Legea nr. 414/2002

M. Of. nr. 456 din 27 iunie 2002

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR                     SENATUL

 

L E G E

privind impozitul pe profit

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. − (1) Sunt obligate la plata impozitului pe profit, în condiţiile prezentei legi, şi denumite în continuare contribuabili:

a) persoanele juridice române, pentru profitul impozabil obţinut din orice sursă, atât din România, cât şi din străinătate;

b) persoanele juridice străine care desfăşoară activităţi printr-un sediu permanent în România, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent;

c) persoanele juridice sau fizice nerezidente care desfăşoară activităţi în România ca beneficiari ori parteneri împreună cu o persoană juridică română într-o asociere sau o altă entitate ce nu dă naştere unei persoane juridice, pentru profitul realizat în România;

d) persoanele juridice române şi persoanele fizice rezidente, pentru veniturile realizate atât în România, cât şi în străinătate din asocieri care nu dau naştere unei persoane juridice. În acest caz impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se reţine şi se varsă de către persoana juridică;

e) persoanele juridice străine care obţin veniturile prevăzute la art. 16, pentru profitul impozabil aferent acestor venituri.

(2) Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit:

a) trezoreria statului;

b) instituţiile publice, pentru fondurile publice constituite, inclusiv pentru veniturile extrabugetare şi disponibilităţile realizate şi utilizate, potrivit Legii nr. 72/1996 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, şi Legii nr. 189/1998 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, dacă legea nu prevede altfel;

c) organizaţiile de nevăzători, de invalizi şi ale persoanelor cu handicap, pentru profiturile realizate de unităţile economice fără personalitate juridică ale acestora, protejate potrivit legii speciale de organizare şi funcţionare privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap;

d) fundaţiile române constituite ca urmare a unor legate;

e) cooperativele care funcţionează ca unităţi protejate ale persoanelor cu handicap, special organizate, potrivit legii de organizare şi funcţionare privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap;

f) cultele religioase, pentru veniturile obţinute din producerea şi valorificarea obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult, potrivit Legii nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult, şi pentru veniturile obţinute din chirii, cu condiţia utilizării sumelor respective pentru întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de cult, pentru lucrările de construire, de reparaţie şi de consolidare a lăcaşurilor de cult şi a clădirilor ecleziastice, pentru învăţământ şi pentru acţiuni specifice cultelor religioase, inclusiv veniturile din despăgubiri sub formă bănească, obţinute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate;

g) instituţiile de învăţământ particular acreditate, precum şi cele autorizate, pentru veniturile utilizate, potrivit Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 174/2001 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea finanţării învăţământului superior;

h) asociaţiile de proprietari constituite ca persoane juridice şi asociaţiile de locatari recunoscute ca asociaţii de proprietari, potrivit Legii locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru veniturile obţinute din activităţile economice care sunt sau vor fi utilizate pentru îmbunătăţirea confortului şi a eficienţei clădirii, pentru întreţinerea şi repararea proprietăţii comune.

(3) Persoanele juridice române fără scop patrimonial sunt exceptate de la plata impozitului pe profit pentru următoarele categorii de venituri:

a) cotizaţiile membrilor;

b) contribuţiile băneşti sau în natură ale membrilor şi simpatizanţilor;

c) taxele de înregistrare, stabilite potrivit legislaţiei în vigoare;

d) donaţiile şi sumele sau bunurile primite prin sponsorizare;

e) dobânzile şi dividendele obţinute din plasarea disponibilităţilor rezultate din asemenea venituri;

f) veniturile pentru care se datorează impozit pe spectacole;

g) resursele obţinute de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele locale;

h) veniturile din acţiuni întâmplătoare realizate de organizaţii sindicale/patronale, utilizate în scop social sau profesional, potrivit statutului de organizare şi funcţionare;

i) veniturile excepţionale rezultate din cedarea activelor corporale aflate în proprietatea persoanelor juridice fără scop patrimonial, altele decât cele care sunt sau au fost folosite în activitatea economică.

(4) Persoanele juridice fără scop patrimonial, pentru veniturile realizate din activităţi economice până la nivelul echivalentului în lei de 10.000 euro, realizate într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale neimpozabile prevăzute la alin. (3), sunt exceptate de la plata impozitului pe profit.

(5) Persoanele juridice române fără scop patrimonial care nu se încadrează în condiţiile referitoare la nivelul veniturilor prevăzute la alin. (4), pentru profitul obţinut din activităţi economice, plătesc impozit pe profit, calculat potrivit art. 2 alin. (1).

Art. 2. − (1) Cota de impozit pe profit este de 25%, cu excepţiile prevăzute de prezenta lege.

(2) În cazul Băncii Naţionale a României cota de impozit pe profit este de 80% şi se aplică asupra veniturilor rămase după scăderea cheltuielilor deductibile şi a fondului de rezervă, potrivit legii.

(3) Contribuabilii care obţin venituri din activităţile desfăşurate pe bază de licenţă în zona liberă plătesc o cotă de impozit pe profit de 5% pentru profitul impozabil care corespunde acestor venituri, până la data de 31 decembrie 2004.

(4) Contribuabilii care au încasat printr-un cont bancar din România venituri în valută din exportul bunurilor şi/sau al prestărilor de servicii, realizate din activitatea proprie, direct sau prin contract de comision, plătesc o cotă de impozit pe profit de 6% pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri în volumul total al veniturilor. Suma aferentă reducerii cotei de impozit pe profit de la 25% se repartizează la sfârşitul anului ca sursă proprie de finanţare, în limita profitului rămas după înregistrarea cheltuielii cu impozitul pe profit. Prestările de servicii pentru care se aplică cota de impozit redusă sunt cele pentru care beneficiarul prestării este în străinătate.

(5) Începând cu data de 1 ianuarie 2003 cota de impozit pe profit este de 12,5% pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor încasate din export în volumul total al veniturilor. Începând cu data de 1 ianuarie 2004 cota de impozit pe profit este de 25%.

(6) Stimularea exporturilor se va face printr-un sistem de sprijin cu finanţare prin bugetele anuale, iar mecanismul de acordare va fi aprobat prin hotărâre a Guvernului.

Art. 3. − (1) Contribuabililor care beneficiază de facilităţile prevăzute la art. 2 alin. (3)−(5) nu li se aplică dispoziţiile art. 11 alin. (5). Contribuabilii îşi exprimă opţiunea pentru una dintre cele două facilităţi la începutul anului fiscal.

(2) În cazul contribuabililor care îşi desfăşoară activitatea în zonele libere, pentru veniturile realizate din export se aplică cota cea mai favorabilă prevăzută la art. 2 alin. (3) şi (4).

(3) Contribuabilii care beneficiază de facilităţile prevăzute la art. 2 alin. (3)−(5) şi la art. 11 alin. (5) nu mai beneficiază de facilităţile de natura impozitului pe profit, prevăzute în alte acte normative.

(4) Contribuabilii prevăzuţi la art. 35 alin. (3)−(5) nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (3).

Art. 4. − (1) Anul fiscal al fiecărui contribuabil este anul calendaristic.

(2) Când un contribuabil se înfiinţează sau încetează să existe în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul fiscal pentru care contribuabilul a existat.

Art. 5. − (1) Cu excepţia dispoziţiilor alin. (2), în cazul asocierii sau al altor forme de organizare fără personalitate juridică, fiecare partener, asociat sau beneficiar se impozitează în limita care i se cuvine din profit.

(2) În cazul asociaţiunilor în participaţiune sau al asocierilor similiare, veniturile şi cheltuielile sunt alocate acestora în limita cotelor de participaţiune deţinute de fiecare asociat. Orice plăţi suplimentare prevăzute în contractul de asociere, inclusiv contribuţiile suplimentare, nu sunt deductibile la calculul profitului impozabil.

Art. 6. − În cazul contribuabililor care desfăşoară activităţi de natura barurilor de noapte, a cluburilor de noapte, a discotecilor şi a cazinourilor, impozitul pe profit datorat potrivit prezentei legi, aferent acestor activităţi, nu poate fi mai mic de 5% din veniturile realizate din aceste activităţi. În situaţia în care impozitul pe profit este mai mic de 5% din veniturile acestor activităţi, contribuabilul este obligat la plata unui impozit de 5% aplicat asupra acestor venituri realizate.

CAPITOLUL II

Determinarea profitului impozabil

Art. 7. − (1) Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile nedeductibile.

(2) În cazul bunurilor mobile şi imobile produse de către contribuabili şi valorificate în baza unui contract de vânzare cu plata în rate, contribuabilii pot opta pentru înregistrarea valorii ratelor la venituri impozabile, la termenele scadente prevăzute în contract. Cheltuielile corespunzătoare sunt deductibile la aceleaşi termene scadente prevăzute în contractele încheiate între părţi, proporţional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totală a contractului. Opţiunea se exercită în momentul livrării bunurilor şi nu se poate reveni asupra ei.

Art. 8. − În înţelesul prezentei legi, sunt considerate neimpozabile următoarele venituri:

a) dividendele primite de către o persoană juridică română de la o altă persoană juridică română;

b) diferenţele favorabile de valoare ale titlurilor de participare înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de emisiune ori prin compensarea unor creanţe la societatea la care se deţin participaţiile;

c) veniturile rezultate din anularea datoriilor care au fost considerate cheltuieli nedeductibile, precum şi din anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere sau a veniturilor realizate din recuperarea unor cheltuieli nedeductibile;

d) alte venituri neimpozabile, prevăzute expres în acte normative speciale.

Art. 9. − (1) La calculul profitului impozabil cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente veniturilor impozabile.

(2) Metodele contabile stabilite prin reglementări legale în vigoare, inclusiv metoda LIFO, sunt recunoscute la calculul profitului impozabil. Metoda de evaluare aplicată trebuie să fie aceeaşi pe tot parcursul exerciţiului financiar.

(3) La calculul profitului impozabil sunt deductibile numai următoarele sume utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor şi a provizioanelor:

a) rezerva, în limita a 5% din profitul contabil, până ce acesta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris şi vărsat, conform prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

b) în cazul băncilor şi cooperativelor de credit autorizate, provizioanele obligatorii constituite potrivit normelor Băncii Naţionale a României. Acelaşi regim se aplică şi fondurilor de garantare;

c) rezervele tehnice calculate de către societăţile de asigurare şi reasigurare, constituite potrivit prevederilor Legii nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările ulterioare. Pentru contractele de asigurare cedate în reasigurare, rezervele tehnice se diminuează prin înregistrarea la venituri, astfel încât nivelul acestora să acopere partea de risc care rămâne în sarcina asigurătorului, după deducerea reasigurării. Sunt nedeductibile sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor pentru contractele cedate în reasigurare.

(4) Orice alte rezerve constituite în baza unor acte normative speciale nu sunt cheltuieli deductibile. Excepţie fac rezervele legale constituite de Banca Naţională a României, băncile, fondurile de garantare şi cooperativele de credit.

(5) Schimbarea destinaţiei rezervelor şi a fondurilor care au fost deductibile din profitul impozabil, potrivit prevederilor legale, prin distribuirea către acţionari, sub orice formă, cu ocazia lichidării, divizării, fuziunii, dizolvării societăţii sau a retragerii unui acţionar/asociat, va atrage impunerea sumelor respective cu impozit pe profit şi impozit pe dividende, conform prevederilor legale în vigoare. Fac excepţie sumele transferate în cazul dizolvării fără lichidare, dacă succesorul de drept al contribuabilului menţine sistemul de impunere conform prezentei legi.

(6) Sunt deductibile la calculul profitului impozabil:

a) cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat, efectuate potrivit legii, în limita de 5% aplicată asupra diferenţei dintre totalul veniturilor şi totalul cheltuielilor, inclusiv accizele, mai puţin cheltuiala cu impozitul pe profit şi cheltuielile cu sponsorizarea şi/sau mecenatul;

b) perisabilităţile, în limitele prevăzute în normele aprobate prin hotărâre a Guvernului, care se vor elabora în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(7) Potrivit prezentei legi, cheltuielile nedeductibile sunt:

a) cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentând diferenţe din anii precedenţi sau din anul curent, precum şi impozitele pe profit sau venit plătite în străinătate;

b) amenzile, confiscările, majorările de întârziere şi penalităţile de întârziere datorate către autorităţile române, potrivit prevederilor legale, altele decât cele prevăzute în contractele comerciale. Amenzile, penalităţile sau majorările datorate către autorităţi străine ori în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România şi/sau autorităţi străine sunt cheltuieli nedeductibile, cu excepţia majorărilor, al căror regim este reglementat prin convenţiile de evitare a dublei impuneri;

c) suma cheltuielilor cu indemnizaţia de deplasare acordată salariaţilor, pentru deplasări în ţară şi în străinătate, care depăşeşte de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice;

d) sumele utilizate pentru constituirea provizioanelor peste limitele stabilite prin hotărâre a Guvernului;

e) suma cheltuielilor sociale care depăşesc limitele considerate deductibile, conform legii anuale a bugetului de stat;

f) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum şi taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor cheltuieli;

g) cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor acordate salariaţilor sub forma unor avantaje în natură, dacă valoarea acestora nu a fost impozitată prin reţinere la sursă;

h) orice cheltuieli făcute în favoarea acţionarilor sau a asociaţilor, altele decât cele generate de plăţi pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului la valoarea de piaţă;

i) cheltuielile de cercetare-dezvoltare, de conducere şi de administrare înregistrate de un sediu permanent care aparţine unei persoane fizice sau juridice străine, care nu s-au efectuat în România, care depăşesc 10% din salariile impozabile ale salariaţilor sediului permanent din România;

j) cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază un document justificativ, potrivit Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii;

k) cheltuielile înregistrate de societăţile agricole constituite în baza Legii nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, pentru dreptul de folosinţă al terenului agricol adus de membrii asociaţi peste cota de distribuţie din producţia realizată din folosinţa acestuia, prevăzută în contractul de societate sau asociere;

l) cheltuielile înregistrate în contabilitate, determinate de diferenţele nefavorabile de valoare ale titlurilor de participare, ale titlurilor imobilizate ale activităţii de portofoliu, cu excepţia celor determinate de vânzarea acestora;

m) cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile;

n) cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, dacă nu sunt acordate în limita dispoziţiilor legii anuale a bugetului de stat;

o) cheltuielile privind contribuţiile plătite la fondurile speciale peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate de actele normative, inclusiv contribuţiile la fonduri de pensii, altele decât cele obligatorii;

p) cheltuielile cu primele de asigurare plătite de angajator în numele angajatului. Sunt exceptate cheltuielile cu primele de asigurare pentru accidente de muncă, boli profesionale şi risc profesional;

q) cheltuielile de protocol care depăşesc limita de 2% aplicată asupra diferenţei rezultate dintre totalul veniturilor şi al cheltuielilor, inclusiv accizele, mai puţin cheltuielile cu impozitul pe profit şi cheltuielile de protocol înregistrate în cursul anului;

r) alte cheltuieli salariale şi/sau asimilate acestora, care nu sunt impozitate la persoana fizică, dacă legea nu prevede altfel;

s) cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, prestări de servicii sau asistenţă, în situaţia în care nu sunt încheiate contracte în formă scrisă şi pentru care beneficiarii nu pot justifica prestarea acestora pentru activitatea autorizată;

t) cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele corporale şi necorporale ale contribuabilului, precum şi cele care nu sunt aferente obiectului de activitate pentru care este autorizat, cu excepţia celor care privesc bunurile reprezentând garanţie bancară pentru creditele utilizate în desfăşurarea activităţii pentru care contribuabilul este autorizat.

Art. 10. − (1) Cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic decât unu.

(2) În cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este peste unu, inclusiv, cheltuielile cu dobânzile sunt deductibile până la nivelul sumei veniturilor din dobânzi plus 10% din celelalte venituri ale contribuabilului. Cheltuielile cu dobânzile rămase nedeductibile se reportează în perioada următoare, în aceleaşi condiţii, până la deductibilitatea integrală a acestora.

(3) În cazul în care cheltuielile din diferenţele de curs valutar ale contribuabilului depăşesc veniturile din diferenţele de curs valutar, diferenţa va fi tratată ca o cheltuială cu dobânda, în sensul alin. (1) şi (2), deductibilitatea acestei diferenţe fiind supusă limitărilor prevăzute în aceste alineate.

(4) Dobânzile şi pierderile din diferenţe de curs valutar în legătură cu împrumuturile obţinute direct sau indirect de la bănci internaţionale de dezvoltare şi organizaţii similare, menţionate în instrucţiunile prevăzute la art. 34, şi cele care sunt garantate de stat nu intră sub incidenţa prevederilor prezentului articol.

(5) În cazul împrumuturilor obţinute de la alte entităţi decât instituţiile de credit autorizate, dobânda deductibilă este limitată la:

a) nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, pentru împrumuturile în lei;

b) nivelul ratei dobânzii EURIBOR plus două puncte procentuale, pentru împrumuturile în euro;

c) nivelul ratei dobânzii LIBOR plus două puncte procentuale, pentru împrumuturile în alte devize.

(6) Limita prevăzută la alin. (5) se aplică pentru fiecare împrumut, înainte de aplicarea prevederilor alin. (1) şi (2).

(7) Prevederile alin. (1)−(3) nu se aplică băncilor, persoane juridice române, şi sucursalelor băncilor străine care îşi desfăşoară activitatea în România, precum şi instituţiilor de credit.

Art. 11. − (1) Cheltuielile privind amortizarea activelor corporale şi necorporale sunt deductibile în limita prevederilor Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Pentru echipamentele tehnologice, respectiv maşini, utilaje şi instalaţii de lucru, computere şi echipamente periferice ale acestora, puse în funcţiune după data intrării în vigoare a prezentei legi, se poate utiliza regimul de amortizare accelerată fără aprobarea organului fiscal teritorial. Acelaşi regim de amortizare se poate utiliza şi pentru brevetele de invenţie, de la data aplicării acestora de către contribuabil.

(2) Cheltuielile cu exploatarea zăcămintelor naturale, de natura decopertărilor, explorărilor, forărilor, dezvoltărilor, care nu se finalizează în obiective economice ce pot fi exploatate, se recuperează în următorii 5 ani, în rate egale, din veniturile realizate din exploatare.

(3) Contribuabilii autorizaţi să desfăşoare activitate în domeniul exploatării zăcămintelor naturale sunt obligaţi să înregistreze în evidenţa contabilă şi să deducă la calculul profitului impozabil provizioane pentru refacerea terenurilor afectate şi pentru redarea acestora în circuitul economic, silvic sau agricol, în limita unei cote de până la 1% din diferenţa anuală dintre veniturile şi cheltuielile din exploatare, înregistrate potrivit reglementărilor contabile, pe toată durata de funcţionare a exploatării zăcămintelor naturale.

(4) Pentru titularii de acorduri petroliere care desfăşoară operaţiuni petroliere în perimetre marine ce includ zone cu adâncime de apă mai mare de 100 m, cota provizionului constituit pentru dezafectarea sondelor, demobilizarea instalaţiilor, a dependinţelor şi a anexelor, precum şi pentru reabilitarea mediului este de 10% din profitul anual de exploatare, pe toată durata de funcţionare a exploatării petroliere.

(5) Contribuabilii care investesc în mijloace fixe şi/sau în brevete de invenţie amortizabile, potrivit legii, destinate activităţilor pentru care aceştia sunt autorizaţi, şi care nu au optat pentru regimul de amortizare accelerată pot deduce cheltuieli suplimentare de amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare a acestora. Valoarea rămasă de recuperat pe durata de viaţă utilă se determină după scăderea din valoarea de intrare a sumei egale cu deducerea de 20%.

(6) Deducerea suplimentară de amortizare se acordă la data punerii în funcţiune a mijlocului fix, conform prevederilor Legii nr. 15/1994. Sunt exceptate de la această prevedere achiziţiile de animale şi plantaţii, pentru care deducerea se acordă astfel:

a) pentru animale, la data achiziţiei;

b) pentru plantaţii, la data recepţiei finale de înfiinţare a plantaţiei.

(7) Intră sub incidenţa alin. (1) sau (5), după caz, şi mijloacele fixe achiziţionate în baza unui contract de leasing financiar cu clauză definitivă de transfer al dreptului de proprietate asupra bunului la expirarea contractului de leasing financiar.

(8) Contribuabilii care beneficiază de facilităţile prevăzute la alin. (1) şi (5) au obligaţia să păstreze în patrimoniu aceste mijloace fixe cel puţin o perioadă egală cu jumătate din durata lor normală de funcţionare.

(9) Persoanele juridice care au beneficiat până la data intrării în vigoare a prezentei legi de facilitatea fiscală prevăzută la art. 212 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 297/2000 pentru completarea Legii nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, aprobată şi modificată prin Legea nr. 415/2001, sunt obligaţi să păstreze în patrimoniu investiţiile realizate cel puţin o perioadă egală cu jumătate din durata normală de funcţionare a acestora.

(10) În cazul în care nu sunt respectate prevederile alin. (8) şi (9), impozitul pe profit se recalculează, inclusiv pentru perioada în care s-a aplicat deducerea, şi se vor calcula majorări şi penalităţi de întârziere, conform reglementărilor legale în vigoare.

Art. 12. − În cazul leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar, în timp ce în cazul leasingului operaţional locatorul/finanţatorul are această calitate. Amortizarea bunului care face obiectul unui contract de leasing se face de către utilizator, în cazul leasingului financiar, şi de către locator, în cazul leasingului operaţional, cheltuielile fiind deductibile. În cazul leasingului financiar utilizatorul deduce dobânda, iar în cazul leasingului operaţional utilizatorul deduce chiria.

Art. 13. − (1) Pierderea anuală, stabilită prin declaraţia de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.

(2) Nu se recuperează pierderea fiscală înregistrată de persoana juridică ce îşi încetează existenţa, în cazul în care are loc divizarea, dizolvarea, lichidarea sau fuziunea.

(3) În cazul persoanelor juridice străine prevederile alin. (1) se aplică luându-se în considerare numai activităţile economice, cotele de participare, profiturile şi pierderile atribuite sediului permanent din România.

(4) Contribuabilii care au fost obligaţi la plata unui impozit pe venit şi care anterior au realizat pierdere fiscală intră sub incidenţa prevederilor alin. (1) de la data la care au revenit la sistemul de impozitare reglementat de prezenta lege. Această pierdere se recuperează de la data înregistrării.

Art. 14. − (1) În situaţia lichidării/dizolvării unui contribuabil, pentru determinarea profitului impozabil se ia în calcul şi profitul rezultat din lichidarea patrimoniului acestuia.

(2) În cazul fuziunii sau al divizării unui contribuabil care îşi încetează existenţa sumele rezultate din evaluările generate de aceste operaţiuni se vor reflecta în conturile de rezerve ale entităţilor rezultate, fără a fi utilizate la majorarea capitalului social. În caz contrar aceste sume se supun impozitării cu cota prevăzută la art. 2 alin. (1).

CAPITOLUL III

Impozitarea persoanelor juridice străine şi a veniturilor din surse externe

Art. 15. − Contribuabilii definiţi la art. 1 alin. (1) lit. b) şi c) datorează impozit pe profitul atribuibil sediului permanent din România. Cota de impozitare este cea stabilită la art. 2 alin. (1), (3) sau (4), după caz.

Art. 16. − (1) Persoanele juridice străine care realizează următoarele venituri se impozitează pentru profitul corespunzător acestora, potrivit prevederilor prezentei legi, cu cota prevăzută la art. 2 alin. (1):

a) veniturile obţinute din sau în legătură cu proprietăţi imobiliare situate în România, inclusiv închirierea în scopul utilizării unei asemenea proprietăţi, şi câştigul obţinut prin înstrăinarea unui drept asupra unei astfel de proprietăţi, inclusiv orice alte drepturi de proprietate atribuibile indirect, inclusiv prin înstrăinarea acţiunilor şi a altor drepturi similare într-o societate ale cărei active corporale sunt formate în principal − direct sau indirect − din proprietăţi imobiliare situate în România;

b) veniturile obţinute ca urmare a exploatării resurselor naturale localizate în România, inclusiv câştigul obţinut din vânzarea unui drept aferent unor asemenea resurse naturale;

c) veniturile obţinute din înstrăinarea unui drept de proprietate deţinut la o persoană juridică română.

(2) Orice alt venit care nu este menţionat la alin. (1) este venit realizat pe teritoriul României dacă este plătit de un rezident român sau este plătit de ori prin intermediul unui sediu permanent în România.

Art. 17. − (1) În sensul prezentei legi, sediu permanent înseamnă locul prin intermediul căruia orice activitate a unei persoane fizice sau juridice străine este, în întregime sau în parte, condusă direct ori prin intermediul unui agent dependent. În cazul în care o asociere sau o altă entitate care nu are personalitate juridică desfăşoară activităţi printr-un sediu permanent în România, părţile sau beneficiarii se consideră că desfăşoară activitate în România printr-un sediu permanent.

(2) Sediul pemanent include: un loc de conducere, o sucursală, un birou, un sediu secundar, o fabrică, un magazin, un atelier, o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.

(3) Un şantier de construcţii sau un loc unde au fost aduse echipamente pentru construcţii, un proiect de montaj sau de instalare, activităţile de supraveghere, consultanţă şi furnizarea de servicii pentru acelaşi proiect sau proiecte conexe devine sediu permanent dacă are o durată mai mare de 6 luni.

(4) Un sediu permanent nu include: folosirea de instalaţii în scopul depozitării, al expunerii de produse sau de mărfuri; menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri în scopul depozitării sau al expunerii; menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri numai în scopul prelucrării de către o altă persoană juridică; menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri pentru expunerea în cadrul unui târg comercial sau al unei expoziţii şi care pot fi şi vândute la încheierea târgului sau a expoziţiei.

(5) Sediul permanent nu include nici un loc fix de afaceri destinat cumpărării de produse, de mărfuri sau colectării de informaţii, menţinerea unui loc fix de afaceri în scopul desfăşurării de activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar, pentru orice combinare a activităţilor menţionate, cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

(6) Când o persoană fizică sau juridică, alta decât un agent cu statut independent, acţionează în numele unei întreprinderi şi are şi exercită împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, această întreprindere se consideră că are un sediu permanent în privinţa oricăror activităţi pe care persoana le exercită pentru întreprindere, în afară de cazul în care activităţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate la alin. (5).

(7) O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent numai prin faptul că aceasta îşi exercită activitatea de afaceri printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca această persoană să acţioneze în cadrul activităţii ei obişnuite, înscrisă în documentele de constituire.

(8) Prin agent dependent se înţelege o persoană fizică, juridică sau altă entitate care îşi desfăşoară activitatea în România, în numele, pe contul şi sub controlul unei persoane fizice sau juridice străine, în baza unui înscris între aceştia, şi încheie contracte în numele acesteia, cu excepţia reprezentanţelor autorizate să funcţioneze pe teritoriul României.

(9) Reprezentantul legal al sediului permanent este obligat ca înainte de începerea activităţii să îl înregistreze la organul fiscal teritorial în a cărui rază urmează să activeze.

(10) Pentru reflectarea reală a profitului impozabil al sediului permanent se scad numai cheltuielile aferente realizării veniturilor acestuia, avându-se în vedere prevederile cap. II. La determinarea profitului impozabil al sediilor permanente vor fi avute în vedere următoarele reguli:

a) relaţia dintre o societate comercială străină şi sediul permanent al acesteia nu poate fi stabilită juridic prin convenţii/contracte; în consecinţă, operaţiunile la care acestea participă nu generează profit, iar ca urmare a derulării acestor operaţiuni sediul permanent nu înregistrează pierdere;

b) tot ceea ce nu reprezintă cheltuieli sau venituri la societatea comercială străină nu poate fi cheltuială sau venit al sediului permanent;

c) circulaţia bunurilor şi a finanţărilor între acestea, precum şi cedarea bunurilor mobile şi imobile nu duc la realizarea de profituri sau pierderi.

Art. 18. − (1) Persoana juridică română are dreptul de a i se deduce din impozitul pe profit datorat în România o sumă echivalentă cu impozitul pe venitul din sursa externă, plătit direct sau prin reţinere la sursă în străinătate, pe bază de documente confirmate de autorităţile străine, care atestă plata, la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României, aferent datei plăţii. În acest caz valoarea ce va fi luată în considerare pentru determinarea profitului impozabil este cea brută, inclusiv impozitul plătit în afară.

(2) Suma deducerii este la nivelul prevăzut la art. 2 alin. (1), dar nu mai mult decât impozitul pe profit calculat prin aplicarea cotei impozitului pe profit, prevăzută în prezenta lege, asupra veniturilor pe fiecare sursă de venit externă, după ce s-au scăzut cheltuielile deductibile aferente acestora.

Art. 19. − Pierderile legate de veniturile din surse externe se deduc numai din aceste venituri, separat pe fiecare sursă de venit. Pierderile neacoperite se reportează şi se recuperează în anii următori, potrivit art. 13.

CAPITOLUL IV

Plata şi controlul impozitului pe profit

Art. 20. − (1) Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor, cu excepţia Băncii Naţionale a României, a băncilor române şi a sucursalelor din România ale băncilor, persoane juridice străine, care efectuează plăţi lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se calculează impozit. În acest scop profitul şi impozitul pe profit se calculează şi se evidenţiază trimestrial, cumulat de la începutul anului sau lunar, în cazul băncilor.

(2) Banca Naţională a României, băncile şi sucursalele din România ale băncilor, persoane juridice străine, au obligaţia să plătească în contul impozitului pe profit, pentru luna decembrie a fiecărui an fiscal, o sumă egală cu impozitul datorat pe luna noiembrie a aceluiaşi an, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor, urmând ca regularizarea pe baza datelor din bilanţul contabil să se efectueze până la termenul prevăzut pentru depunerea situaţiilor financiare.

(3) Contribuabilii, alţii decât cei prevăzuţi la alin. (2), au obligaţia să plătească în contul impozitului pe profit pentru trimestrul IV, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor, o sumă egală cu impozitul calculat şi evidenţiat pe trimestrul III, urmând ca regularizarea pe baza datelor din bilanţul contabil să se efectueze până la termenul prevăzut pentru depunerea situaţiilor financiare.

(4) Persoanele juridice care încetează să existe au obligaţia de a depune declaraţia de impunere şi de a plăti impozitul pe profit cu 10 zile înainte de data înregistrării încetării existenţei persoanei juridice la registrul comerţului.

(5) Persoanele juridice fără scop patrimonial calculează şi plătesc impozitul pe profit anual, până la data de 25 ianuarie a anului următor.

(6) Contribuabilii care obţin venituri din cultura cerealelor şi a plantelor tehnice, pomicultură şi viticultură plătesc impozit pe profit anual, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor, pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri în volumul total al veniturilor.

Art. 21. − (1) În cursul anului fiscal contribuabilii au obligaţia de a depune declaraţia de impunere până la termenul de plată a impozitului inclusiv, urmând ca, după definitivarea impozitului pe profit pe baza datelor din bilanţul contabil anual, să depună declaraţia de impunere pentru anul fiscal expirat, până la termenul prevăzut pentru depunerea situaţiilor financiare.

(2) Contribuabilii sunt obligaţi să depună o dată cu declaraţia de impunere anuală şi o declaraţie privind plăţile sau angajamentele de plată către persoanele fizice şi/sau juridice străine, care să cuprindă sumele, scopul plăţii şi beneficiarul. Nu se cuprind în această declaraţie sumele angajate sau plătite pentru operaţiunile în exclusivitate de import de bunuri şi transport internaţional.

(3) Contribuabilii sunt răspunzători pentru calculul impozitelor declarate şi pentru depunerea în termen a declaraţiei de impunere.

(4) Declaraţia de impunere se semnează de către administrator sau de orice altă persoană autorizată, potrivit legii, să îl reprezinte pe contribuabil.

Art. 22. − Fac excepţie de la prevederile art. 20 alin. (3) contribuabilii care au definitivat până la data de 25 ianuarie închiderea exerciţiului financiar anterior. Aceştia depun declaraţia de impunere definitivă şi plătesc impozitul pe profit aferent anului fiscal încheiat, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor.

Art. 23. − Plata impozitelor reglementate de prezenta lege se face în lei.

Art. 24. − Pentru neplata la termen a impozitului pe profit se datorează majorări şi penalităţi de întârziere, potrivit reglementărilor legale în vigoare.

Art. 25. − Constatarea, controlul, urmărirea, încasarea şi executarea silită a impozitelor reglementate de prezenta lege, precum şi a penalităţilor, a majorărilor de întârziere şi a penalităţilor de întârziere se efectuează, conform reglementărilor legale în vigoare, de către organele fiscale ale Ministerului Finanţelor Publice.

Art. 26. − Un inspector fiscal sau un alt angajat al unei unităţi fiscale, autorizat în acest sens, are dreptul de a intra în orice incintă de afaceri a contribuabilului sau în alte incinte deschise publicului, conform Ordonanţei Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 64/1999, cu modificările ulterioare, în scopul determinării obligaţiilor fiscale ale acestuia. Accesul este permis în cursul orelor normale de serviciu, iar în afara acestora, numai cu autorizarea scrisă a conducerii unităţii fiscale, justificată de necesitatea controlului.

Art. 27. − (1) În vederea determinării obligaţiilor fiscale, potrivit prevederilor prezentei legi, organele fiscale au dreptul de a controla şi de a recalcula adecvat profitul impozabil şi impozitul de plată pentru:

a) operaţiunile care au ca scop evitarea sau diminuarea plăţii impozitelor;

b) operaţiunile efectuate în numele contribuabilului, dar în favoarea asociaţilor, acţionarilor sau persoanelor ce acţionează în numele acestora;

c) datoriile asumate de contribuabili în contul unor împrumuturi făcute sau garantate de acţionari, asociaţi ori de persoanele care acţionează în numele acestora, în vederea reflectării reale a operaţiunii;

d) distribuirea, împărţirea, alocarea veniturilor, deducerile, creditele sau reducerile între 2 sau mai mulţi contribuabili ori acele operaţiuni controlate, direct sau indirect, de persoane care au interese comune, în scopul prevenirii evaziunii fiscale şi pentru reflectarea reală a operaţiunilor.

(2) În cazul tranzacţiilor dintre persoane asociate valoarea recunoscută de autoritatea fiscală este valoarea de piaţă a tranzacţiilor.

(3) În mod particular, sunt persoane asociate:

a) persoanele fizice, ascendenţii, descendenţii, colateralii, soţul sau soţia acestora şi afinii până la gradul al III-lea inclusiv;

b) o entitate şi orice altă persoană care deţine inclusiv proprietăţi ale asociaţilor acelei persoane, în mod direct sau indirect, 20% sau mai mult din valoarea ori din numărul acţiunilor sau al drepturilor de vot din acea entitate sau controlează în mod efectiv acea entitate;

c) două entităţi, dacă o terţă persoană deţine inclusiv proprietăţi ale asociaţilor acelei persoane, direct sau indirect, 20% sau mai mult din valoarea sau din numărul acţiunilor ori al drepturilor de vot din fiecare entitate sau controlează în mod efectiv acele entităţi.

(4) La estimarea valorii de piaţă a tranzacţiilor vor fi utilizate următoarele metode:

a) metoda comparării preţurilor, în care preţul de vânzare al contribuabilului se compară cu preţurile practicate de alte entităţi independente de acesta, atunci când sunt vândute produse sau servicii comparabile;

b) metoda cost-plus, în care preţul obişnuit al pieţei trebuie determinat ca valoare a costurilor principale mărite cu o rată de profit similară domeniului de activitate al contribuabilului;

c) metoda preţului de revânzare, în care preţul pieţei este determinat pe baza preţului de revânzare a produselor şi serviciilor către entităţi independente, diminuat cu cheltuielile de comercializare şi o rată de profit.

(5) Dintre metodele prevăzute la alin. (4) se va utiliza cea mai adecvată metodă, de la caz la caz.

(6) Procedurile de aplicare a acestor metode se vor prezenta în instrucţiunile aprobate prin hotărâre a Guvernului, conform prevederilor art. 34.

Art. 28. − (1) Funcţionarii publici din cadrul unităţilor fiscale, inclusiv persoanele care nu mai deţin această calitate, sunt obligaţi să păstreze secretul asupra informaţiilor pe care le deţin prin exercitarea atribuţiilor de serviciu, referitoare la un contribuabil.

(2) Informaţiile referitoare la un contribuabil pot fi transmise numai:

a) autorităţilor cu atribuţii fiscale, în scopul realizării unor obligaţii ce decurg din aplicarea unei legi fiscale;

b) autorităţii din domeniul muncii şi protecţiei sociale care face plăţi de asigurări sociale sau alte plăţi similare;

c) autorităţilor fiscale ale altei ţări, în baza unei convenţii internaţionale ratificate sau aprobate de Parlament;

d) autorităţilor judiciare competente, potrivit legii.

(3) Persoana care primeşte informaţii fiscale, potrivit prevederilor alin. (2), este obligată să păstreze secretul fiscal asupra informaţiilor primite.

(4) Informaţia referitoare la un contribuabil poate fi transmisă şi unei alte persoane, cu consimţământul scris al contribuabilului.

(5) Nerespectarea obligaţiei de păstrare a secretului fiscal se pedepseşte potrivit legii penale.

Art. 29. − Contestaţiile formulate la actele de control sau de impunere ale organelor fiscale se soluţionează conform prevederilor legale în materie.

Art. 30. − (1) Cesionarea sau înstrăinarea sub orice altă formă a acţiunilor ori a părţilor sociale ale societăţilor comerciale, precum şi transferul patrimoniului unei entităţi aparţinând unei persoane nerezidente se pot face numai după achitarea la bugetul de stat a obligaţiilor fiscale de natura impozitului pe profit şi a impozitului pe dividende. Fac excepţie situaţiile în care urmează să se preia obligaţiile fiscale restante ale contribuabilului, pe baza unui protocol încheiat cu organele administraţiei de stat, document din care să rezulte obligativitatea achitării acestor datorii, precum şi tranzacţiile efectuate pe piaţa de capital.

(2) Oficiul registrului comerţului este obligat ca la operarea oricărei modificări de natura celei prevăzute la alin. (1) să solicite dovada eliberată de organele fiscale teritoriale, din care să rezulte plata obligaţiilor fiscale, sau protocolul încheiat cu organele administraţiei de stat, în cazul în care se preiau aceste obligaţii fiscale.

(3) Nerespectarea prevederilor alin. (1) şi (2) constituie infracţiune pentru administratorul societăţii sau reprezentantul legal, după caz, precum şi pentru emitentul certificatului de menţiuni şi se pedepseşte potrivit legii penale.

CAPITOLUL V

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 31. − Metodologia de calcul şi de reflectare în profit a operaţiunilor legate de distribuirea activelor, în cazul lichidărilor parţiale sau totale ale contribuabililor, precum şi al reorganizării acestora, va fi prezentată în instrucţiunile prevăzute la art. 34.

Art. 32. − Pierderea netă înregistrată în perioada de scutire poate fi recuperată din profiturile impozabile viitoare, conform prevederilor prezentei legi. Pierderea netă se calculează ca diferenţă între pierderile şi profiturile impozabile înregistrate în perioada de scutire.

Art. 33. − (1) Obligaţiile fiscale reglementate prin prezenta lege sunt venituri ale bugetului de stat.

(2) Ca excepţie de la prevederile alin. (1), impozitul pe profit, majorările şi amenzile datorate de regiile autonome din subordinea consiliilor locale şi a consiliilor judeţene sunt venituri ale bugetelor locale respective.

Art. 34. − (1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi Guvernul va aproba, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice, instrucţiunile privind metodologia de calcul şi formularistica corespunzătoare referitoare la impozitul pe profit.

(2) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi Guvernul va aproba regimul deductibilităţii fiscale a provizioanelor agenţilor economici şi ale băncilor, cooperativelor de credit şi fondurilor de garantare.

(3) Pentru aplicarea unitară a prevederilor prezentei legi se constituie Comisia centrală fiscală a impozitelor directe, coordonată de secretarul de stat care răspunde de activitatea veniturilor statului. Componenţa comisiei şi regulamentul de funcţionare se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice.

(4) Ordinele, modelele de formulare şi normele de completare a acestora, referitoare la impozitul pe profit, precum şi deciziile comisiei prevăzute la alin. (3) se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 35. − (1) Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 iulie 2002.

(2) Anul calendaristic 2002 va fi considerat compus din două exerciţii fiscale. Primul exerciţiu fiscal cuprinde perioada 1 ianuarie − 30 iunie 2002, în care se vor aplica prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi celelalte acte normative în vigoare, incidente. Al doilea exerciţiu fiscal cuprinde perioada 1 iulie − 31 decembrie 2002, în care se vor aplica prevederile prezentei legi.

(3) În cazul persoanelor juridice care au obţinut înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi certificatul permanent de investitor în zona defavorizată, se va aplica în continuare scutirea de la plata impozitului pe profit pe toată durata de existenţă a zonei defavorizate.

(4) Contribuabilii care au efectuat cheltuieli cu investiţii înainte de data de 30 iunie 2002, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea de facilităţi persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării”, republicată, beneficiază în continuare de reglementările prevăzute de aceasta.

(5) Contribuabilii care îşi desfăşoară activitatea în zona liberă, pe bază de licenţă, şi care până la data intrării în vigoare a prezentei legi au realizat investiţii în zona liberă, în active corporale amortizabile utilizate în industria prelucrătoare, în valoare de cel puţin 1.000.000 dolari S.U.A., beneficiază, pentru o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, de scutirea de la plata impozitului pe profit. Această prevedere nu se mai aplică de la data la care intervin modificări în structura acţionariatului contribuabilului. În cazul societăţilor cotate se consideră modificare a acţionariatului, conform prevederilor prezentului articol, situaţia în care în cursul unui an calendaristic mai mult de 25% din acţionariat se modifică.

Art. 36. − (1) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

a) prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, aprobată cu modificări prin Legea nr. 73/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 12 martie 1997, cu modificările şi completările ulterioare;

b) prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 127/1999 privind instituirea unor măsuri cu caracter fiscal pentru îmbunătăţirea realizării şi colectării veniturilor statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 20 septembrie 1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 576/2001;

c) dispoziţiile referitoare la impozitul pe profit prevăzute la art. 14 din Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 30 iulie 1992;

d) prevederile art. 6 alin. (1) lit. c) referitoare la impozitul pe profit din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 20/1999, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 8 noiembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare;

e) prevederile art. 43 alin. (2) referitoare la impozitul pe profit din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare;

f) prevederile art. 19 alin. (1) şi (4) referitoare la impozitul pe profit din Ordonanţa Guvernului nr. 78/2001 pentru modificarea Legii nr. 199/2000 privind utilizarea eficientă a energiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 1 septembrie 2001 şi aprobată cu modificări prin Legea nr. 120/2002;

g) dispoziţiile referitoare la impozitul pe profit prevăzute la art. 89 alin. 3 din Legea bancară nr. 58/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 23 martie 1998, cu modificările şi completările ulterioare;

h) prevederile art. 21² şi 21³ referitoare la impozitul pe profit din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 297/2000 pentru completarea Legii nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 30 decembrie 2000 şi aprobată cu modificări prin Legea nr. 415/2000;

i) reglementările art. 6 şi 7 referitoare la impozitul pe venit din Ordonanţa Guvernului nr. 24/2001 privind impunerea microîntreprinderilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 17 august 2001;

j) prevederile art. 7 lit. b) referitoare la impozitul pe profit din Ordonanţa Guvernului nr. 65/2001 privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 1 septembrie 2001;

k) prevederile art. 10 referitoare la impozitul pe profit din Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea de facilităţi persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării”, aprobată cu modificări prin Legea nr. 96/1997, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 13 august 1997;

l) prevederile art. 2 şi 4 din Hotărârea Guvernului nr. 335/1995 privind regimul constituirii, utilizării şi deductibilităţii fiscale a provizioanelor agenţilor economici şi societăţilor bancare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 29 aprilie 1996, cu modificările ulterioare;

m) prevederile art. 68 din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 9 mai 2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Prevederile art. 13 alin. 1 şi ale art. 14 din Legea nr. 332/2001 privind promovarea investiţiilor directe cu impact semnificativ în economie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 3 iulie 2001, se abrogă începând cu data de 1 ianuarie 2005.

 

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 12 iunie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 18 iunie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALER DORNEANU

 

Bucureşti, 26 iunie 2002.

Nr. 414.