Legea nr. 435/2006

M. Of. nr. 980 din 7 decembrie 2006

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR                                 SENATUL

 

LEGE

privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului care îşi desfăşoară activitatea în sistemul sanitar-veterinar

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege. 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. – Prezenta lege reglementează salarizarea personalului care îşi desfăşoară activitatea în sistemul sanitar-veterinar. 

Art. 2. – Sistemul de salarizare a medicilor veterinari, precum şi a personalului din sistemul sanitar-veterinar are în vedere următoarele obiective:

a) crearea premiselor pentru implementarea, începând cu anul 2007, a sistemului unitar de salarizare a personalului din sistemul sanitar-veterinar de stat;

b) crearea unei ierarhizări în cadrul sistemului de salarizare a personalului din sistemul sanitar-veterinar;

c) salarizarea în raport cu activitatea depusă, cu importanţa şi cu complexitatea atribuţiilor şi responsabilităţilor prevăzute în fişa postului;

d) selectarea personalului din instituţiile publice din sistemul sanitar-veterinar exclusiv pe criteriul competenţei. 

Art. 3. – Dispoziţiile prezentei legi se aplică personalului din instituţiile publice din sistemul sanitar-veterinar finanţate din venituri proprii şi subvenţii de la bugetul de stat. 

Art. 4. – Salarizarea se asigură cu încadrarea în resursele financiare alocate anual potrivit legii. 

CAPITOLUL II

Elementele sistemului de salarizare

Art. 5. – Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile şi alte drepturi care se stabilesc în funcţie de nivelul studiilor, precum şi în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central şi instituţii publice deconcentrate. 

Art. 6. – Salariile de bază pentru personalul de execuţie sunt diferenţiate pe funcţii, niveluri cuprinse între limite şi sunt prevăzute în anexele nr. 1–3. 

Art. 7. – Personalul de specialitate şi de execuţie care conduce sau coordonează programe ori proiecte prevăzute în obiectul de activitate al instituţiei sanitar-veterinare publice, stabilite prin act administrativ al ordonatorului principal de credite, beneficiază de o indemnizaţie de până la 20% din salariul de bază, pe perioada în care conduce sau coordonează programe ori proiecte. 

Art. 8. – (1) Pentru rezultate deosebite obţinute în activitatea desfăşurată, ordonatorul de credite poate acorda, în limita a 15% din numărul total al posturilor prevăzute în statul de funcţii, un salariu de merit lunar de până la 15% din salariul de bază, care face parte din acesta şi care constituie bază de calcul pentru sporuri şi alte drepturi care se acordă în raport cu salariul de bază. 

(2) Salariile de merit se vor acorda personalului încadrat pe funcţii de execuţie în procent de cel puţin două treimi din numărul total de posturi stabilit conform prevederilor alin. (1). 

(3) Personalul care beneficiază de salariu de merit se stabileşte o dată pe an, după aprobarea bugetelor anuale, pe baza rezultatelor obţinute în activitatea desfăşurată în anul precedent, apreciată conform criteriilor elaborate de ordonatorul principal de credite, cu consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor, acolo unde nu sunt astfel de organizaţii sindicale. 

(4) În cazul în care pe parcursul anului intervin modificări ale funcţiei deţinute, care nu sunt imputabile persoanei beneficiare a salariului de merit, inclusiv modificarea funcţiei prin promovare, acordarea acestuia se menţine până la expirarea perioadei pentru care a fost stabilit. În cazul în care pe parcursul anului se întrerup raporturile de muncă ale unor beneficiari de salarii de merit, acestea se pot redistribui, de la data de întâi a lunii următoare, altor persoane pe perioada pentru care au fost stabilite. 

(5) Pentru personalul nou-angajat, salariul de merit se poate acorda după o perioadă de cel puţin 6 luni de la angajare. 

(6) Personalul încadrat ca debutant nu poate beneficia de salariu de merit. 

Art. 9. – (1) Personalul salarizat potrivit prezentei legi beneficiază, la funcţia de bază, de un spor de vechime în muncă de până la 25%, calculat la salariul de bază, corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru, astfel:

 

Tranşa de vechime în muncă	Cota din salariul de bază
– între 3 şi 5 ani	05%
– de la 5 la 10 ani	10%
– de la 10 la 15 ani	15%
– de la 15 la 20 de ani	20%
– peste 20 de ani	25%

 

(2) Sporul corespunzător vechimii în muncă se plăteşte cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea în muncă. 

(3) Pentru acordarea sporului de vechime în muncă, angajatorul va lua în considerare integral şi perioadele lucrate anterior în alte domenii de activitate. 

(4) Pensionarii pentru limită de vârstă care se angajează pe bază de contract individual de muncă în sectorul sanitar-veterinar, potrivit legii, beneficiază de sporul de vechime corespunzător vechimii în muncă dobândite în întreaga activitate. 

Art. 10. – Personalul care, potrivit programului normal de lucru, îşi desfăşoară activitatea în timpul nopţii, între orele 22,00 şi 6,00, beneficiază pentru orele lucrate în acest interval de un spor de 25% din salariul de bază, pentru munca prestată în timpul nopţii, dacă efectuează cel puţin 3 ore de muncă de noapte. 

Art. 11. – (1) Munca prestată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul încadrat în funcţii de execuţie este considerată muncă suplimentară şi se compensează cu timp liber corespunzător. În cazul în care compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plăti în luna următoare cu un spor aplicat la salariul de bază după cum urmează:

a) 75% din salariul de bază, pentru primele două ore de depăşire a duratei normale a zilei de lucru;

b) 100% din salariul de bază, pentru orele următoare şi pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează. 

(2) Munca peste durata normală a timpului de lucru poate fi prestată şi sporurile prevăzute la alin. (1) se pot plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă de şeful ierarhic, fără a se depăşi 360 de ore anual. 

(3) La locurile de muncă la care durata normală a timpului de lucru a fost redusă, potrivit legii, sub 8 ore pe zi, depăşirea programului de lucru astfel aprobat se poate face numai temporar, în situaţii cu totul deosebite, fiind obligatorie compensarea cu timp liber corespunzător. 

Art. 12. – Personalul care posedă titlul ştiinţific de doctor beneficiază de un spor pentru titlul ştiinţific de 15% din salariul de bază, dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care posedă titlul ştiinţific respectiv, care se plăteşte cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a solicitat acordarea sporului. 

Art. 13. – Pentru efectuarea prestaţiilor în cadrul campaniilor de prevenire şi combatere a unor epizootii sau a unor zoonoze deosebit de grave şi altele asemenea, stabilite prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, instituţiile publice din sistemul sanitar-veterinar pot angaja personal sanitar-veterinar cu pregătire superioară, care se salarizează cu tarif orar. 

Art. 14. – (1) În raport cu condiţiile în care se desfăşoară activitatea pot fi acordate, cu avizul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi al Ministerului Sănătăţii Publice, următoarele categorii de sporuri:

a) pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 30% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective;

b) pentru activităţi care se desfăşoară în condiţii de stres sau în condiţii deosebite, un spor de maximum 15% din salariul de bază;

c) pentru condiţii grele de muncă, un spor de maximum 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective;

d) pentru condiţii deosebit de periculoase: morfopatologie, TBC, bruceloză bovină, ovină şi porcină, medicină legală, epizootii sau zoonoze deosebit de grave şi altele asemenea, stabilite prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, un spor de 50–75% din salariul de bază;

e) pentru personalul sanitar-veterinar care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebite de muncă – dispersare, altitudine, căi de acces dificile, izolare sau unde atragerea personalului se face cu greutate, un spor de maximum 35% din salariul de bază. 

(2) Localităţile din mediul rural situate în zone izolate, în zone cu condiţii deosebite de muncă sau unde atragerea personalului sanitar-veterinar se face cu greutate se stabilesc prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor. 

Art. 15. – Personalul care îşi desfăşoară activitatea în instituţii sanitar-veterinare publice beneficiază de un spor de inspector al Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor în cuantum de 10% din salariul de bază, pentru îndeplinirea unor atribuţii suplimentare funcţiei de bază. 

Art. 16. – (1) Personalul care îşi desfăşoară activitatea în instituţii sanitar-veterinare publice nominalizate prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor pentru activităţi didactice primeşte pentru aceasta o indemnizaţie clinică reprezentând 50% din salariul de bază corespunzător funcţiei şi gradului didactic. 

(2) Personalul didactic de la catedrele sau disciplinele care funcţionează în alte instituţii decât cele sanitar-veterinare poate fi integrat în instituţii sanitar-veterinare publice, stabilite prin act administrativ al ordonatorului principal de credite. 

(3) Cadrele didactice prevăzute la alin. (1) şi (2), cu excepţia rezidenţilor, pot fi integrate, prin încheierea de contracte de prestări servicii, două pe un post în instituţii sanitar-veterinare, în limita posturilor normate şi vacante. 

Art. 17. – Personalul salarizat între limitele corespunzătoare funcţiei poate beneficia anual de o creştere salarială prin evaluarea performanţelor profesionale individuale realizate în anul precedent, cu condiţia încadrării în nivelul alocaţiilor prevăzute pentru cheltuielile cu salariile. 

Art. 18. – Absolvenţii învăţământului superior de lungă sau scurtă durată, care la data trecerii pe funcţia corespunzătoare studiilor absolvite erau încadraţi pe funcţii cu nivel de studii inferior, specifice domeniului în care au absolvit studiile universitare, se încadrează la gradul profesional corespunzător studiilor absolvite, la care se asigură o creştere cu maximum 20% a salariului de bază avut. 

Art. 19. – (1) Pentru stabilirea salariului de bază, în termen de 15 zile de la reluarea activităţii, persoanele angajate în unităţile sanitar-veterinare care s-au aflat în una dintre următoarele situaţii: concediu plătit pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, potrivit legii, ori care în ultimele 12 luni au fost în concediu medical, concediu fără plată, potrivit legii, sau au avut contractele individuale de muncă suspendate sunt evaluate printr-un examen de testare a cunoştinţelor profesionale, procedându-se în acelaşi mod ca şi în cazul persoanelor angajate prin concurs, pentru cei care promovează examenul. 

(2) Personalul de specialitate medical şi auxiliar sanitar-veterinar care promovează examenul de testare a cunoştinţelor profesionale va beneficia de o creştere a salariului de bază avut, în situaţia în care salariul de bază se situează între limitele prevăzute de lege pentru funcţia, gradul profesional sau treapta profesională respectivă. În situaţia în care salariul de bază avut se situează sub salariul minim al funcţiei, gradului sau treptei profesionale respective, la determinarea salariului de bază se va lua în calcul salariul minim al funcţiei, gradului sau treptei profesionale respective. 

(3) În cazul nepromovării examenului de testare prevăzut la alin. (1), persoanei respective i se atribuie salariul avut anterior sau, după caz, salariul minim actual al funcţiei avute anterior. 

Art. 20. – (1) Pentru activitatea desfăşurată, personalul salarizat potrivit prezentei legi beneficiază, la sfârşitul anului calendaristic, de un premiu anual egal cu salariul mediu lunar de bază realizat în anul pentru care se face premierea. 

(2) Pentru cei care nu au lucrat tot timpul anului premiul se acordă proporţional cu perioada în care au lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază lunare realizate în perioada în care au desfăşurat activitatea, raportată la perioada întregului an. 

(3) Premiile anuale pot fi reduse sau pot să nu fie acordate în cazul persoanelor care în cursul anului au desfăşurat activităţi profesionale nesatisfăcătoare sau au săvârşit abateri pentru care au fost sancţionate disciplinar. 

Premiul anual nu se acordă persoanelor cărora le-a încetat contractul individual de muncă din motive imputabile lor. 

Art. 21. – (1) Ordonatorii de credite pot acorda premii lunare în limita a 2% din cheltuielile cu salariile aferente personalului contractual, prevăzut în statul de funcţii, cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri şi cheltuieli. Premiile se pot acorda în cursul anului salariaţilor care au realizat sau au participat direct la obţinerea unor rezultate în activitate, apreciate ca valoroase. Sumele neconsumate se reportează în lunile următoare, în cadrul aceluiaşi an bugetar. 

(2) În cazurile în care se realizează economii prin reducerea cheltuielilor cu salariile, ordonatorii de credite pot aproba acordarea de premii în cursul anului din economiile realizate, în limita a 2% din cheltuielile cu salariile aferente personalului prevăzute în bugetul aprobat, fără a se depăşi valoarea economiilor realizate. 

(3) Premiile individuale se stabilesc de către ordonatorii de credite, în limita sumelor alocate cu această destinaţie de către ordonatorii principali de credite, cu avizul organizaţiei sindicale reprezentative la nivel de instituţie sau, după caz, cu avizul reprezentanţilor salariaţilor, acolo unde nu sunt astfel de organizaţii sindicale. 

CAPITOLUL III

Alte drepturi

Art. 22. – (1) Pentru ocuparea unor posturi vacante pot fi angajate prin concurs sau examen, prin cumul de funcţii, cu respectarea prevederilor legale, persoane care au funcţia de bază în afara instituţiei publice. 

(2) Angajarea personalului prin cumul de funcţii se face cu acordul conducerii instituţiei la care persoana care cumulează are funcţia de bază, iar cumulul de funcţii se efectuează în afara programului prevăzut pentru norma de bază. 

Art. 23. – Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, personalul încadrat în unităţile sanitar-veterinare publice finanţate din venituri proprii şi subvenţii de la bugetul de stat beneficiază lunar de 20 de tichete de masă, cu excepţia pensionarilor. 

Art. 24. – Personalul angajat în unităţile sanitar-veterinare publice beneficiază de control medical anual gratuit. 

CAPITOLUL IV

Angajarea şi promovarea în funcţii

Art. 25. – (1) Angajarea şi promovarea personalului se fac pe funcţii şi grade. 

(2) Promovarea în funcţii, grade şi trepte profesionale se face potrivit metodologiei legale în vigoare, prin transformarea postului avut într-un post corespunzător promovării. 

(3) Criteriile privind angajarea şi promovarea în funcţii, grade şi trepte profesionale se stabilesc prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, cu consultarea organizaţiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură. 

CAPITOLUL V

Delegarea şi detaşarea

Art. 26. – (1) Personalul încadrat în instituţiile publice din reţeaua sanitar-veterinară poate fi delegat pentru exercitarea, cu caracter temporar, a unor lucrări sau activităţi corespunzătoare atribuţiilor de serviciu în afara locului său de muncă. 

(2) Delegarea poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice într-un an şi se poate prelungi, cu acordul salariatului, pe o perioadă de cel mult 90 de zile calendaristice într-un an. 

(3) Personalul delegat îşi păstrează funcţia şi toate celelalte drepturi prevăzute în contractul individual de muncă, iar instituţia care îl deleagă este obligată să suporte costul integral al transportului, al cazării şi al indemnizaţiei de delegare. 

Art. 27. – (1) Personalul încadrat în instituţiile din reţeaua sanitar-veterinară poate fi detaşat la un alt angajator în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia. 

(2) Detaşarea poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 6 luni şi, în mod excepţional, perioada detaşării poate fi prelungită, mai mult de 6 luni, în cursul unui an calendaristic, numai cu acordul scris al salariatului. 

(3) Salariatul detaşat are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi la o indemnizaţie de detaşare, în condiţiile prevăzute de lege. 

(4) Drepturile cuvenite salariatului detaşat se acordă de angajatorul la care s-a dispus detaşarea. 

(5) Pe durata detaşării salariatul beneficiază de drepturile care îi sunt mai favorabile, fie de drepturile de la angajatorul care a dispus detaşarea, fie de drepturile de la angajatorul la care este detaşat. 

CAPITOLUL VI

Drepturi în cazul transferului în altă localitate

Art. 28. – (1) Personalul transferat în cadrul aceleiaşi instituţii sanitar-veterinare, în altă localitate, are dreptul la:

a) rambursarea costului transportului pentru el şi membrii familiei sale, precum şi pentru gospodăria sa;

b) plata unei indemnizaţii egale cu salariul de bază net lunar;

c) un concediu plătit de 5 zile lucrătoare, în vederea mutării efective, acordat la cererea sa. 

(2) De drepturile prevăzute la alin. (1) beneficiază şi persoanele care se transferă în altă instituţie sanitar-veterinară situată într-o localitate diferită de cea de domiciliu, dacă în contractul individual de muncă s-a făcut această menţiune. Plata drepturilor respective se suportă de instituţia la care se face transferul. 

Art. 29. – (1) La încadrarea într-o instituţie publică din reţeaua sanitar-veterinară din altă localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea studiilor, personalul de specialitate beneficiază de o indemnizaţie de instalare echivalentă cu un salariu de bază corespunzător funcţiei şi gradului profesional în care urmează a fi încadrat. În cazul medicilor veterinari, indemnizaţia de instalare se acordă, după terminarea stagiaturii, de instituţia unde s-au încadrat prin concurs. 

(2) Indemnizaţia de instalare este echivalentă cu două salarii de bază pentru acele localităţi unde atragerea personalului de specialitate sanitar-veterinar se face cu mare greutate, stabilite de ordonatorul de credite şi avizate de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor sau de celelalte ministere cu reţea sanitar-veterinară proprie. 

(3) Persoanele care au beneficiat de indemnizaţia de instalare şi care, ulterior, au încetat activitatea, din motive imputabile lor, înainte de împlinirea unui an de la instalare vor restitui, în condiţiile legii, indemnizaţia primită, calculată proporţional cu perioada rămasă până la expirarea termenului de un an. 

CAPITOLUL VII

State de funcţii

Art. 30. – (1) După aprobarea legii bugetului de stat, respectiv a bugetului de venituri şi cheltuieli, fiecare instituţie sanitar-veterinară cu personalitate juridică îşi întocmeşte anual statul de funcţii, cu încadrarea în normativele de personal, numărul maxim de posturi repartizat şi în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri şi cheltuieli. 

(2) Statul de funcţii se aprobă prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor sau de celelalte ministere cu reţea sanitar-veterinară proprie ori de direcţia de sănătate publică, după caz, în funcţie de subordonare. 

CAPITOLUL VIII

Dispoziţii finale

Art. 31. – Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, salariile de bază individuale ale personalului din instituţiile publice din sectorul sanitar-veterinar sunt cele prevăzute în anexele nr. 1–3. 

Art. 32. – Salariile de bază prevăzute în prezenta lege sunt brute şi impozabile şi se vor actualiza prin aplicarea creşterilor salariale acordate în conformitate cu prevederile legale. 

Art. 33. – Sumele necesare pentru plata salariilor de bază, a sporurilor, a premiilor, a sumelor pentru promovarea personalului în grade şi trepte profesionale şi a celorlalte drepturi salariale trebuie să se încadreze în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri şi cheltuieli. 

Art. 34. – (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi se suspendă ocuparea prin concurs a posturilor vacante din cadrul instituţiilor publice din reţeaua sanitar-veterinară, indiferent de modul de finanţare a acestora. 

(2) Se exceptează de la prevederile alin. (1) ocuparea următoarelor posturi:

a) cele vacante la data intrării în vigoare a prezentei legi, aferente structurilor cu sarcini privind integrarea în Uniunea Europeană;

b) posturile unice ale căror atribuţii specifice nu se regăsesc la celelalte posturi din cadrul structurii organizatorice a instituţiilor publice;

c) cele pentru care s-au demarat procedurile de organizare a concursurilor pentru ocuparea acestora. 

Art. 35. – Personalul de specialitate trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar beneficiază de drepturile prevăzute de reglementările specifice în domeniu. 

Art. 36. – (1) Personalul salarizat potrivit prezentei legi are dreptul în fiecare an calendaristic la concediu de odihnă şi la alte concedii, precum şi la drepturile aferente acestora, în condiţiile stabilite pentru personalul contractual din sectorul bugetar. 

(2) Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun, civile şi administrative, după caz, în măsura în care nu contravin legislaţiei specifice. 

Art. 37. – Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi privind stabilirea salariului de bază individual la încadrare, promovarea personalului, precum şi acordarea de drepturi fără respectarea prevederilor acesteia atrag, după caz, răspunderea disciplinară, patrimonială sau penală a persoanelor vinovate, potrivit legii. 

Art. 38. – Salariile de bază ale funcţionarilor publici din instituţiile sanitar-veterinare publice sunt mai mari cu 25% faţă de salariile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006. 

Art. 39. – Anexele nr. 1–3*) fac parte integrantă din prezenta lege. 

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

 

Bucureşti, 27 noiembrie 2006. 

Nr. 435.