Legea nr. 411/2004 − Republicare*)

M. Of. nr. 482 din 18 iulie 2007

 

LEGE

privind fondurile de pensii administrate privat

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. – (1) Prezenta lege reglementează:

a) înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea sistemului fondurilor de pensii administrate privat;

b) organizarea şi funcţionarea administratorilor fondurilor de pensii administrate privat, precum şi coordonarea activităţii altor entităţi implicate în acest domeniu.

(2) Scopul sistemului fondurilor de pensii administrate privat este asigurarea unei pensii private, distinctă şi care suplimentează pensia acordată de sistemul public, pe baza colectării şi investirii, în interesul participanţilor, a unei părţi din contribuţia individuală de asigurări sociale.

Art. 2. – (1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

1. active ale unui fond de pensii administrat privat – instrumente financiare, inclusiv instrumente financiare derivate, precum şi numerar, rezultate ca urmare a investirii activelor personale ale participanţilor;

2. activ personal – suma acumulată în contul unui participant, egală cu numărul de unităţi de fond deţinute de acesta, înmulţite cu valoarea la zi a unei unităţi de fond;

3. activ net total al fondului de pensii administrat privat la o anumită dată – valoarea care se obţine prin deducerea valorii obligaţiilor fondului din valoarea activelor acestuia la acea dată;

4. act individual de aderare – un înscris prin care o persoană îşi manifestă actul de voinţă de a fi parte la contractul de societate civilă şi la prospectul schemei de pensii private;

5. acţionar semnificativ – persoana fizică, persoana juridică sau grupul de persoane fizice şi/sau juridice care acţionează împreună şi care deţin direct sau indirect o participaţie de cel puţin 10% din capitalul social al unei societăţi comerciale sau din drepturile de vot ori o participaţie care permite exercitarea unei influenţe semnificative asupra luării deciziilor în adunarea generală sau în consiliul de administraţie, după caz;

6. administrare specială – exercitarea responsabilităţii fiduciare de către administratorul special, pe o perioadă determinată, asupra activelor fondului de pensii, în scopul limitării pierderilor pentru protejarea drepturilor cuvenite participanţilor şi beneficiarilor;

7. administrator special – persoană juridică autorizată să administreze un fond de pensii administrat privat, desemnată sau selectată de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, şi care se subrogă în drepturile şi obligaţiile administratorului pentru o perioadă determinată;

8. administrator – societatea comercială pe acţiuni constituită în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei în vigoare şi cu prevederile prezentei legi, denumită societate de pensii, care are ca obiect exclusiv de activitate administrarea fondurilor de pensii şi, opţional, furnizarea de pensii private;

9. agent de marketing al fondului de pensii – persoana fizică sau juridică mandatată de administrator să obţină acordul de aderare a participanţilor;

10. beneficiar – moştenitorul participantului, definit conform prevederilor Codului civil;

11. beneficii colaterale – orice avantaje, precum facilităţi băneşti sau cadouri, altele decât cele care rezultă din calitatea de participant sau de beneficiar al unei pensii private;

12. Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, denumită în continuare Comisia – autoritatea administrativă autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub controlul Parlamentului României, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 313/2005;

13. Consiliul de Supraveghere Specială – consiliul constituit din două sau mai multe persoane, în funcţie de numărul de participanţi la un fond de pensii administrat privat, care fac parte din personalul de specialitate al Comisiei şi care asistă şi supervizează activitatea administratorului, pentru limitarea riscurilor şi asigurarea redresării fondului de pensii;

14. contract de administrare – contractul încheiat între administrator şi participant, care are ca obiect administrarea fondului de pensii;

15. contract de depozitare – contractul încheiat între administrator, ca reprezentant al fondului de pensii administrat privat în relaţiile cu terţii, şi depozitar, având ca obiect depozitarea activelor financiare ale fondului de pensii;

16. contribuţii – sumele plătite de participanţi şi/sau în numele acestora la un fond de pensii administrat privat;

17. depozitar – instituţia de credit din România, autorizată de Banca Naţională a României, în conformitate cu legislaţia bancară, ori sucursala din România a unei instituţii de credit, autorizată într-un stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European, avizată de Comisie pentru activitatea de depozitare, potrivit legii, căreia îi sunt încredinţate spre păstrare, în condiţii de siguranţă, toate activele fiecărui fond de pensii administrat privat;

18. fond de pensii administrat privat, denumit în continuare fond de pensii – fondul constituit prin contract de societate civilă, încheiat între participanţi, în conformitate cu prevederile Codului civil referitoare la societatea civilă particulară şi cu dispoziţiile prezentei legi;

19. fond de garantare a pensiilor – fondul înfiinţat din contribuţii ale administratorilor şi ale furnizorilor de pensii, având scopul de a proteja drepturile participanţilor şi ale beneficiarilor, după caz, dobândite în cadrul sistemului de pensii administrate privat, reglementat şi supravegheat de Comisie;

20. instituţie de colectare – instituţia care are ca atribuţie legală colectarea contribuţiilor individuale de asigurări sociale;

21. instituţie de evidenţă – instituţia care are ca atribuţie legală evidenţa asiguraţilor din sistemul public de pensii;

22. instrumente financiare înseamnă:

a) valori mobiliare;

b) titluri de participare la organismele de plasament colectiv;

c) instrumente ale pieţei monetare, inclusiv titluri de stat cu scadenţă mai mică de un an şi certificate de depozit;

d) contracte futures financiare, inclusiv contracte similare cu decontare finală în fonduri;

e) contracte forward pe rata dobânzii;

f) swap-uri pe rata dobânzii, pe curs de schimb şi pe acţiuni;

g) opţiuni pe orice instrument financiar prevăzut la lit. a)–d), inclusiv contracte similare cu decontare finală în fonduri; această categorie include şi opţiuni pe curs de schimb şi pe rata dobânzii;

h) orice alt instrument admis la tranzacţionare pe o piaţă reglementată într-un stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European sau pentru care s-a făcut o cerere de admitere la tranzacţionare pe o astfel de piaţă;

23. instrumente financiare derivate – instrumentele definite la pct. 22 lit. d) şi g), combinaţii ale acestora, precum şi alte instrumente calificate astfel, potrivit legii, prin reglementări ale Comisiei Naţionale de Valori Mobiliare;

24. participant – persoana care contribuie sau/şi în numele căreia s-au plătit contribuţii la un fond de pensii şi care are un drept viitor la o pensie privată;

25. pensie privată – suma plătită periodic participantului sau beneficiarului, în mod suplimentar şi distinct de cea furnizată de sistemul public;

26. plătitor – persoana fizică sau juridică care, după caz, reţine şi virează contribuţia individuală de asigurări sociale;

27. pondere zilnică a unui fond – raportul dintre activul net total al fondului şi suma activelor nete ale tuturor fondurilor calculate în ziua respectivă;

28. ponderea medie a unui fond pe o anumită perioadă – media aritmetică a ponderilor zilnice ale fondului pe perioada respectivă;

29. prospect al schemei de pensii private – documentul care cuprinde termenii contractului de administrare şi ai schemei de pensii;

30. provizion tehnic – un volum adecvat de active corespunzător angajamentelor financiare rezultate din portofoliul de investiţii care acoperă riscurile biometrice şi pe cele privind investiţiile;

31. rată de rentabilitate a unui fond de pensii – logaritm natural din raportul dintre valoarea unităţii de fond din ultima zi lucrătoare a perioadei şi valoarea unităţii de fond din ultima zi lucrătoare ce precede perioada respectivă; randamentul zilnic al unui fond de pensii reprezintă diferenţa dintre valoarea unităţii de fond din ziua respectivă şi valoarea unităţii de fond din ziua precedentă, totul raportat la valoarea unităţii de fond din ziua precedentă;

32. rată medie ponderată de rentabilitate a tuturor fondurilor– suma produselor dintre rata de rentabilitate a fiecărui fond pe o perioadă şi ponderea medie a fondului în totalul fondurilor de pensii pe aceeaşi perioadă;

33. riscuri biometrice – riscurile legate de deces, invaliditate şi longevitate;

34. schemă de pensii private – un sistem de termene, condiţii şi reguli pe baza cărora administratorul investeşte activele fondului de pensii în scopul dobândirii de către participanţi a unei pensii private;

35. stat membru de origine – statul membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European, în care administratorul îşi are sediul social şi principala structură administrativă sau, dacă nu are un sediu social, locul unde se află principala sa structură administrativă;

36. stat membru gazdă – statul membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European, a cărui legislaţie socială şi de muncă relevantă în domeniul schemelor de pensii private este aplicabilă relaţiei dintre angajator şi participanţi;

37. stat terţ – orice alt stat care nu este stat membru al Uniunii Europene sau nu aparţine Spaţiului Economic European;

38. valoarea unităţii de fond – raportul dintre valoarea activului net al fondului de pensii la o anumită dată şi numărul total de unităţi ale fondului la aceeaşi dată.

(2) Persoana afiliată, în raport cu o persoană fizică sau juridică, numită prima entitate, reprezintă:

a) un acţionar sau un grup de acţionari care deţine mai mult de 10% din acţiunile emise de prima entitate ori care, deşi deţine un procent mai mic, poate influenţa, direct sau indirect, deciziile luate de prima entitate;

b) orice entitate în care prima entitate deţine, direct sau indirect, mai mult de 10% din acţiunile emise ori în care, deşi deţine un procent mai mic, poate influenţa, direct sau indirect, deciziile luate de respectiva entitate;

c) orice altă entitate în care un acţionar deţine, direct sau indirect, mai mult de 30% din acţiunile emise şi în acelaşi timp deţine, direct sau indirect, mai mult de 30% din totalul acţiunilor emise de prima entitate;

d) orice persoană care poate determina, direct sau indirect, deciziile primei entităţi;

e) orice membru al consiliului de administraţie sau al altui organ de conducere ori de supraveghere al respectivei entităţi;

f) soţul/soţia sau o rudă până la gradul al treilea ori un afin până la gradul al doilea, inclusiv, al oricărei persoane prevăzute la lit. a)–e).

CAPITOLUL II

Fondul de pensii

Art. 3. – Resursele financiare ale fondului de pensii se constituie din:

a) contribuţiile nete convertite în unităţi de fond;

b) drepturile cuvenite beneficiarilor şi nerevendicate în termenul general de prescripţie;

c) dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente contribuţiilor nevirate în termen;

d) sumele provenite din investirea veniturilor prevăzute la lit. a)–c).

Art. 4. – Cheltuielile de administrare sunt suportate de administrator.

Art. 5. – (1) Un fond de pensii trebuie să aibă minimum 50.000 de participanţi şi se constituie prin contract de societate civilă.

(2) Numărul minim de participanţi prevăzut la alin. (1) trebuie realizat în perioada primilor 3 ani de la data constituirii fondului de pensii.

Art. 6. – (1) Toţi participanţii şi beneficiarii la un fond de pensii au aceleaşi drepturi şi obligaţii şi li se aplică un tratament nediscriminatoriu.

(2) Participanţii şi beneficiarii la un fond de pensii au dreptul la egalitate de tratament şi în cazul schimbării locului de muncă, domiciliului sau reşedinţei într-o altă ţară, stat membru al Uniunii Europene ori stat aparţinând Spaţiului Economic European.

(3) În cazul schimbării locului de muncă, domiciliului sau reşedinţei într-o altă ţară, participanţii pot opta între a plăti în continuare contribuţiile la un fond de pensii din România sau a plăti contribuţii la un alt fond de pensii aflat pe teritoriul ţării respective, dacă aceasta nu contravine legislaţiei acestei ţări.

(4) Nicio persoană care doreşte să devină participant nu poate fi supusă unui tratament discriminatoriu şi nu i se poate refuza calitatea de participant, dacă aceasta este eligibilă.

(5) În aplicarea prezentei legi este interzisă orice discriminare directă sau indirectă după criteriul de sex, în special cu privire la aria de aplicare şi condiţiile schemelor de pensii private, contribuţii şi beneficii.

Art. 7. – (1) Denumirea fondului de pensii conţine sintagma fond de pensii administrat privat.

(2) Denumirea fondului de pensii nu trebuie să inducă în eroare participanţii, potenţialii participanţi sau alte persoane.

Art. 8. – Un fond de pensii nu poate fi declarat în stare de faliment.

Art. 9. – (1) Fondul de pensii este reprezentat în raporturile cu terţii, inclusiv în faţa instanţelor judecătoreşti, numai de către administratorul acestuia.

(2) Acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti competente, în legătură cu administrarea fondului de pensii, sunt scutite de orice fel de taxe.

(3) Sediul fondului de pensii va fi acelaşi cu cel al administratorului.

Art. 10. – Conţinutul contractului-cadru de societate civilă prin care se constituie un fond de pensii, precum şi modalităţile de modificare a acestuia se stabilesc prin normele Comisiei.

CAPITOLUL III

Autorizarea shemei de pensii private şi a fondului de pensii

Art. 11. – (1) Prospectul schemei de pensii private este elaborat şi propus de administrator.

(2) Fiecare prospect al schemei de pensii private propus de administrator trebuie să obţină autorizarea Comisiei.

(3) Prospectul schemei de pensii private poate fi modificat numai cu avizul prealabil al Comisiei.

(4) Pentru a obţine autorizarea primului prospect al schemei de pensii private, societatea de pensii depune la Comisie o cerere, odată cu cererea de autorizare de administrare, prospectul schemei de pensii private, inclusiv proiectul contractului de depozitare şi proiectul de contract de societate civilă.

(5) Autorizarea primului prospect al schemei de pensii private se realizează odată cu autorizarea de administrare a fondului de pensii.

(6) Procedura de autorizare şi modificare a prospectului schemei de pensii private este prevăzută în normele Comisiei.

(7) Administratorul procedează la publicitatea prospectului schemei de pensii private numai după autorizarea acestuia, sub sancţiunea retragerii autorizaţiei de administrare.

Art. 12. – (1) Conţinutul schemei de pensii private se stabileşte prin normele Comisiei şi cuprinde în mod obligatoriu cel puţin următoarele elemente:

a) denumirea şi sediul administratorului;

b) condiţiile de eligibilitate a participanţilor pentru aderarea la schema de pensii private;

c) modalitatea de împărţire între participanţi a sumelor rezultate din investirea activelor;

d) principiile investiţionale ale schemei de pensii private;

e) riscurile financiare, tehnice şi de altă natură implicate de schema de pensii private;

f) natura şi distribuţia riscurilor prevăzute la lit. e);

g) dreptul exclusiv de proprietate al participanţilor la schema de pensii private asupra sumei existente în conturile individuale;

h) condiţiile începerii şi plăţii prestaţiilor private;

i) condiţiile de acordare a prestaţiilor private în caz de invaliditate;

j) nivelurile maxime ale comisioanelor suportate de fondul de pensii, defalcate pe categorii de comisioane;

k) periodicitatea şi procedura de raportare a informaţiilor către participanţi;

l) condiţiile şi procedurile de încetare a participării şi de transfer la un alt fond de pensii administrat privat.

(2) Conţinutul schemei de pensii private poate cuprinde orice alte elemente considerate necesare de Comisie.

Art. 13. – Modelul contractului-cadru de administrare se stabileşte prin normele Comisiei şi conţine în mod obligatoriu următoarele elemente:

a) părţile contractante;

b) principiile schemei de pensii private;

c) principalele drepturi şi obligaţii ale părţilor contractante şi modalitatea de aplicare;

d) modul de administrare a fondului de pensii;

e) modalităţile de control al administratorului, exercitate de către auditori;

f) obligaţiile de informare ale administratorului faţă de participanţi şi autorităţi;

g) evidenţele administratorului referitoare la participanţi, contribuţii, investiţii şi pensii private;

h) modalităţile specifice de constatare, reclamare şi remediere a deficienţelor;

i) răspunderea contractuală a părţilor, incluzând şi sancţiunile ce pot fi aplicate;

j) durata contractului de administrare, modalităţile de modificare şi încetare a contractului de administrare;

k) informaţii privind depozitarul fondului de pensii.

Art. 14. – Auditorul şi depozitarul îşi plătesc fiecare taxa de avizare.

Art. 15. – (1) Modificarea prospectului schemei de pensii private se face de către administrator, cu avizul Comisiei şi cu informarea ulterioară a participanţilor.

(2) Procedura de modificare a prospectului schemei de pensii private va fi stabilită prin normele Comisiei.

Art. 16. – (1) Comisia retrage autorizaţia administratorului de administrare a fondului de pensii, dacă se dovedeşte că au fost încălcate regulile unui prospect al schemei de pensii private, dispoziţiile prezentei legi sau ale normelor Comisiei.

(2) De la data retragerii autorizaţiei de administrare a administratorului se aplică prevederile privind administrarea specială.

(3) Administratorul poate ataca decizia de retragere a autorizaţiei de administrare a fondului de pensii la instanţa judecătorească competentă, în conformitate cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

Art. 17. – (1) Fondul de pensii trebuie autorizat de Comisie, după autorizarea administratorilor şi a prospectului schemei de pensii private.

(2) Autorizaţia se eliberează pe baza unei cereri formulate de administrator, la care se anexează următoarele documente:

a) contractul de societate civilă de constituire a fondului de pensii;

b) actele individuale de aderare la contractul de societate civilă prin care se înfiinţează fondul de pensii şi la prospectul schemei de pensii private;

c) alte documente şi informaţii potrivit cerinţelor prevăzute în normele Comisiei.

Art. 18. – (1) Comisia poate solicita administratorului alte documente şi informaţii, în termen de 30 de zile calendaristice de la data înregistrării cererii de autorizare a fondului de pensii.

(2) Comisia poate verifica orice aspect legat de cererea de autorizare a fondului de pensii, fiind îndreptăţită:

a) să se adreseze autorităţilor competente;

b) să solicite documente şi informaţii din alte surse.

Art. 19. – Comisia verifică dacă sunt întrunite condiţiile de către membrii fondului de pensii pentru a fi participant conform prezentei legi, avizează contractul de societate civilă şi procedează, în termen de 30 de zile calendaristice de la data primirii ultimului set de documente şi informaţii de la administrator, la aprobarea sau la respingerea motivată a autorizării fondului de pensii.

Art. 20. – (1) Comisia respinge cererea de autorizare a fondului de pensii, dacă documentaţia prezentată:

a) rămâne incompletă şi după expirarea termenului de 30 de zile calendaristice de la solicitarea unor informaţii sau documente suplimentare;

b) nu este întocmită în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare;

c) conţine clauze care pot prejudicia interesele participanţilor sau nu le protejează în mod corespunzător.

(2) Decizia de respingere a cererii de autorizare a fondului de pensii, scrisă şi motivată, se comunică administratorului în termen de 5 zile calendaristice de la adoptarea acesteia.

Art. 21. – (1) În cazul în care se constată scăderea numărului de participanţi şi menţinerea acestuia sub minimul legal, timp de un trimestru, Comisia retrage, prin decizie, autorizaţia unui fond de pensii.

(2) Decizia de retragere a autorizaţiei fondului de pensii, scrisă şi motivată, se comunică administratorului în termen de 5 zile calendaristice de la adoptarea acesteia.

(3) Administratorul este obligat să înceteze orice activitate aferentă fondului de pensii, de la data luării la cunoştinţă despre retragerea autorizaţiei acestuia.

(4) De la data la care Comisia retrage autorizaţia unui fond de pensii se aplică prevederile referitoare la administrarea specială.

Art. 22. – (1) Decizia de respingere a cererii de autorizare a fondului de pensii sau de retragere a autorizaţiei, după caz, poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ competentă, potrivit legii.

(2) În termen de 10 zile calendaristice de la data rămânerii definitive a deciziei menţionate la alin. (1) prin necontestarea acesteia ori prin expirarea perioadei de contestare sau, după caz, de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care s-a respins contestaţia, Comisia publică anunţul privind retragerea autorizaţiei în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, precum şi în două cotidiene centrale.

CAPITOLUL IV

Investiţiile fondului de pensii

Art. 23. – (1) Comisia verifică îndeplinirea obligaţiei administratorilor de investire prudenţială a activelor fondurilor de pensii administrate privat, cu respectarea, în principal, a următoarelor reguli:

a) investirea în interesul participanţilor şi beneficiarilor, iar în cazul unui conflict potenţial de interese, administratorul care gestionează activele fondurilor de pensii administrate privat trebuie să adopte măsuri ca investirea să se facă numai în interesul acestora;

b) investirea într-un mod care să asigure securitatea, calitatea, lichiditatea şi profitabilitatea lor, iar cele deţinute pentru acoperirea fondului de garantare şi a provizioanelor tehnice se investesc, de asemenea, într-un mod adecvat naturii şi duratei drepturilor cuvenite participanţilor şi beneficiarilor;

c) investirea să se efectueze preponderent în instrumente tranzacţionate pe o piaţă reglementată, astfel cum este definită în Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare; investiţiile în instrumente care nu sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată trebuie să nu depăşească niveluri prudenţiale;

d) investiţiile în instrumente financiare derivate sunt permise doar în măsura în care contribuie la scăderea riscurilor investiţiei sau facilitează gestionarea eficientă a portofoliului;

e) activele se diversifică în mod corespunzător, astfel încât să se evite dependenţa excesivă de un anumit activ, emitent sau grup de societăţi comerciale şi concentrări de riscuri pe ansamblul activelor.

(2) Comisia poate decide să nu aplice cerinţele prevăzute la alin. (1) lit. c) şi e) pentru investiţiile în titluri de stat.

Art. 24. – (1) Administratorul elaborează o declaraţie privind politica de investiţii, în formă scrisă. Declaraţia privind politica de investiţii conţine:

a) strategia de investire a activelor, în raport cu natura şi durata obligaţiilor;

b) metodele de evaluare a riscurilor investiţionale;

c) procedurile de management al riscului;

d) metoda de revizuire a principiilor de investiţii;

e) persoanele responsabile de luarea deciziilor şi realizarea investiţiilor, precum şi procedurile pentru luarea deciziilor.

(2) Administratorul revizuieşte şi completează declaraţia privind politica de investiţii ori de câte ori intervine o schimbare importantă în politica de investiţii sau cel puţin o dată la 3 ani, cu acordul Comisiei, informând participanţii cu privire la noua politică investiţională.

Art. 25. – (1) Cu respectarea dispoziţiilor art. 23, administratorul investeşte în:

a) instrumente ale pieţei monetare, inclusiv conturi şi depozite în lei la o bancă, persoană juridică română, sau la o sucursală a unei instituţii de credit străine autorizate să funcţioneze pe teritoriul României şi care nu se află în procedura de supraveghere specială ori administrare specială sau a cărei autorizaţie nu este retrasă, fără să depăşească un procent mai mare de 20% din valoarea totală a activelor fondului de pensii;

b) titluri de stat emise de Ministerul Economiei şi Finanţelor din România, de state membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European, în procent de până la 70% din valoarea totală a activelor fondului de pensii;

c) obligaţiuni şi alte valori mobiliare emise de autorităţile administraţiei publice locale din România sau din statele membre ale Uniunii Europene ori aparţinând Spaţiului Economic European, în procent de până la 30% din valoarea totală a activelor fondului de pensii;

d) valori mobiliare tranzacţionate pe pieţe reglementate şi supravegheate din România, statele membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European, în procent de până la 50% din valoarea totală a activelor fondului de pensii;

e) titluri de stat şi alte valori mobiliare, emise de state terţe, în procent de până la 15% din valoarea totală a activelor fondului de pensii;

f) obligaţiuni şi alte valori mobiliare, tranzacţionate pe pieţe reglementate şi supravegheate, emise de autorităţile administraţiei publice locale din state terţe, în procent de până la 10% din valoarea totală a activelor fondului de pensii;

g) obligaţiuni şi alte valori mobiliare ale organismelor străine neguvernamentale, dacă aceste instrumente sunt cotate la burse de valori autorizate şi dacă îndeplinesc cerinţele de rating, în procent de până la 5% din valoarea totală a activelor fondului de pensii;

h) titluri de participare, emise de organisme de plasament colectiv în valori mobiliare din România sau din alte ţări, în procent de până la 5% din valoarea totală a activelor fondului de pensii;

i) alte forme de investiţii prevăzute de normele Comisiei.

(2) Investiţiile prevăzute la alin. (1), după caz, sunt efectuate în conformitate cu reglementările Băncii Naţionale a României privind operaţiunile valutare.

(3) Comisia poate modifica, temporar, procentul maxim al activelor, care poate fi investit în categoriile de active prevăzute la alin. (1), şi va emite norme în acest scop.

(4) În funcţie de natura emitentului de instrumente financiare în care administratorul poate investi, procentele maxime admise sunt:

a) 5% din activele unui fond de pensii pot fi investite într-o singură societate comercială sau în fiecare categorie de active ale acesteia, fără a depăşi în total 5%;

b) 10% din activele unui fond de pensii pot fi investite în activele unui grup de emitenţi şi persoanele afiliate lor.

Art. 26. – Investiţiile activelor fondurilor de pensii administrate privat şi rezultatele investirii sunt scutite de impozit.

Art. 27. – (1) Administratorul exercită, în numele participanţilor, dreptul de vot în adunările generale ale acţionarilor societăţilor comerciale în al căror capital social au fost investite activele fondului de pensii.

(2) Votul este exercitat exclusiv în interesul participanţilor şi al beneficiarilor la fondul de pensii.

Art. 28. – (1) Activele fondului de pensii nu pot fi investite în:

a) active care, potrivit legii, nu pot fi înstrăinate;

b) active a căror evaluare este incertă, precum şi antichităţi, lucrări de artă, autovehicule şi altele asemenea;

c) bunuri imobiliare;

d) acţiuni, obligaţiuni şi alte valori mobiliare emise de administrator;

e) orice alte active stabilite prin normele Comisiei.

(2) Activele fondului de pensii nu pot fi înstrăinate:

a) administratorului sau auditorului;

b) depozitarului;

c) administratorului special;

d) membrilor Consiliului Comisiei şi personalului Comisiei;

e) persoanelor afiliate entităţilor prevăzute la lit. a)–d);

f) oricăror alte persoane sau entităţi prevăzute prin normele Comisiei.

(3) Activele fondului de pensii nu pot constitui garanţii şi nu pot fi utilizate pentru acordarea de credite, sub sancţiunea nulităţii absolute a actelor prin care se constituie garanţia sau se acordă creditul.

Art. 29. – (1) Comisia calculează şi publică lunar pe site-ul propriu următoarele informaţii:

a) rata medie ponderată de rentabilitate a tuturor fondurilor de pensii private pentru ultimele 24 de luni;

b) rata de rentabilitate a fiecărui fond de pensii private pentru ultimele 24 de luni;

c) rata de rentabilitate minimă a tuturor fondurilor de pensii, stabilită de Comisie.

(2) În cazul în care rata de rentabilitate a unui fond de pensii private este mai mică decât rata de rentabilitate minimă a tuturor fondurilor de pensii din România pentru 4 trimestre consecutive, Comisia retrage autorizaţia de administrare a administratorului respectiv, aplicând procedura privind administrarea specială.

CAPITOLUL V

Participanţi

Art. 30. – (1) Persoanele în vârstă de până la 35 de ani, care sunt asigurate potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, şi care contribuie la sistemul public de pensii, trebuie să adere la un fond de pensii.

(2) Persoanele, altele decât cele prevăzute la alin. (1), în vârstă de până la 45 de ani, care sunt deja asigurate şi contribuie la sistemul public de pensii, pot adera la un fond de pensii.

Art. 31. – O persoană nu poate fi participant, în acelaşi timp, la mai multe fonduri de pensii reglementate de prezenta lege şi poate avea un singur cont la fondul de pensii al cărui participant este, cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 38.

Art. 32. – (1) O persoană devine participant la un fond de pensii prin semnarea unui act de aderare individual, din proprie iniţiativă sau în urma repartizării sale de către instituţia de evidenţă.

(2) La semnarea actului de aderare participanţii sunt informaţi asupra condiţiilor schemei de pensii private, mai ales în ceea ce priveşte: drepturile şi obligaţiile părţilor implicate în schema de pensii private, riscurile financiare, tehnice şi de altă natură, precum şi despre natura şi distribuţia acestor riscuri.

(3) Este interzisă delegarea sau reprezentarea pentru semnarea actului de aderare.

(4) Comisia aprobă actul-cadru de aderare al fiecărui fond de pensii, precum şi modificările acestuia, dacă sunt întrunite condiţiile legale, în termen de 10 zile lucrătoare de la momentul solicitării.

(5) Administratorul transmite instituţiei de evidenţă copii de pe actele individuale de aderare, în vederea actualizării Registrului participanţilor.

Art. 33. – (1) Persoana care nu a aderat la un fond de pensii în termen de 4 luni de la data la care este obligată prin efectul legii este repartizată aleatoriu la un fond de pensii de către instituţia de evidenţă.

(2) Repartizarea aleatorie a persoanelor se efectuează direct proporţional cu numărul participanţilor unui fond de pensii la data efectuării repartizării.

(3) Instituţia de evidenţă notifică fiecărei persoane care nu a aderat la un fond de pensii în termenul prevăzut la alin. (1) că urmează a fi repartizată la un fond de pensii ales aleatoriu, în termen de 30 de zile calendaristice de la notificare.

Art. 34. – (1) Registrul participanţilor se constituie şi se actualizează de către instituţia de evidenţă.

(2) Modificarea structurii Registrului participanţilor se face pe baza unui protocol încheiat între instituţia de colectare, instituţia de evidenţă şi Comisie.

Art. 35. – (1) După aderare sau repartizare, participanţii sunt obligaţi să contribuie la un fond de pensii şi nu se pot retrage din sistemul fondurilor de pensii administrate privat pe toată perioada pentru care datorează contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii, până la deschiderea dreptului la pensia privată.

(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) perioadele pentru care nu există obligaţia de plată a contribuţiei de asigurări sociale în sistemul public.

(3) În situaţia în care un participant încetează să contribuie, acesta rămâne participant cu drepturi depline la fondul de pensii.

(4) Drepturile participantului pot fi transferate în alte ţări în care acesta are domiciliul sau reşedinţa, în condiţiile reglementate prin acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte, în moneda ţărilor respective sau într-o altă monedă asupra căreia s-a convenit.

Art. 36. – Participantul al cărui activ personal net nu este suficient pentru acordarea unei pensii private minime stabilite prin normele Comisiei primeşte o plată unică sau plăţi eşalonate în rate pe o durată de maximum 5 ani, la cerere.

Art. 37. – De la data pensionării de invaliditate pentru afecţiuni care nu mai permit reluarea activităţii, definite potrivit Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, participantul poate obţine:

a) o plată unică sau plăţi eşalonate în rate pe o durată de maximum 5 ani, dacă activul său personal net, ca urmare a perioadei reduse de contribuţie, nu este suficient pentru acordarea unei pensii private minime stabilite prin normele Comisiei;

b) o pensie privată, dacă activul său personal net este suficient.

Art. 38. – (1) În cazul decesului unui participant înainte de deschiderea dreptului la pensia privată, beneficiarilor li se deschide câte un cont la ultimul fond de pensii la care a contribuit participantul decedat, în care se transferă activele cuvenite fiecăruia.

(2) Drepturile beneficiarilor prevăzuţi la alin. (1) sunt aceleaşi cu cele ale participanţilor la acel fond de pensii.

(3) Beneficiarul are dreptul, după caz, la:

a) cumularea conturilor la un singur fond de pensii, dacă are calitatea de participant la un alt fond de pensii;

b) plata unică sau plăţi eşalonate în rate pe o durată de maximum 5 ani, fără a datora penalităţi, dacă nu are calitatea de participant.

(4) Plata drepturilor beneficiarului se face în termen de 10 zile lucrătoare de la data solicitării acestora.

Art. 39. – (1) În situaţia în care un participant doreşte să adere la alt fond de pensii, acesta este obligat să îi notifice în scris administratorului fondului de pensii de la care se transferă, cu 30 de zile calendaristice înainte de aderarea efectivă la noul fond de pensii, şi să îi trimită acestuia o copie de pe noul act de aderare.

(2) Calitatea de participant la vechiul fond de pensii încetează la data la care se realizează transferul de disponibilităţi, iar calitatea de participant la noul fond de pensii începe la aceeaşi dată.

Art. 40. – (1) Transferul de disponibilităţi are loc în prima zi lucrătoare după expirarea termenului prevăzut la art. 39 alin. (1) şi cuprinde activul personal net existent în contul participantului la acea dată, diminuat cu penalitatea de transfer, după caz.

(2) Administratorul vechiului fond de pensii informează noul administrator despre contribuţiile participantului, despre transferurile de disponibilităţi efectuate în numele său, precum şi despre contribuţiile acestuia la fondurile de pensii al căror participant a fost anterior, existente la data informării.

Art. 41. – Comisia emite norme cu privire la:

a) evidenţa participanţilor la fondul de pensii;

b) informarea fondului de pensii iniţial în ceea ce priveşte transferul la alt fond de pensii, precum şi transferul de disponibilităţi;

c) modelul actului-cadru de aderare şi procedura de modificare a acestuia;

d) procedura de repartizare aleatorie;

e) informarea privind repartizarea;

f) procedura de plată şi de evidenţă a plăţii contribuţiilor;

g) evidenţa şi declaraţia de plată referitoare la valoarea activelor participantului sau ale beneficiarului;

h) suma necesară pentru obţinerea unei pensii private minime;

i) orice alte aspecte pe care le consideră necesare.

CAPITOLUL VI

Contribuţia la fondul de pensii

Art. 42. – (1) Contribuţia la fondul de pensii este parte din contribuţia individuală de asigurări sociale datorată la sistemul public de pensii.

(2) Contribuţia la fondul de pensii se evidenţiază distinct, se deduce din venitul brut realizat de asigurat, în mod similar cu contribuţia obligatorie datorată conform Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Contribuţia la fondul de pensii se constituie şi se virează în aceleaşi condiţii cu cele stabilite pentru contribuţia de asigurări sociale.

(4) Participantul care a fost detaşat în altă ţară are dreptul la continuarea plăţii contribuţiilor la fondul de pensii din România, pe toată durata detaşării.

(5) În situaţia continuării plăţii contribuţiilor la un fond de pensii dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European, lucrătorul detaşat în România şi angajatorul acestuia, după caz, vor fi exoneraţi de obligaţia de a contribui la un fond de pensii din România.

Art. 43. – (1) Baza de calcul, reţinerea şi termenele de plată a contribuţiei la fondul de pensii sunt aceleaşi cu cele stabilite pentru contribuţia de asigurări sociale.

(2) La momentul începerii activităţii de colectare, cuantumul contribuţiei este de 2% din baza de calcul.

(3) În termen de 8 ani de la începerea colectării, cota de contribuţie se majorează la 6%, cu o creştere de 0,5 puncte procentuale pe an, începând cu data de 1 ianuarie a fiecărui an.

Art. 44. – (1) Virarea contribuţiilor la fondurile de pensii se realizează de către instituţia de colectare, în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea lor, pe baza informaţiilor furnizate de instituţia de evidenţă.

(2) Nerespectarea de către instituţia de colectare sau de către instituţia de evidenţă a termenului prevăzut la alin. (1) atrage plata de către aceasta a majorărilor de întârziere, în acelaşi cuantum cu al celor stabilite pentru neplata obligaţiilor bugetare.

(3) Plătitorul transmite instituţiei de colectare şi instituţiei de evidenţă informaţii despre suma virată, codul numeric personal al participantului, perioada pentru care este plătită contribuţia respectivă şi baza de calcul a acesteia.

Art. 45. – (1) Dacă administratorul nu a primit contribuţiile în termenul legal, acesta informează imediat, în scris, instituţia de evidenţă.

(2) În cazul neachitării la termen a contribuţiei datorate fondului de pensii:

a) se plătesc majorări de întârziere de către persoana răspunzătoare de neplata la termen, în acelaşi cuantum cu al celor stabilite pentru neplata obligaţiilor bugetare;

b) instituţia de colectare procedează la aplicarea modalităţilor de executare silită şi a celorlalte modalităţi de stingere a debitelor, conform dispoziţiilor legale privind colectarea creanţelor bugetare;

c) majorările de întârziere aferente se virează în contul individual al participantului, în termen de două zile lucrătoare de la data achitării lor, şi asupra lor nu se datorează comisionul prevăzut la art. 86 alin. (1) lit. a).

Art. 46. – (1) Comisia, cu avizul instituţiei de evidenţă şi al instituţiei de colectare, emite norme privind:

a) modalitatea de efectuare a plăţii contribuţiilor către fondurile de pensii;

b) modalitatea transmiterii informaţiilor legale;

c) operaţiunile care trebuie efectuate de instituţia de evidenţă, de instituţia de colectare sau de alte persoane, în cazul întârzierii plăţii contribuţiilor, în caz de neplată a acestora, precum şi pentru remedierea erorilor apărute;

d) activitatea instituţiei de evidenţă şi a instituţiei de colectare, în vederea protejării intereselor participanţilor şi ale beneficiarilor;

e) orice alte aspecte considerate necesare.

(2) Comisia, împreună cu instituţia de evidenţă şi cu instituţia de colectare, poate propune măsuri privind îmbunătăţirea activităţii acestora.

CAPITOLUL VII

Conturile participanţilor

Art. 47. – (1) Fiecare participant are un cont individual.

(2) Contribuţiile şi transferurile de disponibilităţi ale participantului, precum şi accesoriile aferente acestora se virează în contul său individual.

Art. 48. – (1) Participantul este proprietarul activului personal din contul său.

(2) Activul personal nu poate face obiectul unei executări silite sau al unei tranzacţii, sub sancţiunea nulităţii actelor respective.

(3) Activul personal nu poate fi cesionat sau gajat, sub sancţiunea nulităţii actelor respective.

Art. 49. – Contribuţiile şi transferul de lichidităţi băneşti la un fond de pensii se convertesc în unităţi de fond în maximum două zile lucrătoare de la data încasării acestora.

Art. 50. – La data intrării în vigoare a prezentei legi, valoarea unităţii de fond este de 10 lei.

Art. 51. – (1) Valoarea activelor nete şi valoarea unităţii de fond ale unui fond de pensii se calculează atât de către administrator, cât şi de depozitar în fiecare zi lucrătoare şi se comunică Comisiei în aceeaşi zi.

(2) În situaţia în care există neconcordanţe între administrator şi depozitar privind valoarea activului net şi a unităţii de fond, valorile corecte sunt convenite de către administrator şi depozitar pe baza reglementărilor Comisiei.

(3) Valorile corecte stabilite conform prevederilor alin. (2), cauzele neconcordanţelor şi modul de soluţionare se comunică Comisiei în ziua calendaristică următoare.

(4) Valoarea activelor nete şi valoarea unităţii de fond ale unui fond de pensii private sunt supuse, anual, auditării de către un auditor financiar, membru al Camerei Auditorilor Financiari din România, avizat de Comisie, care nu poate fi persoană afiliată angajatorului, administratorului sau depozitarului.

(5) Sunt exceptaţi de la cerinţa deţinerii calităţii de membru al Camerei Auditorilor Financiari din România auditorii care sunt stabiliţi într-un stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European şi exercită activităţi profesionale în România în contextul prestării de servicii.

(6) Auditorii care au fost autorizaţi, avizaţi ori supuşi unei proceduri similare în vederea funcţionării ca auditor pe piaţa pensiilor într-un stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European sunt exceptaţi de la cerinţa avizării de către Comisie.

Art. 52. – (1) Administratorul unui fond de pensii care a primit contribuţii pe o perioadă de cel puţin 24 de luni calculează, în ultima zi lucrătoare a fiecărui trimestru, rata de rentabilitate a fondului de pensii pentru ultimele 24 de luni şi o comunică în aceeaşi zi Comisiei.

(2) Rata medie ponderată de rentabilitate a tuturor fondurilor de pensii se calculează şi se publică trimestrial de Comisie.

Art. 53. – Comisia atenţionează trimestrial administratorul în situaţia în care rata de rentabilitate a fondului de pensii administrat este mai mică decât rata de rentabilitate minimă a tuturor fondurilor de pensii.

Art. 54. – Comisia emite norme cu privire la:

a) metoda de convertire a activelor personale în unităţi de cont;

b) metodologia de calcul al valorii activului net al fondului de pensii;

c) metodologia de calcul al valorii unităţii de cont şi procedura de rotunjire;

d) metodologia de calcul şi de raportare a indicatorilor de rentabilitate ai fondului de pensii;

e) revizuirea valorii unităţii de cont prevăzute la art. 50;

f) metodologia de stabilire a valorilor corecte în situaţiile prevăzute la art. 51 alin. (2).

CAPITOLUL VIII

Administratorul

Art. 55. – (1) Poate administra un fond de pensii societatea comercială pe acţiuni constituită în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei în vigoare şi cu prevederile prezentei legi, care are obiect exclusiv de activitate administrarea fondurilor de pensii.

(2) Un administrator poate administra în România un singur fond de pensii.

(3) De la data aderării României la Uniunea Europeană, poate fi administrator, în sensul prezentei legi, orice entitate autorizată pentru această activitate într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European.

(4) Administratorii care au fost autorizaţi, avizaţi ori supuşi unei proceduri similare în vederea funcţionării ca administrator de scheme de pensii private într-un stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European sunt exceptaţi de la cerinţa autorizării de către Comisie.

(5) De la data aderării României la Uniunea Europeană, administratorii autorizaţi în România pot primi contribuţii de la participanţi şi angajatori dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European.

(6) De la data aderării României la Uniunea Europeană, persoanele care îndeplinesc condiţiile pentru a deveni participanţi la scheme de pensii private şi angajatorii din România pot vira contribuţii către fonduri de pensii administrate de administratori autorizaţi într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European.

(7) Administratorul din România care intenţionează să accepte contribuţii de la un participant dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European trebuie autorizat în prealabil de Comisie.

(8) Administratorul prevăzut la alin. (7) notifică intenţia sa Comisiei, indicând statul membru gazdă, numele participantului şi principalele caracteristici ale schemei de pensii private.

(9) Comisia, notificată conform alin. (8), dacă nu are motive să considere că structura administrativă sau situaţia financiară a administratorului ori reputaţia şi calificările profesionale sau experienţa persoanelor din conducerea acestuia sunt incompatibile cu activităţile propuse în statul membru gazdă, comunică autorităţii competente din acest stat, în termen de 3 luni de la primire, toate informaţiile prevăzute la alin. (8) şi aduce aceasta la cunoştinţă administratorului.

(10) Înainte ca un administrator dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European să înceapă să administreze o schemă de pensii private cu participanţi din România, Comisia comunică autorităţii competente din statul membru de origine, în termen de două luni de la primirea informaţiilor prevăzute la alin. (8), cerinţele stabilite de legislaţia română privind pensiile administrate privat, în conformitate cu care trebuie gestionată schema de pensii private cu participanţi din România, spre transmitere administratorului interesat.

(11) La primirea informaţiilor prevăzute la alin. (10) sau dacă nu primeşte nicio notificare din partea autorităţii competente a statului membru de origine la expirarea perioadei prevăzute la alin. (10), administratorul poate începe să administreze schema de pensii private cu participanţi din România, în conformitate cu cerinţele stabilite de legislaţia română privind pensiile administrate privat.

(12) Administratorul dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European care administrează o schemă de pensii private cu participanţi din România va respecta cerinţele de furnizare de informaţii stabilite de Comisie, potrivit prevederilor prezentei legi.

(13) Comisia informează autoritatea competentă din statul membru de origine asupra oricăror modificări semnificative survenite cu privire la cerinţele legislaţiei române privind pensiile administrate privat.

(14) Comisia supraveghează permanent administratorul dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European care administrează o schemă de pensii private cu participanţi din România, urmărind respectarea, în activităţile acestuia, a cerinţelor stabilite de legislaţia română privind pensiile administrate privat şi a cerinţelor de furnizare de informaţii, prevăzute la alin. (12).

(15) În cazul în care, în urma supravegherii, se constată încălcări ale acestor cerinţe în activitatea administratorului, Comisia notifică fără întârziere autoritatea competentă din statul membru de origine.

(16) Comisia, în colaborare cu autoritatea competentă din statul membru gazdă, adoptă măsurile necesare pentru a asigura că administratorul din România pune capăt încălcării cerinţelor stabilite de legislaţia socială şi de muncă relevantă în domeniul schemelor de pensii private din statul membru gazdă.

(17) Dacă, în ciuda măsurilor luate de autoritatea competentă din statul membru de origine al administratorului sau pentru că asemenea măsuri nu au fost adoptate în statul membru de origine, administratorul continuă să încalce legislaţia română privind pensiile administrate privat, Comisia poate, după ce informează autoritatea competentă din statul membru de origine, să ia măsurile necesare pentru a preveni sau sancţiona alte încălcări, inclusiv, dacă este strict necesar, prin interdicţia aplicată administratorului de a desfăşura activităţi în contul participanţilor în România.

(18) Comisia poate solicita autorităţii competente din statul membru de origine al administratorului să decidă asupra separării activelor şi pasivelor corespunzătoare activităţii desfăşurate în România de celelalte active şi pasive.

(19) La solicitarea autorităţii competente din statul membru gazdă, Comisia cere administratorului din România să separe activele şi pasivele corespunzătoare activităţii desfăşurate în statul gazdă de celelalte active şi pasive.

Art. 56. – (1) Denumirea administratorului conţine sintagma fond de pensii.

(2) Sintagma prevăzută la alin. (1) se utilizează numai în denumirea administratorilor care deţin o autorizaţie de administrare în conformitate cu prezenta lege.

Art. 57. – (1) Activitatea de administrare a unui fond de pensii cuprinde următoarele:

a) administrarea şi investirea activelor fondului de pensii;

b) convertirea contribuţiilor în unităţi de fond;

c) plata drepturilor cuvenite participanţilor şi beneficiarilor, conform legii;

d) calculul zilnic al activului net al fondului de pensii şi al unităţii de fond;

e) evidenţa conturilor individuale şi actualizarea acestora, precum şi furnizarea documentelor privind participarea, notificarea, informarea periodică sau transferul;

f) gestionarea operaţiunilor zilnice ale fondului de pensii;

g) dispunerea efectuării plăţilor datorate entităţilor implicate şi Comisiei;

h) mandatarea şi monitorizarea agenţilor de marketing ai fondului de pensii;

i) gestionarea relaţiilor cu instituţiile implicate;

j) elaborarea, prezentarea, depunerea, publicarea şi distribuirea către Comisie şi participanţi a situaţiilor financiare şi a rapoartelor prevăzute de prezenta lege;

k) gestionarea, păstrarea şi arhivarea documentelor privind fondul de pensii, participanţii şi beneficiarii săi;

l) alte activităţi prevăzute în normele Comisiei.

(2) Activele şi pasivele fiecărui fond de pensii administrat privat sunt organizate, evidenţiate şi administrate distinct, separat de celelalte fonduri de pensii facultative pe care le gestionează acelaşi administrator şi de contabilitatea proprie administratorului, fără posibilitatea transferului între fonduri sau între fonduri şi administrator.

(3) Toate activele şi pasivele corespunzătoare activităţii de administrare a fondurilor de pensii sunt restricţionate, gestionate şi organizate separat de alte activităţi ale administratorului, fără posibilitatea de transfer.

(4) Activele şi pasivele restricţionate, gestionate şi organizate separat, prevăzute la alin. (3), sunt limitate la operaţiunile legate de fondurile de pensii şi activităţi conexe.

(5) Contabilitatea operaţiunilor ce decurg din aplicarea prevederilor prezentei legi se efectuează în conformitate cu reglementările contabile în vigoare.

(6) Comisia elaborează şi emite norme şi reglementări în domeniul contabilităţii şi în domeniul arhivării, pentru domeniul supravegheat de acesta, cu avizul Ministerului Economiei şi Finanţelor.

Art. 58. – (1) Administratorul nu poate delega răspunderea privind administrarea fondului de pensii.

(2) Încredinţarea executării anumitor obligaţii către un terţ nu îl exonerează de răspundere pe administrator.

Art. 59. – (1) Capitalul social al administratorului nu poate fi constituit şi nici majorat prin subscripţie publică.

(2) Acţiunile administratorului sunt nominative, nu pot fi transformate în acţiuni la purtător şi nu pot fi acţiuni preferenţiale.

(3) Actul constitutiv al administratorului trebuie să prevadă că acţionarii nu pot beneficia de drepturi preferenţiale sau de alte privilegii şi că este interzisă limitarea drepturilor sau impunerea de obligaţii suplimentare.

Art. 60. – (1) Capitalul social minim necesar pentru administrarea unui fond de pensii este echivalentul în lei, calculat la cursul de schimb al Băncii Naţionale a României la data constituirii, al sumei de 4 milioane euro.

(2) Capitalul social al administratorului este subscris şi vărsat integral, exclusiv în numerar, la momentul constituirii acestuia.

(3) Capitalul social al administratorului nu poate fi constituit şi nici majorat prin subscripţie publică, nu poate proveni din împrumuturi sau credite şi nu poate fi grevat de sarcini.

(4) La constituire, aportul de capital trebuie vărsat într-un cont deschis la o bancă, persoană juridică română, sau la o sucursală a unei bănci străine autorizate să funcţioneze pe teritoriul României.

Art. 61. – (1) Administratorul este obligat să notifice Comisiei, fără întârziere, orice reducere a capitalului social sub valoarea minimă. Capitalul social nu are voie să scadă cu mai mult de 20% din valoarea minimă.

(2) În situaţia prevăzută la alin. (1), administratorul este obligat la reîntregirea capitalului social în termenul precizat de Comisie, care nu poate fi mai mic de 3 luni, nici mai mare de 6 luni.

Art. 62. – (1) O persoană fizică sau juridică poate fi acţionar la un singur administrator.

(2) Participaţia cumulată a persoanelor fizice nu poate depăşi 5% din capitalul social al administratorului.

(3) Calitatea acţionarilor trebuie să răspundă nevoii garantării unei gestiuni prudente şi sănătoase a fondului de pensii şi să permită realizarea unei supravegheri eficiente, în scopul protejării intereselor participanţilor şi ale beneficiarilor.

(4) Acţionarii administratorului trebuie să îndeplinească cel puţin următoarele condiţii:

a) să dispună de o situaţie financiară stabilă, aptă să susţină entitatea în caz de necesitate;

b) să justifice în mod satisfăcător provenienţa fondurilor destinate participaţiei la capitalul social;

c) să furnizeze toate informaţiile necesare pentru identificarea relaţiilor de afiliere cu alte persoane;

d) să fi funcţionat, în cazul acţionarilor persoane juridice, minimum 3 ani, cu excepţia celor rezultate în urma fuziunii sau a divizării unei alte persoane juridice care, înainte de fuziune sau divizare, a funcţionat minimum 3 ani.

Art. 63. – (1) Tranzacţiile cu acţiunile unui administrator sunt supuse aprobării prealabile a Comisiei, sub sancţiunea nulităţii.

(2) Comisia aprobă tranzacţionarea acţiunilor într-un termen de 30 de zile calendaristice de la înregistrarea cererii, dacă persoana care intenţionează să achiziţioneze sau să tranzacţioneze acţiuni îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezenta lege pentru acţionarii unui administrator.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul tranzacţionării acţiunilor efectuate de către un acţionar al respectivului administrator care nu devine în acest fel acţionar semnificativ, cumpărătorul este obligat să înştiinţeze Comisia în termen de 14 zile lucrătoare de la data încheierii tranzacţiei.

Art. 64. – (1) Consiliul de administraţie decide asupra politicii de investiţii şi asupra politicii financiare a fondului de pensii, precum şi asupra oricăror alte atribuţii prevăzute în regulamentul de organizare şi funcţionare avizat de Comisie şi prevăzut în legislaţia în vigoare privind societăţile comerciale.

(2) Membrii consiliului de administraţie şi ai comitetului de direcţie, după caz, trebuie să îndeplinească condiţiile cerute de legislaţia privind societăţile comerciale, precum şi următoarele condiţii:

a) să fie absolvenţi ai unei instituţii de învăţământ superior;

b) să aibă experienţă profesională de cel puţin 3 ani în domeniul financiar, bancar sau de asigurări;

c) să aibă onorabilitatea necesară pentru funcţia pe care urmează să o îndeplinească.

(3) Cel puţin o treime din numărul membrilor consiliului de administraţie trebuie să fie licenţiaţi în ştiinţe economice sau juridice.

(4) Membrii consiliului de administraţie şi ai comitetului de direcţie, după caz, trebuie să aibă conduită morală şi profesională corespunzătoare funcţiei şi să îndeplinească cel puţin următoarele cerinţe:

a) să nu fi fost sancţionaţi de către autorităţi române sau străine din domeniul financiar cu interdicţia de a desfăşura activităţi în sistemul financiar sau, la data depunerii cererii de autorizare, cu interdicţia temporară de a desfăşura astfel de activităţi;

b) să nu fi deţinut funcţia de administrator al unei societăţi comerciale române sau străine, aflată în curs de reorganizare judiciară sau declarată în stare de faliment, în ultimii 2 ani anteriori declanşării procedurii falimentului;

c) să nu fi făcut parte din conducerea unei societăţi care nu şi-a respectat obligaţiile materiale şi financiare faţă de terţi la momentul încetării activităţii societăţii respective;

d) să nu aibă cazier judiciar şi fiscal.

Art. 65. – (1) Membrii consiliului de administraţie şi ai comitetului de direcţie, după caz, al unui administrator nu pot fi membri în consiliul de administraţie:

a) al altor administratori sau persoanelor afiliate acestora;

b) al depozitarului fondului sau persoanelor afiliate acestuia.

(2) Interdicţia prevăzută la alin. (1) se aplică şi persoanelor care au raporturi de muncă, comerciale sau alte raporturi similare cu entităţile prevăzute la alin. (1).

Art. 66. – (1) Administratorul are în structura sa organizatorică o direcţie de audit intern şi o direcţie distinctă responsabilă cu analiza oportunităţilor investiţionale şi plasarea activelor în conformitate cu strategia stabilită de consiliul de administraţie.

(2) Administratorul este obligat să păstreze documentele şi evidenţele referitoare la fondurile de pensii, în conformitate cu prevederile legale privind arhivarea şi cu normele Comisiei.

Art. 67. – (1) Activele financiare proprii ale administratorului nu pot fi utilizate pentru:

a) acordarea de împrumuturi sau garanţii;

b) garantarea de împrumuturi sau credite, inclusiv emiterea de obligaţiuni care depăşesc cumulat 10% din valoarea capitalului social;

c) tranzacţionarea sau dobândirea în orice alt mod de acţiuni, de alte valori mobiliare sau drepturi în orice altă entitate, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 68.

(2) De la data aderării României la Uniunea Europeană administratorii pot desemna:

a) pentru conservarea activelor lor, depozitari stabiliţi în alt stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European şi autorizaţi corespunzător pentru această activitate;

b) pentru gestionarea portofoliilor lor de investiţii, gestionari de investiţii stabiliţi în alt stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European şi autorizaţi corespunzător pentru această activitate.

(3) La solicitarea autorităţii competente din statul de origine al administratorului, Comisia poate interzice depozitarului din România să dispună liber de activele fondului de pensii.

Art. 68. – (1) Administratorul poate dobândi o parte sau tot capitalul social al altui administrator numai cu aprobarea prealabilă a Comisiei şi cu respectarea legislaţiei din domeniul concurenţei.

(2) Comisia respinge solicitarea prevăzută la alin. (1) atunci când:

a) nu este în interesul participanţilor;

b) unul sau ambii administratori nu mai îndeplinesc cerinţele legale.

Art. 69. – (1) Administratorii pot să organizeze o asociaţie profesională care să le reprezinte interesele colective faţă de autorităţile publice, să studieze problemele de interes comun, să promoveze cooperarea, să informeze membrii asociaţiei şi publicul şi să organizeze servicii de interes comun.

(2) Asociaţia profesională a administratorilor colaborează cu Comisia şi poate adera la asociaţiile internaţionale de profil.

Art. 70. – Comisia emite norme privind:

a) contractul-cadru de administrare;

b) atribuţiile principale ale consiliului de administraţie;

c) cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească membrii consiliului de administraţie şi/sau ai comitetului de direcţie ale administratorului;

d) cerinţele privind capitalul social minim şi metodologia de notificare şi reîntregire a acestuia;

e) tranzacţiile privind capitalul social al administratorului;

f) cerinţele privind calitatea acţionarilor şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească aceştia;

g) organizarea şi conducerea contabilă a fondului de pensii, precum şi situaţiile financiare care se întocmesc de administrator, cu avizul Ministerului Economiei şi Finanţelor;

h) arhivarea.

CAPITOLUL IX

Autorizarea administratorilor

Art. 71. – (1) Administratorul nu poate fi înmatriculat la registrul comerţului fără autorizaţia de constituire emisă de Comisie.

(2) După înmatriculare, administratorul trebuie să obţină o autorizaţie de administrare, eliberată de Comisie în condiţiile prezentei legi.

(3) În caz de fuziune sau de divizare a administratorilor, noii administratori reiau procedura de autorizare prevăzută la art. 72.

Art. 72. – (1) Administratorul adresează Comisiei cererile pentru autorizare de constituire şi autorizare de administrare.

(2) Cererea pentru autorizarea de constituire este însoţită de următoarele documente:

a) proiectul actului constitutiv;

b) dovada că fondatorii deţin resursele financiare necesare vărsării capitalului social, precum şi provenienţa acestora;

c) cazierele judiciare şi cazierele fiscale ale fondatorilor;

d) documente privind fondatorii, cu informaţii referitoare la statutul lor juridic, eventuala lor calitate de persoane afiliate, precum şi natura legăturilor dintre ei;

e) documente din care să reiasă situaţia financiară a fondatorilor în ultimii 3 ani, auditate de un auditor financiar;

f) declaraţia pe propria răspundere a fondatorilor, a candidaţilor pentru consiliul de administraţie şi comitetul de direcţie, care să cuprindă toate deţinerile individuale şi deţinerile în legătură cu alte persoane implicate în orice societate comercială şi care reprezintă cel puţin 5% din capitalul social sau din drepturile de vot;

g) documente privind candidaţii pentru consiliul de administraţie şi comitetul de direcţie, după caz, curriculum vitae datat şi semnat, care să specifice calificarea şi experienţa profesională, copia actului de identitate, copia diplomei de studii, un plan organizatoric şi financiar pentru următorii 5 ani, documentaţia referitoare la depozitarul fondului de pensii;

h) cazierele judiciare şi fiscale ale candidaţilor pentru consiliul de administraţie şi comitetul de direcţie, dacă este cazul;

i) proiectul regulamentului de organizare şi funcţionare a societăţii de pensii;

j) dovada vărsării integrale şi în formă bănească a capitalului social;

k) dovada plăţii taxei pentru cererea de autorizare de constituire.

Art. 73. – (1) Comisia poate solicita fondatorilor, în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea cererii pentru autorizare de constituire, documente şi informaţii suplimentare, pe care aceştia trebuie să le furnizeze în maximum 30 de zile calendaristice de la data primirii solicitării.

(2) Comisia poate verifica orice aspect legat de cererea pentru autorizare de constituire, fiind îndreptăţită să se adreseze autorităţilor competente şi să obţină de la acestea orice documente şi informaţii pe care le consideră relevante.

Art. 74. – Comisia analizează cererea pentru autorizare de constituire şi procedează, în termen de 30 de zile calendaristice de la data primirii ultimului set de documente şi informaţii, la aprobarea sau la respingerea cererii prin decizie scrisă şi motivată.

Art. 75. – Comisia aprobă cererea pentru autorizare de constituire dacă constată că sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:

a) proiectul actului constitutiv şi planul organizatoric şi financiar pentru următorii 5 ani garantează gestiunea corectă şi prudentă a fondului de pensii;

b) fondatorii nu au datorii către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale;

c) calitatea acţionarilor şi a membrilor propuşi de consiliul de administraţie şi comitetul de direcţie garantează gestiunea corectă şi prudentă a fondului de pensii;

d) fondatorii, membrii propuşi pentru consiliul de administraţie şi comitetul de direcţie nu sunt în procedură de reorganizare judiciară sau de faliment şi nu au contribuit, direct sau indirect, la falimentul unor persoane juridice, după caz, şi nu au fost implicaţi în niciun fel de scandaluri financiare;

e) membrii propuşi pentru consiliul de administraţie şi comitetul de direcţie au onorabilitatea, pregătirea şi experienţa profesională necesare funcţiei pe care urmează să o îndeplinească;

f) denumirea administratorului nu este de natură să inducă în eroare participanţii, potenţialii participanţi sau alte persoane;

g) fondatorii fac dovada vărsării integrale şi în formă bănească a capitalului social;

h) se face dovada achitării taxei pentru cererea de autorizare de constituire.

Art. 76. – (1) Comisia respinge cererea pentru autorizare de constituire în următoarele situaţii:

a) documentaţia prezentată rămâne incompletă sau nu este întocmită în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare;

b) neîndeplinirea uneia dintre condiţile prevăzute la art. 75;

c) există posibilitatea ca administrarea să nu respecte principiile prudenţiale prevăzute în prezenta lege şi în normele Comisiei.

(2) Comisia informează fondatorii despre respingerea motivată a cererii, în termen de 5 zile lucrătoare de la decizia de respingere a acesteia.

Art. 77. – (1) Fondatorii înregistrează societatea la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea deciziei de autorizare de constituire.

(2) Depăşirea termenului prevăzut la alin. (1) duce la pierderea valabilităţii autorizaţiei de constituire.

(3) Autorizaţia de constituire a unei societăţi de pensii nu garantează şi obţinerea autorizaţiei de administrare.

Art. 78. – (1) Administratorul trebuie să obţină autorizaţie de administrare a fondurilor de pensii administrate privat de la Comisie.

(2) În vederea obţinerii autorizaţiei de administrare, societatea de pensii depune la Comisie o cerere însoţită de următoarele documente:

a) certificatul de înmatriculare la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului;

b) dovada vărsării sau a reîntregirii capitalului social, după caz;

c) proiectul contractului de depozitare;

d) proiectul de contract de societate civilă;

e) declaraţia privind politica de investiţii;

f) planul de afaceri pe 3 ani;

g) proiectul prospectului schemei de pensii;

h) dovada plăţii taxei pentru cererea de autorizare de administrare;

i) orice alte documente şi informaţii suplimentare prevăzute în normele Comisiei.

(3) Comisia poate solicita societăţii de pensii, în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea cererii pentru autorizare, documente şi informaţii suplimentare, pe care aceasta trebuie să le furnizeze în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data primirii solicitării.

(4) Comisia analizează cererea pentru autorizaţie de administrare şi, în termen de 30 de zile calendaristice de la data primirii ultimului set de documente şi informaţii, procedează la aprobarea sau la respingerea cererii prin decizie scrisă şi motivată.

Art. 79. – Decizia de respingere a autorizării de constituire ori de administrare sau decizia de retragere a autorizaţiei de administrare, scrisă şi motivată, se comunică în ziua lucrătoare următoare adoptării acesteia, dar nu mai târziu de 5 zile calendaristice de la adoptarea acesteia, şi poate fi atacată la instanţa judecătorească competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

Art. 80. – (1) Modificarea conţinutului documentelor care au stat la baza autorizaţiei de administrare trebuie aprobată prealabil de Comisie, cu excepţia cazului în care o astfel de modificare este în afara controlului administratorului.

(2) Comisia analizează modificările în conformitate cu prevederile art. 75 şi aprobă sau respinge modificările solicitate. Decizia se comunică potrivit prevederilor art. 79.

Art. 81. – (1) Comisia retrage autorizaţia de administrare a administratorului, în una dintre următoarele situaţii:

a) nerespectarea prevederilor art. 62, art. 64 alin. (2) şi (3), art. 65, art. 66 alin. (1) şi ale art. 80 alin. (1);

b) rentabilitatea fondului de pensii s-a situat sub rentabilitatea minimă a tuturor fondurilor de pensii din România în 4 trimestre consecutive;

c) neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor care rezultă din prezenta lege, din normele Comisiei sau din prospectul schemei de pensii private;

d) administratorul nu a început operaţiunile pentru care a fost autorizat, în termen de un an de la primirea autorizaţiei, sau nu şi-a exercitat de mai mult de 6 luni activitatea de administrare;

e) acţionarii au decis lichidarea, fuziunea sau divizarea administratorului;

f) administratorul se află în incapacitate de plată;

g) administratorul nu mai îndeplineşte condiţiile de funcţionare;

h) administratorul nu asigură apărarea corespunzătoare a intereselor participanţilor şi beneficiarilor;

i) administratorul nu a stabilit provizioane tehnice suficiente privind întreaga activitate sau nu are suficiente active pentru a acoperi provizioanele tehnice;

j) în cazul desfăşurării activităţii în condiţiile prevăzute la art. 55 alin. (5), atunci când administratorul nu respectă cerinţele stabilite de legislaţia socială şi de muncă relevantă în domeniul schemelor de pensii private din statul membru gazdă;

k) orice alte situaţii prevăzute în normele Comisiei.

(2) Decizia de retragere a autorizaţiei de administrare, scrisă şi motivată, se comunică în termen de 5 zile lucrătoare de la data adoptării acesteia.

(3) Procedura de retragere a autorizaţiei de administrare se stabileşte prin normele Comisiei.

(4) În termen de 10 zile calendaristice de la data rămânerii definitive a deciziei menţionate la alin. (2), prin necontestarea acesteia ori prin expirarea perioadei de contestare sau, după caz, de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care s-a respins contestaţia, Comisia publică anunţul privind retragerea autorizaţiei în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, precum şi în două cotidiene centrale.

Art. 82. – (1) În cazul în care Comisia procedează la retragerea autorizaţiei de administrare, administratorul este obligat să prezinte Comisiei situaţia financiară a fondului de pensii la data retragerii, auditată de un auditor financiar.

(2) În cazul în care decizia de retragere a autorizaţiei de administrare rămâne definitivă, Comisia hotărăşte instituirea administrării speciale.

Art. 83. – Decizia de respingere a autorizării de constituire, de administrare sau de retragere a autorizaţiei de administrare poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ competentă să soluţioneze asemenea cauze, potrivit prevederilor art. 22.

Art. 84. – Comisia emite norme privind:

a) conţinutul documentelor prevăzute la art. 72;

b) metodologia de autorizare a constituirii, precum şi de autorizare a administrării şi de retragere a autorizaţiei de administrare a administratorului;

c) reglementarea situaţiei fondului de pensii, în cazul retragerii autorizaţiei de administrare a administratorului.

CAPITOLUL X

Veniturile administratorului

Art. 85. – Veniturile administratorului se constituie din:

a) comision de administrare;

b) penalităţi de transfer;

c) tarife pentru servicii la cerere, furnizate potrivit art. 113 alin. (5).

Art. 86. – (1) Comisionul de administrare se constituie prin:

a) deducerea unui cuantum din contribuţiile plătite, dar nu mai mult de 2,5%, cu condiţia ca această deducere să fie făcută înainte de convertirea contribuţiilor în unităţi de fond;

b) deducerea unui procent din activul net total al fondului de pensii administrat privat, dar nu mai mult de 0,05% pe lună, stabilit prin prospectul schemei de pensii private.

(2) Penalitatea de transfer reprezintă suma suportată de participant în cazul în care transferul la alt administrator se realizează mai devreme de 2 ani de la aderarea la fondul de pensii precedent, limita maximă a acesteia fiind stabilită prin normele Comisiei.

(3) Administratorul utilizează aceeaşi metodă de calcul şi de percepere a comisioanelor pentru toţi participanţii la acelaşi fond de pensii.

(4) Comisia poate modifica plafonul stabilit la alin. (1) lit. b), cu condiţia de a fi făcut public cu cel puţin 12 luni înainte de aplicare.

(5) Se exceptează de la plata comisionului prevăzut la alin. (1) lit. a) următoarele:

a) transferul de disponibilităţi în cazul aderării participantului la un alt fond de pensii;

b) drepturile cuvenite beneficiarilor care au calitatea de participant;

c) accesoriile aferente contribuţiilor.

(6) Comisionul de administrare stabilit în contractul de administrare poate fi redus prin decizie a administratorului.

Art. 87. – Cuantumul tarifului pentru serviciu la cerere nu poate depăşi costul efectiv al punerii la dispoziţie a informaţiilor.

Art. 88. – Comisia emite norme cu privire la:

a) calculul şi plata comisioanelor de administrare;

b) procedura de stabilire a tarifului pentru serviciu la cerere.

CAPITOLUL XI

Supravegherea specială

Art. 89. – Supravegherea specială are drept scop aplicarea unor măsuri suplimentare pentru limitarea riscurilor şi asigurarea redresării fondului de pensii în vederea protejării intereselor participanţilor şi ale beneficiarilor, în situaţia în care se constată deficienţe în urma controalelor efectuate de Comisie şi care nu sunt situaţii de natură a institui administrarea specială.

Art. 90. – Instituirea supravegherii speciale, precum şi desemnarea Consiliului de supraveghere specială se fac de către Comisie.

Art. 91. – Comisia notifică administratorilor, în termen de 5 zile de la luarea deciziei, instituirea supravegherii speciale, împreună cu documentele privind motivele şi procedura de contestare.

Art. 92. – Membrii Consiliului de supraveghere specială au acces la toate documentele şi evidenţele fondului de pensii şi ale administratorului, fiind obligaţi să păstreze confidenţialitatea informaţiilor.

Art. 93. – Consiliul de supraveghere specială nu se substituie organelor de conducere ale administratorului.

Art. 94. – Consiliul de supraveghere specială asistă şi supervizează activitatea administratorului referitoare la fondul de pensii.

Art. 95. – (1) Consiliul de supraveghere specială are următoarele atribuţii:

a) analizează situaţia financiară a fondului de pensii şi a administratorului şi prezintă Comisiei rapoarte periodice despre aceasta;

b) urmăreşte modul în care administratorul aplică măsurile de remediere a deficienţelor constatate în actele de control întocmite de organele de control ale Comisiei;

c) urmăreşte realizarea planului de remediere a deficienţelor sau de redresare financiară a fondului de pensii, propus de administrator;

d) suspendă sau desfiinţează actele de decizie ale administratorului, contrare reglementărilor prudenţiale sau care determină deteriorarea situaţiei financiare a fondului de pensii;

e) propune Comisiei aplicarea de sancţiuni în situaţia în care administratorul nu respectă măsurile dispuse de Consiliul de supraveghere specială;

f) alte atribuţii stabilite de Comisie.

(2) În perioada exercitării supravegherii speciale, Consiliul de supraveghere specială avizează deciziile adoptate de organele de conducere ale administratorului.

CAPITOLUL XII

Administrarea specială

Art. 96. – (1) Administrarea specială are drept scop exercitarea responsabilităţii fiduciare de a păstra valoarea activelor fondurilor de pensii şi de a limita pierderile în vederea protejării drepturilor cuvenite participanţilor şi beneficiarilor.

(2) Administrarea specială se instituie în cazul suspendării sau retragerii autorizaţiei de administrare, precum şi în cazul retragerii autorizaţiei fondului de pensii.

Art. 97. – În ziua lucrătoare următoare datei adoptării deciziei de suspendare sau de retragere a autorizaţiei de administrare ori a autorizaţiei fondului de pensii, Comisia notifică administratorul cu privire la suspendarea sau retragerea autorizaţiei şi solicită oferte celorlalţi administratori autorizaţi pentru administrarea fondurilor de pensii, pentru preluarea în administrare temporară a fondurilor de pensii şi a prospectelor schemei de pensii private.

Art. 98. – (1) În termen de 5 zile calendaristice de la data notificării, administratorii transmit ofertele de administrare temporară.

(2) În termen de 5 zile calendaristice de la expirarea termenului prevăzut la alin. (1), Comisia selectează administratorii dintre ofertele primite.

(3) Principalele criterii de selecţie a ofertelor constau în performanţa administratorilor, politica investiţională şi nivelul cheltuielilor legate de administrare.

Art. 99. – (1) Administratorul selectat potrivit prevederilor art. 98 alin. (2) preia în administrare activele fondurilor de pensii.

(2) În cazul în care administratorii nu transmit oferte, Comisia desemnează un administrator special pentru administrarea temporară a fondului de pensii respectiv, după expirarea termenului prevăzut la art. 98 alin. (1), dintre administratorii autorizaţi.

(3) În ziua lucrătoare următoare desemnării administratorului special, Comisia anunţă public participanţii fondului de pensii respectiv despre necesitatea de a adera la un alt fond de pensii, în termen de 90 de zile calendaristice.

Art. 100. – După efectuarea repartizării, Comisia notifică administratorul special desemnat cu privire la noul administrator al fondului de pensii ales de participant, la care trebuie transferat activul personal al acestuia într-un termen de 30 de zile calendaristice de la notificare.

Art. 101. – Administratorul special desemnat administrează activele fondurilor de pensii, inclusiv contribuţiile primite în această perioadă într-un termen de până la 12 luni, în vederea transferării activelor personale la administratorul ales.

Art. 102. – În situaţia în care, la sfârşitul termenului prevăzut la art. 99 alin. (3), participanţii nu au ales un alt fond de pensii, Comisia îi repartizează la alţi administratori, în termen de 30 de zile calendaristice, luând în considerare criteriile prevăzute la art. 98 alin. (3).

Art. 103. – (1) Măsura de instituire a administrării speciale sau de desemnare a administratorului special poate fi contestată la instanţa de contencios administrativ competentă, potrivit legii.

(2) Anunţul privind instituirea sau revocarea administrării speciale, precum şi administratorul special desemnat se publică de Comisie în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi în două cotidiene centrale.

Art. 104. – Comisia emite norme privind:

a) criteriile de selectare şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească administratorul special;

b) atribuţiile administratorului special;

c) procedura de administrare a fondului de pensii până la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii instanţei de contencios administrativ competente.

CAPITOLUL XIII

Auditorul financiar

Art. 105. – (1) Situaţiile financiar-contabile ale oricărei entităţi supuse autorizării, supravegherii şi controlului Comisiei, conform prevederilor prezentei legi, vor fi auditate de persoane fizice sau juridice, persoane active, membre ale Camerei Auditorilor Financiari din România.

(2) Modul de aplicare a prevederilor prezentului capitol se va stabili în baza unui protocol încheiat între Comisie şi Camera Auditorilor Financiari din România.

Art. 106. – Auditorul financiar întocmeşte un raport de audit financiar, în conformitate cu standardele de audit şi cu normele profesionale emise de Camera Auditorilor Financiari din România.

Art. 107. – În termen de 30 de zile calendaristice de la pierderea calităţii de membru activ al unui auditor financiar, Camera Auditorilor Financiari din România informează Comisia despre aceasta.

Art. 108. – (1) Cheltuielile privind activitatea de audit financiar a administratorului se suportă de către acesta.

(2) Cheltuielile privind activitatea de audit financiar a fondului de pensii sunt cheltuieli de exploatare, care se suportă din fondul respectiv.

(3) Raportul de audit financiar al fondului de pensii nu poate fi întocmit de acelaşi auditor financiar mai mult de 5 ani consecutivi.

Art. 109. – (1) Auditorul financiar nu poate delega răspunderea privind activitatea specifică.

(2) Încredinţarea executării anumitor obligaţii către un terţ nu exonerează de răspundere auditorul financiar.

Art. 110. – Pentru deficienţele semnificative constatate în activitatea profesională desfăşurată de un auditor financiar în legătură cu entităţi supuse autorizării, controlului şi supravegherii Comisiei, aceasta va sesiza Camera Auditorilor Financiari din România şi va solicita adoptarea măsurilor corespunzătoare, potrivit reglementărilor în vigoare.

CAPITOLUL XIV

Obligaţii de transparenţă

Art. 111. – (1) Administratorul publică cel mai târziu la data de 31 mai a fiecărui an un raport anual cu informaţii corecte şi complete despre activitatea desfăşurată în anul calendaristic precedent.

(2) Administratorul pune raportul anual la dispoziţia oricărei persoane care solicită dobândirea calităţii de participant.

(3) Anual, administratorul pune raportul la dispoziţia Comisiei şi a oricărui participant la un fond de pensii.

(4) Raportul anual conţine următoarele informaţii cu privire la administrator şi la fondul de pensii administrate privat pe care le administrează:

a) componenţa consiliului de administraţie şi, dacă este cazul, a comitetului de direcţie;

b) numele acţionarilor care deţin mai mult de 5% din totalul acţiunilor şi procentul deţinut de aceştia din totalul acţiunilor;

c) denumirea şi sediul depozitarului;

d) informaţii cu privire la situaţia financiară a fondului de pensii;

e) orice alte informaţii cerute de normele Comisiei.

Art. 112. – (1) Administratorul transmite lunar Comisiei un raport privind investiţiile fiecărui fond de pensii.

(2) Comisia elaborează raportul-cadru care trebuie să conţină cel puţin:

a) structura portofoliului de investiţii din perioada de raportare;

b) procentul activelor unui fond de pensii investit într-o singură societate comercială sau în fiecare clasă de active ale acesteia;

c) procentul activelor unui fond de pensii investit, în cazul activelor unui singur emitent;

d) modul de transmitere şi publicare a acestuia.

(3) Comisia poate să solicite administratorilor, membrilor consiliilor de administraţie ale acestora şi altor manageri sau directori ori persoane însărcinate cu controlul acestora să furnizeze informaţii privind toate aspectele activităţii sau să le pună la dispoziţie toate documentele.

(4) Comisia poate controla relaţiile dintre administratori şi alţi administratori sau societăţi comerciale, atunci când administratorul transferă atribuţii acestora din urmă, care influenţează situaţia financiară a administratorului ori care sunt relevante pentru o supraveghere eficientă.

(5) Comisia poate obţine periodic declaraţia privind politica de investiţii, conturile şi rapoartele anuale, precum şi toate documentele necesare supravegherii. Acestea pot include documente cum ar fi:

a) rapoarte interne intermediare;

b) evaluări actuariale şi previziuni detaliate;

c) studii privind activele şi pasivele;

d) dovezi ale respectării principiilor politicii de investiţii;

e) dovezi ale plăţii contribuţiilor conform planificării;

f) rapoarte ale persoanelor responsabile cu auditul conturilor anuale.

(6) Comisia poate efectua inspecţii la faţa locului la sediul administratorului şi, dacă este cazul, cu privire la funcţiile externalizate, pentru a verifica dacă activităţile se derulează în conformitate cu normele de control.

Art. 113. – (1) Administratorul informează anual, în scris, fiecare participant, la ultima adresă comunicată, despre activul personal, respectiv numărul de unităţi de fond şi valoarea acestora, precum şi despre situaţia administratorului.

(2) Administratorul este obligat să transmită participantului şi beneficiarului sau, după caz, reprezentanţilor acestora, în termen de 10 zile calendaristice, orice informaţie relevantă privind schimbarea regulilor schemei de pensii private.

(3) Administratorul pune, la cerere, la dispoziţia participanţilor şi beneficiarilor sau, după caz, a reprezentanţilor acestora declaraţia privind politica de investiţii prevăzută la art. 78 alin. (2) lit. e), conturile şi rapoartele anuale.

(4) Fiecare participant sau beneficiar primeşte, de asemenea, la cerere, informaţii detaliate şi de substanţă privind: riscul investiţiei, gama de opţiuni de investiţii, dacă este cazul, portofoliul existent de investiţii, precum şi informaţii privind expunerea la risc şi costurile legate de investiţii.

(5) În cazul în care participantul sau beneficiarul solicită, pe lângă informările la care are dreptul potrivit alin. (1)–(4), informaţii suplimentare privind participarea sa la un fond de pensii, administratorul este obligat, contra cost, să-i ofere aceste informaţii.

(6) Tariful serviciului prevăzut la alin. (5) se stabileşte anual de Comisie.

(7) În cazul în care un participant la o schemă de pensii private din România îşi schimbă locul de muncă, domiciliul sau reşedinţa într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European, administratorul îi va comunica, în scris, informaţii adecvate referitoare la drepturile sale de pensie privată şi opţiunile sale posibile în acest caz.

Art. 114. – (1) Administratorul este obligat să elaboreze şi să transmită Comisiei până la data de 15 aprilie un raport anual, care oferă o imagine reală şi corectă a fondurilor de pensii administrate, care să cuprindă:

a) situaţiile activelor şi pasivelor, ale veniturilor şi cheltuielilor pentru fiecare fond de pensii;

b) contul de profit şi pierdere privind activitatea proprie;

c) situaţia comisioanelor plătite pentru depozitar, administrator şi alte situaţii privind cheltuielile solicitate de Comisie;

d) numărul de participanţi la fiecare schemă de pensii administrate privat;

e) alte informaţii solicitate de Comisie.

(2) Raportul anual prevăzut la alin. (1) va fi aprobat de un auditor avizat de Comisie, care va prezenta inclusiv concluzii privind respectarea strategiei investiţionale prezentate de administrator. Prevederile art. 51 alin. (6) se aplică în mod corespunzător.

(3) Informaţiile cuprinse în raportul anual prevăzut la alin. (1) trebuie să fie coerente, complete şi clar prezentate.

CAPITOLUL XV

Marketingul fondurilor de pensii

Art. 115. – (1) Activitatea de marketing a fondului de pensii este condusă de administrator.

(2) Obţinerea acordului de aderare se face de către administrator sau agenţi de marketing.

(3) Administratorul este răspunzător pentru recrutarea, instruirea, monitorizarea şi plata agenţilor de marketing.

Art. 116. – (1) Agentul de marketing îşi desfăşoară activitatea în temeiul contractului de mandat încheiat cu administratorul.

(2) Agentul de marketing are următoarele atribuţii:

a) prezintă potenţialului participant aspectele relevante ale fondului de pensii;

b) obţine acordul de aderare a participantului la fondul de pensii;

c) transmite administratorului actul de aderare semnat de participant, în original, în termen de 5 zile calendaristice de la semnarea acestuia.

(3) Activitatea agentului de marketing se desfăşoară pe bază de comision suportat de administrator.

Art. 117. – (1) Administratorului, agenţilor de marketing şi persoanelor afiliate acestora le este interzis:

a) să transmită informaţii false, înşelătoare sau care pot crea o impresie falsă despre fondul de pensii şi administratorul acestuia;

b) să facă afirmaţii sau previziuni despre evoluţia unui fond de pensii altfel decât în forma şi modul prevăzute în normele Comisiei;

c) să ofere beneficii colaterale în scopul de a convinge o persoană să adere la un fond de pensii sau să rămână participant la acesta;

d) să acorde foloase pentru facilitarea aderării potenţialilor participanţi.

(2) În situaţia în care materialele publicitare sunt susceptibile să inducă în eroare, Comisia poate interzice publicarea şi distribuirea acestora şi obligă la publicarea rectificării în termen de 7 zile lucrătoare de la notificare.

Art. 118. – Comisia emite norme privind:

a) activitatea de marketing a fondurilor de pensii;

b) răspunderea administratorului în relaţia cu agenţii de marketing.

CAPITOLUL XVI

Depozitarul

Art. 119. – (1) Administratorul desemnează un singur depozitar, căruia îi încredinţează păstrarea activelor fondului de pensii, pe baza unui contract de depozitare, avizat în prealabil de Comisie.

(2) Depozitarul poate păstra activele mai multor fonduri de pensii, cu condiţia de a evidenţia operaţiunile şi înregistrările fiecărui fond de pensii separat de ale sale proprii şi de cele ale celorlalte fonduri de pensii.

Art. 120. – Depozitarul nu poate deţine acţiuni ale administratorului sau ale oricărei entităţi afiliate acestuia şi nu poate avea nicio relaţie de capital cu aceste entităţi.

Art. 121. – (1) Pentru desfăşurarea activităţii de depozitare, depozitarul trebuie să deţină un aviz valabil eliberat de Comisie.

(2) Pentru obţinerea avizului, depozitarul depune la Comisie o cerere de avizare însoţită de documente din care să rezulte că:

a) obiectul de activitate autorizat de Banca Naţională a României cuprinde activitatea de depozitare a fondurilor de pensii;

b) nu se află în procedură de supraveghere specială sau de administrare specială bancară;

c) nu este persoană afiliată;

d) taxa de avizare a fost plătită;

e) îndeplineşte alte cerinţe prevăzute în normele Comisiei.

(3) De la data aderării României la Uniunea Europeană, poate fi depozitar, în sensul prezentei legi, şi orice entitate autorizată în această calitate pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European. Depozitarii care au fost autorizaţi, avizaţi ori supuşi unei proceduri similare în vederea funcţionării ca depozitar al activelor fondurilor de pensii într-un stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European sunt exceptaţi de la cerinţa avizării de către Comisie.

Art. 122. – (1) Comisia poate solicita depozitarului, în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea cererii de avizare, documente şi informaţii suplimentare, pe care acesta trebuie să le furnizeze în maximum 30 de zile calendaristice de la data primirii solicitării.

(2) Comisia poate verifica orice aspect legat de cererea de avizare, fiind îndreptăţită să se adreseze autorităţilor competente şi să obţină de la acestea orice documente şi informaţii pe care le consideră relevante, în condiţiile legii.

Art. 123. – Comisia analizează cererea de avizare şi procedează, în termen de 30 de zile calendaristice, la aprobarea sau la respingerea, prin decizie, a acesteia.

Art. 124. – Comisia aprobă cererea de avizare dacă constată că sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile de avizare.

Art. 125. – (1) Comisia respinge cererea de avizare în următoarele situaţii:

a) documentaţia prezentată este incompletă la primirea ultimului set de documente şi informaţii sau nu este întocmită în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare;

b) neîndeplinirea uneia dintre condiţiile de avizare.

(2) Comisia informează depozitarul despre respingerea motivată a cererii, în termen de 5 zile lucrătoare de la luarea deciziei.

Art. 126. – Modificarea conţinutului documentelor care au stat la baza avizării trebuie aprobată în prealabil de Comisie, în conformitate cu procedura de avizare.

Art. 127. – (1) Comisia retrage avizul depozitarului în una dintre următoarele situaţii:

a) pentru aceleaşi motive pentru care respinge cererea de avizare;

b) avizul a fost obţinut pe baza unor declaraţii false sau prin orice alt mijloc ilegal;

c) neexercitarea activităţii de depozitare pe o perioadă de un an;

d) la cererea depozitarului respectiv;

e) acţionarii au decis lichidarea, fuziunea sau divizarea depozitarului;

f) depozitarea unui fond de pensii neautorizat;

g) neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor care rezultă din prezenta lege, din normele Comisiei sau din contractul de depozitare;

h) situaţii care prejudiciază grav interesele participanţilor.

(2) Comisia informează depozitarul, administratorul şi Banca Naţională a României despre retragerea motivată a avizului, în termen de 5 zile lucrătoare de la luarea deciziei.

(3) În situaţia retragerii avizului depozitarului, acesta este obligat să prezinte Comisiei raportul privind activele fondului de pensii care i-au fost încredinţate, auditat de un auditor financiar, pe cheltuiala depozitarului.

Art. 128. – În exercitarea atribuţiilor sale, depozitarul este obligat:

a) să primească şi să păstreze în siguranţă înregistrările referitoare la toate activele fondului de pensii;

b) să păstreze înregistrările referitoare la valorile mobiliare în forma dematerializată care constituie activele fondului de pensii;

c) să calculeze şi să înştiinţeze, în fiecare zi lucrătoare, administratorul despre valoarea netă a activelor fondului de pensii;

d) să actualizeze înregistrările în conturi;

e) să transmită administratorului informaţii privind activele fondurilor de pensii administrate privat;

f) să îndeplinească instrucţiunile administratorului, cu excepţia cazului în care acestea sunt contrare legislaţiei în vigoare, ori actele constitutive ale acestuia;

g) să transmită Comisiei informaţiile şi raportările privind activele fondului de pensii, în condiţiile şi la termenele stabilite prin normele acesteia.

Art. 129. – Activele fondului de pensii nu pot face obiectul executării silite a depozitarului şi nici al unei tranzacţii.

Art. 130. – (1) Depozitarul este responsabil faţă de administrator, participanţi şi beneficiari în privinţa oricărui prejudiciu suferit de aceştia ca rezultat al neîndeplinirii obligaţiilor sau al îndeplinirii necorespunzătoare a acestora.

(2) Depozitarul nu poate fi exonerat de răspundere şi răspunderea sa nu poate fi limitată prin încredinţarea obligaţiilor sale unei alte entităţi, sub sancţiunea nulităţii actelor juridice în cauză.

(3) Comisia poate obliga administratorul să înlocuiască depozitarul dacă structura financiară şi organizatorică a acestuia s-a deteriorat substanţial şi activele fondului de pensii sunt puse în pericol.

Art. 131. – (1) În situaţia rezilierii contractului de depozitare, administratorul notifică imediat Comisiei şi desemnează un nou depozitar.

(2) Înlocuirea depozitarului se face astfel încât să fie asigurată continuitatea activităţii de depozitare.

(3) Fostul depozitar transmite noului depozitar, în termen de 30 de zile calendaristice de la desemnarea acestuia, activele fondului de pensii şi copii de pe documentele privind activitatea sa în legătură cu acesta.

(4) Comisia publică anunţul privind retragerea avizului depozitarului în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, precum şi în două cotidiene centrale, în termen de 5 zile lucrătoare de la luarea deciziei de retragere a avizului depozitarului.

Art. 132. – Decizia de respingere a cererii de avizare sau retragerea avizului poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ competentă să soluţioneze asemenea cauze, potrivit prevederilor art. 22.

Art. 133. – (1) Comisia emite norme privind criteriile de avizare şi de retragere a avizului pentru depozitar, cu consultarea Băncii Naţionale a României.

(2) Comisia emite norme privind:

a) obligaţiile depozitarului în domeniul reglementat de prezenta lege;

b) contractul-cadru de depozitare;

c) calculul şi plata comisionului de depozitare.

CAPITOLUL XVII

Pensia privată

Art. 134. – (1) Participantul alege furnizorul pensiei private.

(2) Furnizorul de pensii nu poate refuza o cerere de pensie privată dacă persoana îndeplineşte condiţiile legale.

(3) Furnizorul de pensii stabileşte cuantumul pensiei private pe baza calculului actuarial şi a activului personal net aflat în contul participantului.

(4) Penalitatea de transfer nu se aplică în situaţia transferului de disponibilităţi dintre administrator şi furnizorul de pensii.

Art. 135. – (1) Participantul are dreptul la o pensie privată de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă în sistemul public.

(2) Suma totală cuvenită pentru pensia privată nu poate fi mai mică decât valoarea contribuţiilor plătite, diminuate cu penalităţile de transfer şi comisioanele legale.

Art. 136. – (1) Activul personal net este folosit exclusiv pentru achiziţionarea unei pensii private.

(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) următoarele categorii:

a) beneficiarii care nu au calitatea de participant;

b) persoanele pensionate de invaliditate pentru afecţiuni care nu mai permit reluarea activităţii, definite prin prevederile Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi al căror activ personal net la data retragerii este prea mic pentru a putea primi o pensie privată;

c) persoanele al căror activ personal net la data retragerii este prea mic pentru a putea primi o pensie privată.

(3) În termen de 30 de zile calendaristice de la dovedirea încadrării în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (2), persoana îndreptăţită primeşte o plată unică sau plăţi eşalonate în rate pe o durată de maximum 5 ani, la cerere.

(4) În cazul nerespectării termenului prevăzut la alin. (3), administratorul datorează majorări de întârziere în acelaşi cuantum cu cele stabilite pentru neplata obligaţiilor bugetare.

Art. 137. – (1) Pensia privată se plăteşte participantului, mandatarului desemnat de acesta prin procură specială sau reprezentantului legal al acestuia.

(2) Cheltuielile ocazionate de plata pensiilor private se suportă de către participant.

(3) În cazul schimbării locului de muncă, a domiciliului sau a reşedinţei în altă ţară, stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European, participantul şi beneficiarul păstrează dreptul la pensia privată câştigată în cadrul schemelor de pensii private din România şi aceasta se plăteşte în acel stat, în cuantumul rămas după scăderea tuturor taxelor şi cheltuielilor aferente plăţii.

CAPITOLUL XVIII

Provizioane tehnice şi garanţii reglementate şi supravegheate de Comisie

Art. 138. – (1) Administratorul trebuie să menţină permanent un volum al provizioanelor tehnice corespunzător obligaţiilor financiare rezultate din prospectele schemelor de pensii private administrate.

(2) Administratorul care administrează scheme de pensii private în care sunt prevăzute măsuri de protecţie împotriva riscurilor biometrice şi/sau garanţii cu privire la performanţele investiţiilor ori un nivel stabilit al beneficiilor trebuie să calculeze şi să menţină provizioane tehnice pentru toate aceste scheme.

(3) Administratorul trebuie să menţină permanent la nivelul fondului un nivel suficient şi corespunzător de active pentru a acoperi provizioanele tehnice privind toate schemele de pensii private administrate.

(4) Calculul provizioanelor tehnice se efectuează anual. Calculul poate fi efectuat o dată la 3 ani, dacă administratorul prezintă Comisiei şi/sau participanţilor un raport asupra modificărilor survenite în anii respectivi. Raportul trebuie să reflecte modificările provizioanelor tehnice şi schimbările survenite în riscurile acoperite.

(5) Calculul provizioanelor tehnice se efectuează şi se certifică de către un actuar sau de un alt specialist în acest domeniu, inclusiv de către un auditor, în conformitate cu legislaţia naţională, pe baza metodelor actuariale stabilite prin normele Comisiei şi cu respectarea următoarelor principii:

a) nivelul minim al provizioanelor tehnice se calculează printr-o evaluare actuarială suficient de prudentă, luându-se în considerare toate angajamentele pentru plata beneficiilor şi a contribuţiilor, aşa cum reies din prospectul schemei de pensii private a fondului;

b) ratele maxime ale dobânzii utilizate se aleg în mod prudent şi se determină în conformitate cu legislaţia naţională. Aceste rate prudente ale dobânzii se calculează luându-se în considerare randamentul activelor corespunzătoare deţinute de fond şi randamentul viitor al investiţiilor şi/sau randamentele obligaţiunilor de înaltă calitate ori guvernamentale;

c) tabelele biometrice folosite pentru calculul provizioanelor tehnice se bazează pe principii prudente, ţinându-se cont de principalele caracteristici ale grupului de participanţi şi ale schemelor de pensii private, în special de evoluţia prevăzută pentru riscurile relevante;

d) metodele şi baza de calcul pentru provizioanele tehnice rămân în general constante de la un exerciţiu financiar la altul. Discontinuităţile pot fi justificate de schimbarea legislaţiei, a condiţiilor economice sau demografice pe care se bazează provizioanele.

(6) Comisia poate stabili cerinţe suplimentare pentru calcularea provizioanelor tehnice, în cazul în care consideră această măsură necesară pentru protejarea corespunzătoare a intereselor participanţilor.

(7) Comisia poate permite administratorului să menţină temporar active sub nivelul provizioanelor tehnice, cu condiţia realizării unui plan concret şi fezabil de acoperire a provizioanelor, în conformitate cu prevederile alin. (3). Cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească planul de acoperire a provizioanelor se stabilesc prin normele Comisiei.

(8) Prevederile alin. (7) nu se aplică în cazul desfăşurării activităţilor în condiţiile prevăzute la art. 55 alin. (5).

Art. 139. – (1) În vederea protejării interesului participanţilor şi beneficiarilor, administratorii şi furnizorii de pensii, după caz, contribuie la Fondul de garantare a pensiilor reglementate şi supravegheate de Comisie, constituit potrivit Legii nr. 204/2006 privind pensiile facultative.

(2) Constituirea şi utilizarea fondului de garantare se fac distinct faţă de fondul de garantare constituit pentru administrarea fondurilor de pensii facultative.

CAPITOLUL XIX

Răspunderea juridică

Art. 140. – (1) Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz.

(2) Administratorul şi auditorul financiar răspund faţă de participanţi şi beneficiari, după caz, pentru prejudiciile cauzate prin neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor care le revin, cu excepţia cazurilor de forţă majoră.

(3) Orice persoană care se consideră vătămată ca urmare a neaplicării sau a aplicării necorespunzătoare a prevederilor prezentei legi are dreptul de a se adresa instanţelor judecătoreşti competente, potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

Art. 141. – (1) Constituie contravenţii următoarele fapte:

a) nerespectarea prevederilor art. 6 referitoare la egalitatea de tratament a participanţilor şi a beneficiarilor;

b) nerespectarea prevederilor art. 28 referitoare la investirea şi înstrăinarea activelor fondului de pensii de către administrator;

c) nerespectarea unuia dintre termenele prevăzute la art. 38 alin. (4), art. 63 alin. (3), art. 113 alin. (2), art. 114 alin. (1) şi art. 131 alin. (3);

d) nerespectarea prevederilor art. 61 alin. (2) referitoare la reîntregirea capitalului social de către administrator;

e) nerespectarea prevederilor art. 65 privind incompatibilitatea membrilor consiliului de administraţie şi ai comitetului de direcţie, după caz;

f) nerespectarea obligaţiei administratorului de a furniza informaţii participanţilor şi beneficiarilor, prevăzută la art. 111.

(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei.

(3) Constatarea contravenţiilor se face de către personalul împuternicit în acest scop, prin decizie a preşedintelui Consiliului Comisiei.

Art. 142. – (1) În ceea ce priveşte sancţiunile contravenţionale, prevederile art. 141 se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) În ceea ce priveşte procedura de stabilire şi constatare a contravenţiilor, precum şi de aplicare a sancţiunilor, prevederile prezentei legi derogă de la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) În scopul îndeplinirii atribuţiei sale de control al activităţilor din cadrul sistemului de pensii private, Comisia va emite norme privind procedura de stabilire şi constatare a contravenţiilor, precum şi de aplicare a sancţiunilor.

Art. 143. – Contravenţiile prevăzute în prezenta lege se prescriu în termen de 3 ani de la data săvârşirii faptei.

Art. 144. – Fapta persoanei din a cărei vină se desfăşoară fără autorizaţie sau aviz o activitate pentru care prezenta lege prevede obligaţia deţinerii unei autorizaţii sau a unui aviz valabil din partea Comisiei constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.

Art. 145. – Fapta persoanei din vina căreia contribuţia la fondul de pensii nu este virată sau este utilizată în alte scopuri decât prevede prezenta lege constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

Art. 146. – Fapta agentului de marketing de a prezenta cu rea-credinţă acte de aderare cu informaţii care nu corespund realităţii constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.

Art. 147. – Fapta persoanei de a folosi fără drept sintagma fond de pensii prevăzută la art. 56 alin. (1) constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani sau cu amendă.

Art. 148. – Cererile participanţilor sau ale beneficiarilor îndreptate împotriva administratorului, angajatorului sau Comisiei, adresate instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul, sunt scutite de taxa de timbru.

CAPITOLUL XX

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 149. – (1) În termen de 4 luni de la acordarea autorizaţiilor administratorilor, Comisia organizează şi urmăreşte desfăşurarea şi încheierea procedurii de alegere şi aderare la fondurile de pensii de către participanţi.

(2) În termen de 30 de zile calendaristice de la încheierea procedurii de alegere, se repartizează din oficiu participanţii care nu şi-au definit opţiunea la fondurile de pensii.

(3) După definitivarea operaţiunii de repartizare din oficiu a participanţilor la fondurile de pensii, administratorii încep colectarea contribuţiilor.

Art. 150. – În termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Comisia va adera cu amendamente specifice la Protocolul de colaborare încheiat între Banca Naţională a României, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.

Art. 151. – Începând cu data la care un asigurat devine participant la un fond de pensii şi plăteşte contribuţie, numărul lunar de puncte stabilit pentru acesta, conform Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, se corectează cu raportul dintre contribuţia datorată la sistemul public de pensii şi contribuţia stabilită prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Art. 152. – Prevederile prezentei legi se completează cu:

a) legislaţia privind societăţile comerciale şi concurenţa neloială;

b) legislaţia privind societatea civilă particulară;

c) legislaţia privind raporturile de muncă;

d) legislaţia privind asigurările sociale de stat;

e) legislaţia privind activitatea bancară;

f) legislaţia privind tranzacţionarea valorilor mobiliare;

g) legislaţia privind regimul juridic al contravenţiilor;

h) legislaţia privind contenciosul administrativ.

Art. 153. – Toţi solicitanţii care au depus documentaţia de autorizare a constituirii până la termenul stabilit de Comisie şi care au obţinut autorizaţie de administrare încep activitatea, inclusiv publicitatea şi marketingul, la aceeaşi dată stabilită prin normele Comisiei.

Art. 154. – Organizarea şi funcţionarea sistemului de plată a pensiilor reglementate şi supravegheate de Comisie se stabilesc prin lege specială, în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Art. 155. – Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 iulie 2006.

N O T Ă:

Reproducem mai jos prevederile art. II, precum şi ale menţiunii privind transpunerea normelor comunitare din Legea nr. 23/2007, care nu au fost încorporate în forma republicată a Legii nr. 411/2004 şi care se aplică în continuare ca dispoziţii proprii ale Legii nr. 23/2007.

„Art. II. – În aplicarea dispoziţiilor prezentei legi, în termen de 6 luni de la intrarea sa în vigoare, Comisia elaborează norme, care se aprobă prin hotărâre a preşedintelui Consiliului Comisiei şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

*

Prezenta lege transpune prevederile Directivei Consiliului 98/49/CE din 29 iunie 1998 privind protecţia drepturilor la pensie suplimentară ale salariaţilor şi persoanelor care desfăşoară activităţi independente, care se deplasează în cadrul Comunităţii, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 209 din 25 iulie 1998.”