Legea nr. 449/2003 – Republicare *)
M. Of. nr. 347 din 6 mai 2008
LEGEA
privind vânzarea produselor şi garanţiile
asociate acestora
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. – Prezenta lege
reglementează aspecte privind vânzarea produselor, inclusiv a celor executate
la comandă, şi garanţiile asociate acestora, în vederea asigurării protecţiei
consumatorului.
Art. 2. – În sensul prezentei legi, următorii
termeni se definesc astfel:
a) consumator – orice persoană fizică sau
grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în cadrul contractelor
care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara
activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori
liberale;
b) produs – bun material mobil a cărui
destinaţie finală este consumul sau utilizarea individuală ori colectivă. Nu
intră sub incidenţa prevederilor prezentei legi bunurile vândute în urma
confiscărilor, în cadrul procedurii de executare silită sau pe baza unui alt
act emis de autorităţile judecătoreşti, apa şi gazele care nu sunt ambalate
într-un volum limitat sau într-o cantitate fixă şi energia electrică;
c) vânzător – persoana fizică sau juridică
autorizată, care, în cadrul activităţii sale, comercializează produse în condiţiile
unui contract încheiat cu consumatorul;
d) producător:
1. operatorul economic
care fabrică un produs finit sau o componentă a unui produs;
2. operatorul economic care fabrică materia primă;
3. operatorul economic care îşi aplică denumirea, marca sau
un alt semn distinctiv pe produs;
4. operatorul economic care recondiţionează produsul;
5. operatorul economic sau distribuitorul care modifică,
prin activitatea sa, caracteristicile produsului;
6. reprezentantul înregistrat în România al unui operator
economic care nu îşi are sediul în România sau, în cazul inexistenţei acestuia,
importatorul produsului;
7. operatorul economic care importă produse în vederea
realizării ulterioare a unei operaţiuni de vânzare, închiriere, leasing sau
orice altă formă de distribuţie specifică derulării afacerilor;
8. distribuitorul produsului importat, în cazul în care nu
se cunoaşte importatorul, chiar dacă producătorul este menţionat;
9. distribuitorul produsului, în cazul în care importatorul
nu poate fi identificat, dacă nu informează persoana prejudiciată, în termen de
30 de zile de la cererea acesteia, asupra identităţii importatorului;
e) garanţie – orice angajament asumat de
vânzător sau producător faţă de consumator, fără solicitarea unor costuri
suplimentare, de restituire a preţului plătit de consumator, de reparare sau de
înlocuire a produsului cumpărat, dacă acesta nu corespunde condiţiilor enunţate
în declaraţiile referitoare la garanţie sau în publicitatea aferentă;
f) reparare – aducerea produsului care nu
corespunde condiţiilor enunţate în declaraţiile de garanţie sau în publicitatea
aferentă, la specificaţiile prevăzute în contractul de vânzare-cumpărare.
Art. 3. – Nu sunt supuse prevederilor prezentei
legi produsele folosite care sunt vândute prin procedura licitaţiei publice, la
care consumatorul are posibilitatea să participe personal.
Art. 4. – Intră sub incidenţa prevederilor
prezentei legi şi produsele care vor fi achiziţionate pe baza unui contract de
vânzare de produse ce urmează a fi fabricate sau prelucrate.
CAPITOLUL II
Conformitatea produselor cu specificaţiile
cuprinse în contractul de vânzare-cumpărare
Art. 5. – (1) Vânzătorul
este obligat să livreze consumatorului produse care sunt în conformitate cu
contractul de vânzare-cumpărare.
(2) Se consideră că produsele sunt în conformitate cu
contractul de vânzare-cumpărare dacă:
a) corespund descrierii făcute de vânzător şi au aceleaşi
calităţi ca şi produsele pe care vânzătorul le-a prezentat consumatorului ca
mostră sau model;
b) corespund oricărui scop specific solicitat de către
consumator, scop făcut cunoscut vânzătorului şi acceptat de acesta la
încheierea contractului de vânzare-cumpărare;
c) corespund scopurilor pentru care sunt utilizate în mod
normal produsele de acelaşi tip;
d) fiind de acelaşi tip, prezintă parametri de calitate şi
performanţe normale, la care consumatorul se poate aştepta în mod rezonabil,
date fiind natura produsului şi declaraţiile publice privind caracteristicile
concrete ale acestuia, făcute de vânzător, de producător sau de reprezentantul
acestuia, în special prin publicitate sau prin înscriere pe eticheta produsului.
Art. 6. – Nu se consideră a fi lipsă de
conformitate dacă în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare
consumatorul a cunoscut sau nu putea, în mod rezonabil, să nu cunoască această
lipsă de conformitate ori dacă lipsa de conformitate îşi are originea în
materialele furnizate de consumator.
Art. 7. – Vânzătorul nu este răspunzător de
declaraţiile publice prevăzute la art. 5 alin. (2) lit. d),
în oricare dintre următoarele situaţii, dacă probează că:
a) nu a cunoscut şi nu ar fi putut, în mod rezonabil, să
cunoască declaraţiile în cauză;
b) declaraţia fusese corectată la momentul încheierii
contractului de vânzare-cumpărare;
c) decizia de a cumpăra produsul nu putea fi influenţată de
declaraţiile publice în cauză.
Art. 8. – (1) Orice lipsă a conformităţii
rezultată dintr-o instalare incorectă a produselor va fi considerată
echivalentă cu o lipsă a conformităţii produselor, dacă instalarea face parte din
contractul de vânzare a produselor şi produsele au fost instalate de vânzător
sau pe răspunderea sa.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul
în care produsul destinat a fi instalat de consumator este instalat de acesta şi
instalarea incorectă este datorată unei deficienţe în instrucţiunile de
instalare.
CAPITOLUL III
Drepturile consumatorului
Art. 9. – Vânzătorul este
răspunzător faţă de consumator pentru orice lipsă a conformităţii existentă la
momentul când au fost livrate produsele.
Art. 10. – În cazul lipsei conformităţii,
consumatorul are dreptul să i se aducă produsele la conformitate, fără plată,
prin reparare sau înlocuire, în funcţie de opţiunea consumatorului, conform art. 11,
sau să beneficieze de reducerea corespunzătoare a preţului ori de rezoluţiunea
contractului privind acele produse, în condiţiile art. 13 şi 14.
Art. 11. – (1) În cazul lipsei conformităţii,
consumatorul are dreptul de a solicita vânzătorului, ca măsură reparatorie,
înlocuirea sau repararea produsului în funcţie de opţiunea sa, în fiecare caz
fără plată, cu excepţia situaţiei în care această solicitare este imposibilă
sau disproporţionată.
(2) O măsură reparatorie va fi considerată ca disproporţionată,
dacă ea impune vânzătorului costuri care sunt nerezonabile în comparaţie cu
cealaltă măsură reparatorie, luându-se în considerare:
a) valoarea pe care ar fi avut-o produsele dacă nu ar fi
existat lipsa de conformitate;
b) importanţa lipsei de conformitate;
c) dacă cealaltă măsură reparatorie ar putea fi realizată
fără un inconvenient semnificativ pentru consumator.
(3) O măsură reparatorie va fi considerată ca imposibilă
dacă vânzătorul nu are un produs identic pentru înlocuire.
(4) Orice reparare sau înlocuire a produselor va fi făcută
în cadrul unei perioade rezonabile de timp, stabilită de comun acord între
vânzător şi consumator, şi fără niciun inconvenient semnificativ pentru
consumator, luându-se în considerare natura produselor şi scopul pentru care
acesta a solicitat produsele.
Art. 12. – Termenul fără plată, prevăzut
la art. 10 şi 11, se referă la costurile necesare aducerii produselor la
conformitate, inclusiv costurile poştale, manopera şi materialele.
Art. 13. – Consumatorul poate solicita o reducere
corespunzătoare a preţului sau rezoluţiunea contractului în oricare dintre
următoarele cazuri:
a) dacă nu beneficiază nici de repararea, nici de
înlocuirea produsului;
b) dacă vânzătorul nu a luat măsura reparatorie într-o
perioadă de timp rezonabilă;
c) dacă vânzătorul nu a luat măsura reparatorie, conform
art. 11 alin. (4), fără inconveniente semnificative pentru consumator.
Art. 14. – Consumatorul nu este îndreptăţit să
solicite rezoluţiunea contractului, dacă lipsa conformităţii este minoră.
CAPITOLUL IV
Acţiunea în regres
Art. 15. – Dacă vânzătorul este
răspunzător faţă de consumator pentru lipsa de conformitate rezultată dintr-o
acţiune sau dintr-o omisiune a producătorului ori a unui operator economic din
acelaşi lanţ contractual, vânzătorul are dreptul de a se îndrepta împotriva
celui responsabil de lipsa de conformitate, în condiţiile legii.
CAPITOLUL V
Termene
Art. 16. – Răspunderea
vânzătorului, conform prevederilor art. 9–14, este angajată dacă lipsa de
conformitate apare într-un termen de 2 ani, calculat de la livrarea produsului.
Art. 17. – Consumatorul trebuie să informeze
vânzătorul despre lipsa de conformitate în termen de două luni de la data la
care a constatat-o.
Art. 18. – Până la proba contrară, lipsa de
conformitate apărută în termen de 6 luni de la livrarea produsului se prezumă
că a existat la momentul livrării acestuia, cu excepţia cazurilor în care
prezumţia este incompatibilă cu natura produsului sau a lipsei de conformitate.
CAPITOLUL VI
Garanţii
Art. 19. – Garanţia este
obligatorie din punct de vedere juridic pentru ofertant, în condiţiile
specificate în declaraţiile referitoare la garanţie şi în publicitatea aferentă.
Art. 20. – (1) Garanţia trebuie să cuprindă
menţiuni cu privire la drepturile conferite prin lege consumatorului şi să
ateste în mod clar că aceste drepturi nu sunt afectate prin garanţia oferită.
(2) Garanţia trebuie să precizeze elementele de
identificare a produsului, termenul de garanţie, modalităţile de asigurare a
garanţiei – întreţinere, reparare, înlocuire –, inclusiv denumirea şi
adresa vânzătorului şi ale unităţii specializate de service.
(3) Garanţia trebuie redactată în termeni simpli şi uşor de
înţeles.
Art. 21. – (1) La cererea consumatorului
garanţia va fi oferită în scris sau pe orice alt suport durabil, disponibil şi
accesibil acestuia.
(2) În cazul în care garanţia nu respectă prevederile alin. (1) şi
ale art. 20, valabilitatea acesteia nu este afectată, consumatorul având
dreptul de a solicita vânzătorului îndeplinirea condiţiilor incluse în declaraţiile
referitoare la garanţie.
Art. 22. – (1) Clauzele contractuale sau înţelegerile
încheiate între vânzător şi consumator înainte ca lipsa de conformitate să fie
cunoscută de consumator şi comunicată vânzătorului, care limitează sau
înlătură, direct ori indirect, drepturile consumatorului prevăzute de prezenta
lege, sunt nule de drept.
(2) În cazul produselor folosite, consumatorul şi
vânzătorul pot conveni reducerea termenului prevăzut la art. 16, dar nu la
mai puţin de un an de la data livrării produsului.
CAPITOLUL VII
Sancţiuni
Art. 23. – (1) Constituie
contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează după cum urmează:
a) nerespectarea prevederilor art. 20 şi 21, cu amendă
de la 1.000 lei la 2.000 lei1);
b) nerespectarea prevederilor art. 9 şi 19, cu amendă
de la 5.000 lei la 25.000 lei1).
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor
se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru
Protecţia Consumatorilor.
Art. 24. – Contravenţiilor prevăzute la art. 23
le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
CAPITOLUL VIII
Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 25. – (1) Drepturile
consumatorilor prevăzute de prezenta lege sunt exercitate fără a aduce atingere
altor drepturi pe care consumatorul le poate invoca conform celorlalte
prevederi legale care reglementează răspunderea contractuală sau necontractuală.
(2) În cazul în care părţile contractante aleg ca lege
aplicabilă contractului legea unui stat care nu face parte din Uniunea
Europeană, iar contractul are o strânsă legătură cu teritoriul României sau cu
al altor state membre ale Uniunii Europene şi în cazul în care prezenta lege
are prevederi mai favorabile pentru consumator, se vor aplica acestea din urmă.
Art. 26. – Guvernul va adopta norme metodologice
de aplicare a prezentei legi.
Art. 27. – (1) Prezenta lege intră în
vigoare la data de 1 ianuarie 2007.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se
abrogă:
a) art. 14 alin. 1 şi art. 20 alin. 2
din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 23
martie 1994, cu modificările şi completările ulterioare2);
b) Hotărârea Guvernului nr. 394/1995 privind obligaţiile
ce revin agenţilor economici – persoane fizice sau juridice – în
comercializarea produselor de folosinţă îndelungată destinate consumatorilor,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 27
ianuarie 1997, cu modificările ulterioare;
c) Hotărârea Guvernului nr. 665/1995 privind
înlocuirea, remedierea sau restituirea contravalorii produselor care reprezintă
deficienţe de calitate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 206 din 6 septembrie 1995, cu modificările ulterioare.
Prezenta lege transpune prevederile Directivei 1999/44/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte
ale vânzării de bunuri de consum şi garanţiile conexe, publicată în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 171 din 7 iulie 1999.
*) Republicată în temeiul
prevederilor art. V lit. n) din titlul III din Legea
nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor
în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia
europeană privind protecţia consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 899 din 28 decembrie 2007, dându-se textelor o
nouă numerotare.
Legea
nr. 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora a
fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 812 din 18
noiembrie 2003.
1) Cuantumul amenzilor este exprimat în monedă nouă potrivit
dispoziţiilor Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedei naţionale,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 664 din 23 iulie
2004, cu modificările şi completările ulterioare.
2) Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia
consumatorilor a mai fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 208 din 28 martie 2007 şi, ulterior, modificată şi completată prin
Legea nr. 363/2007.