Legea nr. 3/1974 – Republicare *)

B. Of. nr. 3 din 19 ianuarie 1978

 

MAREA ADUNARE NAŢIONALĂ

 

LEGEA

presei din Republica Socialistă România

 

Ţinînd seama de misiunea social-politică pe care presa o are în înfăptuirea politicii generale a Partidului Comunist Român de construire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi de edificare a comunismului în Republica Socialistă România, 

Marea Adunare Naţională a Republicii Socialiste România adoptă prezenta lege. 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale 

Art. 1. – În Republica Socialistă România presa îndeplineşte o înaltă misiune social-politică, slujind, prin întreaga sa activitate, cauza poporului, interesele supreme ale naţiunii socialiste. 

Presa are menirea să militeze permanent pentru traducerea în viaţă a politicii Partidului Comunist Român, a înaltelor principii ale eticii şi echităţii socialiste, să promoveze neabătut progresul, ideile înaintate în toate domeniile vieţii şi activităţii sociale. 

Tribună a opiniei publice, presa exprimă concepţia clasei muncitoare – clasă conducătoare a societăţii româneşti –, năzuinţele întregului popor, difuzează în mase ideile şi iniţiativele valoroase, contribuie prin întreaga sa activitate la făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate. 

Art. 2. – Presa îşi desfăşoară activitatea sub conducerea Partidului Comunist Român – forţa politică conducătoare a întregii societăţi din Republica Socialistă România. 

Art. 3. – Libertatea presei constituie un drept fundamental consfinţit prin Constituţie. Tuturor cetăţenilor le este garantat dreptul şi le sînt asigurate condiţiile de a-şi exprima prin presă opiniile în problemele de interes general şi cu caracter public, de a fi informaţi asupra evenimentelor din viaţa internă şi internaţională. 

Art. 4. – În deplină concordanţă cu politica partidului şi statului de asigurare a unei reale egalităţi între toţi cetăţenii ţării, oamenilor muncii din rîndul naţionalităţilor conlocuitoare le sînt create condiţii de informare şi exprimare a opiniilor şi prin organe de presă în limba maternă. 

Art. 5. – Prin presă, în sensul prezentei legi, se înţelege activitatea de informare publică realizată prin orice forme de imprimare, înregistrare, transmitere şi comunicare, materializată în:

a) ziare, reviste, buletine periodice;

b) emisiuni de radio şi televiziune cu caracter de informare curentă şi de publicistică specifică radioteleviziunii;

c) jurnale cinematografice de actualităţi, filme de informare şi documentare curentă;

d) orice alte asemenea forme de imprimare sau înregistrare grafică, fonică ori vizuală, destinate şi folosite ca mijloc de exprimare şi informare publică de masă. 

În sensul prezentei legi, mijloacele de informare publică prevăzute în alineatul precedent se numesc organe de presă. 

Art. 6. – Profesiunea de ziarist este recunoscută şi ocrotită în baza prezentei legi. 

CAPITOLUL II

Funcţiile social-politice ale presei 

Art. 7. – În Republica Socialistă România presa exercită un rol activ în cunoaşterea de către mase a politicii interne şi externe a Partidului Comunist Român, militează pentru transpunerea în viaţă a programului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate, a societăţii comuniste. 

Art. 8. – Presa contribuie la afirmarea concepţiei ştiinţifice, materialist-dialectice şi istorice a partidului despre viaţă şi societate, manifestă intransigenţă revoluţionară faţă de concepţiile şi poziţiile obscurantiste, retrograde şi antiumanitare. 

Art. 9. – Presa are un important rol educativ în dezvoltarea conştiinţei socialiste a cetăţenilor, în formarea omului nou şi afirmarea multilaterală a personalităţii umane. 

Presa cultivă dragostea faţă de Partidul Comunist Român şi patria socialistă, respectul faţă de tradiţiile glorioase ale luptei clasei muncitoare, ale poporului român pentru dreptate socială, libertate naţională şi progres, sentimentul frăţiei, unităţii şi coeziunii oamenilor muncii, români şi de alte naţionalităţi, a tuturor membrilor societăţii socialiste în jurul Partidului Comunist Român. 

Presa militează permanent pentru afirmarea neabătută în întreaga viaţă socială a principiilor eticii şi echităţii socialiste, pentru întărirea legalităţii socialiste. 

Art. 10. – Presa acordă atenţie deosebită educării tinerei generaţii, a tuturor cetăţenilor, în spiritul muncii creatoare, al înaltelor răspunderi civice şi morale, în spiritul idealurilor socialismului şi comunismului, păcii şi progresului. 

Art. 11. – Presa este un mijloc de largă informare publică privind viaţa internă şi internaţională, de formare a opiniei publice; ca exponent al acesteia, presa este o tribună de dezbateri şi schimb de opinii, un mijloc prin care cetăţenii ţării îşi exercită libertatea cuvîntului şi a opiniei. 

Art. 12. – Prin întreaga sa activitate presa contribuie la dezvoltarea şi adîncirea democraţiei socialiste, la participarea maselor la elaborarea deciziilor şi la exercitarea controlului îndeplinirii acestora, la continua perfecţionare a organizării vieţii sociale, la întreaga activitate de conducere a societăţii. 

Presa are obligaţia de a oferi maselor posibilităţi de dezbatere largă a documentelor de partid şi de stat, a proiectelor de acte normative, supuse dezbaterii publice. 

Art. 13. – Factor important de progres, presa are menirea de a contribui la răspîndirea şi generalizarea experienţei pozitive, înaintate, obţinută în toate domeniile de activitate, atît pe plan naţional, cît şi pe plan internaţional; ea stimulează schimbul de idei, gîndirea şi activitatea creatoare, puse în slujba valorificării cît mai eficiente a resurselor materiale şi spirituale ale întregii ţări. 

Art. 14. – Presa are datoria de a interveni în spirit critic, militant, pentru înlăturarea neajunsurilor şi stărilor de lucruri negative din orice domeniu de activitate, de a combate manifestările cu caracter antisocial, abaterile de la normele eticii şi echităţii socialiste, de a dezvălui fenomenele dăunătoare societăţii noastre şi de a acţiona pentru înlăturarea lor. 

Art. 15. – Presa analizează fenomenele care au loc în lumea contemporană, participă la confruntarea de idei pe plan mondial, popularizează cuceririle geniului uman şi realizările de seamă ale civilizaţiei universale, contribuie la afirmarea valorilor culturale şi umanitare. 

Art. 16. – Presa promovează principiile internaţionalismului socialist, slujeşte cauza socialismului, păcii şi progresului, înţelegerii şi cooperării între naţiuni şi popoare. 

CAPITOLUL III

Organizarea activităţii de presă 

Secţiunea 1

Editarea presei 

Art. 17. – Dreptul de editare a presei aparţine organizaţiilor politice, de stat, de masă şi obşteşti sau altor persoane juridice. 

Art. 18. – Organizaţiile politice, de stat, de masă şi obşteşti sau alte persoane juridice care editează organe de presă au calitatea de editor de presă. 

Editarea organelor de presă se desfăşoară pe baza autorizaţiei de editare ce se înregistrează la Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, în care se specifică editorul, denumirea, profilul, tirajul, condiţiile de apariţie şi de finanţare, preţul abonamentelor şi exemplarului publicaţiei. 

Modificarea elementelor menţionate în autorizaţia de editare se poate face numai prin obţinerea unei noi autorizaţii. 

Art. 19. – Organizaţia sau instituţia care editează organul de presă are, în principal, următoarele atribuţii:

a) stabileşte profilul şi orientarea organului de presă, îndrumă şi controlează întreaga activitate a acestuia;

b) numeşte pe redactorul şef, iar cînd este cazul, şi pe redactorul şef adjunct şi pe secretarul responsabil de redacţie;

c) numeşte consiliul de conducere, precum şi colegiul de redacţie;

d) îndrumă şi controlează modul cum îşi îndeplineşte consiliul de conducere atribuţiile ce-i revin potrivit legii şi hotărîrilor de partid;

e) stabileşte condiţiile de apariţie, finanţare şi administrare a organului de presă, precum şi structura organizatorică a redacţiei acestuia, în condiţiile legii;

f) analizează activitatea publicistică a organului de presă, situaţia sa economico-financiară, urmărind îmbunătăţirea acestora. 

Art. 20. – Organele de presă se editează de către editorii de presă, direct sau prin redacţii special constituite pentru una sau mai multe publicaţii. 

Administrarea publicaţiilor se poate asigura de editor sau de întreprinderi specializate pentru administrarea publicaţiilor. 

Redacţiile pot dobîndi personalitate juridică distinctă de cea a editorului sau, după caz, a administraţiei de publicaţii respective. 

Art. 21. – Agenţiile de presă, radioteleviziunea şi studiourile cinematografice, ca organizaţii editoare de presă, desfăşoară activitatea cu caracter de presă prin redacţii, potrivit regulilor stabilite în prezenta lege pentru editori şi organele lor de presă, precum şi în actele normative de organizare şi funcţionare ale acestor instituţii. 

Secţiunea 2

Conducerea organului de presă 

Art. 22. – Organul de presă este condus de un consiliu de conducere, organ deliberativ, care hotărăşte în toate problemele privind activitatea de bază a acestuia. 

Din consiliul de conducere fac parte, în funcţie de profilul publicaţiei, reprezentanţi ai organelor centrale şi locale de partid, ai Uniunii Generale a Sindicatelor din România, Uniunii Tineretului Comunist, ai altor organizaţii de masă şi obşteşti, ai Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, oameni ai muncii care lucrează în unităţi de producţie din industrie şi agricultură, din alte sectoare ale vieţii economico-sociale şi al căror număr să reprezinte circa o treime din totalul membrilor consiliului, precum şi ziarişti din redacţia publicaţiei respective. 

Preşedintele consiliului este unul dintre membrii conducerii organizaţiei sau instituţiei care editează organul de presă. 

Art. 23. – Consiliul de conducere îndrumă şi controlează întreaga activitate a organului de presă, poartă deplina răspundere pentru orientarea acestuia potrivit Programului Partidului Comunist Român, hotărîrilor şi sarcinilor stabilite de conducerea partidului, pentru conţinutul politic, ideologic şi calitatea materialelor publicate, pentru respectarea strictă a prevederilor prezentei legi, a tuturor legilor ţării, pentru păstrarea secretului de stat şi informarea corectă şi obiectivă a opiniei publice. 

Periodic, consiliul de conducere analizează întreaga activitate desfăşurată de colegiul de redacţie. 

În vederea creşterii eficienţei economice a activităţii organului de presă, consiliul de conducere analizează situaţia economico-financiară a acestuia. 

Art. 24. – Şedinţele consiliului de conducere au loc lunar sau ori de cîte ori este necesar şi sînt convocate de preşedinte. 

Consiliul de conducere îşi desfăşoară activitatea în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul membrilor săi şi adoptă hotărîri cu votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul total al membrilor ce îl compun. 

Art. 25. – Consiliul de conducere îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului muncii colective. Consiliul în întregul său şi fiecare membru în parte răspund faţă de organizaţia sau instituţia care editează organul de presă pentru întreaga activitate; membrii consiliului răspund în faţa consiliului şi a preşedintelui acestuia pentru îndeplinirea sarcinilor ce le sînt încredinţate. 

Art. 26. – Conducerea colectivă a activităţii operative, zilnice, a organului de presă se realizează prin colegiul de redacţie desemnat din rîndul membrilor consiliului de conducere. 

Colegiul de redacţie este alcătuit din redactorul şef, activişti ai Comitetului Central al Partidului Comunist Român, comitetelor judeţene de partid, reprezentanţi ai organizaţiei sau instituţiei editoare, redactorii şefi adjuncţi, secretarul responsabil de redacţie, secretarul organizaţiei de partid, alte cadre din redacţie, membri ai consiliului de conducere. 

Colegiul de redacţie în întregul său şi fiecare membru în parte răspund în faţa organizaţiei sau instituţiei care editează organul de presă pentru modul în care îşi îndeplinesc sarcinile încredinţată de conducerea partidului şi statului. 

Colegiul de redacţie răspunde, de asemenea, în faţa consiliului de conducere pentru activitatea operativă a organului de presă, precum şi pentru îndeplinirea sarcinilor încredinţate de acesta; fiecare membru al colegiului răspunde în faţa colegiului şi a preşedintelui acestuia pentru îndeplinirea sarcinilor ce-i sînt încredinţate. 

Preşedintele colegiului de redacţie este redactorul şef. 

Art. 27. – În caz de divergenţă între redactorul şef şi majoritatea membrilor colegiului de redacţie, problema asupra căreia nu s-a realizat acordul se supune editorului pentru a hotărî. 

Art. 28. – Redactorul şef răspunde pentru activitatea redacţională, economică şi organizatorică a organului de presă. 

Redactorul şef este obligat să ia măsuri pentru îndeplinirea planului tematic aprobat de colegiul de redacţie, pentru folosirea raţională a personalului redacţional, pentru continua îmbunătăţire a eficienţei politice şi economice a organului de presă, asigurînd ca întreaga activitate să se desfăşoare în concordanţă cu funcţiile social-politice ale presei, cu orientarea stabilită de editor şi consiliul de conducere. 

Art. 29. – Încadrarea sau eliberarea din muncă a personalului redacţional şi tehnic-redacţional se face pe baza hotărîrii consiliului de conducere, în condiţiile prevăzute de lege, de către redactorul şef. 

La redacţiile fără personalitate juridică redactorul şef exercită atribuţiile prevăzute în alineatul precedent, în condiţiile prevăzute de acesta şi pe baza delegaţiei date de editor. 

Art. 30. – Redactorul şef reprezintă organul de presă în raporturile cu editorul, cu organele şi organizaţiile politice, de stat şi obşteşti, precum şi cu cetăţenii. 

Dacă redacţia are personalitate juridică, redactorul şef o angajează în raporturile juridice cu persoanele fizice sau juridice, precum şi în faţa organelor judiciare; în aceste raporturi şi în faţa acestor organe, redacţia care nu are personalitate juridică este angajată prin editor sau prin redactorul şef împuternicit de acesta. 

Art. 31. – Dacă redactorul şef lipseşte sau este împiedicat din orice motive să-şi exercite atribuţiile, acestea se îndeplinesc, după caz, de redactorul şef adjunct sau de unul dintre redactorii şefi adjuncţi desemnat de redactorul şef. Dacă redacţia nu are redactor şef adjunct, atribuţiile redactorului şef se îndeplinesc de o altă persoană din colegiul de redacţie desemnată de editor. 

Persoana care îndeplineşte atribuţiile redactorului şef, potrivit alineatului precedent, răspunde de exercitarea acestor atribuţii, potrivit legii, în aceleaşi condiţii ca şi redactorul şef. 

Art. 32. – Unele organe de presă pot avea director, care îndeplineşte atribuţiile redactorului şef. 

Art. 33. – Fiecare publicaţie va menţiona pe prima pagină denumirea editorului, iar într-una dintre paginile sale, componenţa colegiului de redacţie, cu indicarea persoanelor care îndeplinesc funcţiile de redactor şef, redactor şef adjunct şi secretar responsabil de redacţie, în raport cu structura organului de conducere colectivă. 

De asemenea, va menţiona adresa şi numărul de telefon ale redacţiei şi ale administraţiei, precum şi unitatea poligrafică unde s-a imprimat publicaţia. 

Secţiunea 3

Difuzarea presei 

Art. 34. – Presa tipărită se difuzează, după caz, de editori, de administraţiile publicaţiilor sau nemijlocit de organele de presă, prin abonamente, prin vînzare directă sau folosind ambele căi. 

Difuzarea se poate face în regie proprie sau prin organizaţiile şi întreprinderile specializate. Contractul de difuzare a presei încheiat cu aceste organizaţii şi întreprinderi va prevedea tirajele ce se preiau spre difuzare fermă sau în cont, termenele, condiţiile de livrare şi de difuzare, îndatoririle reciproce pentru realizarea unei difuzări eficiente, mijloacele şi formele de control, precum şi penalizările ce se vor suporta de fiecare parte contractantă pentru neîndeplinirea întocmai a obligaţiilor contractuale. 

Art. 35. – Fiecare organ de presă are dreptul la un număr de exemplare necomercializabile cu titlu de exemplare de semnal şi de serviciu, pentru satisfacerea obligaţiilor de depozit intern şi depozit legal, precum şi pentru schimbul intern şi internaţional necomercial de publicaţii. 

Art. 36. – Difuzarea tirajelor tipărite, precum şi difuzarea emisiunilor şi filmelor care fac obiectul reglementării prezentei legi, se fac numai cu aprobarea redactorului şef sau, în lipsa acestuia, a persoanei desemnate să-l înlocuiască, potrivit art. 31. 

Art. 37. – Pentru gospodărirea eficientă a mijloacelor materiale puse la dispoziţia presei, editorii şi organele de presă, administraţiile de publicaţii, ca şi organizaţiile şi întreprinderile specializate pentru difuzarea presei, au obligaţia să urmărească rezultatele difuzării, să cunoască nevoile de tiraje şi modalităţile concrete în care presa ajunge pînă la publicul cititor sau ascultător, după caz. 

Art. 38. – Preţul fiecărei publicaţii, pe exemplar sau abonament, se stabileşte, potrivit dispoziţiilor legale, la propunerea editorului. 

CAPITOLUL IV

Profesiunea de ziarist 

Secţiunea 1

Îndatoririle şi drepturile ziaristului 

Art. 39. – În sensul prezentei legi, este considerat ziarist profesionist persoana care asigură redactarea, elaborarea sau conducerea publicaţiilor, a emisiunilor de radioteleviziune, a jurnalelor cinematografice şi în general desfăşoară activităţi de presă. 

Poate fi încadrat ca ziarist persoana care militează pentru aplicarea în viaţă a politicii Partidului Comunist Român de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate, se conduce în activitatea sa şi în viaţa particulară după normele eticii şi echităţii socialiste; este absolvent cu diplomă al unei instituţii de învăţămînt superior sau al unei instituţii de învăţămînt de specialitate; are aptitudini, dovedite în activitatea practică, pentru profesiunea de ziarist; cunoaşte cel puţin o limbă străină; are cunoştinţe şi deprinderi practice necesare exercitării în bune condiţii a profesiunii de ziarist. În funcţie de profilul organului de presă, editorul poate stabili şi alte condiţii de încadrare a personalului redacţional. 

Art. 40. – În exercitarea profesiunii sale, ziaristul are datoria:

a) să contribuie cu toată capacitatea sa la îndeplinirea funcţiilor social-politice ale presei, aşa cum sînt stabilite de prezenta lege şi în documentele Partidului Comunist Român;

b) să slujească cu devotament cauza socialismului şi comunismului, să lupte pentru aplicarea în viaţă a politicii interne şi internaţionale a partidului şi statului;

c) să militeze pentru promovarea spiritului revoluţionar în întreaga viaţă socială, să lupte împotriva inerţiei, rutinei şi conservatorismului, împotriva a tot ceea ce este perimat şi poate frîna mersul înainte al societăţii;

d) să dea dovadă de o înaltă conştiinţă etico-profesională, de obiectivitate şi spirit de răspundere în îndeplinirea exemplară a profesiei, să respecte legile şi secretul de stat, să militeze neabătut şi în orice împrejurare pentru triumful adevărului;

e) să respecte consecvent în viaţă normele eticii şi echităţii socialiste;

f) să-şi perfecţioneze permanent pregătirea politico-profesională, să-şi lărgească continuu orizontul de cunoaştere. 

Art. 41. – În exercitarea atribuţiilor sale profesionale ziaristul are dreptul:

a) să solicite şi să primească informaţii din partea organelor şi organizaţiilor de stat şi obşteşti, a unităţilor economice şi social-culturale, din partea persoanelor juridice, în condiţiile legii;

b) să asiste prin acreditare la şedinţele de lucru ale organelor de conducere din cadrul ministerelor şi celorlalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, ale organizaţiilor de masă şi obşteşti, ale unităţilor economice şi social-culturale;

c) să asiste la manifestări şi adunări ale oamenilor muncii în care se dezbat probleme de interes obştesc;

d) să aibă acces la sursele de documentare şi informare, în condiţiile legii;

e) să primească sprijinul organelor competente atunci cînd realizarea sarcinilor de serviciu impune acest lucru;

f) să beneficieze, în condiţii stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniştri, de facilităţi şi priorităţi privind transportul şi telecomunicaţiile, cazarea în timpul deplasărilor, accesul la manifestările cultural-sportive, procurarea de aparatură specifică profesiunii. 

Art. 42. – Drepturile prevăzute în art. 41 se exercită pe baza legitimaţiei eliberate ziaristului de către organul de presă pe care îl reprezintă. 

Art. 43. – Opiniile exprimate în presă nu au un caracter oficial, cu excepţia celor care emană de la organele sau persoanele anume împuternicite pentru aceasta. 

Art. 44. – Este interzisă exercitarea oricăror presiuni şi acţiuni de intimidare împotriva ziaristului, din partea oricui s-ar manifesta, de natură să-l împiedice în exercitarea profesiunii şi să ştirbească prestigiul său social şi profesional. În îndeplinirea sarcinilor ce-i revin, ziaristul încadrat în activitatea de presă se bucură de protecţia legii. 

Art. 45. – În litigiile de presă produse ca urmare a exercitării îndatoririlor de serviciu ziaristul are dreptul de a fi asistat şi de reprezentantul organului de presă, al editorului sau al organizaţiei sale profesionale. 

Art. 46. – Retribuirea activităţii ziariştilor se face potrivit legii. 

Programul de lucru în presă se stabileşte potrivit legislaţiei muncii, ţinîndu-se seama de specificul acestei activităţi. 

Art. 47. – Ziariştii se pot asocia în organizaţii profesionale, în condiţiile legii. 

Secţiunea 2

Ziaristul colaborator 

Art. 48. – Activitatea ziaristică poate fi exercitată şi de alţi oameni ai muncii, în calitate de ziarişti colaboratori. 

Ziariştii colaboratori sînt oameni ai muncii din unităţi industriale şi agricole, din transporturi şi construcţii, din instituţii social-culturale, de cercetare şi învăţămînt sau din alte domenii ale vieţii economico-sociale, care, fără a fi încadraţi în redacţiile organelor de presă, sprijină activitatea acestor organe în îndeplinirea funcţiilor social-politice ce le revin. 

Art. 49. – În unităţile în care activează, ziariştii colaboratori se constituie în colective avînd următoarele atribuţii:

a) asigurarea apariţiei gazetelor de uzină, foilor volante, gazetelor de perete, realizarea de emisiuni la staţiile de radioficare şi alte asemenea activităţi de informare publică în locurile unde îşi desfăşoară munca;

b) colaborarea la organele de presă centrale şi locale, cărora le furnizează informaţii, articole şi alte materiale publicistice privind activitatea politică, economică, cultural-educativă din unităţile în care muncesc;

c) participarea la difuzarea presei în unităţile respective, contribuind la explicarea în rîndurile personalului muncitor a conţinutului principalelor materiale publicate în ziarele centrale şi locale. 

Prevederile art. 40-42 şi 44 se aplică în mod corespunzător şi ziariştilor colaboratori. 

Secţiunea 3

Atestarea şi încadrarea în muncă a ziaristului 

Art. 50. – Pot fi încadraţi în presă, în munca redacţională:

a) absolvenţii cu diplomă ai Facultăţii de ziaristică;

b) absolvenţii cu diplomă ai altor instituţii de învăţămînt superior – după efectuarea perioadei legale de stagiu în specialitate – care au dovedit în activitatea anterioară aptitudini pentru profesia de ziarist, cu îndeplinirea cerinţelor prevăzute în art. 39 alin. 2. 

Absolvenţii cu diplomă ai Facultăţii de ziaristică vor efectua un stagiu de 2 ani în redacţia în care au fost repartizaţi, dacă înainte de intrarea în facultate nu au lucrat în presă o perioadă cel puţin egală cu perioada stagiului. Stagiul se reduce, pînă la anulare, corespunzător cu timpul lucrat anterior în presă. 

Absolvenţii Facultăţii de ziaristică pot obţine atestarea ca ziarist profesionist după efectuarea stagiului în presă prevăzut la alineatul precedent; absolvenţii altor instituţii de învăţămînt superior încadraţi în presă după efectuarea stagiului legal în specialitate pot obţine atestarea ca ziarist profesionist după o perioadă de 1 an lucrată în redacţie. 

Atestarea va cuprinde, în afara verificării activităţii ziaristice, examen şi probe de cunoaştere a limbilor străine, dactilografiei, stenografiei, folosirii aparatului de fotografiat sau de filmat, a mijloacelor de înregistrare a sunetului, a telexului. 

Dacă rezultatele atestării nu sînt concludente, perioada de stagiu în redacţie poate fi prelungită cu 1 an. Neatestarea atrage după sine trecerea într-o altă activitate corespunzătoare pregătirii candidatului sau desfacerea contractului de muncă, potrivit legii. 

Art. 51. – Membrii uniunilor de creaţie şi alte persoane cu activitate publicistică notorie pot cere atestarea ca ziarist, prin comisia de atestare, fără obligaţia stagiului prevăzut la art. 50. 

Art. 52. – Ziariştii colaboratori din rîndul oamenilor muncii neîncadraţi în redacţiile organelor de presă, cu rezultate deosebite în activitatea de presă confirmate prin materiale apărute şi referatul favorabil al redacţiei sau redacţiilor la care au colaborat – care întrunesc condiţiile prevăzute la art. 50 alin. 1, se pot prezenta la examenul de atestare fără obligaţia stagiului în redacţie. 

Art. 53. – Atestarea ca ziarist profesionist se aprobă de către comisia de atestare, formată din reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei şi Învăţămîntului, Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, organizaţiei profesionale a ziariştilor şi ai redacţiei în care lucrează stagiarul. 

Art. 54. – Atestarea calităţii de ziarist dă dreptul la eliberarea cărţii de ziarist şi la exercitarea profesiunii. 

Cartea de ziarist se eliberează de către comisia de atestare. Evidenţa cărţilor de ziarist se ţine de Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste. 

Art. 55. – Pe timpul stagiului ziaristul stagiar are drepturile şi îndatoririle ziaristului, această calitate fiindu-i recunoscută pe baza legitimaţiei de serviciu eliberată de redacţia la care este încadrat. 

Art. 56. – Colegiile de redacţie, în colaborare cu organizaţia profesională, asigură organizarea perfecţionării pregătirii profesionale a ziariştilor, în conformitate cu dispoziţiile legale. 

Art. 57. – Condiţiile de studii şi vechime pentru ocuparea şi promovarea în funcţie în activităţile de presă sînt cele stabilite prin dispoziţiile legale. 

Art. 58. – Timpul lucrat în ziaristică de ziariştii care au şi o altă calificare profesională li se recunoaşte ca vechime în muncă în specialitatea din care provin, dacă activitatea lor publicistică priveşte acea specialitate. 

Specialiştilor încadraţi ca ziarişti li se recunoaşte ca vechime în presă, odată cu atestarea, vechimea avută în specialitatea lor de bază, dacă îşi desfăşoară activitatea publicistică în acea specialitate sau într-una învecinată. 

Ziariştilor atestaţi în această profesiune, transferaţi în interes de serviciu în alte domenii de activitate, îndeplinind funcţii în care au fost numiţi sau aleşi, la revenirea în activitatea de presă li se consideră vechime în această activitate întreaga perioadă cît a durat transferul; ei beneficiază, în continuare, de drepturile conferite prin lege profesiunii de ziarist. 

Art. 59. – Încălcarea gravă sau sistematică de către ziarist a îndatoririlor şi a eticii profesionale duce la retragerea temporară sau definitivă a cărţii de ziarist şi la trecerea în altă activitate în condiţiile legii. 

Retragerea cărţii de ziarist se dispune de către organele care au eliberat-o, la propunerea organului de presă. 

CAPITOLUL V

Desfăşurarea activităţii de presă 

Secţiunea 1

Relaţiile presei cu organele şi organizaţiile de stat, cu organizaţiile obşteşti 

Art. 60. – Organele de stat, întreprinderile şi instituţiile, precum şi organizaţiile de masă şi obşteşti, vor furniza presei, în condiţiile legii, informaţii de interes public cu privire la activitatea lor şi vor sprijini ziariştii în conformitate cu art. 41 şi 42 din prezenta lege. 

Art. 61. – Fac excepţie de la prevederile art. 41 şi 60 datele şi informaţiile de orice natură care sînt secrete, potrivit legii, precum şi cele care se referă la aspecte intime ale vieţii personale. 

Art. 62. – Conducătorii unităţilor socialiste vor răspunde la solicitările şi întrebările presei şi vor invita reprezentanţii presei, acreditaţi pe lîngă organizaţia socialistă respectivă, la şedinţe ale organului colectiv de conducere în care se dezbat probleme care prezintă interes pentru opinia publică. 

Organele centrale de stat, organele centrale ale organizaţiilor de masă şi obşteşti, precum şi comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, vor desemna purtători de cuvînt pentru relaţiile curente cu presa. 

Art. 63. – Organele de presă nu sînt obligate să dezvăluie celor vizaţi sursele de informaţie pe baza cărora au elaborat materialele difuzate, sursele nedezvăluite constituind secret profesional. 

Art. 64. – Organele de stat, întreprinderile şi instituţiile, precum şi organizaţiile de masă şi obşteşti, au datoria să răspundă, în scris, organului de presă, în termen de 30 de zile de la data primirii comunicării trimise de acesta cuprinzînd opiniile critice exprimate în presă cu privire la activitatea lor. 

Art. 65. – În exercitarea profesiunii lor, pentru anumite acţiuni de interes public, ziariştii sînt îndreptăţiţi să instaleze, fără plată, aparate de transmitere vizuală, fonică sau de înregistrare în întreprinderi, instituţii, săli sau alte locuri publice, cu aprobarea conducerii acestora şi fără a stînjeni desfăşurarea normală a activităţii din unitate. 

Secţiunea 2

Relaţiile dintre organele de presă şi cetăţeni 

Art. 66. – În îndeplinirea funcţiilor social-politice ce le revin, organele de presă se sprijină pe un larg activ de ziarişti colaboratori din rîndul oamenilor muncii din toate domeniile vieţii economico-sociale. 

Art. 67. – Orice persoană fizică sau juridică are dreptul să se adreseze organelor de presă în orice problemă de interes şi cu caracter public, să formuleze opinii, propuneri, sesizări sau reclamaţii. 

Organele de presă sînt obligate fie a le da publicităţii ca atare sau a le utiliza pentru realizarea unor articole sau emisiuni proprii, fie a le transmite organului sau organizaţiei care, potrivit atribuţiilor legale, are competenţa şi obligaţia soluţionării. Acestea au datoria de a comunica organului de presă, în termen de 30 de zile, măsura luată. Organul de presă va aduce la cunoştinţa celui ce i s-a adresat, în cel mult 15 zile, răspunsul primit. 

Art. 68. – Presa trebuie să ia atitudine fermă împotriva oricăror persoane care împiedică exercitarea dreptului la critică, indiferent de funcţia pe care acestea o deţin. 

Secţiunea 3

Apărarea intereselor societăţii şi persoanelor împotriva folosirii abuzive a dreptului de exprimare prin presă 

Art. 69. – Libertatea presei nu poate fi folosită în scopuri potrivnice orînduirii socialiste, ordinii de drept statornicite prin Constituţie şi celelalte legi, drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice, moralei socialiste. 

În apărarea intereselor societăţii şi persoanelor împotriva folosirii abuzive a dreptului de exprimare prin presă se interzice publicarea şi difuzarea prin presă a materialelor care:

a) sînt potrivnice Constituţiei Republicii Socialiste România;

b) conţin atacuri împotriva orînduirii socialiste, principiilor politicii interne şi externe a Partidului Comunist Român şi a Republicii Socialiste România;

c) defăimează conducerea partidului şi statului;

d) comunică informaţii, date sau documente secrete, definite astfel de lege;

e) cuprind informaţii şi comentarii false sau alarmiste care ameninţă sau tulbură liniştea publică ori prezintă un pericol pentru securitatea statului;

f) îndeamnă la nerespectarea legilor statului ori la săvîrşirea unor fapte ce constituie infracţiuni;

g) propagă concepţii fasciste, obscurantiste, antiumanitare; fac propagandă şovină, îndeamnă la ura de rasă sau naţională, la violenţă, ori lezează sentimentele naţionale;

h) aduc atingere bunelor moravuri sau constituie o incitare la încălcarea normelor de etică şi convieţuire socială;

i) furnizînd informaţii despre procese aflate în curs de soluţionare, anticipează asupra hotărîrilor ce urmează a fi luate de către organele judiciare;

j) cuprind date sau fapte neadevărate, de natură a vătăma interesele legitime şi a ştirbi demnitatea, onoarea sau reputaţia unei persoane, prestigiul său social sau profesional, ori prin care se proferează insulte, calomnii sau se aduc ameninţări la adresa unei persoane. 

Art. 70. – Răspunderea pentru respectarea dispoziţiilor art. 69 de către fiecare organ de presă revine consiliului de conducere, colegiului de redacţie, redactorului şef al acestuia. 

Art. 71. – În cazul încălcării dispoziţiilor art. 69, Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste poate dispune suspendarea difuzării, pînă la luarea hotărîrii definitive de către organele în drept sau instanţele judecătoreşti, după caz. 

Art. 72. – Persoana fizică sau juridică lezată prin afirmaţii făcute în presă şi pe care le consideră neadevărate poate cere, în termen de 30 de zile, ca organul de presă în cauză să publice sau să difuzeze un răspuns sub formă de replică, rectificare ori declaraţie. 

Răspunsul trebuie să fie obiectiv şi să urmărească restabilirea adevărului. 

Nu se consideră a aduce lezare critica obiectivă, principială şi constructivă, exercitată prin presă, în realizarea funcţiilor sale social-politice. 

Art. 73. – Organul de presă este obligat să publice, fără plată, răspunsul, în condiţiile articolului precedent, în termen de 15 zile de la primirea lui, dacă organul de presă este cotidian, sau cel mai tîrziu în al doilea număr de la primirea răspunsului, dacă organul de presă are altă periodicitate. 

Art. 74. – Refuzul de a publica sau difuza un răspuns, în condiţiile art. 73, se comunică persoanei lezate în termen de 15 zile de la primirea sesizării scrise de aceasta. 

Nepublicarea sau nedifuzarea răspunsului în termenele prevăzute în articolul precedent se consideră refuz, chiar dacă acesta nu a fost comunicat potrivit alin. 1. 

Art. 75. – În cazurile prevăzute în articolul precedent, persoana lezată poate cere judecătoriei obligarea organului de presă în cauză să publice sau să difuzeze răspunsul. 

Dacă instanţa judecătorească constată că refuzul este neîntemeiat, obligă organul de presă să publice sau să difuzeze răspunsul în termen de 15 zile, care se calculează de la data rămînerii definitive a hotărîrii judecătoreşti. 

În cazul prevăzut în alineatul precedent, publicarea sau difuzarea răspunsului se face cu menţiunea că aceasta s-a dispus prin hotărîre judecătorească, indicîndu-se numărul şi data acesteia, precum şi instanţa care a dat hotărîrea. 

Art. 76. – Ziaristul poartă deplina răspundere pentru respectarea dispoziţiilor art. 69, atît în materialele proprii pe care le publică, cît şi în cele de a căror publicare răspunde în cadrul obligaţiilor de serviciu. 

Ziaristul răspunde pentru exactitatea informaţiilor şi datelor relatate, pentru interpretarea lor obiectivă, pentru păstrarea secretului de stat, de serviciu şi profesional. 

Aceeaşi răspundere revine şi colaboratorilor neîncadraţi la organul de presă şi care publică sub semnătură proprie, acordă interviuri, furnizează informaţii sau date destinate difuzării sub orice formă. 

Art. 77. – Redactorul şef răspunde pentru încălcarea dispoziţiilor prezentei legi de către cei prevăzuţi în articolul precedent, dacă săvîrşirea faptelor acestora a fost posibilă din cauza neîndeplinirii ori îndeplinirii necorespunzătoare de către el a îndatoririlor de serviciu. 

Redactorul şef răspunde şi în cazul în care materialul de presă difuzat, care constituie obiectul încălcării îndatoririlor profesionale, potrivit dispoziţiilor din articolul precedent, este nesemnat, dacă materialul de presă a fost difuzat fără acordul autorului, ori dacă există un impediment, de orice natură, ca autorul să răspundă, iar impedimentul a fost cunoscut de redactorul şef. 

CAPITOLUL VI

Colaborarea internaţională în domeniul presei 

Secţiunea 1

Activitatea presei române peste hotare 

Art. 78. – În îndeplinirea funcţiilor sale social-politice, presa română militează pentru dezvoltarea relaţiilor cu presa din alte ţări, în conformitate cu principiile de bază ale politicii externe a Partidului Comunist Român şi a Republicii Socialiste România. 

Art. 79. – Organele şi organizaţiile de presă, organizaţia profesională a ziariştilor – Consiliul ziariştilor din Republica Socialistă România pot încheia, în condiţiile legii, acorduri, convenţii şi înţelegeri de colaborare cu organe şi organizaţii de presă din alte ţări sau cu organizaţii internaţionale de presă. 

Art. 80. – În spiritul principiilor de bază ale politicii externe a partidului şi statului, organele şi organizaţiile de presă, organizaţia profesională a ziariştilor – Consiliul ziariştilor contribuie, prin mijloace specifice, la popularizarea în străinătate a realizărilor poporului român în toate domeniile, la cunoaşterea peste hotare a politicii interne şi externe a României socialiste. 

În acest scop, organele şi organizaţiile de presă, organizaţia profesională a ziariştilor – Consiliul ziariştilor organizează reuniuni internaţionale şi participă activ la asemenea acţiuni organizate de alte uniuni sau organizaţii internaţionale de presă; organizează schimburi de ziarişti pentru documentare cu organizaţii similare din alte ţări; organizează schimburi de publicaţii şi materiale de presă. 

Art. 81. – Organele şi organizaţiile de presă pot trimite reprezentanţi temporari peste hotare, pentru realizarea unor materiale de presă destinate informării opiniei publice din Republica Socialistă România. De asemenea, ele pot acredita corespondenţi permanenţi în străinătate. 

Art. 82. – Corespondenţii şi reprezentanţii de presă români peste hotare au datoria să militeze pentru relaţii de colaborare între Republica Socialistă România şi ţările în care îşi desfăşoară activitatea, să informeze în mod obiectiv opinia publică românească despre problemele şi stările de lucruri din ţara respectivă, să respecte legile acesteia. 

Secţiunea 2

Corespondenţii de presă străini în Republica Socialistă România 

Art. 83. – Organele şi organizaţiile de presă de peste hotare pot trimite reprezentanţi în calitate de corespondenţi permanenţi sau temporari în Republica Socialistă România. 

Corespondenţii permanenţi sînt acreditaţi cu aprobarea Ministerului Afacerilor Externe, pe baza cererilor exprese înaintate acestuia, în scris, de către organele şi organizaţiile de presă interesate. 

Art. 84. – În exercitarea atribuţiilor lor în Republica Socialistă România, corespondenţii de presă străini se bucură de sprijinul autorităţilor române în vederea obţinerii, din partea persoanelor autorizate şi instituţiilor, a materialelor documentare necesare bunei desfăşurări a activităţii lor. 

Corespondenţilor de presă străini li se facilitează vizite de documentare, convorbiri, interviuri şi participarea la acţiuni cu caracter naţional sau internaţional. 

Corespondenţii de presă străini îşi desfăşoară activitatea cu respectarea legilor Republicii Socialiste România. 

Secţiunea 3

Difuzarea presei străine în România şi a presei române în străinătate 

Art. 85. – Constituie presă străină, în sensul prezentei legi, mijloacele de informare publică prevăzute la art. 5, tipărite, multiplicate sau înregistrate în străinătate, într-o limbă străină sau în limba română, precum şi cele tipărite, multiplicate sau înregistrate în România de către editori străini sau din dispoziţia acestora. 

Art. 86. – Introducerea presei străine pentru difuzare sau punere în vînzare se face pe bază de autorizare şi este exercitată de întreprinderi sau instituţii destinate acestui scop. 

Sînt scutite de autorizaţie publicaţiile editate de Organizaţia Naţiunilor Unite şi instituţiile sale specializate. 

Art. 87. – Oficiile diplomatice din Republica Socialistă România pot imprima şi difuza, cu acordul Ministerului Afacerilor Externe, informaţii şi material de presă documentar care servesc la cunoaşterea ţării pe care oficiul respectiv o reprezintă. 

Art. 88. – Se interzice difuzarea presei străine care:

a) contravine prevederilor art. 69;

b) este introdusă în ţară, în scopul difuzării sau vînzării cu ocolirea întreprinderilor sau instituţiilor special autorizate pentru importul şi difuzarea presei străine. 

Art. 89. – Difuzarea peste hotare a presei române se poate face direct de către editori sau de organele de presă, cu respectarea prevederilor legale privind relaţiile de comerţ exterior şi de difuzare a presei. 

Exportul de presă ce se realizează prin organizaţiile şi instituţiile specializate şi autorizate pentru aceasta se va desfăşura pe baze comerciale, în cadrul contractelor de comerţ exterior. 

Editorii şi organele de presă pot face schimburi internaţionale de publicaţii şi de emisiuni de radio-televiziune sau filme, pe baze necomerciale, în limitele plafoanelor stabilite. 

CAPITOLUL VII

Sancţiuni 

Art. 90. – Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravenţională sau penală. 

Art. 91. – Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu sînt săvîrşite în astfel de condiţii încît, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni:

a) împiedicarea, în orice mod, a reprezentanţilor presei de a-şi îndeplini îndatoririle profesionale, potrivit dispoziţiilor prezentei legi;

b) furnizarea către presă sau publicarea în presă a unor informaţii şi date, cunoscînd că acestea nu corespund adevărului;

c) persecutarea, sub orice formă, a celor care au contribuit la informarea presei sau şi-au exprimat în presă opinii critice, precum şi exercitarea de presiuni sau alte acte de intimidare asupra acestora;

d) necomunicarea în termenul prevăzut de lege, în mod nejustificat, a răspunsului la opiniile critice exprimate în presă, potrivit art. 64;

e) introducerea presei străine spre difuzare sau punere în vînzare în alte condiţii decît cele prevăzute în art. 86;

f) modificarea preţului publicaţiei, pe număr sau în abonament, fără respectarea dispoziţiilor legale. 

Contravenţiile prevăzute în prezentul articol se sancţionează cu amendă de la 1.000 la 5.000 lei. 

Art. 92. – Constatarea contravenţiilor prevăzute în art. 91 se face de către persoane anume împuternicite de către Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, care sesizează organele în drept, în vederea aplicării măsurilor prevăzute de lege. 

Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se poate face plîngere în termen de 15 zile de la comunicarea acestuia; plîngerea se soluţionează de judecătoria în raza căreia s-a săvîrşit contravenţia. 

În măsura în care prezenta lege nu dispune, contravenţiilor prevăzute în art. 91 le sînt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor. 

Art. 93. – Nepublicarea sau nedifuzarea răspunsului cuvenit unei persoane fizice sau juridice, dispusă, potrivit art. 75, prin hotărîre judecătorească rămasă definitivă, atrage obligarea organului de presă de către instanţă la plata unei amenzi, în folosul statului, de la 200 la 1.000 lei, pentru fiecare zi de întîrziere. 

În cazul în care organul de presă face dovada că întîrzierea s-a datorat unor motive întemeiate, instanţa poate reveni asupra amenzii stabilite. 

Art. 94. – Tipărirea, înregistrarea sau difuzarea, fără autorizare legală, a unui imprimat grafic, fonic sau pe bandă ori peliculă, destinat a fi folosit ca mijloc de informare publică, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. 

Art. 95. – În cazul faptelor prevăzute de legea penală, pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate, dacă fapta a fost săvîrşită prin presă, plîngerea prealabilă se adresează organului de urmărire penală, judecarea infracţiunii fiind de competenţa judecătoriei. 

Retragerea plîngerii înlătură răspunderea penală. 

Art. 96. – În cazul condamnării la pedeapsa închisorii pentru o infracţiune săvîrşită prin presă se poate pronunţa şi măsura interzicerii de a ocupa funcţii în domeniul presei sau de a exercita profesia de ziarist, potrivit dispoziţiilor art. 115 din Codul penal. 

CAPITOLUL VIII

Dispoziţii tranzitorii şi finale 

Art. 97. – Buletinele şi celelalte publicaţii cu caracter intern sau de serviciu, revistele şcolare ale elevilor, precum şi activităţile culturale de amatori care folosesc mijloacele de exprimare ale presei, se organizează, se desfăşoară şi sînt conduse potrivit regulilor stabilite de organele de stat sau obşteşti competente în ramura sau domeniul lor de activitate. 

Art. 98. – Publicaţiile cultelor şi confesiunilor religioase se organizează şi sînt îndrumate şi conduse potrivit statutelor proprii, aprobate în condiţiile legii. 

Art. 99. – Prevederile art. 69 se aplică tuturor materialelor tipărite sau multiplicate, înregistrate, transmise sau făcute publice sub orice formă de comunicare, de oricare persoană, organizaţie sau instituţie. 

Art. 100. – Organele de presă au obligaţia de a asigura ca, în decurs de maximum 4 ani, personalul redacţional încadrat la data intrării în vigoare a prezentei legi să corespundă cerinţelor de studii şi pregătire profesională prevăzute în art. 39. 

Sînt exceptaţi de la îndeplinirea acestor condiţii ziariştii care la data intrării în vigoare a prezentei legi mai au cel mult 10 ani pînă la împlinirea vîrstei de pensionare. Cei a căror activitate publicistică depăşeşte 20 de ani vor putea exercita în continuare profesiunea de ziarist, fără să îndeplinească cerinţele de studii prevăzute la art. 39. 

Ziariştii cu o vechime mai mică de 2 ani în redacţii la data intrării în vigoare a prezentei legi pot susţine examenul de atestare la împlinirea cerinţei de stagiu prevăzută în art. 50. 

Art. 101. – Prevederile prezentei legi intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România.