Legea nr. 467/2006

M. Of. nr. 1006 din 18 decembrie 2006

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR                                 SENATUL

 

LEGE

privind stabilirea cadrului general de informare şi consultare a angajaţilor

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege. 

CAPITOLUL I

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii generale

Art. 1. – Prevederile prezentei legi reglementează cadrul general de stabilire a cerinţelor minime ale dreptului la informare şi consultare a angajaţilor. 

Art. 2. – (1) Modalităţile de informare şi consultare se pun în aplicare potrivit legii şi contractelor colective de muncă. 

(2) În definirea şi aplicarea modalităţilor de informare şi consultare, angajatorul şi reprezentanţii angajaţilor vor respecta drepturile şi obligaţiile reciproce, ţinând seama atât de interesele întreprinderii, cât şi de cele ale angajaţilor. 

Art. 3. – În sensul prevederilor prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) întreprindere – entitatea publică sau privată care desfăşoară o activitate economică cu ori fără scop lucrativ;

b) angajator – persoana fizică sau juridică parte la contracte de muncă ori raporturi de muncă cu angajaţii în conformitate cu legislaţia română în vigoare;

c) angajat – persoana fizică, parte a unui contract individual de muncă sau raport de muncă, care prestează munca pentru şi sub autoritatea unui angajator şi beneficiază de drepturile prevăzute de legea română, precum şi de contractele şi acordurile de muncă;

d) reprezentanţii angajaţilor – reprezentanţii organizaţiilor sindicale sau, în cazul în care nu există sindicat, persoanele alese şi mandatate să reprezinte angajaţii, potrivit legii;

e) informare – transmiterea de date de către angajator către reprezentanţii angajaţilor, pentru a le permite să se familiarizeze cu problematica dezbaterii şi să o examineze în cunoştinţă de cauză;

f) consultare – schimbul de păreri şi stabilirea unui dialog între angajator şi reprezentanţii angajaţilor. 

SECŢIUNEA a 2-a

Domeniul de aplicare

Art. 4. – (1) Prezenta lege se aplică întreprinderilor cu sediul în România care au cel puţin 20 de angajaţi. 

(2) Numărul de angajaţi luat în considerare la nivelul întreprinderii este cel existent la data începerii procedurilor de informare. 

(3) Prevederile prezentei legi nu se aplică personalului navigant din marina comercială, aflat în misiune. 

CAPITOLUL II

SECŢIUNEA 1

Modalităţi de informare şi consultare

Art. 5. – (1) Angajatorii au obligaţia să informeze şi să consulte reprezentanţii angajaţilor, potrivit legislaţiei în vigoare, cu privire la:

a) evoluţia recentă şi evoluţia probabilă a activităţilor şi situaţiei economice a întreprinderii;

b) situaţia, structura şi evoluţia probabilă a ocupării forţei de muncă în cadrul întreprinderii, precum şi cu privire la eventualele măsuri de anticipare avute în vedere, în special atunci când există o ameninţare la adresa locurilor de muncă;

c) deciziile care pot duce la modificări importante în organizarea muncii, în relaţiile contractuale sau în raporturile de muncă, inclusiv cele vizate de legislaţia română privind procedurile specifice de informare şi consultare în cazul concedierilor colective şi al protecţiei drepturilor angajaţilor, în cazul transferului întreprinderii. 

(2) Informarea se face într-un moment, într-un mod şi cu un conţinut corespunzătoare, pentru a permite reprezentanţilor angajaţilor să examineze problema în mod adecvat şi să pregătească, dacă este cazul, consultarea. 

(3) Consultarea are loc:

a) într-un moment, într-un mod şi cu un conţinut corespunzătoare, pentru a permite reprezentanţilor angajaţilor să examineze problema în mod adecvat şi să elaboreze un punct de vedere;

b) la un nivel relevant de reprezentare a conducerii şi a reprezentanţilor angajaţilor, în funcţie de subiectul discutat;

c) pe baza informaţiilor furnizate de angajator, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. e) şi a punctului de vedere pe care reprezentanţii angajaţilor au dreptul să îl formuleze;

d) astfel încât să permită reprezentanţilor angajaţilor să se întâlnească cu angajatorul şi să obţină un răspuns motivat la orice punct de vedere pe care îl pot formula;

e) în vederea negocierii unui acord privind deciziile care se încadrează în obligaţiile angajatorului, prevăzute la alin. (1) lit. c). 

Art. 6. – (1) Modalităţile de informare şi consultare a angajaţilor pot fi definite în mod liber şi în orice moment, în contractele şi acordurile colective de muncă, încheiate conform legii. 

(2) Contractele şi acordurile prevăzute la alin. (1), precum şi orice înnoiri ulterioare ale acestora pot prevedea dispoziţii diferite de cele prevăzute la art. 5, cu respectarea dispoziţiilor art. 2 alin. (2). 

Art. 7. – (1) Reprezentanţilor angajaţilor, precum şi experţilor care îi asistă pe parcursul derulării oricăror proceduri de consultare sau negociere colectivă le este interzis să divulge angajaţilor sau terţilor orice informaţii care, în interesul legitim al întreprinderii, le-au fost furnizate în mod expres cu titlu confidenţial. Această obligaţie continuă să se aplice reprezentanţilor sau experţilor şi după expirarea mandatului lor. Tipul de informaţii supus regimului de confidenţialitate este convenit de părţi în acordurile colective sau în altă formă agreată de parteneri şi face obiectul unui contract de confidenţialitate. 

(2) Angajatorul nu este obligat să comunice informaţii sau să întreprindă consultări, dacă acestea sunt de natură să dăuneze grav funcţionării întreprinderii sau să-i prejudicieze interesele. Decizia de a nu comunica aceste informaţii sau de a nu întreprinde consultări trebuie motivată faţă de reprezentanţii angajaţilor. 

(3) În condiţiile în care reprezentanţii angajaţilor nu consideră justificată decizia angajatorului de a invoca confidenţialitatea informaţiilor sau de a nu furniza informaţiile relevante ori de a nu iniţia consultări în condiţiile alin. (1) şi (2), aceştia se pot adresa instanţelor judecătoreşti de drept comun competente. 

SECŢIUNEA a 2-a

Protecţia reprezentanţilor angajaţilor şi a drepturilor părţilor

Art. 8. – Reprezentanţii angajaţilor beneficiază de protecţie şi garanţii care să le permită să-şi îndeplinească corespunzător obligaţiile ce le-au fost încredinţate, în conformitate cu prevederile legislaţiei române, pe toată durata exercitării mandatului. 

Art. 9. – Constituie contravenţii şi se sancţionează după cum urmează:

a) cu amendă de la 1.000 lei la 20.000 lei, nerespectarea de către angajator a obligaţiei de a transmite reprezentanţilor angajaţilor informaţiile prevăzute la art. 5 alin. (1);

b) cu amendă de la 2.500 lei la 25.000 lei, nerespectarea obligaţiei angajatorului de a iniţia consultări potrivit art. 5 alin. (3);

c) cu amendă de la 5.000 lei la 50.000 lei, transmiterea cu rea-credinţă de informaţii incorecte sau incomplete, în condiţiile art. 5 alin. (2), de natură a nu permite reprezentanţilor angajaţilor formularea unui punct de vedere adecvat pentru pregătirea unor consultări ulterioare. 

Art. 10. – Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către persoanele împuternicite de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei sau de către alte organe care, potrivit legii, au dreptul să efectueze controlul. 

Art. 11. – Contravenţiilor prevăzute la art. 9 li se aplică dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. 

CAPITOLUL III

Dispoziţii finale

Art. 12. – Dispoziţiile prezentei legi nu aduc atingere legislaţiei române privind:

a) procedurile specifice de informare şi consultare, în cazul concedierilor colective;

b) protecţia drepturilor angajaţilor, în cazul transferului întreprinderii;

c) constituirea comitetului european de întreprindere sau instituirea procedurii de informare şi consultare a angajaţilor în întreprinderile de dimensiune comunitară şi în grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară. 

Art. 13. – Reglementarea procedurilor de informare şi consultare a angajaţilor în domenii specifice se face prin hotărâre a Guvernului. 

Art. 14. – Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007. 

*

Prezenta lege transpune Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2002/14/CE de stabilire a unui cadru general de informare şi consultare a salariaţilor din Comunitatea Europeană, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L80 din 23 martie 2002. 

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată. 

 

 

Bucureşti, 12 decembrie 2006. 

Nr. 467.