în vigoare a prezentei legi, dacă îşi desfăşoară activitatea în modalitatea gestiunii directe;

b) contractelor de concesiune/delegare a gestiunii valabil încheiate anterior intrării în vigoare a prezentei legi, până la expirarea acestora, dacă îşi desfăşoară activitatea în modalitatea gestiunii delegate.

(5) Furnizarea/Prestarea serviciilor de utilităţi publice fără licenţă atrage răspunderea administrativă sau contravenţională, după caz, a celor vinovaţi şi constituie motiv de revocare a hotărârii de dare în administrare, respectiv a hotărârii de atribuire, precum şi de reziliere a contractului de delegare a gestiunii, după caz.

(6) Operatorii prevăzuţi la art. 28 alin. (2) lit. c) au obligaţia aplicării prevederilor legislaţiei în vigoare atunci când atribuie contracte de achiziţii publice, contracte de concesiune de lucrări publice sau contracte de concesiune de servicii destinate furnizării/prestării serviciilor de utilităţi publice.

(7) Operatorii furnizori/prestatori ai serviciilor de utilităţi publice au obligaţia de a se supune controlului şi de a se conforma măsurilor stabilite cu ocazia activităţii de control, precum şi de a pune la dispoziţia împuterniciţilor autorităţilor administraţiei publice locale, ai asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice sau, după caz, ai autorităţilor de reglementare competente toate datele şi informaţiile solicitate.

Art. 34. ‒ (1) Operatorii subordonaţi autorităţilor administraţiei publice locale, având statut de societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu capital al unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv operatorii regionali pot fi privatizaţi, în condiţiile legii, cu condiţia să nu beneficieze de un contract de delegare a gestiunii prin atribuire directă sau să nu gestioneze programe de investiţii publice de interes local ori intercomunitar destinate înfiinţării, modernizării sau dezvoltării sistemelor de utilităţi publice, finanţate din fonduri publice nerambursabile, inclusiv din fonduri europene.

(2) Hotărârea privind privatizarea operatorilor/operatorilor regionali şi alegerea metodei de privatizare aparţin autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale membre ale asociaţiei de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, care au şi calitatea de acţionari/asociaţi ai operatorului regional.

(3) Privatizarea se organizează şi se derulează în conformitate cu procedurile legale în vigoare. Concomitent cu privatizarea operatorilor din subordine, delegatarul poate proceda şi la renegocierea contractului de delegare a gestiunii, pe baza căruia noul operator va furniza/presta serviciul.

(4) Privatizarea operatorilor/operatorilor regionali se va realiza prin aport de capital privat, conform procedurilor concurenţiale prevăzute de legislaţia privind privatizarea.

(5) În cazul asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, operatorii regionali pot fi privatizaţi numai cu acordul tuturor membrilor asociaţiei care au şi calitatea de acţionar/asociat al operatorului regional.

(6) Operatorii subordonaţi autorităţilor administraţiei publice locale, având statut de societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu capital al unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv operatorii regionali, care au beneficiat de un contract de delegare a gestiunii prin atribuire directă, nu pot fi privatizaţi, nu pot atribui managementul unor entităţi private şi nu se pot asocia pe toată durata contractului de delegare a gestiunii.

Art. 35. ‒ (1) Societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, furnizoare/prestatoare de servicii de utilităţi publice, deţinătoare de licenţe corespunzătoare, pot participa, în condiţiile legii, în calitate de operatori, la procedurile concurenţiale organizate pe raza altor unităţi administrativ-teritoriale pentru atribuirea contractelor de delegare a gestiunii serviciilor.

(2) În cazul furnizării/prestării mai multor tipuri de servicii în aceeaşi localitate sau a aceluiaşi serviciu în mai multe localităţi, operatorul va ţine o evidenţă separată a activităţilor desfăşurate, cu contabilitate distinctă pentru fiecare tip de serviciu şi localitate de operare în parte, după caz, astfel încât activităţile sale din diferite sectoare şi localităţi să fie uşor de evaluat, monitorizat şi controlat.

Art. 36. ‒ (1) Raporturile juridice dintre operatorii şi utilizatorii serviciilor de utilităţi publice sunt raporturi juridice de natură contractuală şi sunt supuse normelor de drept privat.

(2) Operatorii serviciilor de utilităţi publice au faţă de utilizatori următoarele obligaţii principale:

a) să asigure furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice la limita de proprietate, conform prevederilor contractuale şi cu respectarea prescripţiilor, normelor şi normativelor tehnice în vigoare;

b) să ia măsuri imediate pentru remedierea unor defecţiuni, deranjamente sau avarii apărute în funcţionarea sistemelor de utilităţi publice şi să limiteze durata intervenţiilor;

c) să asigure montarea, funcţionarea şi verificarea metrologică a echipamentelor de măsurare a consumului la branşamentul utilizatorului, în conformitate cu normele tehnice în vigoare;

d) să plătească despăgubiri persoanelor fizice sau juridice pentru prejudiciile provocate din culpă, inclusiv pentru restricţiile impuse deţinătorilor de terenuri în perimetrul zonelor de protecţie instituite, conform prevederilor legale;

e) să plătească despăgubiri pentru întreruperea nejustificată a furnizării/prestării serviciilor şi să acorde bonificaţii utilizatorilor în cazul furnizării/prestării serviciilor sub parametrii de calitate şi cantitate prevăzuţi în contractele de furnizare/prestare;

f) să plătească chirii pentru folosirea temporară a terenurilor şi să aducă terenurile şi obiectivele afectate de lucrările de intervenţie sau de investiţii în starea anterioară începerii acestor lucrări;

g) să servească utilizatorii din aria de acoperire, în condiţiile programelor de reabilitare, extindere şi modernizare aprobate;

h) să respecte indicatorii de performanţă şi calitate stabiliţi prin contractul de delegare a gestiunii sau prin hotărârea autorităţii administraţiei publice locale de dare în administrare;

i) să furnizeze cu regularitate autorităţilor administraţiei publice locale, respectiv autorităţilor de reglementare competente informaţii privind modul de realizare a indicatorilor de performanţă, să aplice metodologia de comparare a acestor indicatori prin raportare la operatorul cu cele mai bune performanţe şi să asigure accesul la documentaţiile şi la actele individuale pe baza cărora furnizează/prestează serviciul de utilităţi publice, în condiţiile legii;

j) să încheie contracte de asigurare pentru infrastructura necesară desfăşurării activităţilor, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(3) Operatorii serviciilor de utilităţi publice sunt în drept să suspende sau să limiteze furnizarea/prestarea serviciilor către utilizatori, fără plata vreunei penalizări, cu un preaviz de 5 zile, în următoarele cazuri:

a) depăşirea termenului legal pentru achitarea facturilor stabilite potrivit prevederilor art. 42 alin. (11) ;

b) neachitarea notelor de plată pentru recuperarea daunelor, stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă, provocate de distrugerea sau deteriorarea unor construcţii ori instalaţii aferente infrastructurii edilitar-urbane a localităţilor, aflate în administrarea lor;

c) utilizarea neautorizată, fără aviz de racordare, acord de furnizare sau contract de furnizare/prestare a serviciilor de utilităţi publice;

d) împiedicarea delegatului împuternicit al operatorului de a controla instalaţiile de utilizare, de a monta, verifica, înlocui sau citi aparatele de măsurare-înregistrare sau de a remedia defecţiunile la instalaţiile administrate de furnizor, când acestea se află pe proprietatea utilizatorului;

e) branşarea ori racordarea fără acordul operatorului la reţele publice sau la instalaţiile altui utilizator ori schimbarea, fără acordul operatorului, în cadrul unor lucrări de reparaţii capitale, reconstruiri, modificări, modernizări sau extinderi, a caracteristicilor tehnice şi/sau a parametrilor instalaţiilor de utilizare.

(4) În cazuri de forţă majoră, astfel cum acestea sunt definite în contractul de furnizare/prestare a serviciului de utilităţi publice, prevederile alin. (3) se pot aplica cu un preaviz sub limita celor 5 zile.

Art. 37. ‒ (1) Intervenţiile pentru efectuarea lucrărilor de retehnologizare, întreţinere şi reparaţii la construcţiile sau instalaţiile aferente sistemelor de utilităţi publice, stabilite prin programele anuale convenite cu autorităţile administraţiei publice locale sau, după caz, cu asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, care impun întreruperea furnizării/prestării serviciilor se aduc la cunoştinţa utilizatorilor cu cel puţin 10 zile înainte de data programată.

(2) Pentru prevenirea sau remedierea unor avarii, operatorii de servicii de utilităţi publice sunt în drept să întrerupă furnizarea/prestarea serviciilor, fără plata vreunei penalizări şi fără preaviz nu mai mult de 24 de ore.

(3) În cazul intervenţiilor necesare pentru prevenirea producerii unor avarii sau pentru remedierea unor avarii care depăşesc 24 de ore, acestea se efectuează în maximum 72 de ore şi se aduc la cunoştinţa autorităţilor administraţiei publice locale sau, după caz, a asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, a utilizatorilor, a deţinătorilor de terenuri sau a proprietarilor bunurilor afectate; pe perioada intervenţiilor respective, operatorii sunt în drept să întrerupă furnizarea/prestarea serviciilor, cu plata penalizărilor prevăzute în contracte.

(4) Ocuparea temporară a unor terenuri pentru lucrări de intervenţie, înfiinţare, extindere, retehnologizare, reparaţii şi revizii planificate la sistemele de utilităţi publice, care se execută într-o perioadă mai mare de 72 de ore, se va face pe baza acordului prealabil al deţinătorilor de terenuri şi cu plata despăgubirilor cuvenite, stabilite potrivit reglementărilor legale în vigoare. Dacă cu ocazia executării lucrărilor se produc pagube proprietarilor din vecinătatea sistemelor de utilităţi publice, operatorii au obligaţia să plătească despăgubiri acestora, în condiţiile legii.

(5) Operatorii serviciilor de utilităţi publice nu răspund faţă de utilizatori pentru întreruperea furnizării/prestării serviciilor sau pentru calitatea acestora, în cazuri de forţă majoră.

SECŢIUNEA 2

Acordarea licenţelor

Art. 38. ‒ (1) Acordarea licenţelor pentru furnizarea/ prestarea serviciilor de utilităţi publice intră în sfera de competenţă a autorităţilor de reglementare competente, după cum urmează:

a) A.N.R.S.C. ‒ pentru serviciile menţionate la art. 1 alin. (2) lit. a), b), c), e), f) şi g) ;

b)7) A.N.R.E. ‒ pentru activitatea prevăzută la art. 1 alin. (2) lit. d);

c) A.R.R. ‒ pentru serviciul prevăzut la art. 1 alin. (2) lit. h).

(2) Acordarea licenţelor de traseu, în cazul serviciului de transport public local, se face de către comisiile constituite în acest scop la nivelul autorităţilor administraţiei publice.

(3) Deţinerea licenţei este obligatorie, indiferent de modalitatea de gestiune a serviciilor adoptată la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi de statutul juridic, forma de organizare, natura capitalului, tipul de proprietate ori ţara de origine din Uniunea Europeană ale operatorilor.

(4) Licenţa poate fi suspendată sau retrasă astfel:

a) de către autoritatea de reglementare română emitentă, în cazul licenţelor acordate operatorilor români;

b) de către autoritatea de reglementare română competentă, în cazul suspendării licenţelor operatorilor străini licenţiaţi în ţara de origine.

(5) Operatorii din ţările Uniunii Europene care deţin licenţe în ţara de origine, recunoscute de autorităţile de reglementare române corespondente, au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca operatorii români, pe toată durata de valabilitate a licenţelor.

(6) Licenţa emisă de autorităţile de reglementare competente este valabilă maximum 5 ani de la data emiterii şi îndreptăţeşte operatorul, pe perioada sa de valabilitate, la un număr nelimitat de participări la procedurile de atribuire a contractelor de delegare a gestiunii serviciilor, organizate şi derulate în condiţiile prezentei legi.

(7) Regulamentele privind acordarea licenţelor pentru operatorii de utilităţi publice se elaborează de autoritatea de reglementare în a cărei sferă de competenţă se află aceste servicii şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului sau prin ordin al ministrului transporturilor, după caz, până la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Art. 39. ‒ (1) Furnizarea/Prestarea serviciilor de utilităţi publice este permisă numai pe baza licenţei emise sau recunoscute, după caz, de autorităţile de reglementare competente şi a contractului de delegare a gestiunii, respectiv a hotărârii de dare în administrare.

(2) Calitatea de operator este recunoscută numai pe baza licenţei emise sau recunoscute, după caz, de autorităţile de reglementare competente. Fac excepţie furnizorii/prestatorii aflaţi în activitate la data intrării în vigoare a prezentei legi, care sunt asimilaţi operatorilor şi care au obligaţia obţinerii licenţei în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(3) Participarea operatorilor la procedurile pentru delegarea gestiunii serviciilor de utilităţi publice organizate de autorităţile administraţiei publice locale sau, după caz, de asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice este permisă numai pe baza licenţei emise sau recunoscute, după caz, de autorităţile de reglementare competente.

(4) Retragerea sau încetarea valabilităţii licenţei atrage revocarea hotărârii de dare în administrare ori a hotărârii privind atribuirea contractului de delegare a gestiunii, după caz, şi conduce la organizarea unei noi proceduri de selectare a unui operator, în condiţiile prezentei legi. Retragerea licenţei se notifică operatorului cu cel puţin 90 de zile înainte, perioadă în care operatorul în cauză este obligat să furnizeze/presteze serviciul respectiv în condiţiile contractului.

Art. 40. ‒ La acordarea licenţelor în domeniul serviciilor de utilităţi publice se va urmări, cu precădere, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

a) cunoaşterea şi însuşirea actelor normative care reglementează domeniul serviciilor de utilităţi publice;

b) capabilitatea managerială şi organizatorică;

c) capabilitatea economico-financiară;

d) dotarea şi capacitatea tehnică.

SECŢIUNEA 3

Utilizatorii serviciilor de utilităţi publice

Art. 41. ‒ (1) Au calitatea de utilizator beneficiarii individuali sau colectivi, direcţi ori indirecţi, ai serviciilor de utilităţi publice:

a) utilizatorii casnici persoane fizice sau asociaţii de proprietari/locatari;

b) operatorii economici;

c) instituţiile publice.

(2) Utilizatorii au, în principal, următoarele drepturi:

a) să utilizeze, liber şi nediscriminatoriu, serviciile de utilităţi publice, în condiţiile contractului de furnizare/prestare;

b) să solicite şi să primească, în condiţiile legii şi ale contractelor de furnizare/prestare, despăgubiri sau compensaţii pentru daunele provocate lor de către operatori prin nerespectarea obligaţiilor contractuale asumate ori prin furnizarea/prestarea unor servicii inferioare, calitativ şi cantitativ, parametrilor tehnici stabiliţi prin contract sau prin normele tehnice în vigoare;

c) să sesizeze autorităţilor administraţiei publice locale competente sau, după caz, asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice orice deficienţe constatate în sfera serviciilor de utilităţi publice şi să facă propuneri vizând înlăturarea acestora, îmbunătăţirea activităţii şi creşterea calităţii serviciilor;

d) să renunţe, în condiţiile legii, la serviciile contractate;

e) să se asocieze în organizaţii neguvernamentale pentru apărarea, promovarea şi susţinerea intereselor proprii;

f) să primească şi să utilizeze informaţii privind serviciile de utilităţi publice care îi vizează;

g) să fie consultaţi, direct sau prin intermediul unor organizaţii neguvernamentale reprezentative, în procesul de elaborare şi adoptare a deciziilor, strategiilor şi reglementărilor privind activităţile din sectorul serviciilor de utilităţi publice;

h) să se adreseze, individual ori colectiv, prin intermediul unor asociaţii reprezentative, autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale, asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice ori instanţelor judecătoreşti, după caz, în vederea prevenirii sau reparării unui prejudiciu direct ori indirect.

(3) Pentru plata serviciilor de utilităţi publice, anumite categorii de utilizatori, persoane fizice, beneficiază, în condiţiile legii, de ajutoare sociale de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele locale, după caz.

(4) Membrii comunităţilor locale, persoane fizice sau persoane juridice, au, în calitatea lor de utilizatori ai serviciilor de utilităţi publice, în principal, următoarele obligaţii:

a) să respecte normele de exploatare şi funcţionare a sistemelor de utilităţi publice;

b) să accepte limitarea cantitativă sau întreruperea temporară a furnizării/prestării serviciilor pentru execuţia unor lucrări prevăzute în programele de reabilitare, extindere şi modernizare a infrastructurii tehnico-edilitare;

c) să achite, în termenele stabilite, contravaloarea serviciilor furnizate/prestate;

d) să asigure accesul utilajelor de colectare a deşeurilor la punctele de colectare, al utilajelor de intervenţie pentru stingerea incendiilor, precum şi al utilajelor operatorilor, necesare desfăşurării activităţii specifice serviciilor de utilităţi publice în spaţiile ori pe suprafeţele de teren deţinute cu orice titlu, pe trotuarele şi aleile din jurul imobilelor, indiferent de titularul dreptului de proprietate sau de administrare;

e) să respecte normele de igienă şi sănătate publică stabilite prin actele normative în vigoare.

(5) Prevederile alin. (2) şi (4) au caracter minimal şi se dezvoltă în regulamentele-cadru şi în contractele-cadru de furnizare/prestare a serviciilor, în baza prevederilor legilor speciale ale fiecărui serviciu de utilităţi publice.

SECŢIUNEA 4

Furnizarea/Prestarea, contractarea şi facturarea serviciilor de utilităţi publice

Art. 42. ‒ (1) Furnizarea/Prestarea unui serviciu de utilităţi publice se realizează în una dintre următoarele modalităţi:

a) în baza unui contract de furnizare sau de prestări de servicii încheiat între operator şi utilizatorul direct;

b) prin achitarea unui tarif sau a costului unui bilet, după caz;

c) prin achitarea unei taxe speciale, în situaţia în care încheierea contractului de furnizare sau de prestare a serviciului între operator şi utilizatorul indirect nu este posibilă din punct de vedere tehnic şi comercial sau în situaţia în care în hotărârea de delegare a gestiunii este prevăzută această modalitate, precum şi cuantumul contravalorii serviciului public furnizat/prestat.

(2) Contractul de furnizare sau de prestare a serviciului constituie actul juridic prin care se reglementează raporturile dintre operator şi utilizator cu privire la furnizarea/prestarea, utilizarea, facturarea şi plata unui serviciu de utilităţi publice.

(3) În cazul serviciilor furnizate/prestate în regim continuu prin intermediul reţelelor de conducte ‒ alimentarea cu apă rece, canalizarea şi epurarea apelor uzate, colectarea şi evacuarea apelor pluviale, alimentarea cu apă caldă pentru consum, alimentarea cu agent termic pentru încălzire -, contractele de furnizare sau de prestare a serviciilor se încheie între operator şi utilizator pe termen nedeterminat.

(4) Contravaloarea serviciilor de utilităţi publice se stabileşte în conformitate cu metodologia de calcul, aprobată de autoritatea de reglementare competentă, pe baza preţurilor/tarifelor şi a consumurilor/cantităţilor de utilităţi publice furnizate/prestate, şi se plăteşte pe baza facturii emise de operator.

(5) Determinarea consumurilor/cantităţilor de utilităţi publice în vederea facturării se face prin măsurare directă cu ajutorul sistemelor de măsurare-înregistrare a consumurilor/cantităţilor de utilităţi furnizate/prestate; sistemele de măsurare-înregistrare se montează pe branşamentul care deserveşte fiecare utilizator individual sau colectiv, în punctul de delimitare a instalaţiilor, indiferent de serviciu, operator sau de utilizator.

(6) În cazul imobilelor condominiale existente, individualizarea consumurilor de utilităţi în vederea contractării şi facturării individuale se realizează, în funcţie de sistemul de distribuţie adoptat, fie:

a) prin contoare individuale montate la intrarea în fiecare apartament sau spaţiu cu altă destinaţie, în cazul distribuţiei orizontale;

b) cu ajutorul repartitoarelor de costuri montate pe racordurile aparatelor de consum aferente fiecărui apartament sau spaţiu cu altă destinaţie, în cazul distribuţiei verticale.

(7) La proiectarea şi realizarea imobilelor condominiale, indiferent de destinaţie, racordate la reţelele publice de distribuţie, este obligatorie dotarea acestora cu sisteme de măsurare-înregistrare a consumurilor atât pentru întregul imobil, cât şi pentru fiecare apartament sau spaţiu cu altă destinaţie din imobil, în vederea asigurării condiţiilor pentru individualizarea consumurilor şi încheierea unor contracte-abonament individuale.

(8) În cazul serviciilor pentru care nu există sisteme de măsurare-înregistrare ori metoda măsurării directe nu se poate aplica, determinarea consumurilor/cantităţilor serviciilor furnizate/prestate se face în regim pauşal sau prin metode indirecte, bazate pe măsurători şi calcule având la bază prescripţiile tehnice în vigoare.

(9) Factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestaţia a fost efectuată. Utilizatorii serviciilor de utilităţi publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligaţi să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadenţă de 15 zile lucrătoare de la data primirii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadenţă privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii.

(10) Neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenţei atrage penalităţi de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, după cum urmează:

a) penalităţile se datorează începând cu prima zi după data scadenţei;

b) penalităţile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare;

c) valoarea totală a penalităţilor nu va depăşi valoarea facturii şi se constituie în venit al operatorului.

(11) Dacă sumele datorate, inclusiv penalităţile, nu au fost achitate după 45 de zile de la primirea facturii, operatorul poate întrerupe furnizarea/prestarea serviciului cu un preaviz de 5 zile lucrătoare şi are dreptul să solicite recuperarea debitelor în instanţă.

(12) Reluarea furnizării/prestării serviciului se face în termen de maximum 3 zile de la data efectuării plăţii; cheltuielile aferente suspendării, respectiv reluării furnizării/prestării serviciului se suportă de utilizator.

CAPITOLUL V

Finanţarea serviciilor de utilităţi publice

Art. 43. ‒ (1) Finanţarea cheltuielilor curente pentru furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice, precum şi pentru întreţinerea, exploatarea şi funcţionarea sistemelor aferente se realizează pe criterii economice şi comerciale; mijloacele materiale şi financiare necesare desfăşurării activităţilor specifice fiecărui serviciu se asigură prin bugetele de venituri şi cheltuieli ale operatorilor.

(2) Veniturile operatorilor se constituie prin încasarea de la utilizatori, sub formă de preţuri sau tarife, a sumelor reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate şi, după caz, din alocaţii de la bugetele locale, cu respectarea următoarelor principii:

a) asigurarea autonomiei financiare a operatorului;

b) asigurarea rentabilităţii şi eficienţei economice;

c) asigurarea egalităţii de tratament al serviciilor de utilităţi publice în raport cu alte servicii publice de interes general;

d) recuperarea în totalitate de către operatori a costurilor furnizării/prestării serviciilor.

(3) Preţurile şi tarifele aferente serviciilor de utilităţi publice se fundamentează, cu respectarea metodologiei de calcul stabilite de autorităţile de reglementare competente, pe baza cheltuielilor de producţie şi exploatare, a cheltuielilor de întreţinere şi reparaţii, a amortismentelor aferente capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, a costurilor pentru protecţia mediului, a costurilor financiare asociate creditelor contractate, a costurilor derivând din contractul de delegare a gestiunii, şi includ o cotă pentru crearea surselor de dezvoltare şi modernizare a sistemelor de utilităţi publice, precum şi o cotă de profit.

(4) Stabilirea, ajustarea şi modificarea preţurilor şi tarifelor serviciilor de utilităţi publice se fac cu respectarea metodologiilor de calcul elaborate de autorităţile de reglementare competente.

(5) Preţurile şi tarifele pentru plata serviciilor de utilităţi publice se propun de operatori şi se stabilesc, se ajustează sau se modifică prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale ori, după caz, ale asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, cu respectarea metodologiilor elaborate de autoritatea de reglementare competentă. Hotărârile autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, ale asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, în numele şi pe seama unităţilor administrativ-teritoriale membre, vor ţine seama, după caz, de avizele de specialitate ale autorităţilor de reglementare competente.

(6) În cazul gestiunii delegate, litigiile cu privire la stabilirea, ajustarea sau modificarea preţurilor şi/sau tarifelor intervenite între autorităţile administraţiei publice locale şi operatori sau între asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice şi operatori, după caz, se soluţionează de instanţele de judecată competente potrivit legii.

(7) Preţurile, tarifele şi taxele speciale stabilite şi practicate cu încălcarea dispoziţiilor prezentei legi sunt nule de drept, iar sumele încasate necuvenit şi constatate ca atare de către autorităţile de reglementare se restituie utilizatorilor de la care au fost colectate sau la bugetele locale, după caz.

(8) Pentru prestarea unor servicii conexe serviciilor de utilităţi publice, cum sunt eliberarea acordurilor şi avizelor, verificarea documentaţiilor tehnico-economice, expertizele tehnice, service-ul instalaţiilor de utilizare şi altele asemenea, tarifele şi taxele se fundamentează pe tipuri de lucrări sau servicii prestate de operatori şi se aprobă prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale ori, după caz, ale asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, în numele şi pe seama unităţilor administrativ-teritoriale membre. Aceste servicii se facturează şi se încasează separat de către operatori/operatorii regionali.

(9) Operatorii au dreptul de a propune autorităţii administraţiei publice locale tarife compuse, care cuprind o componentă fixă, proporţională cu cheltuielile necesare pentru menţinerea în stare de funcţionare şi pentru exploatarea în condiţii de siguranţă şi eficienţă a sistemelor de utilităţi publice, şi una variabilă, în funcţie de consumul efectiv înregistrat de dispozitivele de măsurare-înregistrare montate pe branşamentele utilizatorilor, în punctele de delimitare a instalaţiilor. Tarifele compuse se fundamentează luându-se în considerare ponderea costurilor fixe şi a celor variabile în cheltuielile anuale şi se stabilesc în conformitate cu metodologia elaborată de autoritatea de reglementare competentă.

Art. 44. ‒ (1) Finanţarea şi realizarea investiţiilor aferente sistemelor de utilităţi publice se fac cu respectarea legislaţiei în vigoare privind iniţierea, fundamentarea, promovarea şi aprobarea investiţiilor publice, în temeiul următoarelor principii:

a) promovarea rentabilităţii şi eficienţei economice;

b) păstrarea veniturilor realizate din aceste activităţi la nivelul comunităţilor locale şi utilizarea lor pentru dezvoltarea serviciilor şi a infrastructurii tehnico-edilitare aferente;

c) întărirea autonomiei fiscale a unităţilor administrativ-teritoriale pentru crearea mijloacelor financiare necesare în vederea funcţionării serviciilor;

d) întărirea autonomiei locale privind contractarea şi garantarea unor împrumuturi interne sau externe necesare pentru finanţarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor, în condiţiile legii;

e) respectarea legislaţiei în vigoare privind achiziţiile publice;

f) respectarea dispoziţiilor legale referitoare la calitatea şi disciplina în construcţii, urbanism, amenajarea teritoriului şi protecţia mediului.

(2) Finanţarea cheltuielilor de capital pentru realizarea obiectivelor de investiţii publice ale unităţilor administrativ-teritoriale, aferente sistemelor de utilităţi publice, se asigura din următoarele surse:

a) fonduri proprii ale operatorilor şi/sau fonduri de la bugetul local, în conformitate cu obligaţiile asumate prin actele juridice pe baza cărora este organizata şi se desfăşoară gestiunea serviciilor;

b) credite bancare, ce pot fi garantate de unităţile administrativ-teritoriale, de statul român sau de alte entităţi specializate în acordarea de garanţii bancare;

c) fonduri nerambursabile obţinute prin aranjamente bilaterale sau multilaterale;

d) fonduri speciale constituite pe baza unor taxe speciale, instituite la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale, potrivit legii;

e) fonduri transferate de la bugetul de stat, ca participare la cofinanţarea unor programe de investiţii realizate cu finanţare externă, precum şi din bugetele unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat;

f) participarea capitalului privat în cadrul unor contracte de parteneriat public-privat de tipul "construieşte ‒ operează ‒ transferă" şi variante ale acestuia, în condiţiile legii;

g) fonduri puse la dispoziţie de utilizatori;

h) alte surse, constituite potrivit legii.

(3) Unităţile administrativ-teritoriale sau, după caz, operatorii/operatorii regionali care beneficiază de asistenţă financiară-nerambursabilă din partea Uniunii Europene ori de împrumuturi de la organisme financiare internaţionale pentru realizarea unor programe de investiţii publice de interes zonal sau regional destinate înfiinţării, modernizării şi/ori dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor de utilităţi publice au obligaţia constituirii, alimentării şi utilizării unui fond de rezervă. Acest fond este destinat întreţinerii, înlocuirii şi dezvoltării sistemelor de utilităţi publice sau a unor părţi din componenţa acestora, precum şi asigurării fondurilor necesare pentru plata serviciului datoriei publice aferente cofinanţării acestor proiecte de investiţii. Fondul de rezervă, denumit în continuare Fondul IID, se constituie şi se utilizează în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 198/2005 privind constituirea, alimentarea şi utilizarea Fondului de întreţinere, înlocuire şi dezvoltare pentru proiectele de dezvoltare a infrastructurii serviciilor publice care beneficiază de asistenţă financiară nerambursabilă din partea Uniunii Europene, aprobată prin Legea nr. 108/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) Bunurile realizate în cadrul programelor de investiţii ale unităţilor administrativ-teritoriale aparţin domeniului public al unităţilor administrativ-teritoriale, dacă sunt finanţate din fonduri publice, sau revin în proprietatea publică a acestora, ca bunuri de retur, dacă au fost realizate cu finanţare privată în cadrul unor programe de investiţii asumate de operator prin contractul de delegare a gestiunii serviciului, la expirarea acestuia.

(5) Obiectivele de investiţii publice specifice infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor de utilităţi publice, ce implică fonduri de la bugetele locale, transferuri de la bugetul de stat sau fonduri comunitare, promovate de autorităţile administraţiei publice locale ori, după caz, de asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, în numele şi pe seama unităţilor administrativ-teritoriale membre, se nominalizează în listele anuale de investiţii anexate la bugetele locale, respectiv ale asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, după caz, şi se aprobă odată cu acestea prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, ale adunărilor generale ale asociaţiilor respective.

(6) Obiectivele de investiţii menţionate la alin. (5) se realizează cu respectarea prevederilor legale în vigoare privind elaborarea, avizarea şi aprobarea documentaţiilor de execuţie, a prevederilor legale în vigoare privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, precum şi a documentaţiilor de urbanism şi amenajarea teritoriului aprobate conform legii.

(7) Administrarea bunurilor aparţinând domeniului public sau privat al unităţilor administrativ-teritoriale, aferente sistemelor de utilităţi publice, se face cu diligenţa unui bun proprietar.

CAPITOLUL VI

Răspunderi şi sancţiuni

Art. 45. ‒ Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, civilă, contravenţională sau penală, după caz, a persoanelor vinovate.

Art. 46.8) ‒ Fapta săvârşită cu intenţie contra unei colectivităţi locale prin otrăvirea în masă, provocarea epidemiilor, infestarea surselor de apă, deteriorarea gravă sau distrugerea totală ori parţială a instalaţiilor, utilajelor, echipamentelor şi a dotărilor aferente sistemelor de utilităţi publice este considerată act de terorism şi se pedepseşte potrivit legislaţiei în vigoare.

Art. 47. ‒ (1) Constituie contravenţie în domeniul serviciilor de utilităţi publice şi se sancţionează cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei următoarele fapte:

a) refuzul utilizatorilor de a permite operatorului accesul la dispozitivele de măsurare-înregistrare, în scopul efectuării controlului, înregistrării consumurilor ori pentru executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii;

b) nerespectarea de către utilizatori a termenelor de achitare a contravalorii serviciilor furnizate/prestate, respectiv a termenelor pentru încheierea acţiunii de contorizare individuală la nivel de apartament;

c) racordarea la sistemele de utilităţi publice fără acord de furnizare/preluare, respectiv aviz de branşare/racordare eliberat de operator;

d) utilizarea fără contract de furnizare/prestare a serviciilor de utilităţi publice;

e) modificarea neautorizată de către utilizatori a instalaţiilor, utilajelor, echipamentelor şi a dotărilor aferente sistemelor de utilităţi publice.

(2) Constituie contravenţie în domeniul serviciilor de utilităţi publice şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei următoarele fapte:

a) refuzul operatorului de a permite utilizatorilor accesul la dispozitivele de măsurare-înregistrare a consumurilor, când acestea sunt montate în instalaţia aflată în administrarea sa;

b) întârzierea nejustificată a operatorilor de a branşa/racorda noi utilizatori, precum şi impunerea unor soluţii de branşare/racordare inadecvate din punct de vedere tehnico-economic şi neconforme actelor normative în vigoare şi reglementărilor stabilite de autorităţile naţionale de reglementare competente;

c) sistarea nejustificată a serviciului sau refuzul de a realimenta utilizatorii după achitarea la zi a debitelor restante.

(3) Constituie contravenţie în domeniul serviciilor de utilităţi publice şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei următoarele fapte:

a) încălcarea de către operatori a prevederilor reglementărilor tehnice şi/sau comerciale, inclusiv a reglementărilor-cadru ale serviciilor de utilităţi publice stabilite de autorităţile de reglementare competente, precum şi nerespectarea condiţiilor asociate licenţelor;

b) refuzul operatorilor de a pune la dispoziţia autorităţilor de reglementare competente datele şi/sau informaţiile solicitate ori furnizarea incorectă şi incompletă de date şi/sau informaţii necesare desfăşurării activităţii acestora;

c) furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice în afara parametrilor tehnici şi/sau calitativi adoptaţi prin contractul de furnizare/prestare ori a celor stabiliţi prin normele tehnice şi/sau comerciale adoptate de autoritatea de reglementare competentă;

d) nerespectarea de către operatori a termenelor-limită stabilite pentru încheierea acţiunii de contorizare la branşamentele utilizatorilor;

e) nerespectarea de către unităţile administrativ-teritoriale sau de către asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice a dispoziţiilor prezentei legi şi a celorlalte reglementări specifice serviciilor de utilităţi publice ori neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a măsurilor dispuse de autorităţile de reglementare competente.

(4) Constituie contravenţie în domeniul serviciilor de utilităţi publice şi se sancţionează cu amendă de la 30.000 lei la 50.000 lei următoarele fapte:

a) refuzul operatorilor de a se supune controlului şi de a permite verificările şi inspecţiile prevăzute prin reglementări sau dispuse de autoritatea de reglementare competentă, precum şi obstrucţionarea acesteia în îndeplinirea atribuţiilor sale;

b) neaplicarea măsurilor stabilite cu ocazia activităţilor de control;

c) furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice de către operatorii fără licenţă eliberată potrivit prevederilor prezentei legi sau cu licenţă a cărei valabilitate a expirat;

d) furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice fără hotărâre de dare în administrare, în cazul gestiunii directe, sau fără contract de delegare a gestiunii, în cazul gestiunii delegate;

e) practicarea unor preţuri şi/sau tarife neaprobate sau mai mari decât cele aprobate de autorităţile administraţiei publice locale ori, după caz, de asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, în baza metodologiilor stabilite de autorităţile de reglementare competente;

f) delegarea gestiunii serviciilor de utilităţi publice fără respectarea prevederilor prezentei legi, a legislaţiei specifice fiecărui serviciu sau a procedurii de delegare;

g) aprobarea obiectivelor de investiţii publice aferente infrastructurii tehnico-edilitare a serviciilor de utilităţi publice fără respectarea documentaţiilor de urbanism, amenajarea teritoriului şi de protecţia mediului, adoptate potrivit legii;

h) nerespectarea de către operatori a normelor privind protecţia igienei publice şi a sănătăţii populaţiei, a mediului de viaţă al populaţiei şi a mediului;

i) nerespectarea de către unităţile administrativ-teritoriale a prevederilor art. 50 alin. (4) referitoare la reorganizarea serviciilor de utilităţi publice în conformitate cu modalităţile de gestiune prevăzute la art. 22, respectiv la reorganizarea regiilor autonome furnizoare/prestatoare în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (4), art. 28 alin. (2) şi art. 29 alin. (4).

(5) Autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale pot stabili, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi alte fapte decât cele prevăzute la alin. (1)-(4), care constituie contravenţii în domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice.

(6) Prevederile alin. (3) lit. a), b) şi c) şi ale alin. (4) lit. a), b) şi c) se aplică corespunzător şi operatorilor economici care montează şi/sau exploatează sisteme de repartizare a costurilor.

Art. 48. ‒ (1) Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 47 şi aplicarea sancţiunilor se fac, conform competenţelor stabilite în prezenta lege, de reprezentanţi împuterniciţi ai ministrului administraţiei şi internelor9), ai ministrului transporturilor, ai preşedinţilor A.N.R.S.C., A.N.R.E., A.R.R., ai Gărzii Naţionale de Mediu din subordinea Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, ai preşedinţilor consiliilor judeţene, ai primarilor sau, după caz, ai preşedinţilor asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, în temeiul mandatului ce le-a fost acordat de unităţile administrativ-teritoriale membre.

(2) În vederea constatării contravenţiilor prevăzute la art. 47, reprezentanţii împuterniciţi prevăzuţi la alin. (1) au acces, dacă acest lucru se impune, în condiţiile legii, în clădiri, încăperi, la instalaţii şi în orice alt loc, unde au dreptul să verifice instalaţiile de utilizare, precum şi să execute măsurători şi determinări. Atât operatorii, cât şi utilizatorii sunt obligaţi să pună la dispoziţie reprezentanţilor împuterniciţi documentele cu privire la serviciul de utilităţi publice furnizat/prestat.

(3) Organele de poliţie sunt obligate să acorde, la cerere, sprijin reprezentanţilor împuterniciţi.

(4) Dispoziţiile referitoare la contravenţii, prevăzute la art. 47 şi la alin. (1)-(3) ale prezentului articol, se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia prevederilor art. 28.

CAPITOLUL VII

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 49. ‒ (1) Furnizorii/Prestatorii care la data intrării în vigoare a prezentei legi nu deţin licenţă, dar care furnizează/prestează servicii de utilităţi publice fie în gestiune directă, fie în gestiune delegată, au obligaţia de a solicita şi de a obţine eliberarea acesteia, în termen de cel mult un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi, dacă prin legea specială nu se prevede altfel. În caz contrar, aceştia pierd dreptul de a furniza/presta serviciile respective, iar contractele îşi încetează valabilitatea.

(2) Pentru obţinerea licenţei, furnizorii/prestatorii prevăzuţi la alin. (1) sunt obligaţi să facă dovadă că deţin toate avizele, acordurile şi autorizaţiile necesare derulării serviciului, prevăzute de legislaţia în vigoare pentru activităţile specifice acestuia.

(3) În cazul atribuirii directe a contractului de delegare a gestiunii serviciilor de utilităţi publice, obţinerea licenţei este condiţie suspensivă pentru executarea contractului de delegare a gestiunii. Furnizorul/Prestatorul are obligaţia de a solicita şi de a obţine eliberarea licenţei în termen de 3 luni de la data semnării contractului de delegare a gestiunii. În caz contrar, contractul de delegare a gestiunii este nul de drept, iar delegarea ulterioară a gestiunii acestor servicii se poate face numai cu respectarea prevederilor art. 29 alin. (8).

(4) Licenţele eliberate de autorităţile de reglementare competente până la data intrării în vigoare a prezentei legi îşi păstrează valabilitatea.

Art. 50. ‒ (1) Regulamentul de organizare şi funcţionare a A.N.R.S.C, prevăzut la art. 14 alin. (1), se aprobă prin hotărâre a Guvernului10), în termen de un an de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Regulamentele-cadru şi caietele de sarcini-cadru specifice fiecărui serviciu de utilităţi publice, prevăzute la art. 22 alin. (4), precum şi contractele-cadru de furnizare/prestare a serviciilor, prevăzute la art. 23 alin. (2), se elaborează de autorităţile naţionale de reglementare competente, după caz, şi se aprobă prin ordin al conducătorului acestora, în termen de un an de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Consiliile locale vor introduce în conţinutul regulamentelor, caietelor de sarcini şi contractelor de delegare a gestiunii serviciilor clauze specifice care privesc organizarea, funcţionarea, gestionarea şi finanţarea serviciilor de utilităţi publice, respectiv administrarea, exploatarea şi finanţarea obiectivelor de investiţii din infrastructura tehnico-edilitară a localităţilor, în funcţie de particularităţile acestora şi de interesele actuale şi de perspectivă ale comunităţilor respective.

(4) În termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi, autorităţile administraţiei publice locale vor proceda la reorganizarea serviciilor de utilităţi publice, în conformitate cu modalităţile de gestiune prevăzute la art. 22.

Art. 51. ‒ (1) Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii serviciilor de utilităţi publice va fi aplicat de toţi operatorii furnizori/prestatori de servicii de utilităţi publice, indiferent de modalitatea de gestiune adoptată sau de forma de proprietate, modul de organizare ori ţara de origine a operatorului.

(2) Dreptul la grevă în sfera serviciilor de utilităţi publice vitale-alimentarea cu apă, canalizarea şi epurarea apelor uzate, salubrizarea, alimentarea cu energie termică, iluminatul public şi transportul public ‒ este supus restricţiilor aplicabile ramurilor de activitate în care nu se poate declara grevă cu întreruperea totală a activităţii. În timpul conflictelor de muncă deschise şi pe perioada soluţionării acestora se asigură respectarea principiului continuităţii serviciului şi al serviciului minim şi se iau măsuri pentru asigurarea exploatării şi funcţionării în siguranţă a sistemelor şi pentru evitarea accidentelor cu impact ecologic sau asupra sănătăţii populaţiei.

(3) Soluţionarea litigiilor contractuale dintre operator şi utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate, se realizează de instanţele competente potrivit legii şi se judecă în procedură de urgenţă. Cererea se introduce la instanţele de judecată în a căror competenţă teritorială se află domiciliul/sediul utilizatorului.

(4) Soluţionarea litigiilor dintre unităţile administrativ-teritoriale sau, după caz, dintre asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice şi operatori în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractelor de delegare a gestiunii, precum şi a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Cererea se introduce la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui competenţă teritorială se află sediul operatorului.

(5) Litigiile dintre unităţile administrativ-teritoriale membre ale unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice şi asociaţie se soluţionează potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Cererea se introduce la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui competenţă teritorială se află sediul asociaţiei.

(6) Soluţionarea litigiilor civile şi de muncă izvorâte din aplicarea prevederilor prezentei legi se face de instanţele de judecată competente, în condiţiile legii.

Art. 52. ‒ Măsurile de natura ajutorului de stat prevăzute în prezenta lege vor fi notificate, potrivit prevederilor Legii nr. 143/199911) privind ajutorul de stat, republicată, şi se vor acorda numai după autorizarea acestora de către Consiliul Concurenţei, în condiţiile îndeplinirii criteriilor prevăzute în legislaţia secundară privind ajutorul de stat.

Art. 53. ‒ Notarii publici nu vor autentifica actele de înstrăinare a imobilelor sau a societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fără dovada achitării la zi a datoriilor pentru serviciile de utilităţi publice de care sunt grevate acestea, eliberată de furnizorii/prestatorii acestor servicii. În cazul în care bunul ce urmează a fi înstrăinat este un apartament situat într-un bloc proprietate condominială, este necesară şi dovada achitării la zi a datoriilor, eliberată de asociaţia de proprietari.

Art. 54. ‒ Prezenta lege intră în vigoare la un an de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor art. 42 alin. (7).

Art. 55. ‒ La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 326/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 4 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, şi Hotărârea Guvernului nr. 373/2002 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală ‒ A.N.R.S.C., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 23 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare.

NOTĂ:

Reproducem mai jos prevederi care nu au fost incluse în forma republicată a Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006 şi care se aplică în continuare ca dispoziţii proprii ale actelor modificatoare:

1. Art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2008, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 204/2012:

„Art. II.  ‒ (1) Procedura-cadru privind organizarea, derularea şi atribuirea contractelor de delegare a gestiunii, prevăzută la art. 3112) alin. (1) din Legea nr. 51/2006, astfel cum a fost modificată şi completată prin prezenta ordonanţă de urgenţă, criteriile de selecţie-cadru prevăzute la art. 3112) alin. (5), precum şi contractul-cadru de delegare a gestiunii serviciilor de utilităţi publice se elaborează de Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. Contractul-cadru de delegare a gestiunii serviciilor de utilităţi publice constituie un model şi se adaptează potrivit nevoilor şi situaţiilor specifice fiecărei unităţi administrativ-teritoriale.

(2) Actul constitutiv-cadru şi statutul-cadru al asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice se elaborează de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(3) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 1.591/2002 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 11 februarie 2003, cu modificările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 1.353/2003 pentru aprobarea Regulamentului-cadru şi a Contractului-cadru de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din 17 decembrie 2003, Hotărârea Guvernului nr. 1.561/2004 pentru aprobarea Regulamentului-cadru al serviciilor de iluminat public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din 18 octombrie 2004, cu modificările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 433/2004 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor publice de salubrizare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 22 aprilie 2004, cu modificările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 346/2004 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de delegare a gestiunii serviciilor publice de salubrizare a localităţilor şi a Contractului-cadru de delegare a gestiunii serviciilor publice de salubrizare a localităţilor prin concesiune, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 14 aprilie 2004, precum şi orice alte dispoziţii contrare."

2. Art. II din Legea nr. 204/2012:

„Art. II. ‒ (1) Prevederile referitoare la abrogarea lit. d) a alin. (2) al art. 13, precum şi prevederile alin. (4) al art. 13 şi ale lit. b) a alin. (1) al art. 38 din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică la data intrării în vigoare a modificărilor şi completărilor prevederilor legale privind serviciul public de alimentare cu energie termică.

(2) Regulamentele-cadru şi caietele de sarcini-cadru specifice fiecărui serviciu de utilităţi publice, prevăzute la art. 23 alin. (4)13) din Legea nr. 51/2006, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi contractele-cadru de furnizare/prestare a serviciilor de utilităţi publice, prevăzute la art. 24 alin. (2)14) din aceeaşi lege, în vigoare la data publicării prezentei legi, se actualizează în conformitate cu prevederile acesteia de către autorităţile de reglementare competente, după caz, şi se aprobă prin ordin al conducătorului acestora, în termen de un an de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I."