Legea nr. 503/2004 – Republicare *)

M. Of. nr. 453 din 23 iulie 2013

LEGE

privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. ‒ (1) Procedurile privind redresarea financiară şi falimentul societăţilor de asigurare/reasigurare instituite prin prezenta lege se aplică asigurătorilor şi/sau reasiguratorilor, astfel cum aceştia sunt definiţi la art. 2 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv sucursalelor acestora cu sediul în străinătate, precum şi sucursalelor şi filialelor societăţilor de asigurare/reasigurare din state terţe, care au sediul în România; procedurile privind redresarea financiară şi falimentul societăţilor de asigurare/reasigurare nu se aplică sucursalei unei societăţi de asigurare/reasigurare sau a unei societăţi mutuale dintr-un stat membru, care a primit o autorizaţie de la autoritatea competentă a statului membru de origine.

(2) Dispoziţiile prezentei legi nu se aplică intermediarilor în asigurări, astfel cum sunt definiţi prin Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, aceştia fiind supuşi reglementărilor dreptului comun în materie de reorganizare judiciară şi de faliment cuprinse în Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia dizolvării şi lichidării voluntare prevăzute în cap. III secţiunea a 4-a.

Art. 2. ‒ (1) Prezenta lege reglementează procedura redresării financiare a asigurătorului/reasigurătorului, procedura falimentului acestuia, precum şi dizolvarea şi lichidarea voluntară a asigurătorilor/reasiguratorilor şi brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare.

(2) Măsurile aplicate în cadrul procedurilor reglementate de prezenta lege urmăresc protejarea intereselor legitime şi a drepturilor creditorilor de asigurări.

Art. 3. ‒ (1) În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele înţelesuri;

a) societate de asigurare/reasigurare ‒ asigurătorul şi/sau reasigurătorul, astfel cum aceştia sunt definiţi la art. 2 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare;

b) procedura de redresare financiară ‒ totalitatea modalităţilor şi a măsurilor cu caracter administrativ dispuse de Autoritatea de Supraveghere Financiară1), ca autoritate competentă, care sunt destinate să menţină sau să restabilească situaţia financiară a unei societăţi de asigurare/reasigurare;

c) procedura falimentului ‒ procedura de insolvenţă ce se aplică asigurătorului/reasiguratorului care implică măsurile necesare pentru lichidarea averii acestuia în vederea acoperirii pasivului;

d) autoritate competentă ‒ Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca autoritate administrativă autonomă de specialitate, autoritatea judiciară, precum şi alte autorităţi prevăzute de lege, abilitate în ceea ce priveşte aplicarea procedurii redresării financiare şi, respectiv, a falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare;

e) autorităţi de supraveghere ‒ autorităţile naţionale care, prin lege sau prin alte reglementări, sunt abilitate să supravegheze societăţile de asigurare/reasigurare;

f) administrator special ‒ orice persoană fizică sau juridică desemnată de Autoritatea de Supraveghere Financiară, însărcinată cu aplicarea măsurilor administrative de redresare financiară a societăţii de asigurare/reasigurare;

g) lichidator ‒ persoana fizică sau juridică, inclusiv Fondul de garantare, desemnată în condiţiile Legii nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, să conducă activitatea asigurătorului/reasiguratorului şi să exercite atribuţiile prevăzute la art. 40, în cadrul procedurii falimentului;

h) creditori de asigurări ‒ persoane asigurate, titulari de poliţe de asigurare, beneficiari ai contractelor de asigurare, precum şi oricare alte terţe persoane prejudiciate prin nerespectarea condiţiilor de asigurare ale contractelor, ale căror creanţe nu au fost plătite de societatea de asigurare/reasigurare;

i) creanţe de asigurări ‒ creanţele creditorilor de asigurări, care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru aceşti creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă. Se consideră creanţe de asigurări creanţele Fondului de garantare, precum şi primele datorate de către societatea de asigurare/reasigurare debitoare, rezultate din încetarea ori, după caz, din anularea contractelor de asigurare sau operaţiunilor efectuate, conform legii aplicabile acestora, înainte de intrarea în procedura falimentului;

j) stare de insolvenţă ‒ acea stare a societăţii de asigurare/reasigurare caracterizată prin una dintre următoarele situaţii:

1. incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu disponibilităţile băneşti;

2. scăderea valorii marjei de solvabilitate disponibile sub jumătate din limita minimă prevăzută de reglementările legale în vigoare pentru fondul de siguranţă;

3. imposibilitatea restabilirii situaţiei financiare a societăţii de asigurare/reasigurare în cadrul procedurii de redresare financiară;

k) acord de plată a creanţelor de asigurări ‒ convenţia intervenită înainte sau după deschiderea procedurii falimentului, încheiată între asigurător/reasigurător şi creditorii de asigurări, având ca obiect modul şi termenele de plată a creanţelor;

l) stat membru ‒ statul membru al Uniunii Europene sau statul aparţinând Spaţiului Economic European;

m) stat membru de origine ‒ statul membru în care societatea de asigurare/reasigurare a fost autorizată;

n) stat membru gazdă ‒ statul membru, altul decât statul membru de origine, în care societatea de asigurare/reasigurare are deschisă o sucursală;

o) stat terţ ‒ statul care nu este membru al Uniunii Europene sau care nu aparţine Spaţiului Economic European;

p) filială ‒ unitatea operaţională cu personalitate juridică, înfiinţată în condiţiile legii, la care o societate de asigurare/reasigurare deţine direct sau indirect majoritatea drepturilor de vot;

r) sucursală ‒ orice entitate fără personalitate juridică, aparţinând unei societăţi de asigurare/reasigurare, care desfăşoară în mod direct, în limita mandatului primit, activităţi de asigurare pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul membru de origine;

s) persoană semnificativă ‒ administratorul şi/sau conducerea executivă a societăţii de asigurare/reasigurare;

t) acţionar semnificativ ‒ orice persoană care, nemijlocit şi singură sau, după caz, prin intermediul ori în legătură cu alte persoane, exercită drepturi ce decurg din deţinerea unor acţiuni care, cumulate, reprezintă cel puţin 10% din capitalul social al unei societăţi de asigurare/reasigurare sau îi conferă acesteia cel puţin 10% din totalul drepturilor de vot în adunarea generală a acţionarilor ori care, după caz, dau posibilitatea acestei persoane să exercite o influenţă semnificativă asupra conducerii societăţii de asigurare/reasigurare în cadrul căreia are poziţia semnificativă;

u) Fond de garantare ‒ fondul de protecţie prevăzut la art. 60 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Termenii: "stat membru", "stat membru de origine", "stat membru gazdă", "stat terţ", "filială", "sucursală", "persoană semnificativă" şi "acţionar semnificativ" au înţelesul prevăzut de Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL II

Procedura de redresare financiară. Reguli generale

Art. 4. ‒ (1) În exercitarea atribuţiilor prevăzute de Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a celor prevăzute de normele date în aplicarea acesteia, Autoritatea de Supraveghere Financiară procedează periodic la verificarea situaţiei financiare a societăţii de asigurare/reasigurare, fie în baza documentelor şi a raportărilor transmise de aceasta, conform legii, fie în urma acţiunilor de analiză, îndrumare şi control efectuate de organele de specialitate ale acestei autorităţi.

(2) Verificarea se poate efectua oricând de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, inclusiv în urma sesizărilor creditorilor de asigurări referitoare la situaţia financiară a societăţii de asigurare/reasigurare, în vederea prevenirii stării de insolvenţă şi/sau a restabilirii situaţiei acesteia în cadrul procedurii de redresare financiară.

Art. 5. ‒ (1) Procedura de redresare financiară implică orice intervenţie a Autorităţii de Supraveghere Financiară pentru luarea măsurilor necesare restabilirii situaţiei financiare a societăţii de asigurare/reasigurare, în scopul prevenirii stării de insolvenţă a acesteia şi al evitării intrării în procedura falimentului.

(2) Autoritatea de Supraveghere Financiară este singura autoritate competentă abilitată să decidă aplicarea modalităţilor şi a măsurilor de redresare financiară în ceea ce priveşte societăţile de asigurare/reasigurare, inclusiv sucursalele acestora din alte state membre, precum şi sucursalele şi filialele societăţilor de asigurare/reasigurare din state terţe, care au sediul în România. Măsurile de redresare financiară nu împiedică deschiderea, de către statul membru de origine, a unei proceduri de faliment. 

(3) Autoritatea de Supraveghere Financiară informează de urgenţă autorităţile de supraveghere din toate celelalte state membre cu privire la decizia sa de a adopta măsuri de redresare financiară împotriva unei societăţi de asigurare/reasigurare, inclusiv efectele concrete posibile ele unor astfel de măsuri.

Art. 6. ‒ (1) În toate cazurile, societatea de asigurare/reasigurare este obligată să pună la dispoziţia Autorităţii de Supraveghere Financiară toate documentele şi informaţiile solicitate în vederea verificării şi să asigure desfăşurarea activităţii de analiză şi control în condiţii optime şi cu celeritate.

(2) La cererea Autorităţii de Supraveghere Financiară, societatea de asigurare/reasigurare este obligată să determine şi să comunice în termen de 48 de ore de la solicitare următoarele:

a) calculul marjei de solvabilitate disponibile, al marjei de solvabilitate minime şi al fondului de siguranţă;

b) indicatorul de lichiditate;

c) situaţia rezervelor tehnice brute constituite pe fiecare categorie de rezerve tehnice şi clasa de asigurare practicată;

d) activele admise să acopere rezervele tehnice brute constituite.

(3) Indicatorii vor fi determinaţi şi raportaţi în conformitate cu reglementările în vigoare, pentru luna anterioară datei solicitării de către Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Art. 7. ‒ O societate de asigurare/reasigurare intră în procedura de redresare financiară reglementată de prezenta lege atunci când există cel puţin una dintre următoarele situaţii:

a) se constată nerespectarea, în orice mod, a prevederilor art. 6 alin. (2), precum şi a oricăror altor prevederi legale referitoare la activitatea de asigurare/reasigurare, punându-se în pericol onorarea obligaţiilor asumate faţă de creditorii de asigurări;

b) valoarea marjei de solvabilitate disponibile scade sub valoarea marjei de solvabilitate minime determinate în conformitate cu reglementările în vigoare;

c) valoarea marjei de solvabilitate disponibile scade sub limita minimă prevăzută de reglementările legale în vigoare pentru fondul de siguranţă.

Art. 8. ‒ (1) În cazurile prevăzute la art. 7 lit. a) şi b), Autoritatea de Supraveghere Financiară poate dispune, prin decizie motivată, deschiderea procedurii de redresare financiară prin una dintre următoarele modalităţi:

a) redresarea societăţii de asigurare/reasigurare pe bază de plan de redresare financiară;

b) redresarea societăţii de asigurare/reasigurare prin administrare specială.

(2) În cazul prevăzut la art. 7 lit. c) consiliul de administraţie sau, după caz, consiliul de supraveghere este obligat, de îndată, să convoace adunarea generală extraordinară a acţionarilor pentru efectuarea majorării capitalului social al societăţii. În termen de 5 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, a convocării adunării generale extraordinare a acţionarilor, societatea va prezenta Autorităţii de Supraveghere Financiară:

a) dovada convocării adunării generale extraordinare şi propunerea de hotărâre de majorare a capitalului social;

b) analiza detaliată a factorilor care au dus la scăderea marjei de solvabilitate disponibile sub valoarea fondului de siguranţă;

c) planul detaliat de măsuri pe care societatea le va lua în vederea evitării scăderii marjei de solvabilitate disponibile sub valoarea fondului de siguranţă, pentru o perioadă de cel puţin un an. Efectuarea operaţiunii de majorare a capitalului social, inclusiv vărsarea capitalului social subscris, nu va putea depăşi 60 de zile calendaristice de la data convocării adunării generale extraordinare a acţionarilor.

(3) Prin decizia de deschidere a procedurii, Autoritatea de Supraveghere Financiară poate dispune aplicarea de către societatea de asigurare/reasigurare a uneia sau mai multora dintre următoarele măsuri prudenţiale principale:

a) limitarea volumului de prime brute sau nete subscrise, pe o perioadă cuprinsă între 3 luni şi un an, astfel încât acestea să nu depăşească valorile stabilite prin decizia de deschidere a procedurii de redresare;

b) interzicerea reînnoirii contractelor de asigurare ajunse la scadenţă sau, după caz, doar a unor tipuri de contracte de asigurare, expres stabilite prin decizia de redresare financiară;

c) interzicerea subscrierii unor noi contracte de asigurare şi a încasării primelor aferente, pe perioada expres stabilită prin decizia de redresare financiară;

d) efectuarea de către societatea de asigurare/reasigurare a transferului portofoliului de asigurări, în tot sau în parte, în condiţiile şi cu respectarea prevederilor legale în vigoare în materie; în cazul dispunerii acestei măsuri, societatea de asigurare/reasigurare va efectua operaţiunile privind transferul de portofoliu în regim de urgenţă, fără ca acestea să poată depăşi 60 de zile de la data luării măsurii;

e) obligarea administratorilor societăţii de asigurare/reasigurare de a convoca de îndată o adunare generală extraordinară, cu propunerea efectuării operaţiunii de majorare a capitalului social sau, după caz, a fondului de rezervă liberă vărsat; termenul de întrunire nu va putea fi mai mare de 5 zile de la data convocării, iar efectuarea operaţiunilor de majorare a capitalului social nu va putea depăşi 30 de zile lucrătoare de la data primirii deciziei de declanşare a procedurii de redresare financiară;

f) interzicerea efectuării de către societatea de asigurare/reasigurare a anumitor investiţii;

g) restrângerea reţelei teritoriale a societăţii de asigurare/ reasigurare prin desfiinţarea, în condiţiile legii, a anumitor filiale şi sucursale, puncte de lucru şi/sau a altor sedii secundare ale societăţii de asigurare/reasigurare, precum şi/sau înlocuirea persoanelor semnificative cu privire la care s-a stabilit responsabilitatea pentru ajungerea societăţii în procedură de redresare financiară;

h) verificarea, inventarierea şi instrumentarea, după caz, a dosarelor de daună, înregistrate în evidenţele societăţii de asigurare/reasigurare, în vederea evaluării daunelor reale şi a stabilirii obligaţiilor de plată faţă de creditorii de asigurări; activitatea de verificare, inventariere şi instrumentare a dosarelor se va face în regim de urgenţă, fără a se putea depăşi un termen de 30 de zile de la data primirii deciziei de declanşare a procedurii de redresare financiară.

(4) Prin decizia de deschidere a procedurii de redresare financiara, Autoritatea de Supraveghere Financiară poate dispune, după caz:

a) luarea unor măsuri cu privire la bunurile şi/sau activele societăţii de asigurare/reasigurare, constând în inventarierea lor de către aceasta şi conservarea pe toată perioada procedurii de redresare financiară, precum şi restrângerea sau interzicerea posibilităţii de a dispune liber de acestea; răspunderea pentru neaplicarea sau pentru aplicarea necorespunzătoare a acestor măsuri dispuse de Autoritatea de Supraveghere Financiară aparţine membrilor consiliului de administraţie/consiliului de supraveghere şi conducerii executive a societăţii de asigurare/reasigurare;

b) numirea uneia sau mai multor persoane care să supravegheze modul de întocmire şi de respectare a planului de redresare financiară;

c) orice alte măsuri prudenţiale necesare restabilirii situaţiei financiare a societăţii de asigurare/reasigurare, în vederea garantării protejării drepturilor şi intereselor legitime ale creditorilor de asigurări.

(5) Dacă este cazul, Autoritatea de Supraveghere Financiară poate solicita instanţei competente încuviinţarea unor măsuri asigurătorii cu privire la bunurile şi/sau activele societăţii de asigurare/reasigurare, potrivit legii.

Art. 9. ‒ (1) Decizia de deschidere a procedurii de redresare financiară prevăzută la art. 8 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, precum şi în două ziare de circulaţie naţională, în conformitate cu dispoziţiile legale.

(2) Efectele procedurii de redresare financiară asupra unui proces civil în curs privind un bun sau un drept de care a fost deposedată societatea de asigurare/reasigurare sunt reglementate de legea statului membru în care procesul este în curs.

(3) După publicarea deciziei, conform alin. (1), Autoritatea de Supraveghere Financiară publică de îndată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene un extras din decizia sa cu privire la măsurile de redresare financiară. În cazul în care statul român, prin Autoritatea de Supraveghere Financiară, este informat cu privire la adoptarea unor măsuri de reorganizare adoptate de autorităţile competente din alte state membre, acesta asigură, prin autoritatea de supraveghere, publicarea unor astfel de măsuri, conform alin. (1).

(4) Publicaţia prevăzută la alin. (3) va conţine: denumirea autorităţii competente, legea aplicabilă procedurii de redresare financiară, precum şi, dacă este cazul, administratorul desemnat. Publicarea extrasului din decizia de redresare se efectuează în limba română sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru în care este publicată informaţia.

(5) Măsurile de redresare financiară se aplică indiferent de dispoziţiile privind publicarea prevăzute la alin. (3) şi (4) şi îşi produc toate efectele în ceea ce priveşte creditorii de asigurări, inclusiv în ceea ce priveşte acţionarii sau asociaţii şi angajaţii societăţii de asigurare/reasigurare, consideraţi ca atare, ale căror drepturi sunt exclusiv afectate ca urmare a aplicării acestor măsuri.

(6) Efectele deschiderii procedurii de redresare financiară se află sub incidenţa legii române, cu excepţia celor care poartă asupra contractelor şi a drepturilor menţionate în continuare, care sunt sub incidenţa următoarelor norme:

a) contractele de muncă şi relaţiile de muncă sunt reglementate numai de legea statului membru aplicabilă contractelor/relaţiilor de muncă;

b) contractul care conferă un drept de folosinţă sau prin care se dobândeşte proprietatea asupra unui bun imobil este reglementat doar de legea statului membru pe al cărui teritoriu este situat acest bun;

c) drepturile societăţii de asigurare/reasigurare privind o proprietate imobiliară, o navă sau o aeronavă, supusă înscrierii într-un registru public, sunt reglementate doar de legea statului membru sub a cărui autoritate se ţine registrul respectiv.

(7) Deschiderea procedurii de redresare financiară nu afectează drepturile reale ale creditorilor sau terţilor în ceea ce priveşte bunurile corporale ori necorporale, activele mobiliare sau imobiliare ‒ atât bunuri determinate, cât şi ansambluri de bunuri nedeterminate ‒ care aparţin societăţii de asigurare/reasigurare şi care sunt situate pe teritoriul altui stat membru în momentul deschiderii procedurii. Drepturile reale ale creditorilor sau terţilor înseamnă, în special:

a) dreptul de a valorifica bunul sau de a asigura valorificarea acestuia şi de a beneficia de profitul ori de venitul generat, în special pe baza unui gaj sau a unei ipoteci;

b) dreptul exclusiv de a recupera o creanţă, în special un drept garantat prin constituirea unui gaj sau cesiunea acestei creanţe cu titlu de garanţie;

c) dreptul de revendicare a bunului şi/sau de restituire a acestuia de la oricine îl posedă şi/sau îl foloseşte împotriva voinţei titularului de drept;

d) dreptul real de a percepe fructele unui bun; este asimilat dreptului real dreptul înscris într-un registru public şi opozabil terţilor, care dă posibilitatea dobândirii unui drept real, în sensul arătat anterior.

(8) Dispoziţiile alin. (7) nu împiedică exercitarea acţiunilor privind nulitatea, anularea şi/sau inopozabilitatea actelor prejudiciabile tuturor creditorilor, prevăzute de legislaţia statului membru de origine. Cu toate acestea, legea statului membru de origine nu se va aplica atunci când persoana care a beneficiat de un act juridic prejudiciabil tuturor creditorilor face dovada că sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) actul menţionat se află sub incidenţa legislaţiei unui alt stat membru decât cel de origine;

b) legea statului membru de origine nu prevede niciun mijloc de atacare a actului respectiv.

Art. 10. ‒ (1) Procedura de redresare financiară declanşată împotriva unei societăţi de asigurare/reasigurare care cumpără un bun nu afectează drepturile garantate ale vânzătorului atunci când, în momentul deschiderii procedurii respective, bunul respectiv se află situat pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul în care procedurile respective au fost deschise.

(2) Procedura de redresare financiară declanşată împotriva unei societăţi de asigurare/reasigurare care vinde un bun, după livrarea acestuia, nu constituie o cauză de rezoluţiune sau de denunţare a vânzării şi nu împiedică dobândirea de către cumpărător a proprietăţii, dacă bunul respectiv se află, la momentul deschiderii procedurii, pe teritoriul unui stat membru, altul decât acela în care procedura respectivă a fost deschisă, în cazul în care, printr-un act încheiat după adoptarea măsurilor de reorganizare, o societate de asigurare/reasigurare înstrăinează, cu titlu oneros, un activ imobiliar o navă sau o aeronavă supusă înscrierii într-un registru public sau valori mobiliare ori titluri a căror existenţă sau transfer presupune înscrierea într-un registru ori cont, stabilit prin lege, sau care sunt plasate într-un sistem central de depozite reglementat de legea unui stat membru, validitatea actului respectiv se află sub incidenţa legii statului membru pe al cărui teritoriu se află activul imobiliar sau sub a cărui autoritate se ţine registrul, contul ori sistemul respectiv.

(3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu împiedică exercitarea acţiunilor privind nulitatea, anularea şi/sau inopozabilitatea, reglementate de legea statului membru de origine.

(4) Procedura de redresare financiară nu împiedică şi nu afectează exercitarea drepturilor creditorilor de asigurări privind compensarea creanţelor lor cu cele ale societăţii de asigurare/reasigurare supuse acestei proceduri, în condiţiile legii. Prevederile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

(5) Fără a se aduce atingere dispoziţiilor art. 9 alin. (7) şi (8), efectele deschiderii procedurii de redresare financiară asupra drepturilor şi obligaţiilor participanţilor la o piaţă reglementată se află numai sub incidenţa legii aplicabile pieţei respective. Aceasta nu împiedică acţiunile privind nulitatea, anularea şi/sau inopozabilitatea, reglementate de legea statului membru de origine, care se pot exercita pentru a nu ţine seama de plăţile sau de tranzacţiile efectuate în conformitate cu legea aplicabilă pieţei respective.

Art. 11. ‒ (1) Procedura de redresare financiară îşi produce efectele în întreaga Uniune Europeană din momentul în care aceasta îşi produce efectele în statul membru unde ea s-a declanşat.

(2) Procedura de redresare financiară îşi produce toate efectele în întreaga Uniune Europeană, în conformitate cu legislaţia statului român, fără alte formalităţi, inclusiv în ceea ce priveşte părţi terţe din alte state membre, chiar dacă legislaţia acelor state membre nu prevede astfel de măsuri de redresare financiară sau subordonează aplicarea lor unor condiţii care nu sunt îndeplinite. Măsurile de redresare financiară adoptate în conformitate cu legislaţia unui stat membru se aplică în mod corespunzător pe teritoriul statului român.

(3) Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca autoritate competentă şi autoritate de supraveghere, informează de urgenţă autorităţile de supraveghere din toate celelalte state membre cu privire la decizia sa de a declanşa o procedură de redresare financiară, inclusiv efectele concrete posibile ale unei astfel de proceduri. Informarea se face înainte de adoptarea unei astfel de decizii sau imediat după acest moment.

SECŢIUNEA 1

Redresarea societăţilor de asigurare/reasigurare pe bază de plan de redresare financiară

Art. 12. ‒ (1) În cazul deschiderii procedurii de redresare financiară pe bază de plan, consiliul de administraţie sau, după caz, administratorul unic al societăţii de asigurare/reasigurare este obligat să întocmească şi să depună la sediul Autorităţii de Supraveghere Financiară un plan de redresare financiară, în termen de cel mult 20 de zile de la data comunicării către societatea de asigurare/reasigurare a deciziei prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. a).

(2) Planul de redresare financiară va cuprinde, în mod obligatoriu, perspectivele de redresare financiară a societăţii, precum şi modalităţile concrete şi termenele de îndeplinire a măsurilor şi dispoziţiilor stabilite prin decizia de redresare financiară emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

(3) Planul va include, de asemenea, pentru următorii 3 ani financiari, cel puţin următoarele informaţii:

a) estimări ale cheltuielilor de achiziţie şi de administrare;

b) bugetul de venituri şi cheltuieli aferent activităţii de asigurare directă, a acceptărilor şi cedărilor în reasigurare;

c) bugete anuale;

d) o estimare a resurselor financiare cu care se intenţionează să se acopere obligaţiile asumate, luate în calcul pentru determinarea marjei de solvabilitate minimă;

e) programe de reasigurare şi/sau de retrocesiune;

f) programul de plată a datoriilor.

Art. 13. ‒ În urma analizării planului de redresare financiară, Autoritatea de Supraveghere Financiară emite o decizie prin care, după caz, poate hotărî:

a) aprobarea planului de redresare financiară;

b) completarea şi/sau modificarea planului de redresare financiară, în termen de cel mult 5 zile de la data luării la cunoştinţă despre decizia de completare şi/sau de modificare;

c) respingerea planului de redresare financiară.

Art. 14. ‒ (1) De la data comunicării deciziei de aprobare a planului de redresare financiară, societatea de asigurare/reasigurare este obligată să îndeplinească în mod corespunzător măsurile cuprinse în plan, la termenele şi în condiţiile stabilite, astfel cum acestea au fost dispuse şi aprobate de Autoritatea de Supraveghere Financiară. De asemenea, societatea de asigurare/reasigurare este obligată să aducă la cunoştinţa tuturor creditorilor de asigurări cunoscuţi, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii deciziei, măsurile şi dispoziţiile stabilite de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul aprobării modificărilor şi/sau completărilor ulterioare ale planului de redresare financiară, efectuate potrivit art. 13 lit. b).

Art. 15. ‒ În cazul respingerii planului de redresare financiară, Autoritatea de Supraveghere Financiară emite o decizie motivată prin care poate dispune una dintre următoarele măsuri:

a) obligarea societăţii de asigurare/reasigurare la elaborarea unui program de finanţare în regim de urgenţă; în acest caz, dispoziţiile prevăzute la art. 12-14 se vor aplica în mod corespunzător;

b) aplicarea prevederilor art. 8 alin. (1) lit. b) şi desemnarea unui administrator special;

c) închiderea procedurii de redresare financiară; în acest caz, Autoritatea de Supraveghere Financiară va retrage autorizaţia de funcţionare a societăţii de asigurare/reasigurare şi, în situaţia constatării stării de insolvenţă a acesteia, va cere tribunalului deschiderea de îndată a procedurii falimentului, potrivit art. 3 alin. (1) lit. j) pct. 3.

SECŢIUNEA 2

Redresarea societăţilor de asigurare/reasigurare prin administrare specială

Art. 16. ‒ (1) În situaţia aplicării modalităţii de redresare financiară prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b), Autoritatea de Supraveghere Financiară desemnează o persoană în calitate de administrator special, care, în principal, va duce la îndeplinire şi va lua toate măsurile necesare restabilirii situaţiei financiare a societăţii de asigurare/reasigurare, cu respectarea dispoziţiilor, a termenelor şi a condiţiilor cuprinse în decizia de redresare financiară.

(2) În acest sens administratorul special poate convoca, de îndată, o adunare generală extraordinară a acţionarilor, cu propunerea efectuării operaţiunii de majorare a capitalului social.

Art. 17. ‒ (1) În toate cazurile, administratorul societăţii de asigurare/reasigurare este obligat să aducă, de îndată, la cunoştinţă administratorului special toate măsurile stabilite în sarcina acestuia prin decizia de redresare financiară emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

(2) Drepturile, obligaţiile, precum şi competenţele administratorului special se stabilesc prin norme ale Autorităţii de Supraveghere Financiară.

Art. 18. ‒ (1) Odată cu desemnarea administratorului special, în condiţiile prezentei legi, se suspendă:

a) atribuţiile legale ale acţionarilor semnificativi şi ale persoanelor semnificative ale societăţii de asigurare/ reasigurare; aceste atribuţii se transferă administratorului special pe toată perioada administrării speciale;

b) drepturile de vot în privinţa numirii şi revocării administratorilor societăţii de asigurare/reasigurare, dreptul la dividende al acţionarilor, activitatea, precum şi dreptul la remuneraţie ale consiliului de administraţie sau ale administratorului unic, după caz.

(2) Suspendarea operează pe toată perioada administrării speciale.

Art. 19. ‒ (1) Decizia Autorităţii de Supraveghere Financiară prevăzută la art. 8, 13 şi 15 este executorie.

(2) Împotriva deciziei, societatea de asigurare/reasigurare poate face contestaţie la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 10 zile de la data comunicării, sub sancţiunea decăderii.

(3) Contestaţia se judecă cu celeritate şi cu precădere; contestaţia nu suspendă executarea deciziei Autorităţii de Supraveghere Financiară. Hotărârea instanţei poate fi atacată cu recurs, în condiţiile legii.

SECŢIUNEA 3

Închiderea procedurii de redresare financiară. Efectele închiderii procedurii. Drepturile şi obligaţiile creditorilor de asigurări

Art. 20. ‒ Închiderea procedurii de redresare financiară a societăţii de asigurare/reasigurare se dispune prin decizie motivată, emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, potrivit legii, atunci când, după caz:

a) se constată restabilirea situaţiei financiare a societăţii de asigurare/reasigurare, ca urmare a îndeplinirii în mod corespunzător a modalităţii şi a măsurilor de redresare financiară;

b) măsurile aplicate în cadrul procedurii de redresare financiară nu au fost îndeplinite în mod corespunzător, în termenele şi în condiţiile stabilite, sau aplicarea acestora nu a putut conduce, pe perioada în care au fost luate, la atingerea scopului urmărit şi la înlăturarea cauzelor care le-au generat.

Art. 21. ‒ (1) Prin decizia de închidere a procedurii de redresare financiară, Autoritatea de Supraveghere Financiară dispune, după caz:

a) revocarea deciziei prevăzute la art. 8, în situaţia prevăzută la art. 20 lit. a);

b) retragerea autorizaţiei de funcţionare a societăţii de asigurare/reasigurare, precum şi, dacă se constată insolvenţă acesteia, solicitarea, de îndată, a intrării în procedura falimentului, în situaţia prevăzută la art. 20 lit. b).

(2) Prin decizia de închidere a procedurii de redresare financiară, Autoritatea de Supraveghere Financiară dispune, dacă este cazul, revocarea administratorului special desemnat în condiţiile prezentei legi şi încetarea atribuţiilor acestuia.

(3) Prevederile art. 9 alin. (1) şi ale art. 19 se aplică în mod corespunzător şi în cazul deciziei de închidere a procedurii de redresare financiară.

Art. 22. ‒ În cazul prevăzut la art. 21 alin. (1) lit. b), la data publicării deciziei privind închiderea procedurii de redresare financiară şi constatarea stării de insolvenţă a societăţii de asigurare/reasigurare se naşte dreptul creditorilor de asigurări de a solicita plata sumelor cuvenite de la Fondul de garantare.

Art. 23. ‒ (1) În termen de 30 de zile de la data publicării deciziei de închidere a procedurii de redresare financiară, societatea de asigurare/reasigurare pentru care au fost constatate de către Autoritatea de Supraveghere Financiară indiciile existenţei stării de insolvenţă este obligată să predea Fondului de garantare evidenţa contractelor de asigurare în vigoare la data închiderii procedurii de redresare financiară, evidenţa completă a dosarelor de daună, precum şi evidenţele tehnico-operative şi contabile aferente acestor contracte şi dosare, în vederea publicării listei potenţialilor creditori de asigurări, beneficiari ai sumelor cuvenite de la Fondul de garantare. Răspunderea pentru neîndeplinirea sau pentru îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei revine membrilor consiliului de administraţie/consiliului de supraveghere şi conducerii executive a societăţii de asigurare/reasigurare.

(2) În cadrul termenului prevăzut la alin. (1), Fondul de garantare desemnează o comisie specială, formată din proprii specialişti, cu următoarea componenţă:

a) 2 membri din partea conducerii, dintre care unul are calitatea de preşedinte al comisiei;

b) conducătorul departamentului financiar sau înlocuitorul legal al acestuia, după caz;

c) 2 reprezentanţi ai direcţiei tehnice, cu experienţă în materie de lichidare de daune;

d) 2 reprezentanţi ai direcţiei generale juridice, cu experienţă de cel puţin 3 ani în domeniul juridic.

(3) După expirarea termenului prevăzut la alin. (1), Fondul de garantare ia toate măsurile necesare pentru publicarea listei creditorilor de asigurări ale căror creanţe au rezultat din evidenţele transmise de societatea de asigurare/reasigurare, potrivit alin. (1).

(4) Orice persoană care figurează în lista creditorilor de asigurări publicaţi va formula o cerere scrisă adresată Fondului de garantare.

Art. 24. ‒ (1) Orice persoană care nu figurează în lista creditorilor de asigurări şi care pretinde vreun drept de creanţă de asigurări asupra societăţii de asigurare/reasigurare poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului de garantare.

(2) Cererea prevăzută la alin. (1) se formulează în scris de către fiecare pretins creditor şi se depune la sediul Fondului de garantare sau prin intermediul serviciilor de poştă, recomandat, cu confirmare de primire. Odată cu cererea, persoana respectivă anexează înscrisurile justificative, în original, şi menţionează toate elementele necesare stabilirii cu exactitate a cuantumului sumelor solicitate. Totodată se pot anexa orice alte documente şi se pot comunica alte informaţii prin care se poate dovedi cuantumul sumelor pretinse.

(3) În cazul imposibilităţii de prezentare a înscrisurilor justificative în original, creditorul de asigurări poate prezenta copii ale acestora, semnate pe propria răspundere, iar în cerere va preciza motivul imposibilităţii depunerii lor în original.

(4) În cerere se vor menţiona, în principal, următoarele elemente: natura creanţei, momentul naşterii sale şi cuantumul sumei pretinse, dacă există vreun privilegiu ori o garanţie reală în ceea ce priveşte creanţa, precum şi care sunt bunurile acoperite de asigurarea lor.

(5) Cererea, precum şi actele şi informaţiile solicitate potrivit alin. (2)-(4) se depun în limba română; traducerile actelor se vor transmite numai sub semnătura traducătorului autorizat, conform legii.

(6) După primirea fiecărei cereri în condiţiile alin. (1)-(5), comisia special constituită, desemnată potrivit art. 23 alin. (2), înregistrează şi analizează întreaga documentaţie aferentă cererii. Pe baza propunerilor comisiei, Fondul de garantare va aproba sau, după caz, va respinge cuantumul sumelor pretinse, în caz de respingere a cuantumului sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere. Împotriva deciziei se poate formula contestaţie, în condiţiile prevăzute la art. 19.

(7) Pentru creditorii acceptaţi la plată prin hotărâre judecătorească, publicarea se va face, pentru fiecare caz, după ce această hotărâre a rămas definitivă.

(8) Dreptul de acţiune contra Fondului de garantare pentru plata indemnizaţiilor/despăgubirilor se prescrie în termen de 5 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului.

Art. 25. ‒ (1) Orice persoană care invocă vreun drept de creanţă împotriva asigurătorului/reasiguratorului ca urmare a producerii unor riscuri acoperite printr-o poliţă de asigurare viabilă, între data închiderii procedurii de redresare financiară şi data intrării în procedura falimentului, poate formula, sub sancţiunea decăderii, o cerere, în termen de 30 de zile de la data producerii riscului asigurat, în condiţiile art. 24 alin. (2)-(5).

(2) În cazul în care portofoliul contractelor de asigurare ale societăţii de asigurare/reasigurare nu a fost transferat până la data închiderii procedurii de redresare financiară, Autoritatea de Supraveghere Financiară dispune toate măsurile necesare informării asiguraţilor atât cu privire la posibilitatea acestora de a denunţa, în termen de cel mult 90 de zile de la data intrării în procedura falimentului, contractele de asigurare încheiate cu societatea debitoare, cât şi cu privire la dreptul acestora de recuperare a primelor de asigurare aferente, pentru perioada cuprinsă între momentul denunţării contractului de asigurare şi cel al expirării duratei de valabilitate a acestuia.

(3) În cazul producerii riscurilor acoperite prin contractele prevăzute la alin. (2), între data intrării în procedura falimentului şi cea a denunţării acestora, dar nu mai târziu de 90 de zile de la data pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, Autoritatea de Supraveghere Financiară nominalizează o societate de asigurare/reasigurare, în vederea constatării şi evaluării daunelor. Sumele cuvenite asiguraţilor, stabilite de societatea de asigurare/reasigurare şi acceptate la plată de comisia special constituită, prevăzută la art. 23 alin. (2), se plătesc din resursele Fondului de garantare, în condiţiile şi cu respectarea prevederilor prezentei legi şi ale normelor emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară în aplicarea acesteia.

(4) Prevederile art. 24 alin. (2)-(8) se aplică în mod corespunzător şi în cazul cererilor persoanelor prevăzute la alin. (1).

Art. 26. ‒ În toate cazurile în care consideră că este necesar, comisia special constituită, prevăzută la art. 23 alin. (2), poate solicita persoanelor prevăzute la art. 24 şi 25 completarea documentaţiei, precum şi/sau precizarea ori furnizarea de informaţii suplimentare cu privire la cererea creditorului de asigurări. Informaţiile solicitate se transmit comisiei, sub sancţiunea respingerii cererii, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii solicitării acesteia.

Art. 27. ‒ (1) Fondul de garantare se subrogă în toate drepturile creditorilor de asigurări la concurenţa sumelor pe care le-a plătit din disponibilităţile sale.

(2) Prin derogare de la dispoziţiile art. 62 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, Fondul de garantare poate înregistra la masa credală, în tot cursul procedurii de faliment, în vederea recuperării lor, orice sume, dobânzi şi/sau cheltuieli pe care acesta le-a achitat din resursele sale.

(3) În condiţiile alin. (1) şi (2), Fondul de garantare este îndreptăţit să înregistreze şi să recupereze, în cadrul procedurii falimentului societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, toate sumele achitate creditorilor, pe măsura plăţilor efectuate, ca urmare a producerii riscurilor asigurate după momentul deschiderii procedurii falimentului.

CAPITOLUL III

Procedura falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare

SECŢIUNEA 1

Cererea introductivă. Organele care aplică procedura şi atribuţiile acestora

Art. 28. ‒ (1) Procedura falimentului se deschide pe baza unei cereri introduse fie de Autoritatea de Supraveghere Financiară, fie de societatea de asigurare/reasigurare debitoare sau de creditorii acesteia, după caz.

(2) Procedura falimentului unei societăţi de asigurare/ reasigurare autorizate în România, precum şi al sucursalelor acesteia stabilite în alte state membre este guvernată de legea română în ceea ce priveşte regimul şi aplicarea procedurii falimentului, în mod special cu privire la:

a) bunurile care fac obiectul acestei proceduri, precum şi regimul bunurilor dobândite de societatea de asigurare/ reasigurare debitoare după deschiderea procedurii;

b) atribuţiile societăţii de asigurare/reasigurare debitoare şi ale lichidatorului;

c) condiţiile în care se poate invoca o compensare;

d) efectele procedurii falimentului asupra contractelor în derulare, în care societatea de asigurare/reasigurare debitoare este parte;

e) efectele procedurii falimentului asupra procedurilor individuale de executare silită promovate de creditorii de asigurări, cu excepţia cauzelor aflate pe rolul instanţelor din alte state membre;

f) creanţele care trebuie să fie declarate asupra societăţii de asigurare/reasigurare debitoare şi regimul creanţelor care iau naştere după deschiderea procedurii falimentului;

g) regulile privind declararea, verificarea şi admiterea creanţelor;

h) regulile privind distribuirea veniturilor obţinute din valorificarea activelor, ordinea de prioritate a achitării creanţelor de asigurări şi drepturile creditorilor de asigurări care au obţinut o plată parţială după deschiderea procedurii falimentului în temeiul unui drept real sau prin invocarea compensării;

i) condiţiile şi efectele închiderii procedurii falimentului, în special prin concordat;

j) drepturile creditorilor după închiderea procedurii falimentului;

k) suportarea costurilor şi a cheltuielilor aferente procedurii falimentului;

l) regulile privind nulitatea, anularea sau inopozabilitatea actelor juridice care prejudiciază drepturile şi interesele legitime ale tuturor creditorilor de asigurări.

Art. 29. ‒ (1) În temeiul prezentei legi, societatea de asigurare/reasigurare debitoare aflată în stare de insolvenţă, aşa cum aceasta este definită la art. 3 alin. (1) lit. j) pct. 1, este obligată să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supusă procedurii falimentului. Cererea se depune în termen de cel mult 20 de zile de la data apariţiei stării de insolvenţă.

(2) Înainte de înregistrarea la tribunal, cererea prevăzută la alin. (1) se înaintează Autorităţii de Supraveghere Financiară odată cu actele şi documentele doveditoare, în vederea analizării acesteia şi a formulării întâmpinării prevăzute la art. 31 alin. (1). Societatea de asigurare/reasigurare debitoare va anexa la cerere, în mod obligatoriu, registrul special al activelor care acoperă rezervele tehnice, prevăzut în anexa nr. 2 la Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 30. ‒ (1) Creditorii societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, alţii decât creditorii de asigurări prevăzuţi la art. 23 alin. (3), art. 24 alin. (7) şi la art. 25 alin. (1) ale căror sume pretinse se plătesc din disponibilităţile Fondului de garantare, pot înregistra la tribunal o cerere de deschidere a procedurii de faliment împotriva societăţii debitoare, în condiţiile prezentei legi, dacă deţin o creanţă certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 90 de zile, cu o valoare minimă de 45. 000 lei.

(2) Prevederile art. 29 alin. (2) se aplică în mod corespunzător în ceea ce priveşte înaintarea către Autoritatea de Supraveghere Financiară a cererii, a actelor şi documentelor doveditoare.

Art. 31. ‒ (1) Cererea prevăzută la art. 29 alin. (1) şi la art. 30 alin. (1) se înregistrează de tribunal odată cu întâmpinarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, prin care aceasta comunică dacă societatea de asigurare/reasigurare debitoare face sau nu face obiectul unei proceduri de redresare financiară, potrivit prezentei legi, pentru restabilirea situaţiei sale financiare sau, după caz, pentru onorarea plăţilor către creditori, în cadrul unor măsuri administrative de redresare financiară.

(2) Deschiderea procedurii falimentului se pronunţă de judecătorul-sindic dacă:

a) Autoritatea de Supraveghere Financiară a comunicat, prin întâmpinare, că la data formulării cererii de deschidere a procedurii falimentului nu se află în curs de desfăşurare o procedură de redresare financiară a activităţii societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, în condiţiile prezentei legi; sau

b) Autoritatea de Supraveghere Financiară a comunicat, prin întâmpinare, că nu există posibilităţi reale de restabilire a situaţiei financiare a societăţii şi de plată a creanţelor tuturor creditorilor acesteia în cadrul unei proceduri de redresare financiară.

Art. 32. ‒ (1) În temeiul prezentei legi, Autoritatea de Supraveghere Financiară poate introduce o cerere privind deschiderea procedurii falimentului împotriva unei societăţi de asigurare/reasigurare debitoare, în oricare dintre cazurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. j) pct. 2 şi 3.

(2) Cererea va fi însoţită de următoarele înscrisuri, după caz:

a) hotărârea Autorităţii de Supraveghere Financiară privind retragerea autorizaţiei de funcţionare a societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, constatarea stării de insolvenţă şi promovarea cererii privind deschiderea procedurii falimentului împotriva acesteia;

b) decizia Autorităţii de Supraveghere Financiară privind închiderea procedurii de redresare financiară, urmată de deschiderea procedurii falimentului împotriva societăţii de asigurare/reasigurare;

c) orice alte acte sau documente care sunt necesare pentru justificarea cererii de învestire a tribunalului.

Art. 33. ‒ (1) În urma înregistrării cererii, potrivit art. 29-32, se va cita societatea de asigurare/reasigurare debitoare şi, după caz, creditorul care a formulat cererea sau Autoritatea de Supraveghere Financiară. Totodată va fi notificat şi Fondul de garantare.

(2) Contestaţia societăţii de asigurare/reasigurare împotriva cererii prevăzute la art. 30 şi 32 poate fi introdusă în cel mult 5 zile de la data primirii notificării cu privire la înregistrarea unei astfel de solicitări. Contestaţia se judecă cu celeritate şi cu precădere; împotriva hotărârii judecătorului-sindic se poate exercita numai apel.

(3) La primul termen de judecată, judecătorul-sindic va analiza cererea introductivă şi înscrisurile depuse şi, în situaţia în care societatea de asigurare/reasigurare debitoare nu a contestat existenţa stării de insolvenţă, potrivit alin. (2), va pronunţa o hotărâre de deschidere a procedurii falimentului.

Art. 34. ‒ (1) În urma pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, lichidatorul comunică de îndată despre aceasta părţilor interesate, Fondului de garantare, precum şi oficiului registrului comerţului unde este înregistrată societatea de asigurare/reasigurare debitoare, în vederea efectuării menţiunii "societate de asigurare/reasigurare în faliment". Comunicarea se publică, prin grija Fondului de garantare, în cel puţin două ziare de circulaţie naţională, potrivit dispoziţiilor legale.

(2) În cazul în care societatea de asigurare/reasigurare debitoare are deschise sucursale şi/sau filiale în alte ţări, Autoritatea de Supraveghere Financiară comunică de îndată autorităţii de supraveghere din ţara gazdă a sucursalei/filialei respective despre hotărârea privind deschiderea procedurii de faliment, în conformitate cu dispoziţiile legale.

(3) Toate cheltuielile aferente măsurilor prevăzute la alin. (1) se suportă din patrimoniul societăţii de asigurare/reasigurare debitoare; în lipsa disponibilităţilor necesare se utilizează fondul de lichidare prevăzut de Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) De la data deschiderii procedurii, toate actele societăţii de asigurare/reasigurare debitoare poartă menţiunea prevăzută la alin. (1).

Art. 35. ‒ (1) În urma deschiderii procedurii falimentului se interzice, sub sancţiunea nulităţii, acţionarilor semnificativi ai societăţii de asigurare/reasigurare debitoare sau persoanelor care au deţinut funcţii de conducere să înstrăineze acţiunile deţinute la societatea de asigurare/reasigurare debitoare, fără avizul prealabil al Autorităţii de Supraveghere Financiară şi fără aprobarea judecătorului-sindic.

(2) Judecătorul-sindic va dispune indisponibilizarea acţiunilor, potrivit alin. (1), în registrele speciale de evidenţă ţinute de societatea de asigurare/reasigurare debitoare sau în registrele independente.

Art. 36. ‒ Procedura falimentului prevăzută în prezentul capitol, cu excepţia apelului prevăzut la art. 38 alin. (2), este de competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul central al societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, care figurează în evidenţele oficiului registrului comerţului, şi este exercitată de un judecător-sindic desemnat în condiţiile legii.

Art. 37. ‒ Prin hotărârea de deschidere a procedurii falimentului, judecătorul-sindic ridică administratorilor societăţii de asigurare/reasigurare debitoare dreptul de a reprezenta societatea, de a administra bunurile acesteia şi de a dispune de ele.

Art. 38. ‒ (1) Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate numai cu apel.

(2) Apelul se judecă de către Curtea de Apel Bucureşti, cu celeritate şi cu precădere. Dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.

Art. 39. ‒ (1) Potrivit prezentei legi, judecătorul-sindic are următoarele atribuţii principale:

a) pronunţarea motivată a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului asigurătorului/reasiguratorului;

b) notificarea Fondului de garantare, precum şi a Autorităţii de Supraveghere Financiară cu privire la înregistrarea cererilor introductive;

c) judecarea contestaţiei asigurătorului/reasigurătorului împotriva cererii introductive formulate de Autoritatea de Supraveghere Financiară, de creditorii de asigurări şi de ceilalţi creditori, după caz, pentru începerea procedurii;

d) desemnarea motivată a lichidatorului care va administra procedura, stabilirea remuneraţiei, a atribuţiilor acestuia în condiţiile art. 11 lit. c) din Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi înlocuirea acestuia, pentru motive temeinice;

e) judecarea acţiunilor introduse de lichidatorul judiciar pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare hotărârii de deschidere a procedurii falimentului;

f) judecarea cererilor Autorităţii de Supraveghere Financiară privind nulitatea sau anularea unor acte prejudiciabile intereselor şi drepturilor creditorilor de asigurări, anterioare deschiderii procedurii de faliment;

g) judecarea cererilor de compensare a creanţelor, formulate de societatea de asigurare/reasigurare sau de creditorii de asigurări, după caz, cu avizul Autorităţii de Supraveghere Financiară;

h) judecarea contestaţiilor formulate de Autoritatea de Supraveghere Financiară, de societatea de asigurare/ reasigurare debitoare, de creditorii de asigurări ori de oricare persoană interesată, după caz, împotriva măsurilor dispuse de lichidator;

i) admiterea şi confirmarea planului de lichidare a unor bunuri din patrimoniul societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, cu avizul prealabil al Autorităţii de Supraveghere Financiară;

j) admiterea şi confirmarea acordului de plată a creanţelor de asigurări, cu avizul prealabil al Autorităţii de Supraveghere Financiară;

k) soluţionarea contestaţiilor la rapoartele lichidatorului judiciar;

l) judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere, a cenzorilor, a auditorilor financiari şi a personalului de execuţie sau cu atribuţii de control din cadrul societăţii de asigurare/reasigurare debitoare care au contribuit la ajungerea asigurătorului/reasiguratorului în insolvenţă, potrivit art. 51;

m) pronunţarea hotărârii de închidere a procedurii.

(2) În îndeplinirea atribuţiilor sale, care presupun aplicarea unor reglementări specifice activităţii de asigurare desfăşurate de societatea de asigurare/reasigurare debitoare, judecătorul ‒ sindic poate cere şi opinia Autorităţii de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate administrativă autonomă de specialitate.

Art. 40. ‒ Potrivit prezentei legi, principalele atribuţii ale lichidatorului sunt următoarele:

a) analizarea activităţii societăţii de asigurare/reasigurare debitoare în raport cu situaţia de fapt şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi a împrejurărilor care au condus la starea de insolvenţă a acesteia, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă intrarea în faliment a societăţii de asigurare/reasigurare, şi asupra existenţei premiselor angajării răspunderii acestora în condiţiile art. 51. Raportul întocmit este supus judecătorului-sindic, în cel mult 40 de zile de la data desemnării sale; un exemplar al acestui raport se va transmite şi Autorităţii de Supraveghere Financiară. La cererea lichidatorului, pentru motive temeinice, judecătorul-sindic poate, prin încheiere, să prelungească perioada de prezentare a raportului;

b) notificarea cu privire la pronunţarea hotărârii de intrare în procedura falimentului a societăţii de asigurare/reasigurare debitoare;

c) verificarea creanţelor asupra societăţii de asigurare/ reasigurare debitoare şi, după caz, formularea obiecţiunilor împotriva acestora, precum şi întocmirea tabelelor de creanţe;

d) verificarea creanţelor Fondului de garantare, precum şi a oricăror altor sume cuvenite acestuia, potrivit legii, cu respectarea drepturilor, a privilegiilor şi/sau a garanţiilor sale legale;

e) menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de societatea de asigurare/reasigurare debitoare, cu avizul Autorităţii de Supraveghere Financiară;

f) conducerea activităţii societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, respectiv efectuarea operaţiunilor în interesul procedurii de faliment, inclusiv recuperarea primelor de asigurare restante, aferente contractelor de asigurare;

g) încheierea acordurilor de plată a creanţelor de asigurări, cu avizul Autorităţii de Supraveghere Financiară, şi confirmarea lor de către judecătorul-sindic, cu sau fără garantarea acestora cu activele societăţii de asigurare/reasigurare debitoare;

h) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor societăţii de asigurare/reasigurare debitoare şi luarea tuturor măsurilor corespunzătoare pentru conservarea acestora;

i) angajarea, cu respectarea prevederilor legale, a personalului necesar în vederea lichidării şi conducerea activităţii acestuia, angajarea putându-se face şi din cadrul personalului existent al societăţii de asigurare/reasigurare debitoare;

j) introducerea acţiunilor pentru anularea actelor frauduloase, încheiate de societatea de asigurare/reasigurare debitoare în dauna drepturilor creditorilor de asigurări în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;

k) introducerea acţiunilor pentru anularea constituirilor de garanţii sau transferuri de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, efectuate de către societatea de asigurare/reasigurare debitoare prin:

1. acte de transfer cu titlu gratuit, cu excepţia sponsorizărilor în scop umanitar, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;

2. acte încheiate cu un acţionar ce deţine cel puţin 5% din acţiunile societăţii de asigurare/reasigurare debitoare;

3. acte încheiate cu un administrator, director sau cu orice alt membru al organelor de conducere şi supraveghere ale societăţii de asigurare/reasigurare debitoare;

4. acte încheiate cu orice altă persoană fizică sau juridică aflată în legătură strânsă cu societatea de asigurare/reasigurare debitoare. O persoană se află în legătură strânsă cu societatea atunci când:

‒ deţine o participaţie directă sau prin intermediul unei relaţii de control de cel puţin 20% din capitalul social ori din drepturile de vot ale societăţii de asigurare/reasigurare debitoare;

‒ este permanent legată de societatea de asigurare/ reasigurare debitoare prin intermediul unei relaţii de control sau, după caz, înfăptuieşte o politică comună faţă de aceasta;

‒ exercită atribuţii de control asupra societăţii de asigurare/reasigurare debitoare;

l) introducerea de acţiuni pentru anularea constituirilor de garanţii sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii, executate de societatea de asigurare/ reasigurare debitoare în dauna creditorilor de asigurări prin:

1. acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia părţilor implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditorii de asigurări sau de a leza în orice mod drepturile acestora;

2. operaţiuni comerciale în care prestaţia societăţii de asigurare/reasigurare debitoare o depăşeşte în mod vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;

3. acte de transfer de proprietate către un creditor în folosul acestuia sau pentru stingerea unei datorii anterioare, efectuate în cele 180 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obţină în cadrul procedurii este mai mică decât valoarea actului de transfer;

4. constituirea sau perfectarea unei garanţii reale pentru o creanţă care era chirografară în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii;

5. acte de transfer cu titlu gratuit, cu excepţia sponsorizărilor în scop umanitar derulate conform dispoziţiilor legale, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii falimentului;

6. acte încheiate de persoanele semnificative sau de acţionarii semnificativi cu societatea de asigurare/reasigurare debitoare în cadrul căreia deţin această calitate, în anul anterior începerii procedurii falimentului;

m) urmărirea încasării oricăror creanţe din patrimoniul societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani, efectuate de aceasta anterior înregistrării cererii introductive de deschidere a procedurii; formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor societăţii de asigurare/reasigurare;

n) întocmirea unui raport lunar asupra evoluţiei procedurii de faliment, pe care îl va prezenta judecătorului-sindic şi îl va transmite, spre aprobare, Autorităţii de Supraveghere Financiară, precum şi Fondului de garantare;

o) sesizarea judecătorului-sindic despre orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta;

p) încheierea oricăror documente, în numele societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, iniţierea şi coordonarea, în numele acesteia, a oricărei acţiuni sau proceduri legale;

r) întocmirea bilanţului final de lichidare. Dacă lichidarea se prelungeşte peste durata unui exerciţiu financiar, lichidatorul este obligat să întocmească bilanţul contabil anual şi să îl depună la organele şi la termenele prevăzute în modelele situaţiilor financiar-contabile pentru societăţi reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

s) îndeplinirea oricăror dispoziţii ale Autorităţii de Supraveghere Financiară, emise în calitate de autoritate administrativă autonomă de specialitate competentă, în cazurile expres prevăzute de lege, cu confirmarea judecătorului-sindic, în vederea garantării apărării intereselor şi drepturilor creditorilor de asigurări;

t) lichidarea bunurilor şi valorificarea drepturilor din patrimoniul societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, cu avizul prealabil al Autorităţii de Supraveghere Financiară şi cu înştiinţarea Fondului de garantare, sub condiţia confirmării acestora de către judecătorul-sindic, urmărindu-se valorificarea optimă a acestora, în scopul achitării datoriilor către creditorii de asigurări, prin:

1. tranzacţii privind cumpărarea de active şi asumarea de pasive prin care o societate de asigurare/reasigurare, cu o situaţie financiară bună sau foarte bună, achiziţionează, în tot sau în parte, activele societăţii de asigurare/reasigurare debitoare şi îşi asumă, parţial sau total, pasivele acesteia;

2. vânzarea de bunuri, precum: clădiri, terenuri, aparatură, valori mobiliare;

3. orice alte tehnici de valorificare a activelor societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, cum ar fi cesiunile de creanţă sau novaţiile realizate în interesul procedurii falimentului la o valoare negociată;

u) întocmirea de rapoarte lunare în legătură cu activitatea de lichidare, care vor fi supuse aprobării judecătorului-sindic; după aprobarea lor, rapoartele vor fi înaintate atât Autorităţii de Supraveghere Financiară, cât şi Fondului de garantare;

v) efectuarea oricăror acte de procedură cerute de prezenta lege.

Art. 41. ‒ (1) Prin hotărârea judecătorească privind deschiderea procedurii falimentului, judecătorul-sindic desemnează lichidatorul şi stabileşte atribuţiile şi remuneraţia acestuia. Prin derogare de la prevederile art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Fondul de garantare va putea fi desemnat lichidator.

(2) Fondul de garantare poate fi desemnat prin hotărâre judecătorească lichidator în baza unei oferte depuse de acesta la dosarul având ca obiect deschiderea procedurii de faliment a asigurătorilor/reasigurătorilor. Oferta se depune după obţinerea avizului prealabil al Autorităţii de Supraveghere Financiară asupra propunerii conducerii Fondului de garantare, făcută în acest sens.

(3) Activitatea Fondului de garantare în calitate de lichidator se desfăşoară printr-un reprezentant desemnat de conducerea Fondului, cu aprobarea Autorităţii de Supraveghere Financiară.

(4) Fondul de garantare poate fi numit lichidator în orice stadiu al falimentului unui asigurător/reasigurător, în locul altui lichidator, de către adunarea creditorilor, la recomandarea comitetului creditorilor şi pe baza ofertei Fondului de garantare, adresată comitetului creditorilor, cu respectarea prevederilor art. 19 alin. (2) şi art. 24 din Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 42. ‒ (1) Societatea de asigurare/reasigurare debitoare şi/sau oricare dintre creditorii de asigurări, Autoritatea de Supraveghere Financiară, Fondul de garantare, precum şi orice altă persoană interesată, după caz, pot formula contestaţie împotriva măsurilor luate de lichidator. Contestaţia se formulează în termen de cel mult 5 zile de la data luării la cunoştinţă despre măsurile contestate.

(2) Contestaţia se soluţionează de judecătorul-sindic de urgenţă şi cu precădere. Judecătorul-sindic ţine o şedinţă, cu citarea contestatorului, a Autorităţii de Supraveghere Financiară, a creditorilor de asigurări şi/sau a Fondului de garantare.

Art. 43. ‒ Pentru motive temeinice, lichidatorul poate fi înlocuit de judecătorul-sindic, prin încheiere definitivă dată în şedinţa camerei de consiliu, cu avizul prealabil al Autorităţii de Supraveghere Financiară.

Art. 44. ‒ Rapoartele pe care lichidatorul este obligat să le întocmească în conformitate cu prevederile legii se transmit în mod obligatoriu şi Autorităţii de Supraveghere Financiară, precum şi Fondului de garantare. Neîndeplinirea obligaţiei lichidatorului constituie motiv temeinic pentru admiterea cererii de înlocuire a acestuia, potrivit art. 43.

SECŢIUNEA 2

Deschiderea procedurii falimentului. Efectele deschiderii procedurii

Art. 45. ‒ (1) În condiţiile prezentei legi, deschiderea procedurii falimentului împotriva societăţii de asigurare/ reasigurare debitoare se dispune prin hotărârea judecătorului ‒ sindic.

(2) Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are drept consecinţă retragerea de către Autoritatea de Supraveghere Financiară a autorizaţiei de funcţionare a societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, dacă această măsură nu s-a dispus anterior pronunţării hotărârii. Lichidatorul va publica hotărârea judecătorului-sindic în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, potrivit modalităţilor prevăzute de lege în materie de publicare, precum şi în cel puţin două ziare de circulaţie naţională. Odată cu publicarea va comunica hotărârea atât Autorităţii de Supraveghere Financiară, cât şi Fondului de garantare.

(3) Retragerea autorizaţiei de funcţionare nu împiedică lichidatorul sau orice altă persoană împuternicită în acest sens de către acesta să desfăşoare unele dintre operaţiunile de asigurare ale societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, în măsura în care acest lucru este necesar sau adecvat, în scopul finalizării procedurii de faliment. Aceste operaţiuni se vor putea desfăşura numai cu avizul prealabil al Autorităţii de Supraveghere Financiară.

(4) Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare sau extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societăţii de asigurare/reasigurare debitoare. Creanţele pretinse în aceste procese se înregistrează la dosarul de faliment al tribunalului şi se supun examinării şi înscrierii lor în tabelul creanţelor, potrivit legii. Efectele procedurii de faliment asupra unui proces civil în curs privind un bun sau un drept de care a fost deposedată societatea de asigurare/reasigurare sunt reglementate de legea statului membru în care procesul este în curs.

(5) Creanţele de asigurări, constatate prin titluri executorii obţinute ulterior momentului pronunţării hotărârii de faliment, se înregistrează la tribunal, sub sancţiunea decăderii din drept, în termen de cel mult 10 zile de la data obţinerii titlului. Lichidatorul este obligat să verifice şi, dacă este cazul, să înscrie aceste creanţe în tabelul creanţelor, cu respectarea ordinii de preferinţă şi/sau a privilegiilor ori a garanţiilor legale ale acestora. În toate cazurile, cererea de înregistrare a acestor creanţe nu poate fi depusă mai târziu de data întocmirii tabelului definitiv consolidat al creanţelor, conform legii.

Art. 46. ‒ (1) După darea hotărârii privind deschiderea procedurii falimentului împotriva unei societăţi de asigurare/ reasigurare debitoare, lichidatorul întocmeşte raportul prevăzut la art. 40 lit. a), cu precizarea, între altele, şi a propunerilor privind modalităţile concrete de lichidare a bunurilor şi a drepturilor din patrimoniul debitoarei, prevăzute la art. 40 lit. t).

(2) În cazul aprobării de către judecătorul-sindic a modalităţii de lichidare prevăzute la art. 40 lit. t) pct. 1, lichidatorul organizează de îndată, dacă modalitatea confirmată prevede, negocierea privind tranzacţia de cumpărare de active şi asumare de pasive. Lichidatorul organizează în acest scop o şedinţă de informare cu toate societăţile de asigurare/ reasigurare considerate de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în vederea prezentării termenilor şi condiţiilor negocierii. Înainte de ţinerea şedinţei, lichidatorul este obligat să semneze cu societăţile de asigurare/reasigurare respective un acord de confidenţialitate, prin care acestea se angajează, în condiţiile legii, să păstreze secretul profesional cu privire la informaţiile referitoare la societatea de asigurare/reasigurare debitoare care face obiectul negocierii.

Art. 47. ‒ (1) Lichidatorul redactează şi transmite societăţilor de asigurare/reasigurare interesate în efectuarea unei tranzacţii conform art. 46, participante la şedinţa de informare, o cerere de ofertă privind cumpărarea de active şi asumarea de pasive; transmiterea cererii de ofertă se face în regim de confidenţialitate.

(2) În funcţie de interesul manifestat de societăţile de asigurare/reasigurare participante la şedinţa de informare, cererea de ofertă va cuprinde, în principal, următoarele elemente:

a) categoriile de active şi pasive ce urmează a face obiectul tranzacţiei, precum şi volumul acestora, încadrate în funcţie de gradul de lichiditate şi exigibilitate;

b) valoarea de lichidare pentru fiecare categorie de active;

c) termenul de înaintare către lichidator a ofertelor societăţilor de asigurare/reasigurare respective privind tranzacţiile propuse de cumpărare de active şi de asumare de pasive;

d) elementele cuprinse în registrul special de evidenţă a activelor prevăzut în anexa nr. 2 la Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Ofertele societăţilor de asigurare/reasigurare se transmit lichidatorului, în plic închis, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii cererii de ofertă a acestuia; lichidatorul va analiza ofertele în cel mai scurt timp şi va alege oferta societăţii/societăţilor de asigurare/reasigurare cu care urmează să încheie tranzacţia, cu respectarea principiului costului minim presupus.

Art. 48. ‒ În situaţia în care nu se primesc oferte în termenul menţionat la art. 47 alin. (3) sau ofertele primite nu sunt corespunzătoare cerinţelor de fezabilitate ale unei astfel de tranzacţii ori această tranzacţie nu este avizată de Autoritatea de Supraveghere Financiară sau nu este confirmată de judecătorul ‒ sindic, după caz, lichidarea bunurilor şi a drepturilor din patrimoniul societăţii debitoare urmează a se efectua prin alte metode/procedee/modalităţi prevăzute de lege.

Art. 49. ‒ (1) La data publicării deciziei prin care Autoritatea de Supraveghere Financiară constată existenţa indiciilor stării de insolvenţă a societăţii de asigurare/reasigurare şi imposibilitatea redresării se naşte dreptul creditorilor de asigurări de a solicita plata sumelor cuvenite de la Fondul de garantare.

(2) De la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, în condiţiile prezentei legi, Fondul de garantare este în drept să efectueze plăţi din disponibilităţile acestui fond, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, potrivit legii.

(3) Este interzis creditorilor de asigurări ale căror creanţe de asigurări au fost plătite de la Fondul de garantare să mai înregistreze cereri şi/sau să mai solicite valorificarea creanţelor şi/sau plata sumelor pretinse, în cadrul procedurii falimentului societăţii de asigurare/reasigurare debitoare. Fondul de garantare este îndreptăţit să solicite autorităţilor competente stabilirea răspunderii pretinşilor creditori şi să îi oblige pe aceştia la restituirea sumelor încasate în mod necuvenit.

Art. 50. ‒ (1) Creanţele de asigurări se bucură de prioritate absolută faţă de orice alte creanţe, în ceea ce priveşte activele admise să reprezinte rezervele tehnice ale societăţii de asigurare/reasigurare aflate în procedură de faliment. Aceste creanţe se plătesc în lei, imediat după plata creanţelor prevăzute la art. 123 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Creanţele Fondului de garantare sunt creanţe de asigurări, în sensul prezentei legi, şi se achită în ordinea de preferinţă prevăzută la alin. (1), beneficiind de toate drepturile şi/sau garanţiile ori privilegiile legale ale acestora, ca urmare a subrogării în drepturile creditorilor de asigurări ale căror sume cuvenite au fost achitate din disponibilităţile Fondului de garantare.

SECŢIUNEA 3

Răspunderea organelor de conducere, a cenzorilor şi a auditorilor financiari, a organelor de control intern şi a personalului de execuţie din cadrul societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, ajunsă în stare de insolvenţă. Închiderea procedurii falimentului

Art. 51. ‒ (1) Judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul societăţii de asigurare/reasigurare ajunsă în stare de insolvenţă să fie suportată de către membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, precum şi orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a asigurătorului/ reasigurătorului, prin una dintre următoarele fapte:

a) au făcut activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii în interes personal, sub acoperirea societăţii de asigurare/reasigurare;

b) au dispus în interes personal continuarea unei activităţi care conducea în mod vădit societatea de asigurare/reasigurare la încetarea de plăţi;

c) au folosit activele şi/sau creditele societăţii de asigurare/reasigurare în folosul lor propriu;

d) au ţinut o contabilitate fictivă, au facilitat dispariţia unor documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu reglementările în vigoare;

e) au deturnat ori au ascuns o parte din activul societăţii de asigurare/reasigurare sau au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;

f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura societăţii de asigurare/reasigurare fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăţi;

g) în cele 30 de zile premergătoare intervenirii stării de insolvenţă, au plătit sau au dispus să se plătească, cu preferinţă, unui creditor, în dauna celorlalţi creditori de asigurări;

h) au întocmit situaţii financiare anuale, alte situaţii contabile ori raportări, cu nerespectarea prevederilor legale;

i) nu au îndeplinit sau au îndeplinit în mod necorespunzător măsurile administrative de redresare financiară aplicate de Autoritatea de Supraveghere Financiară ori, după caz, au dat dispoziţii fără avizul sau aprobarea acestei autorităţi, conducând astfel la starea de insolvenţă şi la declanşarea procedurii de faliment împotriva societăţii de asigurare/reasigurare;

j) în cadrul acţiunilor interne de verificare, nu au identificat şi/sau nu au sesizat, din culpa acestora, faptele care au condus la fraude şi/sau la o gestiune defectuoasă a patrimoniului societăţii de asigurare/reasigurare.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi acelor persoane care exercită funcţiile menţionate la data sau ulterior intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. 52. ‒ Sumele depuse potrivit dispoziţiilor art. 51 alin. (1) intră în patrimoniul societăţii de asigurare/reasigurare debitoare şi sunt destinate plăţii datoriilor acesteia, potrivit legii.

Art. 53. ‒ (1) În vederea pronunţării hotărârii de obligare a persoanelor prevăzute la art. 51 alin. (1) la plata parţială a pasivului societăţii de asigurare/reasigurare în insolvenţă, judecătorul-sindic poate fi sesizat de către lichidator, de oricare dintre creditorii de asigurări, de Autoritatea de Supraveghere Financiară, precum şi de preşedintele comitetului creditorilor, în condiţiile prevăzute la art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare. Pe baza actelor din dosarul cauzei, judecătorul-sindic poate încuviinţa instituirea unor măsuri asigurătorii.

(2) Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 51 alin. (1) se efectuează potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă, cu excepţia cazurilor când prin lege se dispune altfel.

Art. 54. ‒ (1) În condiţiile prezentei legi, procedura falimentului se închide de judecătorul-sindic, prin hotărâre, la solicitarea lichidatorului, în situaţia în care se constată, după caz, una dintre următoarele împrejurări:

a) s-a aprobat raportul final;

b) toate fondurile şi/sau bunurile din averea societăţii de asigurare/reasigurare debitoare au fost distribuite;

c) creanţele creditorilor de asigurări au fost plătite în baza unui concordat ori a unei alte măsuri asemănătoare;

d) toate sumele cuvenite Fondului de garantare au fost recuperate de către acesta.

(2) Hotărârea de închidere a procedurii se notifică de către judecătorul-sindic tuturor părţilor implicate, în condiţiile prezentei legi şi ale prevederilor Legii nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare. Sumele rămase după satisfacerea drepturilor tuturor persoanelor îndreptăţite, potrivit legii, se virează la Fondul de garantare, în vederea administrării şi gestionării lor potrivit prevederilor legale în vigoare.

Art. 55. ‒ În orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic poate pronunţa o hotărâre de închidere a procedurii dacă se constată că nu există active în patrimoniul societăţii de asigurare/reasigurare debitoare ori că acestea sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative şi niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele necesare.

Art. 56. ‒ Dispoziţiile prezentului capitol se completează, în ceea ce priveşte procedura de faliment a unei societăţi de asigurare/reasigurare, cu Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu dispoziţiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

SECŢIUNEA 4

Dizolvarea şi lichidarea voluntară a asigurărilor/reasigurărilor şi brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare

Art. 57. ‒ Dizolvarea şi lichidarea voluntară a asigurătorilor/reasigurătorilor şi brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare se face potrivit prevederilor prezentei secţiuni, precum şi normelor emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară în aplicarea acesteia şi se completează cu prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 58. ‒ (1) Dizolvarea şi lichidarea voluntară şi repartizarea patrimoniului social al unui asigurător/reasigurător sau broker de asigurare şi/sau de reasigurare se pot face numai cu avizul prealabil şi sub supravegherea Autorităţii de Supraveghere Financiară.

(2) Odată cu retragerea autorizaţiei de funcţionare a unui asigurător/reasigurător care nu se află în stare de insolvenţă, astfel cum este prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. j), sau a unui broker de asigurare şi/sau reasigurare, care nu se află în stare de insolvenţă, potrivit Legii nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, dacă acţionarii/asociaţii nu hotărăsc schimbarea obiectului de activitate, Autoritatea de Supraveghere Financiară poate dispune, după 30 de zile de la retragerea autorizaţiei, dizolvarea urmată de lichidare.

Art. 59. ‒ (1) Creanţele de asigurare se bucură de prioritate absolută faţă de orice alte creanţe, în ceea ce priveşte activele admise să reprezinte rezervele tehnice ale asigurătorilor/ reasiguratorilor aflaţi în procedură de dizolvare şi lichidare voluntară.

(2) Creanţele provenind din sumele încasate cu titlu de prime nedepuse la asigurători/reasigurători de către brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi creanţele Autorităţii de Supraveghere Financiară faţă de brokerii de asigurare şi/sau reasigurare se bucură de prioritate absolută faţă de orice alte creanţe, în procedurile de dizolvare şi lichidare voluntară potrivit Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi de insolvenţă potrivit Legii nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, ale acestor intermediari de asigurări.

Art. 60. ‒ Lichidatorii nu pot plăti acţionarilor/asociaţilor nicio sumă în contul acţiunilor/părţilor ce li s-ar cuveni din dizolvarea şi lichidarea voluntară, înaintea achitării creanţelor prevăzute la art. 59.

Art. 61. ‒ (1) Numirea lichidatorilor unui asigurător/ reasigurator sau broker de asigurare şi/sau reasigurare se face numai cu avizul prealabil al Autorităţii de Supraveghere Financiară.

(2) Lichidarea asigurătorilor şi/sau reasiguratorilor poate fi asigurată şi prin numirea Fondului de garantare în calitate de lichidator în condiţiile alin. (1), iar cheltuielile efectuate de Fondul de garantare ocazionate de desfăşurarea activităţii de lichidare sunt considerate cheltuieli de lichidare.

(3) Dispoziţiile prezentei legi referitoare la atribuţiile lichidatorului, ordinea de stingere a creanţelor, privilegiul creditorilor de asigurări şi cheltuielile legate de lichidare se aplică în mod corespunzător şi lichidării voluntare a asigurătorilor/reasiguratorilor sau brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare potrivit prezentei secţiuni.

(4) Atribuţiile legale ale acţionarilor semnificativi şi ale persoanelor semnificative ale asigurătorilor/reasigurătorilor şi brokerilor de asigurare şi/sau reasigurare se transferă lichidatorului pe toată perioada lichidării voluntare.

(5) Lichidatorii au aceeaşi răspundere ca şi persoanele semnificative ale asigurătorilor/reasigurătorilor şi brokerilor de asigurare şi/sau reasigurare.

Art. 62. ‒ Lichidatorii sunt obligaţi să întocmească şi să transmită către Autoritatea de Supraveghere Financiară rapoarte lunare privind stadiul procedurii de dizolvare şi lichidare şi să îndeplinească orice alte dispoziţii ale Autorităţii de Supraveghere Financiară necesare asigurării apărării drepturilor şi intereselor legitime ale creditorilor de asigurări.

Art. 63. ‒ (1) Pentru motive întemeiate, Autoritatea de Supraveghere Financiară poate solicita oricând, în cursul procedurii de dizolvare şi lichidare voluntară, adunării generale a acţionarilor/asociaţilor sau judecătorului delegat/sindic care a numit lichidatorul înlocuirea acestuia.

(2) Neîndeplinirea obligaţiilor lichidatorului prevăzute la art. 62 constituie motiv temeinic pentru admiterea cererii de înlocuirea acestuia.

(3) Numirea noului lichidator se face tot cu avizul prealabil al Autorităţii de Supraveghere Financiară.

Art. 64. ‒ (1) În cazul în care asigurătorul/reasigurătorul aflat în procedura de dizolvare şi lichidare voluntară este în stare de insolvenţă, astfel cum aceasta este definită de art. 3 alin. (1) lit. j) pct. 1, lichidatorul este obligat să solicite deschiderea procedurii de faliment.

(2) În termen de 30 de zile de la data pronunţării hotărârii privind deschiderea procedurii falimentului asigurătorului/ reasiguratorului, lichidatorul este obligat să predea Fondului de garantare evidenţa contractelor de asigurare în vigoare, evidenţa completă a dosarelor de daună, precum şi evidenţele tehnico-operative şi contabile aferente acestor contracte şi dosare, potrivit prevederilor art. 23 alin. (1).

(3) Prevederile art. 23 alin. (2) şi art. 24-27 se aplică în mod corespunzător.

(4) În cazul în care brokerul de asigurare şi/sau reasigurare aflat în procedura de dizolvare şi lichidare voluntară este în stare de insolvenţă, lichidatorul este obligat să ceară deschiderea procedurii insolvenţei.

CAPITOLUL IV

Reglementarea raporturilor de drept internaţional privat în domeniul insolvenţei societăţilor de asigurare/reasigurare

SECŢIUNEA 1

Domeniul de aplicare. Competenţe şi legea aplicabilă

Art. 65. ‒ Prezentul capitol reglementează:

a) procedura falimentului societăţilor de asigurare/ reasigurare persoane juridice române şi a sucursalelor acestora, cu sediul pe teritoriul altor state membre, aflate în stare de insolvenţă;

b) condiţiile în care autorităţile implicate se informează şi se consultă reciproc în ceea ce priveşte procedura de faliment a societăţilor de asigurare/reasigurare.

Art. 66. ‒ (1) Instanţa determinată conform legii române este singura autoritate competentă împuternicită să decidă cu privire la aplicarea procedurii falimentului în ceea ce priveşte o societate de asigurare/reasigurare, persoană juridică română, inclusiv sucursalele acesteia din alte state membre. Hotărârea instanţei se poate lua în absenţa ori după adoptarea unor măsuri de redresare financiară. Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului, precum şi efectele acesteia se află sub incidenţa legii statului român. Prevederile art. 9 şi 10 se aplică în mod corespunzător.

(2) Hotărârea autorităţii competente prevăzute la alin. (1), privind deschiderea procedurii falimentului împotriva unei societăţi de asigurare/reasigurare, persoană juridică română, inclusiv în ceea ce priveşte sucursalele acesteia din alte state membre, este recunoscută, fără o altă formalitate, pe teritoriile tuturor celorlalte state membre şi îşi produce efectele în aceste state, de îndată ce decizia îşi produce efectele în statul român.

(3) Autoritatea competentă prevăzută la alin. (1) informează de îndată Autoritatea de Supraveghere Financiară cu privire la hotărârea de a deschide o procedură de faliment, inclusiv cu privire la efectele practice pe care o astfel de procedură le poate avea; informarea se face înainte de adoptarea hotărârii sau imediat după aceea. Autoritatea de Supraveghere Financiară informează de urgenţă autorităţile de supraveghere din toate celelalte state membre despre hotărârea de a deschide procedura falimentului, inclusiv despre efectele concrete posibile ale unei astfel de proceduri.

(4) Dispoziţiile alin. (1) ‒ (3) nu împiedică aplicarea prevederilor referitoare la exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor instanţei.

Art. 67. ‒ (1) După informarea prevăzută la art. 66 alin. (3), Autoritatea de Supraveghere Financiară va lua de îndată măsurile necesare pentru publicarea unui extras din hotărârea de deschidere a procedurii falimentului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2) Prevederile art. 9-11 se aplică în mod corespunzător.

Art. 68. ‒ (1) Instanţa determinată potrivit legii române este în drept şi poate solicita înregistrarea hotărârii de deschidere a procedurii falimentului unei societăţi de asigurare/reasigurare debitoare în registrul imobiliar, în registrul comerţului, precum şi/sau în orice alt registru public ţinut în alte state membre.

(2) În toate cazurile în care înregistrarea prevăzută la alin. (1) este obligatorie conform legii statului membru respectiv, instanţa dispune toate măsurile necesare efectuării acestei operaţiuni. Cheltuielile ocazionate cu înregistrarea se consideră cheltuieli ale procedurii.

Art. 69. ‒ (1) Lichidatorul desemnat potrivit art. 39 alin. (1) lit. d) poate acţiona pe teritoriul unor state membre gazdă, fără a fi necesară o altă formalitate, fie în baza unei copii certificate de pe hotărârea instanţei competente care l-a desemnat, fie în temeiul unui certificat emis de aceasta. Actul de desemnare poate fi tradus în limba oficială sau în una dintre limbile statului membru pe teritoriul căruia lichidatorul urmează să acţioneze, fără a fi necesară legalizarea acestuia sau orice altă formă similară.

(2) Lichidatorul poate exercita pe teritoriul statelor membre gazdă toate competenţele care îi revin potrivit legii române şi poate numi oricare persoană care să îl ajute şi/sau să îl reprezinte în derularea procedurii pe teritoriul acelor state, în special în scopul de a înlătura dificultăţile întâmpinate de creditorii de asigurări din aceste state. În aceleaşi condiţii, lichidatorul desemnat potrivit legii unui alt stat membru poate acţiona pe teritoriul statului român, atunci când acesta este stat membru gazdă.

(3) În exercitarea competenţelor sale, lichidatorul se supune legilor statului pe al cărui teritoriu acţionează, în special în ceea ce priveşte procedurile de valorificare a activelor şi furnizarea informaţiilor angajaţilor societăţii de asigurare/reasigurare din statul membru respectiv; competenţele exclud utilizarea forţei sau dreptul de a soluţiona litigii ori dispute de orice fel.

Art. 70. ‒ În situaţia în care, după deschiderea procedurii falimentului, o societate de asigurare/reasigurare înstrăinează cu titlu oneros un activ imobiliar, o navă şi/sau o aeronavă supusă înscrierii într-un registru public sau, după caz, valori mobiliare şi/sau titluri a căror existenţă sau transfer presupune introducerea într-un registru sau cont stabilit prin lege ori care sunt plasate într-un sistem central de depozite reglementat de legea unui stat membru, validitatea actului respectiv se află sub incidenţa legii statului membru pe al cărui teritoriu se află activul imobiliar sau sub a cărui autoritate se ţine registrul/ contul/sistemul respectiv.

SECŢIUNEA 2

Informarea şi drepturile creditorilor de asigurări

Art. 71. ‒ (1) După deschiderea procedurii de redresare financiară sau, după caz, a falimentului împotriva unei societăţi de asigurare/reasigurare, persoană juridică română, Autoritatea de Supraveghere Financiară sau, după caz, lichidatorul îi informează de îndată pe creditorii de asigurări cunoscuţi, care au reşedinţa obişnuită, domiciliul ori sediul social în România sau într-un alt stat membru.

(2) Informarea se face sub forma unei notificări scrise, comunicată în mod individual fiecărui creditor de asigurări, şi se referă în special la termenele-limită, sancţiunile prevăzute pentru nesocotirea acestor termene, organismul sau autoritatea abilitată să accepte prezentarea creanţelor sau observaţiile referitoare la creanţe şi alte măsuri prevăzute, cerinţele legale pentru luarea în considerare a creanţelor de către instanţa competentă cu înregistrarea cererilor de admitere a acestora sau a observaţiilor în legătură cu aceste creanţe. Notificarea va indica, de asemenea, dacă sunt sau nu sunt supuse verificării creanţele preferenţiale sau cele pentru care au fost constituite garanţii reale. În cazul creanţelor de asigurare, notificarea va indica în plus efectele generale ale procedurii de lichidare asupra contractelor de asigurare, în special data la care contractele de asigurare sau operaţiunile vor înceta să producă efecte, precum şi drepturile şi îndatoririle persoanelor asigurate în ceea ce priveşte contractul sau operaţiunea.

(3) Informarea prevăzută la alin. (2) se face în limba română, în acest scop se foloseşte un formular cu titlul: "Invitaţie de a prezenta o creanţă; termene ce trebuie respectate" sau, după caz, "Invitaţie de a prezenta observaţii referitoare la o creanţă; termene ce trebuie respectate", scris în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene. În orice caz, dacă un creditor cunoscut deţine o creanţă de asigurare, informarea cuprinsă în notificare va fi furnizată în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale a/ale statelor membre în care creditorul îşi are reşedinţa obişnuită, domiciliul sau sediul central, după caz.

Art. 72. ‒ (1) Creditorii de asigurări care, după caz, au reşedinţa obişnuită, domiciliul sau sediul central pe teritoriul unui stat membru, inclusiv autorităţile publice din acel stat, au dreptul să prezinte şi să înregistreze creanţe de asigurări sau să facă observaţii scrise referitoare la acestea, în condiţiile prezentei legi.

(2) Declaraţiile de creanţe şi/sau, după caz, observaţiile cu privire la acestea se adresează Fondului de garantare şi/sau lichidatorului şi se transmit în limba oficială ori în una dintre limbile oficiale a/ale statului membru, situaţii în care aceste înscrisuri vor purta în mod obligatoriu menţiunea în limba română "Declaraţie de creanţe" sau, după caz, "Observaţii referitoare la creanţe".

(3) Creanţele creditorilor de asigurări care au reşedinţa obişnuită, domiciliul sau sediul central într-un stat membru beneficiază de acelaşi tratament şi de acelaşi rang ca şi creanţele de asigurări de aceeaşi natură, susceptibile de a fi prezentate de creditorii de asigurări care au reşedinţa obişnuită, domiciliul sau sediul central în România.

(4) Creditorii de asigurări care îşi exercită drepturile prevăzute la alin. (1) sunt obligaţi să transmită copii de pe actele care atestă creanţele lor, dacă acestea există, să indice natura creanţei, momentul naşterii şi valoarea acesteia, dacă există privilegii, garanţii reale şi alte asemenea drepturi, precum şi care sunt creanţele astfel garantate. Creditorii de asigurări nu sunt obligaţi să indice prioritatea acordată creanţelor de asigurare în conformitate cu art. 50.

(5) Fondul de garantare şi/sau lichidatorul, după caz, este obligat să asigure informarea periodică a creditorilor de asigurări în condiţiile legii, în special cu privire la stadiul valorificării activelor societăţii de asigurare/reasigurare debitoare.

(6) Autorităţile de supraveghere ale statelor membre pot solicita informaţii privind evoluţia procedurii de faliment de la Autoritatea de Supraveghere Financiară.

SECŢIUNEA 3

Reguli privind procedura redresării financiare şi a falimentului, aplicabilă sucursalelor societăţilor de asigurare/reasigurare din alte state membre, care au sediul în România

Art. 73. ‒ Autorităţile administrative sau judiciare ale statului membru de origine sunt singurele împuternicite să decidă în ceea ce priveşte deschiderea unei proceduri de redresare financiară sau, după caz, a unei proceduri de faliment împotriva unei societăţi de asigurare/reasigurare, inclusiv cu privire la sucursalele acesteia stabilite în statele membre. Legea statului membru de origine se aplică în conformitate cu dispoziţiile art. 9-11 şi ale art. 70.

Art. 74. ‒ (1) Procedura redresării financiare sau a falimentului, dispusă asupra unei societăţi de asigurare/ reasigurare dintr-un alt stat membru care desfăşoară activitate pe teritoriul României, se aplică fără alte formalităţi pe teritoriul României şi produce efecte în condiţiile şi de la data prevăzute în legislaţia din statul membru respectiv. În aceleaşi condiţii, procedurile instituite prin prezenta lege se aplică pe teritoriul statelor membre în ceea ce priveşte o societate de asigurare/reasigurare, persoană juridică română, inclusiv sucursalele acesteia stabilite pe teritoriul acelor state.

(2) Procedura falimentului se aplică potrivit legislaţiei din statul membru de origine, cu excepţiile expres prevăzute de lege.

(3) La primirea notificării corespunzătoare de la autoritatea competentă a statului membru de origine, Autoritatea de Supraveghere Financiară informează de îndată creditorii de asigurări despre decizia de deschidere a unei proceduri de faliment, prin publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 75. ‒ (1) Persoanele împuternicite să aplice măsurile dispuse de autorităţile competente din statul membru de origine pot acţiona fără nicio altă formalitate pe teritoriul României în baza unei copii certificate de pe actul de numire sau a unui certificat emis de autoritatea respectivă, însoţite de traducerea în limba română.

(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) pot să îşi exercite pe teritoriul României toate competenţele care le revin potrivit legislaţiei statului membru de origine; aceste persoane vor putea să numească alte persoane care să le reprezinte pe teritoriul României, inclusiv în scopul acordării asistenţei creditorilor de asigurări pe parcursul aplicării măsurilor în cauză.

(3) În exercitarea atribuţiilor şi competenţelor lor pe teritoriul României, persoanele prevăzute la alin. (1) sunt obligate să respecte legislaţia română, în special cu privire la procedurile de valorificare a activelor şi la furnizarea de informaţii angajaţilor din România ai societăţii de asigurare/reasigurare străine.

Art. 76. ‒ Autorităţile administrative sau judiciare competente din statul membru de origine sau lichidatorul, după caz, au obligaţia să comunice în ceea ce priveşte decizia de deschidere a procedurii de redresare financiară sau a procedurii de faliment, după caz, oficiului registrului comerţului la care societatea de asigurare/reasigurare respectivă este înregistrată, pentru a fi efectuate menţiunile corespunzătoare.

Art. 77. ‒ (1) Instanţa competentă, potrivit legii române, este obligată să informeze de îndată, prin intermediul Autorităţii de Supraveghere Financiară, autorităţile competente din statele membre gazdă asupra hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, inclusiv asupra efectelor pe care le poate avea această procedură, dacă hotărârea a fost dispusă cu privire la o sucursală sau o filială din România a unei societăţi de asigurare/reasigurare având sediul stabilit în alt stat decât un stat membru, dar care are deschise sucursale şi/sau filiale pe teritoriul altor state membre.

(2) Informarea se va face înainte de pronunţarea hotărârii de deschidere a procedurii sau imediat după acest moment şi va preciza dacă autorizaţia de funcţionare a sucursalei sau a filialei respective a fost retrasă.

SECŢIUNEA 4

Sucursalele societăţilor de asigurare/reasigurare din statele terţe

Art. 78. ‒ (1) Sub rezerva definiţiilor prevăzute la art. 3 şi în scopul aplicării prezentei legi la procedura de redresare financiară şi, respectiv, la procedura de faliment privind o sucursală situată într-un stat membru şi aparţinând unei societăţi de asigurare/reasigurare al cărei sediu central este localizat în afara Uniunii Europene:

a) stat membru de origine înseamnă statul membru în care sucursala a primit o autorizaţie de funcţionare;

b) autorităţi de supraveghere şi autorităţi competente înseamnă autorităţile statului membru în care sucursala a primit autorizaţia.

(2) În cazul în care o societate de asigurare/reasigurare al cărei sediu central se află în afara Uniunii Europene are sucursale stabilite în cel puţin două state membre, fiecare sucursală beneficiază de un tratament independent în ceea ce priveşte aplicarea prezentei legi. Autorităţile competente şi autorităţile de supraveghere, precum şi lichidatorii desemnaţi din aceste state membre vor coopera şi îşi vor coordona acţiunile, în vederea exercitării atribuţiilor şi competenţelor stabilite de lege.

CAPITOLUL V

Sancţiuni

Art. 79. ‒ Încălcarea prevederilor prezentei legi şi/sau ale normelor emise în aplicarea acesteia se constată şi se sancţionează de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Art. 80. ‒ (1) Constituie contravenţii următoarele fapte:

a) neîndeplinirea obligaţiei de punere la dispoziţie Autorităţii de Supraveghere Financiară a documentelor şi a informaţiilor solicitate, conform art. 6 alin. (1);

b) nedeterminarea şi/sau necomunicarea către Autoritatea de Supraveghere Financiară, în termen de 48 de ore de la solicitare, a situaţiei financiare, precum şi a marjei de solvabilitate minime ale societăţii de asigurare/reasigurare, conform art. 6 alin. (2);

c) neaplicarea sau aplicarea necorespunzătoare a măsurilor dispuse de Autoritatea de Supraveghere Financiară prin decizia de redresare financiară, conform art. 8 alin. (3) şi alin. (4) lit. a);

d) neîntocmirea şi/sau nedepunerea în termen la sediul Autorităţii de Supraveghere Financiară a planului de redresare financiară ori, după caz, a programului de finanţare, conform art. 12 şi art. 15 lit. a);

e) nerespectarea şi/sau îndeplinirea în mod necorespunzător a măsurilor şi a dispoziţiilor cuprinse în planul de redresare financiară sau, după caz, în programul de finanţare, aprobate de Autoritatea de Supraveghere Financiară, conform art. 14 alin. (1) şi art. 15 lit. a);

f) încălcarea în orice mod a obligaţiei de aducere la cunoştinţă creditorilor de asigurări despre măsurile de redresare financiară dispuse de Autoritatea de Supraveghere Financiară, conform art. 14;

g) încălcarea în orice mod a obligaţiei de aducere la cunoştinţă administratorului special despre decizia de redresare financiară şi măsurile dispuse de Autoritatea de Supraveghere Financiară, conform art. 17 alin. (1);

h) încălcarea în orice mod a obligaţiei de predare către Fondul de garantare a evidenţei contractelor de asigurare în vigoare, a evidenţei complete a dosarelor de daună, precum şi a evidenţelor tehnico-operative şi contabile aferente acestora, potrivit art. 23 alin. (1) şi art. 64 alin. (2);

i) încălcarea în orice mod a obligaţiilor privind înregistrarea cererii de deschidere a procedurii falimentului, în conformitate cu dispoziţiile art. 29;

j) încălcarea în orice mod a obligaţiei de numire a lichidatorilor unui asigurător/reasigurator sau broker de asigurare şi/sau de reasigurare, cu avizul prealabil al Autorităţii de Supraveghere Financiară, potrivit art. 61;

k) neîndeplinirea în orice mod de către lichidatori a obligaţiilor prevăzute de art. 60, 62 şi 64 alin. (1) şi (4).

(2) Faptele contravenţionale prevăzute la alin. (1) se sancţionează, după cum urmează, cu:

a) amendă, aplicabilă asigurătorului/reasigurătorului, de la 15.000 lei la 30.000 lei;

b) amendă, aplicabilă persoanelor semnificative ale asigurătorului/reasigurătorului, de la 5.000 lei la 15.000 lei;

c) amendă, aplicabilă persoanelor semnificative ale brokerului de asigurare si/sau de reasigurare, de la 5.000 lei la 15.000 lei;

d) amendă, aplicabilă lichidatorilor asigurătorului/ reasigurătorului sau brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare, de la 5.000 lei la 15.000 lei.

(3) Amenda va fi aplicată asigurătorului/reasigurătorului, brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare, persoanelor semnificative sau lichidatorilor care au participat la comiterea faptelor contravenţionale. Sancţiunea amenzii se va aplica separat fiecărei persoane care a participat la săvârşirea contravenţiei.

(4) În funcţie de natura şi de gravitatea faptei, Autoritatea de Supraveghere Financiară poate aplica, odată cu amenda prevăzută la alin. (2), oricare dintre sancţiunile prevăzute la art. 39 alin. (3) lit. d) şi e) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL VI

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 81. ‒ Procedura de faliment deschisă împotriva societăţilor de asigurare/reasigurare şi aflată pe rolul instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a prezentei legi continuă să se desfăşoare şi se închide în condiţiile prezentei legi.

Art. 82. ‒ Dispoziţiile art. 65-78 se aplică în mod corespunzător şi în ceea ce priveşte raporturile de drept internaţional privat în domeniul redresării financiare a societăţilor de asigurare, de asigurare-reasigurare, de reasigurare, a societăţilor mutuale de asigurări, inclusiv sucursalele acestora cu sediul în străinătate, precum şi sucursalelor şi filialelor societăţilor de asigurare/reasigurare din alte state terţe, care au sediul în România, inclusiv în ceea ce priveşte informarea şi drepturile creditorilor de asigurări.

Art. 83. ‒ (1) Procedura falimentului reglementată de prezenta lege, declanşată împotriva unei societăţi de asigurare/reasigurare care cumpără un bun, nu afectează drepturile garantate ale vânzătorului atunci când, în momentul deschiderii procedurii respective, bunul respectiv se află situat pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul în care procedurile respective au fost deschise.

(2) Procedura de faliment deschisă împotriva unei societăţi de asigurare/reasigurare care vinde un bun, după livrarea acestuia, nu constituie o cauză de rezoluţiune sau de denunţare a vânzării şi nu împiedică dobândirea de către cumpărător a proprietăţii, dacă bunul respectiv se află, la momentul deschiderii procedurii, pe teritoriul unui stat membru, altui decât cel în care procedurile respective au fost deschise.

(3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu împiedică exercitarea acţiunilor privind nulitatea, anularea şi/sau inopozabilitatea, reglementate de legea statului român.

Art. 84. ‒ (1) Redresarea financiară şi falimentul reglementate de prezenta lege nu împiedică şi nu afectează exercitarea drepturilor creditorilor de asigurări privind compensarea creanţelor lor cu creanţele societăţii de asigurare/reasigurare supuse acestor proceduri, în condiţiile legii.

(2) Prevederile art. 83 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

Art. 85. ‒ (1) Fără a se aduce atingere dispoziţiilor art. 9-11, efectele deschiderii unei proceduri de redresare financiară sau de faliment, după caz, asupra drepturilor şi obligaţiilor participanţilor la o piaţă reglementată se află numai sub incidenţa legii aplicabile pieţei respective.

(2) Dispoziţiile alin. (1) nu împiedică acţiunile privind nulitatea, anularea şi/sau inopozabilitatea, reglementate de legea statului român, care pot fi exercitate pentru a nu ţine seama de plăţile sau de tranzacţiile efectuate în conformitate cu legea aplicabilă pieţei respective.

Art. 86. ‒ Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, ale Legii nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat în domeniul insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 87. ‒ Prezenta lege transpune prevederile Directivei 2001/17/CE privind reorganizarea şi lichidarea societăţilor de asigurări, cu excepţia anexei la directivă.

Art. 88. ‒ Prezenta lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 89. ‒ La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

a) capitolul VI "Redresarea, reorganizarea şi lichidarea asigurătorilor" din Legea nr. 32/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare;

b) Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 12/2001 pentru punerea în aplicare a Normelor privind insolvabilitatea asigurătorului şi administratorul special, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 22 ianuarie 2002;

c) Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2001 pentru punerea în aplicare a Normelor privind transferul de portofoliu, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 22 ianuarie 2002;

d) Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3/2002 pentru punerea în aplicare a Normelor privind constituirea, utilizarea şi gestionarea Fondului de protejare a asiguraţilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 16 mai 2002.

Art. 90. ‒ În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Autoritatea de Supraveghere Financiară va emite norme specifice de aplicare a dispoziţiilor prezentei legi.

---

*) Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 139/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 503/2004 privind redresarea financiară şi falimentul societăţilor de asigurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 9 mai 2013, dându-se textelor o nouă numerotare.

Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară şi falimentul societăţilor de asigurare a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1. 193 din 14 decembrie 2004 şi ulterior a mai fost modificată şi completată prin: 

‒ Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012; 

‒ Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2012 privind modificarea art. 81 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 23 august 2012, aprobată prin Legea nr. 206/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 13 noiembrie 2012; 

‒ Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2013 privind modificarea Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 31 ianuarie 2013, aprobată prin Legea nr. 214/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 28 iunie 2013.

1) A se vedea Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare.