Legea nr. 37/2002

M. Of. nr. 91 din 2 februarie 2002

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR                       SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 58/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. I. − Se aprobă Ordonanţa Guvernului nr. 58 din 30 ianuarie 2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, emisă în temeiul art. 1 lit. U din Legea nr. 206/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 31 ianuarie 2000, cu următoarele modificări:

1. La articolul I punctul 1, alineatul 2 al articolului 1 va avea următorul cuprins:

„Prevederile prezentei ordonanţe se aplică la comercializarea produselor noi, folosite sau recondiţionate şi a serviciilor destinate consumatorilor, cu excepţia produselor care se comercializează ca antichităţi şi a produselor necesar a fi reparate sau recondiţionate pentru a fi utilizate, cu condiţia ca agentul economic să informeze cumpărătorul despre aceasta.”

2. La articolul I punctul 2, articolul 2 va avea următorul cuprins:

„Art. 2. − În sensul prezentei ordonanţe, se înţelege prin:

− calitate − ansamblul de proprietăţi şi caracteristici ale unui produs sau serviciu, care îi conferă aptitudinea de a satisface, conform destinaţiei acestuia, necesităţile explicite sau implicite;

− consumator − persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care cumpără, dobândeşte, utilizează ori consumă produse sau servicii, în afara activităţii sale profesionale;

− agent economic − persoană fizică sau juridică, autorizată, care în cadrul activităţii sale profesionale fabrică, importă, transportă sau comercializează produse ori părţi din acestea sau prestează servicii;

− producător:

a) agentul economic care fabrică un produs finit sau o componentă a unui produs;

b) agentul economic care fabrică materie primă;

c) agentul economic care îşi aplică denumirea, marca sau un alt semn distinctiv pe produs;

d) agentul economic care recondiţionează produsul;

e) agentul economic sau distribuitorul care prin activitatea sa modifică caracteristicile produsului;

f) reprezentantul înregistrat în România al unui agent economic care nu are sediul în România sau, în cazul inexistenţei acestuia, importatorul produsului;

g) agentul economic care importă produse în vederea realizării ulterioare a unei operaţiuni de vânzare, închiriere, leasing sau orice altă formă de distribuţie specifică derulării afacerii;

h) distribuitorul produsului importat, în cazul în care nu se cunoaşte importatorul, chiar dacă producătorul este menţionat;

i) distribuitorul produsului, în cazul în care importatorul nu poate fi identificat, dacă nu informează persoana prejudiciată în termen de 30 de zile de la cererea acesteia asupra identităţii importatorului;

− distribuitor − agentul economic din lanţul de distribuţie;

− vânzător − distribuitorul care oferă produsul consumatorului;

− prestator − agentul economic care furnizează servicii;

− produs − bun material a cărui destinaţie finală este consumul sau utilizarea individuală ori colectivă; sunt considerate produse energia electrică, energia termică, apa şi gazele livrate pentru consumul individual;

− produs sigur − produsul care, folosit în condiţii normale sau previzibile, nu prezintă riscuri sau care prezintă riscuri minime, ţinând seama de întrebuinţarea acestuia; riscul se consideră acceptabil şi compatibil cu un grad înalt de protecţie pentru siguranţa şi sănătatea consumatorilor, în funcţie de următoarele aspecte:

a) caracteristicile produsului, ale ambalării şi ale instrucţiunilor de montaj şi întreţinere;

b) efectul asupra altor produse, împreună cu care acesta poate fi folosit;

c) modul de prezentare a produsului, etichetarea, instrucţiunile de folosire şi orice alte indicaţii şi informaţii furnizate de producător;

d) categoria de consumatori expusă riscului prin folosirea produsului;

− produs periculos − produsul care nu poate fi definit ca produs sigur;

− produs cu defecte − produsul la care modul de prezentare, utilizarea previzibilă şi data achiziţionării nu oferă siguranţă consumatorului, producând pagube acestuia;

− pagubă − prejudiciul creat consumatorului prin utilizarea unui produs periculos sau a unui produs cu defecte, precum şi cel creat de servicii necorespunzătoare furnizate de prestator. Prejudiciul poate fi material, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, precum şi pierderea vieţii. În cazul utilizării unui produs cu defecte, se consideră pagubă deteriorarea sau distrugerea oricărui bun, altul decât produsul cu defecte, cu condiţia ca bunul respectiv să fie în mod normal destinat folosinţei sau consumului privat şi să fi fost folosit de persoana prejudiciată pentru uz sau consum personal, iar valoarea pagubei să nu fie mai mică de 2 milioane lei;

− produs de folosinţă îndelungată − produsul relativ complex, constituit din piese şi subansambluri, proiectat şi construit pentru a putea fi utilizat pe durată medie de utilizare şi asupra căruia se pot efectua reparaţii sau activităţi de întreţinere;

− serviciu − activitatea, alta decât cea din care rezultă produse, efectuată în scopul satisfacerii unor necesităţi ale consumatorilor;

− declaraţie de conformitate − declaraţia făcută de către un producător sau un prestator, prin care acesta informează, pe propria răspundere, despre faptul că un produs sau un serviciu este conform cu un document tehnic normativ;

− clauză abuzivă − o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul şi care prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor;

− termen de garanţie − limita de timp, care curge de la data dobândirii produsului sau serviciului, până la care producătorul sau prestatorul îşi asumă responsabilitatea remedierii sau înlocuirii produsului ori serviciului achiziţionat, pe cheltuiala sa, dacă deficienţele nu sunt imputabile consumatorului;

− termen de valabilitate − limita de timp, stabilită de producător, până la care un produs perisabil sau un produs care în scurt timp poate prezenta un pericol imediat pentru sănătatea consumatorului îşi păstrează caracteristicile specifice, dacă au fost respectate condiţiile de transport, manipulare, depozitare şi păstrare; pentru produsele alimentare acesta reprezintă data limită de consum;

− data durabilităţii minimale − data stabilită de producător până la care un produs alimentar îşi păstrează caracteristicile specifice în condiţii de depozitare corespunzătoare; produsele pentru care se stabileşte data durabilităţii minimale nu trebuie să fie periculoase nici după această dată;

− durata medie de utilizare − intervalul de timp, stabilit în documente tehnice normative sau declarat de către producător ori convenit între părţi, în cadrul căruia produsele de folosinţă îndelungată trebuie să îşi menţină caracteristicile funcţionale, dacă au fost respectate condiţiile de transport, manipulare, depozitare şi exploatare;

− viciu ascuns − deficienţa calitativă a unui produs livrat sau a unui serviciu prestat care nu a fost cunoscută şi nici nu putea fi cunoscută de către consumator prin mijloacele obişnuite de verificare;

− practici comerciale abuzive − metode de vânzare restrictive sau condiţionate care afectează interesele consumatorilor;

− punere pe piaţă − acţiunea de a face disponibil pentru prima dată, contra cost sau gratuit, un produs sau un serviciu în vederea distribuirii sau utilizării.”

3. La articolul I, după punctul 2 se introduce punctul 2¹ cu următorul cuprins:

„2¹. Litera d) a articolului 3 va avea următorul cuprins:

«d) de a fi despăgubiţi pentru pagubele generate de calitatea necorespunzătoare a produselor şi serviciilor, folosind în acest scop mijloace prevăzute de lege;»”

4. La articolul I punctul 3, articolul 4 va avea următorul cuprins:

„Art. 4. − Se interzice comercializarea de produse sau prestarea de servicii care, utilizate în condiţii normale, pot pune în pericol viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor.

Se interzic producerea, importul şi comercializarea produselor falsificate sau contrafăcute.”

5. La articolul I punctul 4, articolul 5 va avea următorul cuprins:

„Art. 5. − Produsele se comercializează numai în cadrul termenului de valabilitate sau al datei durabilităţii minimale stabilite de producător.

Se interzice modificarea termenului de valabilitate sau a datei durabilităţii minimale înscrise pe produs, pe etichetă, pe ambalaj sau în documentele însoţitoare.”

6. La articolul I, după punctul 4 se introduce punctul 4¹ cu următorul cuprins:

„4¹. Partea introductivă şi litera b) ale alineatului 1 al articolului 6 vor avea următorul cuprins:

«Guvernul, prin organismele sale specializate, stabileşte norme şi reglementări specifice sau le îmbunătăţeşte pe cele existente, când se impune protecţia vieţii, sănătăţii sau securităţii consumatorilor, în următoarele cazuri:

................................................................................................

b) furnizarea şi utilizarea produselor, precum şi prestarea serviciilor.»”

7. La articolul I punctul 5, articolul 7 va avea următorul cuprins:

„Art. 7. − Agenţii economici sunt obligaţi:

a) producătorii:

− să răspundă pentru prejudiciul actual şi cel viitor cauzat de produsul cu defect, precum şi pentru cel cauzat ca rezultat cumulat al produsului cu defect cu o acţiune sau o omisiune a unei terţe persoane;

− să pună pe piaţă numai produse sigure şi, dacă actele normative în vigoare prevăd, acestea să fie testate şi/sau certificate;

− să pună pe piaţă numai produse care respectă condiţiile prescrise sau declarate;

− să oprească livrările, respectiv să retragă de pe piaţă sau de la consumatori produsele la care organele abilitate sau specialiştii proprii au constatat neîndeplinirea caracteristicilor prescrise, declarate sau care ar putea afecta viaţa, sănătatea ori securitatea consumatorilor, dacă această măsură constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconformităţile respective;

− să asigure în producţie condiţii igienico-sanitare conform normelor sanitare în vigoare;

b) distribuitorii:

− să se asigure că produsele oferite spre comercializare sunt sigure şi respectă condiţiile prescrise sau declarate;

− să nu comercializeze produse despre care deţin informaţii sau consideră că pot fi periculoase;

− să anunţe, imediat, autorităţile publice competente, precum şi producătorul despre existenţa pe piaţă a oricărui produs de care au cunoştinţă că este periculos;

− să retragă de la comercializare produsele la care organele abilitate de lege au constatat că nu îndeplinesc caracteristicile prescrise sau declarate, dacă aceasta constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconformităţile respective;

− să asigure condiţiile tehnice stabilite de producător, precum şi condiţiile igienico-sanitare pe timpul transportului, manipulării, depozitării şi desfacerii, conform normelor în vigoare;

c) prestatorii de servicii:

− să folosească, în cadrul serviciilor prestate, numai produse şi proceduri sigure şi, după caz, dacă actele normative în vigoare prevăd, acestea să fie testate şi/sau certificate, şi să anunţe imediat existenţa pe piaţă a oricărui produs despre care au cunoştinţă că este periculos;

− să presteze numai servicii care nu afectează viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora;

− să respecte condiţiile prescrise sau declarate, precum şi clauzele prevăzute în contracte;

− să asigure, la prestarea serviciilor, condiţiile tehnice stabilite de producător, precum şi condiţiile igienico-sanitare, conform normelor în vigoare;

− să răspundă pentru prejudiciul actual şi cel viitor cauzat de serviciul defectuos prestat.”

8. La articolul I punctul 6, articolul 9 va avea următorul cuprins:

„Art. 9. − Agenţii economici sunt obligaţi să pună pe piaţă numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, să se comporte în mod corect în relaţiile cu consumatorii şi să nu folosească practici comerciale abuzive.”

9. La articolul I, după punctul 6 se introduc punctele 6¹−6⁵ cu următorul cuprins:

„6¹. Litera a) a articolului 10 va avea următorul cuprins:

«a) libertatea de a lua decizii la achiziţionarea de produse şi servicii, fără a li se impune în contracte clauze abuzive sau care pot favoriza folosirea unor practici comerciale abuzive în vânzare, de natură a influenţa opţiunea acestora;»

6². La articolul 10, după litera f) se introduce litera g) cu următorul cuprins:

«g) de a sesiza asociaţiile pentru protecţia consumatorilor şi organele administraţiei publice asupra încălcării drepturilor şi intereselor lor legitime, în calitate de consumatori, şi de a face propuneri referitoare la îmbunătăţirea calităţii produselor şi serviciilor.»

6³. La articolul 11 se introduce alineatul 2 cu următorul cuprins:

«Indicaţiile mijloacelor de măsurare trebuie să fie lizibile şi la vederea cumpărătorului.»

6⁴. Articolul 12 va avea următorul cuprins:

«Art. 12. − Consumatorii au dreptul de a pretinde vânzătorilor remedierea sau înlocuirea gratuită a produselor şi serviciilor obţinute, precum şi despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a deficienţelor constatate în cadrul termenului de garanţie sau de valabilitate. După expirarea acestui termen consumatorii pot pretinde remedierea sau înlocuirea produselor care nu pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost realizate, ca urmare a unor vicii ascunse apărute pe durata medie de utilizare a acestora.

Vânzătorul suportă toate cheltuielile legate de aceste deficienţe, situaţie care nu îl exonerează de răspundere pe producător în relaţia sa cu vânzătorul.»

6⁵. La articolul 13, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

«Remedierea deficienţelor apărute la produse sau servicii ori înlocuirea produselor care nu corespund în cadrul termenului de garanţie sau de valabilitate şi care nu sunt imputabile consumatorului se face în termenul maxim stabilit prin reglementări sau, după caz, prin contract.»”

10. La articolul I punctul 7, alineatul 2 al articolului 15 va avea următorul cuprins:

„Restituirea contravalorii produsului sau serviciului se face la valoarea actualizată a acestuia, calculată în funcţie de indicele de inflaţie comunicat de Institutul Naţional de Statistică. Valoarea actualizată astfel calculată nu va putea fi mai mică decât contravaloarea produsului sau serviciului pe care agentul economic obligat la restituire o percepe pentru produse sau servicii de acelaşi fel, în momentul restituirii.”

11. La articolul I, după punctul 7 se introduc punctele 7¹−7³ cu următorul cuprins:

„7¹. La articolul 15 se introduce alineatul 4 cu următorul cuprins:

«Persoanele împuternicite conform art. 49 să constate contravenţia şi să aplice sancţiunea prevăzută de prezenta ordonanţă vor stabili o dată cu sancţiunea şi măsuri de remediere, înlocuire a produsului ori a serviciului, precum şi restituirea contravalorii acestuia, după caz.»

7². Articolul 17 va avea următorul cuprins:

«Art. 17. − Vânzătorul asigură toate operaţiunile necesare repunerii în funcţiune, înlocuirii produselor ori remedierii serviciilor reclamate în cadrul termenului de garanţie sau de valabilitate, respectiv pentru vicii ascunse în cadrul duratei medii de utilizare, precum şi a celor ocazionate de transportul, manipularea, diagnosticarea, expertizarea, demontarea, montarea şi ambalarea acestora; vânzătorul suportă şi cheltuielile legate de acestea, situaţie care nu îl exonerează de răspundere pe producător în relaţia sa cu vânzătorul.»

7³. Articolul 19 va avea următorul cuprins:

«Art. 19. − Informarea consumatorilor despre produsele şi serviciile oferite se realizează, în mod obligatoriu, prin elemente de identificare şi caracterizare ale acestora, care se înscriu la vedere, după caz, pe produs, etichetă, ambalaj de vânzare sau în cartea tehnică, instrucţiunile de folosire ori altele asemenea, ce însoţesc produsul sau serviciul, în funcţie de natura acestuia.»”

12. La articolul I punctul 8, articolul 20 va avea următorul cuprins:

„Art. 20. − Producătorul trebuie să informeze despre denumirea produsului, denumirea şi/sau marca producătorului, adresa producătorului, cantitatea şi, după caz, termenul de garanţie, de valabilitate sau data durabilităţii minimale, principalele caracteristici tehnice şi calitative, compoziţia, aditivii folosiţi, despre eventualele riscuri previzibile, modul de utilizare, manipulare, depozitare, conservare sau păstrare, despre contraindicaţii, precum şi despre valoarea nutritivă la produsele alimentare preambalate şi despre ţara producătoare, în cazul produselor din import.

Produsele de folosinţă îndelungată trebuie să fie însoţite de certificatul de garanţie şi, dacă reglementările în vigoare prevăd, de declaraţia de conformitate, precum şi de cartea tehnică ori de instrucţiunile de folosire, instalare, exploatare, întreţinere, eliberate de către producător.

Vânzătorul trebuie să informeze consumatorii despre preţul produsului şi să ofere acestora toate informaţiile şi documentele tehnice care trebuie să însoţească produsul.

Toate informaţiile privitoare la produsele şi serviciile oferite consumatorilor, documentele însoţitoare, precum şi contractele preformulate trebuie să fie scrise în limba română, indiferent de ţara de origine a acestora, fără a exclude prezentarea acestora şi în alte limbi.”

13. La articolul I, după punctul 9 se introduce punctul 9¹ cu următorul cuprins:

„9¹. Articolul 25 va avea următorul cuprins:

«Art. 25. − Preţurile şi tarifele trebuie indicate în mod vizibil şi într-o formă neechivocă, uşor de citit.»”

14. La articolul I punctul 10, articolul 26 va avea următorul cuprins:

„Art. 26. − Comercializarea produselor şi prestarea serviciilor se fac în locuri şi în spaţii autorizate, conform reglementărilor legale în vigoare.

Este obligatorie afişarea, în mod vizibil, a denumirii unităţii, autorizaţiei de funcţionare, precum şi afişarea şi respectarea orarului de funcţionare.

Orarele de funcţionare vor fi stabilite, după caz, în conformitate cu hotărârile administraţiei publice locale.”

15. La articolul I, după punctul 10 se introduc punctele 10¹ şi 10² cu următorul cuprins:

„10¹. Articolul 27 se abrogă.

10². Articolele 28−32 vor avea următorul cuprins:

«Art. 28. − Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, subordonat Guvernului, coordonează şi realizează politica Guvernului în domeniul protecţiei consumatorilor.

Art. 29. − Atribuţiile şi modul de organizare şi funcţionare ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, precum şi relaţiile dintre aceasta şi alte organisme competente în domeniu se stabilesc prin hotărâri ale Guvernului.

Guvernul va stabili reglementări în domeniul protecţiei consumatorilor pentru organele de specialitate ale administraţiei publice centrale şi, respectiv, pentru unele servicii publice ale ministerelor şi altor autorităţi ale administraţiei publice centrale, organizate în judeţe şi în municipiul Bucureşti.

Guvernul va stabili reglementări-cadru în domeniul protecţiei consumatorilor pentru organele de specialitate şi serviciile publice ale administraţiei publice locale.

Taxele care se percep de către serviciile sau organele administraţiei publice, cu rol în domeniul protecţiei consumatorilor, se stabilesc conform legii, iar tarifele pentru încercările efectuate în laboratoare proprii, subordonate sau agreate, conform actelor normative în vigoare.

Art. 30. − Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, în baza consultării cu alte organisme interesate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi cu cele neguvernamentale, elaborează reglementări referitoare la modalităţile concrete de colaborare şi de sprijinire reciprocă şi le propune spre aprobare Guvernului.

Art. 31. − În sensul prezentei ordonanţe, asociaţiile pentru protecţia consumatorilor sunt considerate organizaţii neguvernamentale, ca persoane juridice, conform legii, şi care, fără a urmări realizarea de profit pentru membrii lor, au ca unic scop apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale membrilor lor sau ale consumatorilor, în general.

Art. 32. − Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor pot fi parteneri sociali cu drept de reprezentare în consiliile consultative cu rol în domeniul protecţiei consumatorilor, în care organele administraţiei publice sunt reprezentate, dacă îndeplinesc condiţiile prezentei ordonanţe.»”

16. La articolul I punctul 11, partea introductivă a articolului 33 va avea următorul cuprins:

„Art. 33. − Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor care apără drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor, în general, sunt, de drept, parteneri sociali în consiliile consultative prevăzute în prezenta ordonanţă, dacă:”

17. La articolul I, după punctul 11 se introduc punctele 11¹ şi 11² cu următorul cuprins:

„11¹. Articolul 36 va avea următorul cuprins:

«Art. 36. − Personalul de conducere şi salariaţii organelor de specialitate ale administraţiei publice, precum şi ale serviciilor publice descentralizate ale ministerelor sau ale altor autorităţi, cu atribuţii pe linia protecţiei consumatorilor nu au dreptul de a deţine funcţii în organele de conducere ale asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor.»

11². Partea introductivă a articolului 37 va avea următorul cuprins:

«Art. 37. − Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor sunt consultate de către serviciile şi organismele administraţiei publice prevăzute la art. 36, potrivit competenţelor, la elaborarea dispoziţiilor şi procedurilor cu caracter general şi a altor lucrări care au ca scop protecţia consumatorilor, cu privire la:»”

18. La articolul I, punctul 12 va avea următorul cuprins:

„12. Articolul 38 va avea următorul cuprins:

«Art. 38. − Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor au următoarele drepturi şi obligaţii:

a) de a fi sprijinite logistic de către organismele administraţiei publice centrale şi locale, în vederea atingerii obiectivelor lor;

b) de a primi sume de la bugetul de stat şi de la bugetele locale;

c) de a solicita autorităţilor competente luarea de măsuri în vederea opririi producţiei sau retragerii de pe piaţă a produselor ori serviciilor care nu asigură nivelul calitativ prescris în documentele stabilite de lege sau care pun în pericol viaţa, sănătatea ori securitatea consumatorilor;

d) de a solicita agenţilor economici realizarea de produse şi servicii în condiţii speciale, în vederea satisfacerii nevoilor consumatorilor cu handicap sau de vârsta a treia;

e) de a fi consultate cu ocazia elaborării actelor normative, standardelor sau specificaţiilor care definesc caracteristicile tehnice şi calitative ale produselor şi serviciilor destinate consumatorilor;

f) de a solicita şi de a obţine informaţii asupra preţului şi caracteristicilor calitative ale produselor sau serviciilor, de natură să ajute consumatorul la luarea unei decizii asupra achiziţionării acestora;

g) de a informa opinia publică, prin mass-media, asupra deficienţelor de calitate ale produselor şi serviciilor, precum şi asupra consecinţelor vătămătoare ale acestora pentru consumatori;

h) de a introduce acţiuni în justiţie pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor;

i) de a solicita serviciilor sau organelor administraţiei publice, prevăzute la art. 36, efectuarea de analize şi încercări ale produselor destinate consumatorilor şi de a publica rezultatele;

j) de a iniţia acţiuni proprii, în vederea identificării cazurilor în care agenţii economici nu respectă drepturile consumatorilor prevăzute de lege, precum şi a cazurilor de neconformitate a produselor sau serviciilor, şi de a sesiza, în cadrul unei proceduri de urgenţă, serviciile sau organele de specialitate ale administraţiei publice abilitate să acţioneze în consecinţă.»”

19. La articolul I, după punctul 13 se introduc punctele 13¹−13⁷ cu următorul cuprins:

„13¹. După articolul 38 se introduc articolele 38¹−38⁶ cu următorul cuprins:

«Art. 38¹. − Centrele de consultanţă şi informare a consumatorilor pot fi organizate la nivel de birouri în structura organizatorică a asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor şi desfăşoară activităţi gratuite în folosul acestora constând în informaţii, recomandări şi consultanţă privind problemele legate de achiziţionarea unui produs sau serviciu.

Art. 38². − Sumele primite de la bugetul de stat, prin intermediul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, se utilizează exclusiv pentru înfiinţarea şi funcţionarea centrelor de consultanţă şi informare a consumatorilor, respectiv pentru:

a) salarizarea sau, după caz, remunerarea personalului utilizat în centrele de consultanţă şi informare a consumatorilor, care se va face în funcţie de timpul efectiv lucrat, până la nivelul maxim al funcţiei echivalente utilizate în cadrul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor;

b) cheltuieli materiale efectuate pentru întreţinerea sediului şi a dotărilor aferente;

c) cheltuieli curente şi cele ocazionate de tipărirea materialelor informative.

Sumele prevăzute la alin. 1 se utilizează în condiţiile Legii nr. 72/1996 privind finanţele publice, iar sumele rămase neutilizate la data încheierii exerciţiului financiar se restituie la bugetul de stat.

Art. 38³. − Sumele primite de la bugetele locale prin hotărâri ale consiliilor locale sau, după caz, ale consiliilor judeţene vor fi utilizate în condiţiile stabilite prin convenţiile încheiate de acestea cu asociaţiile respective, conform legii.

Sumele prevăzute la alin. 1 se utilizează în condiţiile Legii nr. 72/1996 privind finanţele publice, iar sumele rămase neutilizate se restituie bugetelor locale respective.

Art. 38⁴. − Controlul asupra activităţilor desfăşurate în centrele de consultanţă şi informare a consumatorilor din cadrul asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor, care au primit sume de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, se exercită de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.

Art. 38⁵. − Pentru anul 2000, din bugetul aprobat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor s-au alocat 200 milioane lei pentru înfiinţarea şi funcţionarea unui centru-pilot de consultanţă şi informare a consumatorilor în municipiul Bucureşti şi 195 milioane lei pentru finanţarea unor programe în domeniul protecţiei consumatorilor, editarea de materiale şi organizarea de acţiuni privind informarea opiniei publice prin mass-media.

Art. 38⁶. − Centrele de consultanţă şi informare a consumatorilor beneficiază de asistenţă de specialitate din partea personalului Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, împuternicit în acest scop.»

13². Titlul capitolului VII va avea următorul cuprins:

«Consiliul consultativ»

13³. Litera a) a articolului 40 va avea următorul cuprins:

«a) reprezentanţi ai tuturor serviciilor descentralizate şi ai organelor administraţiei publice care au competenţe cu caracter general sau special în domeniul protecţiei consumatorilor şi au structuri organizatorice la nivelul respectiv;»

13⁴. Titlul capitolului VIII va avea următorul cuprins:

«Raporturile juridice dintre consumatorii prejudiciaţi şi agenţii economici»

13⁵. Articolul 42 va avea următorul cuprins:

«Art. 42. − Agenţii economici răspund pentru orice pagubă datorată unor deficienţe privind calitatea produselor sau serviciilor, apărută în cadrul termenului de garanţie sau de valabilitate a acestora şi care nu este imputabilă consumatorului, precum şi unor eventuale vicii ascunse constatate pe durata medie de utilizare, care nu permit folosirea de către consumator a produsului sau serviciului potrivit scopului pentru care acesta a fost realizat şi achiziţionat sau care pot afecta viaţa, sănătatea ori securitatea consumatorilor.

Răspunderea se menţine şi în cazul în care livrarea produselor sau prestarea serviciilor se face în mod gratuit sau cu preţ redus ori dacă acestea se comercializează ca piese de schimb sau se distribuie sub alte forme.

Dacă două sau mai multe persoane sunt răspunzătoare pentru aceeaşi pagubă, ele răspund solidar.»

13⁶. După articolul 42 se introduc articolele 42¹−42⁷ cu următorul cuprins:

«Art. 42¹. − Pentru angajarea răspunderii civile a agentului economic consumatorul prejudiciat trebuie să facă dovada pagubei, a defectului şi a raportului de cauzalitate dintre defect şi pagubă.

Art. 42². − Agentul economic este exonerat de răspundere dacă dovedeşte existenţa uneia dintre situaţiile următoare:

a) nu el este cel care a pus produsul în circulaţie;

b) defectul care a generat paguba nu a existat la data la care produsul a fost pus în circulaţie sau a apărut ulterior punerii în circulaţie a produsului din cauze neimputabile lui;

c) produsul nu a fost fabricat pentru a fi comercializat sau pentru orice altă formă de distribuţie în scop economic;

d) paguba se datorează respectării unor condiţii obligatorii impuse de reglementările emise de autorităţile competente;

e) nivelul cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice la momentul punerii în circulaţie a produsului nu i-a permis depistarea existenţei defectului.

Producătorul de componente este exonerat de răspundere dacă dovedeşte că defectul este imputabil fabricantului produsului finit datorită proiectării greşite a ansamblului în care acesta a fost montat sau instrucţiunilor date de către acesta.

Art. 42³. − Răspunderea agentului economic poate fi limitată de instanţa competentă în cazul în care paguba este cauzată, împreună, de defectul produsului şi culpa consumatorului vătămat sau prejudiciat ori a altei persoane, pentru care aceasta este ţinută să răspundă.

Art. 42⁴. − Aplicarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe nu exclude posibilitatea consumatorului vătămat ori prejudiciat de a pretinde despăgubiri în temeiul răspunderii contractuale sau extracontractuale ori al altui regim special de răspundere existent la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe.

Societăţile de asigurare au un drept de regres împotriva agentului economic răspunzător, conform legii, pentru sumele plătite persoanelor prejudiciate.

Art. 42⁵. − Orice clauză abuzivă contractuală de limitare sau exonerare de răspundere a agentului economic, încheiată între comerciant şi consumator, este lovită de nulitate absolută.

Art. 42⁶. − Dreptul la acţiune pentru repararea pagubei, ce decurge din prevederile prezentei ordonanţe, se prescrie în termen de 3 ani, care curge de la data la care reclamantul a avut sau ar fi trebuit să aibă cunoştinţă de existenţa pagubei, a defectului şi a identităţii agentului economic, însă nu mai târziu de la împlinirea a 10 ani de la data la care agentul economic a pus produsul în circulaţie, cu condiţia ca paguba să se fi produs înăuntrul termenului de 10 ani.

Art. 42⁷. − Acţiunea pentru repararea pagubelor produse este de competenţa instanţei de judecată în a cărei rază teritorială s-a produs paguba sau consumatorul are domiciliul ori agentul economic reclamat îşi are sediul, după caz.»

13⁷. Articolul 43 va avea următorul cuprins:

«Art. 43. − Acţiunile în justiţie îndreptate de către asociaţiile pentru protecţia consumatorilor, înfiinţate în condiţiile prevăzute la art. 33 şi 34, împotriva agenţilor economici care au prejudiciat drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor sunt scutite de taxe de timbru.»”

20. La articolul I punctul 14, articolul 46 va avea următorul cuprins:

„Art. 46. − Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni, şi se sancţionează după cum urmează:

a) încălcarea dispoziţiilor art. 4, art. 7 lit. a) a 2-a, a 3-a şi a 5-a liniuţă, lit. c) prima şi a 2-a liniuţă, art. 15 alin. 1, cu amendă contravenţională de la 10.000.000 lei la 100.000.000 lei;

b) încălcarea dispoziţiilor art. 7 lit. a) a 4-a liniuţă, lit. b) a 3-a şi a 4-a liniuţă, cu amendă contravenţională de la 7.000.000 lei la 70.000.000 lei;

c) încălcarea dispoziţiilor art. 5, art. 7 lit. b) prima, a 2-a şi a 5-a liniuţă, lit. c) a 3-a şi a 4-a liniuţă, art. 9 şi art. 11, cu amendă contravenţională de la 5.000.000 lei la 30.000.000 lei;

d) încălcarea dispoziţiilor art. 13 alin. 1, art. 14 alin. 1, art. 17−25 şi art. 26 alin. 1, cu amendă contravenţională de la 2.000.000 lei la 20.000.000 lei.”

21. La articolul I punctul 15, articolul 46¹ va avea următorul cuprins:

„Art. 46¹. − Împiedicarea, sub orice formă, a organelor administraţiei publice însărcinate cu protecţia consumatorilor de a exercita atribuţiile de serviciu referitoare la prevenirea şi combaterea faptelor care pot afecta viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora constituie contravenţie, dacă nu a fost săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracţiune, şi se sancţionează cu închisoare contravenţională de la 15 zile la 2 luni sau cu amendă de la 10.000.000 lei la 100.000.000 lei.”

22. La articolul I punctul 18, articolul 49 va avea următorul cuprins:

„Art. 49. − Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 46 şi 461 se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, precum şi de către reprezentanţii împuterniciţi ai altor organe ale administraţiei publice, potrivit competenţelor stabilite prin actele normative în vigoare.

În cazul sancţiunilor cu închisoare contravenţională, măsura se aplică de către instanţa competentă la sesizarea organului din care face parte agentul constatator.

Organele de poliţie sunt obligate să acorde, la cerere, sprijinul necesar persoanelor împuternicite prevăzute la alin. 1, aflate în exerciţiul funcţiunii, sau să le însoţească, după caz.

Organele de control prevăzute la alin. 1 pot preleva produse în vederea testării acestora în laboratoare. Contravaloarea produselor prelevate şi a cheltuielilor legate de testarea lor se suportă de către organul administraţiei publice dacă în urma testării nu se constată neconformităţi faţă de cerinţele de securitate şi/sau de calitate prescrise sau declarate. În caz contrar cheltuielile respective se suportă de către agentul economic.”

23. La articolul I punctul 20, articolul 50¹ va avea următorul cuprins:

„Art. 50¹. − Pentru limitarea prejudicierii consumatorilor agentul constatator poate propune următoarele măsuri:

1. oprirea definitivă a importului, a fabricaţiei, a comercializării şi retragerea din circuitul consumului uman a produselor care:

a) sunt periculoase, falsificate sau contrafăcute;

b) au termenul de valabilitate expirat;

c) sunt interzise consumului uman prin reglementări legale;

2. oprirea temporară a importului, fabricaţiei şi a comercializării produselor care nu sunt destinate consumului uman sau a prestării serviciilor, până la remedierea deficienţelor, în cazurile în care:

a) sunt periculoase, falsificate sau contrafăcute;

b) se prestează servicii care pot pune în pericol viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor;

3. oprirea temporară a comercializării produselor sau a utilizării acestora la prestarea serviciilor, până la remedierea deficienţelor, dacă:

a) produsele nu sunt testate şi/sau certificate conform normelor legale;

b) produsele nu îndeplinesc caracteristicile prescrise sau declarate, fără ca acestea să fie periculoase;

c) produsele nu prezintă elementele de identificare şi de caracterizare, precum şi documentele de însoţire, conform prevederilor art. 18Ð22;

4. distrugerea produselor periculoase oprite definitiv de la comercializare, dacă aceasta constituie singurul mijloc care face să înceteze pericolul.

Conducătorii autorităţilor publice prevăzute la art. 49 alin. 1 pot dispune prin ordin sau decizie, publicată în condiţiile legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, oprirea definitivă a importului, a fabricaţiei, a comercializării şi/sau retragerea de pe piaţă a produselor care sunt confirmate, prin buletine de analiză şi/sau încercări/expertize, ca fiind periculoase, falsificate sau contrafăcute prin înseşi natura, compoziţia, caracteristicile tehnico-funcţionale ori calitative intrinseci ale acestora.”

24. La articolul I punctul 24, articolul 54 va avea următorul cuprins:

„Art. 54. − Produsele periculoase, falsificate sau contrafăcute se confiscă de organele abilitate de lege, la sesizarea agentului constatator, şi se distrug sau se valorifică, după caz, conform prevederilor legale.

Veniturile încasate ilicit de către agenţii economici, ca urmare a încălcării prevederilor art. 4, art. 7 lit. a) a 2-a, a 3-a şi a 4-a liniuţă, art. 7 lit. b) prima şi a 2-a liniuţă şi ale art. 7 lit. c) prima şi a 2-a liniuţă, se preiau la bugetul de stat de organele abilitate ale Ministerului Finanţelor Publice.”

25. La articolul I, după punctul 24 se introduc punctele 24¹−24⁵ cu următorul cuprins:

„24¹. După articolul 56 se introduc articolele 56¹ şi 56² cu următorul cuprins:

«Art. 56¹. − Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completează cu prevederile Codului civil.

Art. 56². − Prevederile prezentei ordonanţe nu se aplică:

a) pagubelor generate de produsele puse în circulaţie anterior datei intrării în vigoare a acesteia;

b) pagubelor rezultate din accidentele nucleare.»

24². Articolul 57 se abrogă.

24³. După articolul 58 se introduce articolul 58¹ cu următorul cuprins:

«Art. 581. − Începând cu anul 2001 numărul centrelor de consultanţă şi informare a consumatorilor pentru care se acordă sume de la bugetul de stat va fi stabilit prin hotărâre a Guvernului, după aprobarea legii bugetului de stat pe anul respectiv, cu încadrarea în sumele aprobate cu această destinaţie.»

24⁴. Articolul 59 se abrogă.

24⁵. După articolul 59 se introduce articolul 59¹ cu următorul cuprins:

«Art. 59¹. − Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor aprobă sau modifică criteriile de evaluare şi selectare a asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor care înfiinţează şi funcţionează centre de consultanţă şi informare a consumatorilor, precum şi modelul de convenţie prevăzut la art. 38³ alin. 1.»”

26. Articolul III va avea următorul cuprins:

„Art. III. − Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992, aprobată prin Legea nr. 11/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu cele aduse prin prezenta ordonanţă şi prin legea de aprobare a acesteia, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.”

Art. II. − La data intrării în vigoare a prezentei legi Ordonanţa Guvernului nr. 87/2000 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele defectuoase şi Ordonanţa Guvernului nr. 88/2000 privind finanţarea centrelor de consultanţă şi informare a consumatorilor se abrogă.

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 17 decembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALER DORNEANU

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 20 decembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucureşti, 16 ianuarie 2002.

Nr. 37.