Legea nr. 360/2002

M. Of. nr. 440 din 24 iunie 2002

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR                                 SENATUL

 

LEGE

privind Statutul poliţistului

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege. 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. − (1) Poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă şi exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie specializată a statului. 

(2) Exercitarea profesiei de poliţist implică, prin natura sa, îndatoriri şi riscuri deosebite. 

(3) Statutul special este conferit de îndatoririle şi riscurile deosebite, de portul de armă şi de celelalte diferenţieri prevăzute în prezentul statut. 

Art. 2. − (1) Poliţistul este învestit cu exerciţiul autorităţii publice, pe timpul şi în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor şi îndatoririlor de serviciu, în limitele competenţelor stabilite prin lege. 

(2) Autoritatea funcţiei nu poate fi exercitată în interes personal. 

Art. 3. − Poliţistul îşi desfăşoară activitatea profesională în interesul şi în sprijinul persoanei, comunităţii şi instituţiilor statului, exclusiv pe baza şi în executarea legii, cu respectarea principiilor imparţialităţii, nediscriminării, proporţionalităţii şi gradualităţii. 

Art. 4. − (1) Poliţistul este obligat să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, Constituţia şi legile ţării, jurământul de credinţă faţă de România, prevederile regulamentelor de serviciu şi să îndeplinească dispoziţiile legale ale şefilor ierarhici privind activitatea sa profesională. 

(2) Poliţistul răspunde, în condiţiile legii, pentru modul în care îşi execută atribuţiile de serviciu. 

Art. 5. − Şefii ierarhici din cadrul Poliţiei Române răspund pentru legalitatea dispoziţiilor date subordonaţilor. Ei sunt obligaţi să verifice dacă acestea au fost transmise şi înţelese corect şi să controleze modul de îndeplinire a lor. 

Art. 6. − Poliţistul beneficiază de drepturi compensatorii acordate potrivit prezentei legi pentru condiţiile speciale şi riscurile pe care le implică exercitarea profesiei. 

Art. 7. − Calitatea de poliţist se dobândeşte şi se pierde în condiţiile prevăzute de prezenta lege. 

CAPITOLUL II

Selecţionarea, pregătirea, acordarea gradelor profesionale şi încadrarea poliţiştilor în categorii şi grade profesionale

SECŢIUNEA 1

Selecţionarea şi pregătirea poliţiştilor

Art. 8. − Profesia de poliţist poate fi exercitată numai de către persoana care a dobândit această calitate, în condiţiile legii. 

Art. 9. − (1) Poliţiştii provin, de regulă, din rândul absolvenţilor instituţiilor de învăţământ ale Ministerului de Interne. 

(2) Ofiţerii de poliţie pot proveni şi din rândul agenţilor de poliţie absolvenţi, cu diplomă sau licenţă, ai instituţiilor de învăţământ superior de lungă sau scurtă durată ale Ministerului de Interne sau ai altor instituţii de învăţământ superior cu profil corespunzător specialităţilor necesare poliţiei, stabilite prin ordin al ministrului de interne. 

(3) Pentru unele funcţii pot fi încadraţi specialişti cu studii corespunzătoare cerinţelor postului şi care îndeplinesc condiţiile legale. 

(4) Admiterea în instituţiile de învăţământ ale Ministerului de Interne ori încadrarea unor specialişti în poliţie se realizează prin concurs. 

Art. 10. − (1) La concursul de admitere în instituţiile de învăţământ ale Ministerului de Interne şi la încadrarea directă a unor specialişti are acces orice persoană, indiferent de rasă, naţionalitate, sex, religie, avere sau origine socială, care îndeplineşte, pe lângă condiţiile generale legale prevăzute pentru funcţionarii publici, şi următoarele condiţii speciale:

a) să fie aptă din punct de vedere fizic şi psihic;

b) să nu aibă antecedente penale sau să nu fie în curs de urmărire penală ori de judecată pentru săvârşirea de infracţiuni;

c) să aibă un comportament corespunzător cerinţelor de conduită admise şi practicate în societate. 

(2) Înaintea începerii activităţii poliţiştii încadraţi direct trebuie să urmeze un curs de formare în instituţiile de învăţământ ale Ministerului de Interne, iar bărbaţii trebuie să aibă îndeplinit, de regulă, serviciul militar. 

(3) Candidaţii care au promovat concursul de admitere în instituţiile de învăţământ ale Ministerului de Interne, precum şi persoanele care urmează să fie încadrate direct în poliţie nu trebuie să aibă calitatea de membru al vreunui partid politic sau organizaţii cu caracter politic. 

(4) Dacă în perioada desfăşurării activităţii de poliţist sau a studiilor în instituţiile de învăţământ ale Ministerului de Interne intervine vreuna dintre situaţiile prevăzute la art. 45 alin. (1), se ia măsura destituirii celui în cauză sau a exmatriculării, după caz. În situaţiile în care elevul, studentul sau poliţistul se află în curs de cercetare penală ori de judecată, măsura exmatriculării, respectiv cea a destituirii, se ia după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a instanţei de judecată. 

(5) Criteriile privind selecţionarea poliţiştilor candidaţi pentru concursurile de admitere în instituţiile de învăţământ proprii, precum şi selecţionarea specialiştilor se stabilesc prin ordin al ministrului de interne. 

Art. 11. − (1) Ministerul de Interne, prin Inspectoratul General al Poliţiei, asigură pregătirea continuă a poliţiştilor pentru ridicarea nivelului profesional. 

(2) Poliţistul poate fi trimis la studii în străinătate, prin concurs, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului de interne. 

(3) Categoriile, formele de pregătire şi modul de desfăşurare, precum şi durata de perfecţionare a pregătirii poliţistului sunt stabilite prin ordin al ministrului de interne. 

Art. 12. − În programele de pregătire a viitorilor poliţişti, elevi sau studenţi din instituţiile de învăţământ ale Ministerului de Interne se prevăd activităţi specifice pregătirii militare, pentru primul an de studii, fapt ce le asigură, după promovarea acestui an, echivalarea îndeplinirii serviciului militar obligatoriu. 

SECŢIUNEA a 2-a

Obţinerea gradelor profesionale şi încadrarea poliţiştilor în categorii şi grade profesionale

Art. 13. − (1) Poliţiştii pot fi debutanţi sau definitivi. 

(2) Poliţiştii debutanţi sunt persoanele care ocupă, pe durata perioadei de stagiu, un post în cadrul Poliţiei Române. 

Art. 14. − (1) Poliţiştii se încadrează în două categorii, definite în raport cu nivelul studiilor necesare, după cum urmează:

a) categoria A − Corpul ofiţerilor de poliţie − cuprinde ofiţeri de poliţie cu studii superioare;

b) categoria B − Corpul agenţilor de poliţie − cuprinde agenţi de poliţie cu studii liceale sau postliceale cu diplomă. 

(2) Categoriile de poliţişti se împart pe corpuri şi grade profesionale, după cum urmează:

I. Corpul ofiţerilor de poliţie:

a) chestor-şef de poliţie;

b) chestor-şef adjunct de poliţie;

c) chestor principal de poliţie;

d) chestor de poliţie;

e) comisar-şef de poliţie;

f) comisar de poliţie;

g) subcomisar de poliţie;

h) inspector principal de poliţie;

i) inspector de poliţie;

j) subinspector de poliţie. 

II. Corpul agenţilor de poliţie:

a) agent-şef principal de poliţie;

b) agent-şef de poliţie;

c) agent-şef adjunct de poliţie;

d) agent principal de poliţie;

e) agent de poliţie. 

(3) Gradele profesionale de chestor, comisar-şef şi comisar pot fi obţinute numai de către ofiţeri cu studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă. 

Art. 15. − (1) Obţinerea gradelor profesionale se face prin avansare de către:

a) Preşedintele României, pentru chestori, la propunerea ministrului de interne;

b) ministrul de interne, pentru ceilalţi ofiţeri de poliţie, la propunerea inspectorului general al poliţiei;

c) inspectorul general al poliţiei, pentru agenţi de poliţie, la propunerea şefilor unităţilor de poliţie. 

(2) Acordarea gradelor profesionale se face cu avizul consultativ al Corpului Naţional al Poliţiştilor. 

Art. 16. − (1) Pentru obţinerea gradului profesional următor poliţistul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

a) să aibă împlinit stagiul minim în gradul profesional deţinut sau să îl împlinească în cursul anului calendaristic respectiv;

b) să fi fost apreciat în ultimii doi ani ai stagiului minim în grad cu calificativul „excepţional” sau „foarte bun”, iar în ceilalţi ani ai stagiului, cel puţin cu calificativul „bun”. Anii în care poliţistului i s-au acordat calificative inferioare acestora nu intră în calculul stagiului minim în grad. 

(2) Pentru obţinerea gradelor profesionale de comisar şef, subcomisar şi agent-şef, poliţistul este obligat să absolvească un curs de capacitate ale cărui durată şi tematică vor fi stabilite prin ordin al ministrului de interne, iar pentru obţinerea gradului profesional de chestor este necesară promovarea examenului organizat în acest scop. 

Art. 17. − Stagiul minim în gradele profesionale este:

I. Corpul ofiţerilor de poliţie:

a) chestor-şef adjunct de poliţie       − 2 ani;

b) chestor principal de poliţie           − 2 ani;

c) chestor de poliţie                        − 2 ani;

d) comisar-şef de poliţie                  − 3 ani;

e) comisar de poliţie                       − 3 ani;

f) subcomisar de poliţie                   − 4 ani;

g) inspector principal de poliţie        − 3 ani;

h) inspector de poliţie                     − 3 ani;

i) subinspector de poliţie                 − 4 ani. 

II. Corpul agenţilor de poliţie:

a) agent-şef de poliţie                     − 5 ani;

b) agent-şef adjunct de poliţie          − 5 ani;

c) agent principal de poliţie              − 5 ani;

d) agent de poliţie                          − 5 ani. 

Art. 18. − În situaţiile şi în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului de interne posturile de conducere se ocupă prin examen sau concurs, după caz. 

Art. 19. − (1) Acordarea gradelor profesionale următoare în cadrul aceleiaşi categorii se face în ordinea ierarhică a gradelor, în raport cu nevoile şi posibilităţile existente, în limita numărului de posturi prevăzute cu gradele respective, aprobat de ministrul de interne. 

(2) Poliţistul care a dobândit titlulştiinţific de doctor este exceptat de la condiţiile prevăzute la art. 16 alin. (2). 

(3) Poliţistul care a absolvit cursuri postuniversitare este exceptat de la condiţiile prevăzute la art. 16 alin. (2), mai puţin de la cea referitoare la acordarea gradului profesional de chestor. 

(4) Specialităţile studiilor superioare, ale cursurilor postuniversitare şi titlurileştiinţifice prevăzute la alin. (2)−(4) se stabilesc prin ordin al ministrului de interne. 

Art. 20. − Poliţistului care şi-a sacrificat viaţa în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu i se acordă post-mortem gradul de subinspector de poliţie, pentru agenţii de poliţie, şi gradul următor, pentru ofiţerii de poliţie. 

Art. 21. − (1) Absolvenţilor instituţiilor de învăţământ de profil ale Ministerului de Interne li se acordă grade profesionale şi sunt încadraţi în structurile de poliţie cu perioade de stagiu. 

(2) La absolvirea şcolii de formare a agenţilor de poliţie, poliţistului i se acordă gradul profesional de agent de poliţie şi este încadrat ca debutant pe o perioadă de stagiu de 6 luni. 

(3) La absolvirea colegiului de poliţie sau a facultăţii de drept din cadrul Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” a Ministerului de Interne, poliţistului i se acordă gradul profesional de subinspector de poliţie şi este încadrat ca debutant pe o perioadă de stagiu de un an. 

(4) Poliţiştilor prevăzuţi la art. 9 alin. (2) şi (3) li se acordă gradele profesionale în funcţie de pregătirea lor şi de vechimea în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite, raportate la cerinţele postului. Încadrarea acestora se face pe o perioadă de probă de 6 luni sau un an, în raport cu categoria din care fac parte şi cu gradul profesional acordat. 

(5) La expirarea perioadei de stagiu sau de probă poliţistul susţine examenul de definitivare în profesie. În caz de nepromovare a examenului, acesta poate fi repetat o singură dată. Poliţistul declarat nepromovat este destituit din poliţie. 

(6) Poliţistul care a promovat examenul de definitivat este încadrat în gradul profesional obţinut. 

(7) Perioada de stagiu şi cea de probă constituie vechime în poliţie. 

(8) Condiţiile pentru îndeplinirea perioadei de stagiu şi a celei de probă, precum şi metodologia organizării şi desfăşurării examenului de definitivare în profesie se stabilesc prin ordin al ministrului de interne. 

Art. 22. − (1) Funcţiile poliţiştilor se diferenţiază prin categorie, grad profesional şi coeficient de ierarhizare. 

(2) Funcţiile poliţiştilor, după natura lor, sunt de execuţie şi de conducere, iar după nivelul studiilor absolvite sunt funcţii din categoria A şi funcţii din categoria B. 

(3) Fiecare dintre cele două categorii de funcţii se împarte în grade profesionale, conform structurii ierarhice prevăzute la art. 14. 

(4) Poliţiştii se încadrează în funcţii corespunzătoare gradelor profesionale pe care le au, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 18. 

(5) Funcţiile şi modul de salarizare ale poliţiştilor se stabilesc prin lege, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. 

Art. 23. − (1) La acordarea primului grad profesional absolventul sau poliţistul încadrat direct depune jurământul de credinţă în faţa şefului instituţiei de învăţământ sau a şefului unităţii de poliţie şi în prezenţa a doi poliţişti. 

(2) Jurământul de credinţă are următorul conţinut: „Jur să respect Constituţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, să aplic în mod corect şi fără părtinire legile ţării, să-mi îndeplinesc cu răspundere şi bună credinţă îndatoririle ce-mi revin potrivit funcţiei şi să păstrez secretul profesional. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”

(3) Jurământul de credinţă se poate depune şi fără formula religioasă de încheiere. 

(4) Jurământul de credinţă este semnat de către absolventul sau poliţistul încadrat direct şi, după caz, de către şeful instituţiei de învăţământ sau de şeful unităţii de poliţie, precum şi de către poliţiştii asistenţi. 

(5) Jurământul de credinţă este contrasemnat de ministrul de interne, se păstrează la dosarul personal al poliţistului, iar o copie de pe înscris se înmânează acestuia. 

(6) Semnarea jurământului de credinţă presupune şi acordul implicit al poliţistului pentru testarea fidelităţii şi integrităţii sale profesionale prin efectuarea unor verificări de specialitate, în condiţiile legii. 

Art. 24. − La acordarea primului grad profesional, la numirea şi eliberarea dintr-o funcţie de conducere, precum şi la încetarea raporturilor de serviciu, poliţistul este obligat să îşi declare averea, conform legii. 

Art. 25. − (1) Fiecare poliţist are un dosar personal care cuprinde:

a) documentul de numire în funcţie, documentul de atestare a studiilor şi cel privind depunerea jurământului;

b) documentele privind evaluarea anuală a activităţii acestuia, avansările în funcţii, clase, grade sau categorii, recompensele acordate, precum şi sancţiunile ce i-au fost aplicate, ordonate cronologic şi fără discontinuităţi;

c) declaraţia de avere şi alte documente, stabilite prin ordin al ministrului de interne. 

(2) Se interzice introducerea în dosarul personal al poliţistului a oricăror documente referitoare la opiniile sale politice, sindicale, religioase sau de orice altă natură. 

(3) Poliţistul are acces la dosarul personal, iar, la cerere, i se vor elibera copii de pe actele existente în dosarul său. 

Art. 26. − Activitatea şi conduita poliţistului sunt evaluate o dată pe an, iar concluziile se consemnează în aprecierea de serviciu cu acordarea unuia dintre următoarele calificative: „excepţional”, „foarte bun”, „bun”, „corespunzător”, „necorespunzător”. 

Art. 27. − Selecţionarea, pregătirea, obţinerea gradelor profesionale şi evoluţia profesională a poliţiştilor se stabilesc, în condiţiile prezentei legi, prin Ghidul carierei poliţistului, aprobat prin ordin al ministrului de interne. 

CAPITOLUL III

Drepturile, îndatoririle şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi ale poliţistului

SECŢIUNEA 1

Drepturile poliţistului

Art. 28. − (1) Poliţistul are dreptul la:

a) salariu lunar, compus din salariul de bază, indemnizaţii, sporuri, premii şi prime, ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege. Salariul de bază cuprinde salariul corespunzător funcţiei îndeplinite, gradului profesional deţinut, gradaţiile, sporurile pentru misiune permanentă şi, după caz, indemnizaţia de conducere şi salariul de merit;

b) ajutoare şi alte drepturi băneşti, ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege;

c) uniformă, echipament specific, alocaţii pentru hrană, asistenţă medicală şi psihologică, proteze, precum şi medicamente gratuite, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;

d) locuinţă de intervenţie, de serviciu, socială sau de protocol, după caz, în condiţiile legii;

e) concedii de odihnă, concedii de studii şi învoiri plătite, concediu fără plată, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;

f) concedii medicale pentru: caz de boală, prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea şi întărirea sănătăţii, accidente produse în timpul şi din cauza serviciului; concedii de maternitate, pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 3 ani, îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, precum şi în alte situaţii, în condiţiile stabilite prin lege;

g) bilete de odihnă, tratament şi recuperare, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;

h) pensii, în condiţiile stabilite prin lege;

i) indemnizaţii de instalare, de mutare, de delegare sau de detaşare, precum şi decontarea cheltuielilor de cazare, în condiţiile stabilite prin lege;

j) decontarea cheltuielilor de transport în cazul mutării în alte localităţi şi o dată pe an pentru efectuarea concediului de odihnă, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;

k) încadrarea activităţii în condiţii deosebite sau speciale de muncă, potrivit legii;

l) portul permanent al armamentului din dotare sau achiziţionat personal, în condiţiile legii;

m) asigurare de viaţă, sănătate şi bunuri, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;

n) tratament medical în străinătate pentru afecţiuni contractate în timpul exercitării profesiei, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;

o) asistenţă juridică asigurată de către unitate, la cerere, în cazul cercetării sale pentru faptele comise în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu. 

(2) Armamentul dobândit personal se deţine după pensionare pe baza permisului obţinut, în condiţiile legii. 

Art. 29. − (1) Pentru activitatea desfăşurată poliţiştilor li se conferă ordine şi medalii, potrivit legii. 

(2) În cazul întreruperii activităţii în poliţie, timpul cât poliţistul a desfăşurat o altă activitate nu va fi luat în calculul vechimii în poliţie pentru care se conferă ordinul sau medalia. 

(3) Poliţiştii decoraţi cu Ordinul Meritul Militar îşi păstrează toate drepturile dobândite anterior intrării în vigoare a prezentei legi. 

Art. 30. − Condiţiile privind pensionarea şi drepturile de pensii ale poliţiştilor se stabilesc prin lege, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. 

Art. 31. − (1) Poliţistul mutat în interesul serviciului într-o altă localitate decât cea în care îşi are domiciliul, în situaţia în care nu efectuează naveta ori nu deţine locuinţă proprietate personală şi nu i se poate asigura spaţiu de locuit, are dreptul la compensarea chiriei lunare, în cuantum de până la 50% din salariul de bază. 

(2) Soţul sau soţia poliţistului mutat/mutată în interesul serviciului în altă localitate, care a fost încadrat/încadrată în muncă şi a întrerupt activitatea datorită mutării împreună cu soţul sau soţia, are dreptul la o indemnizaţie lunară de 50% din salariul de bază al poliţistului, până la o nouă angajare sau până la prestarea unei alte activităţi aducătoare de venituri, dar nu mai mult de 9 luni. 

(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică atât poliţiştilor absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ ale Ministerului de Interne, care au fost repartizaţi în unităţi situate în alte localităţi decât cele de domiciliu, cât şi soţilor sau soţiilor acestora. 

(4) De indemnizaţia lunară prevăzută la alin. (2) beneficiază şi soţul sau soţia care, la data mutării poliţistului, era înscris/înscrisă, în condiţiile legii, ca şomer, dar numai după expirarea termenului de plată a ajutorului de şomaj, stabilit prin lege. 

(5) Cuantumul compensaţiei prevăzute la alin. (1) şi condiţiile de acordare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului de interne. 

Art. 32. − (1) Poliţistul va fi sprijinit în construirea sau cumpărarea, o singură dată în timpul carierei, a unei locuinţe proprietate personală în localitatea în care îşi are sediul unitatea de poliţie la care este încadrat, în condiţiile legii. 

(2) Poliţistul care are o vechime în serviciu de cel puţin 10 ani poate cumpăra locuinţa de serviciu. 

(3) Criteriile şi condiţiile de sprijin prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin ordin al ministrului de interne. 

Art. 33. − În exercitarea atribuţiilor de serviciu poliţistul beneficiază de protecţie specială, în condiţiile legii. 

Art. 34. − Poliţistului i se asigură gratuit echipamentul de protecţie adecvat misiunilor specifice pe care le îndeplineşte, iar în cazul în care, ca urmare a îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, i s-a degradat sau distrus îmbrăcămintea ori alte bunuri personale, are dreptul la despăgubiri corespunzătoare. 

Art. 35. − Membrii familiei poliţistului beneficiază gratuit, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului, de:

a) asistenţă medicală şi medicamente în cadrul sistemului de asigurări de sănătate specific apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti;

b) decontarea cheltuielilor de transport în situaţia mutării poliţistului în interes de serviciu în altă localitate. 

Art. 36. − În sensul prevederilor prezentei legi, familia poliţistului cuprinde soţul/soţia, copiii şi părinţii aflaţi în întreţinerea legală a acestuia. 

Art. 37. − Copiii poliţistului decedat în timpul şi din cauza serviciului pot fi transferaţi, la cerere, la instituţiile de învăţământ ale Ministerului de Interne, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului de interne. 

Art. 38. − Poliţistul pensionat şi soţia/soţul acestuia au dreptul gratuit la asistenţă medicală şi medicamente, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate specific apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti, şi au acces la casele de odihnă, sanatoriile, bazele sportive şi alte spaţii pentru odihnă şi agrement, care aparţin sau sunt în administrarea Ministerului de Interne. 

Art. 39. − (1) Durata programului de lucru al poliţistului este de 8 ore pe zi şi 5 zile pe săptămână, stabilită astfel încât să se asigure continuitatea serviciului poliţienesc şi refacerea capacităţii de muncă, în condiţiile prevăzute de lege. 

(2) Programul de lucru, formele de organizare a acestuia şi acordarea repausului săptămânal se stabilesc prin ordin al ministrului de interne, după consultarea Corpului Naţional al Poliţiştilor. 

(3) Dacă interesele serviciului o impun, acordarea zilelor de odihnă săptămânale ce se cuvin poliţistului poate fi amânată, în mod excepţional, cel mult de două ori într-o lună. 

Art. 40. − Poliţistul şi membrii familiei sale au dreptul la protecţie din partea structurilor specializate ale statului faţă de ameninţările sau violenţele la care ar putea fi supuşi ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea. 

SECŢIUNEA a 2-a

Îndatoririle poliţistului

Art. 41. − Poliţistul este dator:

a) să fie loial instituţiei din care face parte, să respecte principiile statului de drept şi să apere valorile democraţiei;

b) să dovedească solicitudine şi respect faţă de orice persoană, în special faţă de grupurile vulnerabile, să îşi consacre activitatea profesională îndeplinirii cu competenţă, integritate, corectitudine şi conştiinciozitate a îndatoririlor specifice de serviciu prevăzute de lege;

c) să îşi perfecţioneze continuu nivelul de instruire profesională şi generală;

d) să fie disciplinat şi să dovedească probitate profesională şi morală în întreaga activitate;

e) să fie respectuos, cuviincios şi corect faţă de şefi, colegi sau subalterni;

f) să acorde sprijin colegilor în executarea atribuţiilor de serviciu;

g) să informeze şeful ierarhic şi celelalte autorităţi abilitate cu privire la faptele de corupţie săvârşite de alţi poliţişti, de care a luat cunoştinţă;

h) prin întregul său comportament, să se arate demn de consideraţia şi încrederea impuse de profesia de poliţist. 

Art. 42. − Poliţistul este obligat:

a) să păstreze secretul profesional, precum şi confidenţialitatea datelor dobândite în timpul desfăşurării activităţii, în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor în care îndeplinirea sarcinilor de serviciu, nevoile justiţiei sau legea impun dezvăluirea acestora;

b) să manifeste corectitudine în rezolvarea problemelor personale, în aşa fel încât să nu beneficieze şi nici să nu lase impresia că beneficiază de datele confidenţiale obţinute în calitatea sa oficială;

c) să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal ale acestora, potrivit competenţelor legal stabilite;

d) să aibă o conduită corectă, să nu abuzeze de calitatea oficială şi să nu compromită, prin activitatea sa publică ori privată, prestigiul funcţiei sau al instituţiei din care face parte. 

Art. 43. − Poliţistului îi este interzis, în orice împrejurare:

a) să primească, să solicite, să accepte, direct sau indirect, ori să facă să i se promită, pentru sine sau pentru alţii, în considerarea calităţii sale oficiale, daruri sau alte avantaje;

b) să rezolve cereri care nu sunt de competenţa sa ori care nu i-au fost repartizate de şefii ierarhici sau să intervină pentru soluţionarea unor asemenea cereri, în scopurile prevăzute la lit. a);

c) să folosească forţa, altfel decât în condiţiile legii;

d) să provoace unei persoane suferinţe fizice ori psihice cu scopul de a obţine de la această persoană sau de la o terţă persoană informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori asupra unei terţe persoane;

e) să colecteze sume de bani de la persoane fizice sau juridice;

f) să redacteze, să imprime sau să difuzeze materiale ori publicaţii cu caracter politic, imoral sau care instigă la indisciplină;

g) să aibă, direct sau prin intermediari, într-o unitate supusă controlului unităţii de poliţie din care face parte, interese de natură să compromită imparţialitatea şi independenţa acestuia. 

Art. 44. − (1) Serviciul poliţienesc are caracter permanent şi obligatoriu. 

(2) Poliţistul este obligat să se prezinte la programul de lucru stabilit, precum şi în afara acestuia, în situaţii temeinic justificate, pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, cu compensarea timpului lucrat, potrivit legii. 

(3) În situaţii de catastrofe, calamităţi sau tulburări de amploare ale ordinii şi liniştii publice ori alte asemenea evenimente poliţistul este obligat să se prezinte de îndată la unitatea de poliţie din care face parte. 

(4) La instituirea stării de urgenţă sau a stării de asediu ori în caz de mobilizare şi de război poliţistul va acţiona conform legii. 

(5) În cazul producerii vreuneia dintre situaţiile prevăzute la alin. (3) şi (4) poliţistul care se află într-o altă localitate se va prezenta la cea mai apropiată unitate a Ministerului de Interne, informând superiorii săi despre aceasta. 

SECŢIUNEA a 3-a

Restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi

Art. 45. − (1) Poliţistului îi este interzis:

a) să facă parte din partide, formaţiuni sau organizaţii politice ori să desfăşoare propagandă în favoarea acestora;

b) să exprime opinii sau preferinţe politice la locul de muncă sau în public;

c) să candideze pentru autorităţile administraţiei publice locale, Parlamentul României şi pentru funcţia de Preşedinte al României;

d) să exprime în public opinii contrare intereselor României;

e) să declare sau să participe la greve, precum şi la mitinguri, demonstraţii, procesiuni sau orice alte întruniri cu caracter politic;

f) să adere la secte, organizaţii religioase sau la alte organizaţii interzise de lege;

g) să efectueze, direct sau prin persoane interpuse, activităţi de comerţ ori să participe la administrarea sau conducerea unor societăţi comerciale, cu excepţia calităţii de acţionar;

h) să exercite activităţi cu scop lucrativ de natură să lezeze onoarea şi demnitatea poliţistului sau a instituţiei din care face parte;

i) să deţină orice altă funcţie publică sau privată pentru care este retribuit, cu excepţia funcţiilor didactice din cadrul instituţiilor de învăţământ. 

(2) Poliţistul poate prezenta în public, numai în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului de interne, informaţii şi date obţinute în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau poate face comentarii referitoare la astfel de date şi informaţii, dacă prin acestea nu este încălcat principiul prezumţiei de nevinovăţie ori nu sunt lezate dreptul la propria imagine, demnitatea, viaţa intimă, familială ori privată a persoanei sau nu este prejudiciată finalizarea urmăririi penale într-o cauză aflată în curs de cercetare ori de judecare. 

(3) Datele şi informaţiile clasificate, potrivit legii, obţinute de poliţist în timpul exercitării atribuţiilor profesionale nu pot fi făcute publice pe o perioadă de 5 ani de la încetarea raporturilor sale de serviciu, dacă legea nu prevede altfel. 

Art. 46. − (1) Poliţistul poate fi mutat în altă localitate decât cea de domiciliu în următoarele situaţii:

a) în interesul serviciului;

b) la cerere;

c) când unitatea din care face parte se reorganizează, iar postul se desfiinţează şi nu există posibilitatea numirii pe o funcţie corespunzătoare;

d) pentru a înlătura un pericol care afectează viaţa sau integritatea sa ori a membrilor de familie, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu;

e) când imaginea sa în localitatea unde îşi desfăşoară activitatea este afectată. 

(2) Pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)−e) este necesar acordul celui mutat. 

Art. 47. − Poliţistul poate fi delegat, detaşat ori transferat, potrivit normelor de competenţă aprobate prin ordin al ministrului de interne, în condiţiile legii. 

Art. 48. − Poliţiştii se pot asocia şi pot constitui asociaţii cu caracter profesional, umanitar, tehnico-ştiinţific, cultural, religios şi sportiv-recreativ, fără a aduce atingere îndeplinirii atribuţiilor şi îndatoririlor de serviciu. 

SECŢIUNEA a 4-a

Corpul Naţional al Poliţiştilor

Art. 49. − (1) Se înfiinţează Corpul Naţional al Poliţiştilor, ca persoană juridică de drept public, denumit în continuare Corpul, cu sediul în municipiul Bucureşti, reprezentând forma de organizare pe criteriu profesional, autonom, apolitic şi nonprofit a poliţiştilor. 

(2) Corpul promovează interesele poliţiştilor şi apără drepturile acestora. 

(3) Organizarea şi funcţionarea Corpului se realizează pe principiile teritorialităţii, eligibilităţii, mutualităţii şi ierarhiei structurilor de conducere. 

(4) Organele de conducere şi control ale Corpului sunt:

a) congresul naţional;

b) consiliul naţional;

c) consiliul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, consiliile inspectoratelor judeţene de poliţie şi consiliile instituţiilor de învăţământ ale Ministerului de Interne şi teritoriale;

d) cenzorii. 

(5) În organele de conducere ale Corpului vor fi aleşi în număr şi cu vot egal reprezentanţii tuturor categoriilor de poliţişti. 

Art. 50. − Prin organele sale de conducere Corpul exercită următoarele atribuţii:

a) întreprinde măsuri pentru asigurarea integrităţii morale şi profesionale a poliţiştilor, precum şi a unei activităţi eficiente a acestora;

b) oferă consultanţă la elaborarea propunerilor de acte normative care se referă la activitatea poliţiei sau la statutul poliţistului;

c) poate face propuneri inspectorului general al poliţiei pentru numirea în funcţii de conducere sau destituirea poliţiştilor;

d) la cerere, reprezintă interesele poliţiştilor împotriva cărora au fost dispuse sancţiuni disciplinare;

e) participă la elaborarea Codului de etică şi deontologie al poliţistului, ale cărui prevederi sunt obligatorii în exercitarea profesiei de poliţist;

f) participă la susţinerea examenelor de capacitate pentru titularizarea poliţiştilor stagiari şi a celor încadraţi direct;

g) reprezintă profesia de poliţist, împreună cu Inspectoratul General al Poliţiei, în raporturile cu organisme guvernamentale, foruri profesionale şiştiinţifice, instituţii publice, precum şi cu alte persoane juridice şi fizice;

h) promovează pe plan extern relaţii cu organizaţii şi instituţii profesionale similare;

i) ţine şi actualizează permanent evidenţa membrilor săi. 

Art. 51. − (1) Veniturile Corpului se constituie din:

a) taxa de înscriere, cotizaţii lunare ale membrilor, alte venituri realizate din manifestăriştiinţifice, culturale şi sportive, precum şi din drepturi editoriale;

b) resurse obţinute de la bugetul de stat şi/sau bugetele locale;

c) donaţii şi sponsorizări din partea unor persoane fizice sau juridice, din ţară ori din străinătate, în condiţiile legii şi ale normelor instituite de ministrul de interne;

d) chirii, dobânzi şi orice alte surse legale. 

(2) Consiliile prevăzute la art. 49 alin. (4) lit. c) virează periodic Corpului o cotă-parte din veniturile încasate, în condiţiile stabilite prin regulament. 

(3) Fondurile băneşti obţinute în condiţiile alin. (1) pot fi utilizate pentru perfecţionarea pregătirii profesionale, acordarea de burse şi de ajutoare, crearea unor instituţii cu scopştiinţific, investiţii legate de dotarea cu mijloace adecvate activităţilor Corpului, cheltuieli administrativ-gospodăreşti, asistenţa juridică a membrilor, cumpărarea şi administrarea unor hoteluri, case de odihnă şi cluburi ale poliţiştilor şi pentru fondul de salarii destinat aparatului tehnico administrativ propriu. 

Art. 52. − Modul de organizare şi funcţionare a Corpului se stabileşte, în condiţiile prezentei legi, prin Regulamentul de organizare şi funcţionare aprobat prin hotărâre a Guvernului. 

CAPITOLUL IV

Recompense, răspunderea juridică şi sancţiuni

SECŢIUNEA 1

Recompense

Art. 53. − Pentru contribuţii deosebite la apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor şi la prevenirea faptelor antisociale, poliţistului i se pot conferi decoraţii, în condiţiile legii. 

Art. 54. − (1) Pentru îndeplinirea exemplară a atribuţiilor de serviciu poliţiştilor li se pot acorda recompense morale sau materiale, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului de interne. 

(2) Pentru merite excepţionale în atingerea unor obiective deosebite în activitatea poliţiei, poliţistul poate fi avansat în gradul profesional următor, înaintea îndeplinirii stagiului minim, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului de interne. 

(3) Pentru acţiuni deosebite care determină aducerea de venituri la bugetul de stat, poliţistul poate fi recompensat cu până la 1% din cuantumul acestora, dar nu mai mult decât venitul său brut anual, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului de interne. 

SECŢIUNEA a 2-a

Răspunderea juridică şi sancţiuni

Art. 55. − Încălcarea de către poliţist, cu vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu angajează răspunderea sa disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz. 

Art. 56. − Este absolvit de orice răspundere poliţistul care, prin exercitarea, în limitele legii, a atribuţiilor de serviciu, a cauzat suferinţe sau vătămări unor persoane ori a adus prejudicii patrimoniului acestora. 

Art. 57. − Constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni, următoarele fapte săvârşite de poliţist, comise cu vinovăţie:

a) comportarea necorespunzătoare, în serviciu, familie sau în societate, care aduce atingere onoarei, probităţii profesionale a poliţistului sau prestigiului instituţiei;

b) neglijenţa manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate de lege;

c) întârzierea repetată sau nejustificată a soluţionării lucrărilor;

d) depăşirea atribuţiilor de serviciu ori lipsa de solicitudine în relaţiile cu cetăţenii;

e) absenţa nemotivată ori întârzierea repetată de la serviciu;

f) producerea de pagube materiale unităţii din care face parte sau patrimoniului Ministerului de Interne;

g) încălcarea normelor privind confidenţialitatea activităţii desfăşurate;

h) nerespectarea prevederilor jurământului de credinţă;

i) imixtiunea ilegală în activitatea altui poliţist;

j) intervenţia pentru influenţarea soluţionării unor cereri privind satisfacerea intereselor oricărei persoane. 

Art. 58. − Sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate poliţistului sunt:

a) avertismentul;

b) mustrarea scrisă;

c) reducerea salariului pentru funcţia îndeplinită cu 5−10% pe o perioadă de 1−3 luni;

d) amânarea promovării în grade profesionale sau funcţii superioare, pe o perioadă de 1−2 ani;

e) retrogradarea din funcţie până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut;

f) suspendarea din funcţie de la 1 la 3 luni, perioadă în care poliţistul beneficiază numai de salariul corespunzător gradului profesional deţinut;

g) destituirea din funcţia publică avută. 

Art. 59. − (1) Sancţiunea disciplinară se aplică numai după cercetarea prealabilă şi după consultarea consiliilor de disciplină. 

(2) Procedura cercetării prealabile se reglementează prin ordin al ministrului de interne. 

(3) Cercetarea prealabilă se efectuează de şeful unităţii sau de poliţişti anume desemnaţi. 

(4) Cercetările referitoare la abateri, din care rezultă date şi indicii că au fost săvârşite fapte prevăzute de legea penală, se vor efectua şi cu participarea unui reprezentant al Corpului, urmând ca, în raport de constatări, să fie sesizate organele judiciare. 

(5) Ascultarea celui în cauză şi consemnarea susţinerilor sale sunt obligatorii. 

(6) Poliţistul cercetat are dreptul să cunoască în întregime actele cercetării şi să solicite probe în apărare. 

(7) În faţa consiliilor de disciplină poliţistul are dreptul de a fi asistat de un alt poliţist, ales de către acesta sau desemnat de Corp. De asemenea, poliţistul cercetat poate fi asistat, la cererea sa, de avocat. 

(8) La stabilirea sancţiunii se ţine seama de activitatea desfăşurată anterior, de împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârşită, de cauzele, gravitatea şi consecinţele acesteia, de gradul de vinovăţie a poliţistului, precum şi de preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise. 

(9) Sancţiunea disciplinară se aplică în maximum 30 de zile de la luarea la cunoştinţă despre abaterea săvârşită, dar nu mai târziu de un an de la data comiterii faptei. 

(10) Pentru aceeaşi abatere nu se poate aplica decât o singură sancţiune disciplinară. 

Art. 60. − (1) Aplicarea sancţiunilor disciplinare se face potrivit competenţelor stabilite prin ordin al ministrului de interne. 

(2) Destituirea din poliţie se dispune în mod corespunzător de persoanele care, potrivit art. 15, au competenţa să acorde gradele profesionale ale poliţiştilor. 

Art. 61. − (1) Poliţistul poate contesta sancţiunea disciplinară aplicată, în termen de 15 zile de la luarea la cunoştinţă, şefului ierarhic superior celui care a aplicat sancţiunea. Acesta se pronunţă prin decizie motivată, în termen de 30 de zile. 

(2) Împotriva sancţiunilor aplicate şi a deciziilor nefavorabile poliţistul nemulţumit se poate adresa Corpului, potrivit art. 50 lit. d). 

(3) Poliţistul nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului ori a dispoziţiei de sancţionare. 

Art. 62. − (1) La nivelul Inspectoratului General al Poliţiei se constituie Consiliul superior de disciplină, iar la Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, inspectoratele judeţene de poliţie, unităţile teritoriale şi instituţiile de învăţământ ale poliţiei se constituie consilii de disciplină. 

(2) Consiliile de disciplină se constituie şi funcţionează pe lângă şefii unităţilor de poliţie şi au caracter consultativ. 

(3) Consiliile de disciplină îşi desfăşoară activitatea în baza regulamentului aprobat prin ordin al ministrului de interne. 

Art. 63. − (1) Poliţistul răspunde pentru pagubele cauzate patrimoniului unităţii, potrivit legislaţiei aplicabile personalului civil din Ministerul de Interne. 

(2) Poliţistul nu răspunde de pagubele cauzate patrimoniului unităţii dacă acestea sunt consecinţa unei acţiuni desfăşurate în limitele legii. 

Art. 64. − (1) Urmărirea penală a poliţiştilor se efectuează de către procuror sau de către ofiţeri de poliţie anume desemnaţi prin ordin al ministrului de interne, sub supravegherea procurorului, după caz, în condiţiile legii. 

(2) Competenţa de a efectua supravegherea urmăririi penale şi de a judeca în fond infracţiunile săvârşite de poliţişti revine parchetelor de pe lângă tribunale şi tribunalelor − pentru infracţiunile comise de către agenţii de poliţie, parchetelor de pe lângă curţile de apel şi curţilor de apel − pentru infracţiunile comise de către ofiţerii de poliţie, până la gradul de comisar-şef inclusiv, respectiv Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi Curţii Supreme de Justiţie − pentru infracţiunile comise de chestorii de poliţie. 

(3) Urmărirea penală şi judecarea infracţiunilor contra siguranţei statului săvârşite de poliţişti se efectuează în mod obligatoriu de către procurorii militari şi, respectiv, de instanţele militare, în condiţiile legii. 

Art. 65. − (1) În cazul în care împotriva poliţistului s-a început urmărirea penală sau a fost trimis în judecată, menţinerea sa în activitate se hotărăşte după soluţionarea definitivă a cauzei, cu excepţia situaţiei în care a comis şi alte abateri disciplinare, când operează procedura disciplinară obişnuită. 

(2) Pe timpul urmăririi penale şi judecării poliţistul este pus la dispoziţie. Poliţistul pus la dispoziţie îndeplineşte numai acele sarcini şi atribuţii de serviciu stabilite, în scris, de şeful unităţii de poliţie şi beneficiază de drepturile băneşti corespunzătoare gradului profesional pe care îl are, la nivelul de bază, şi de celelalte drepturi prevăzute în prezenta lege. 

(3) Pe perioada arestării preventive poliţistul este suspendat din funcţie. Pe timpul suspendării poliţistul nu beneficiază de nici un drept dintre cele prevăzute de prezenta lege. 

(4) În cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală ori achitarea, precum şi în cazul încetării urmăririi penale ori a procesului penal, poliţistul va fi repus în toate drepturile anterioare, inclusiv compensarea celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispoziţie, respectiv a suspendării din funcţie, potrivit competenţelor stabilite prin ordin al ministrului de interne. 

CAPITOLUL V

Întreruperea şi încetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului

Art. 66. − (1) Stabilitatea poliţistului la locul de muncă este garantată, în condiţiile prezentei legi. 

(2) Raportul de serviciu al poliţistului ia naştere o dată cu acordarea primului grad profesional. 

Art. 67. − (1) Întreruperea activităţii la cerere reprezintă suspendarea temporară a poliţistului din funcţia şi gradul profesional pe care îl ocupă şi operează pentru un interes personal legitim. 

(2) Situaţiile în care se acordă întreruperea activităţii poliţistului se stabilesc prin ordin al ministrului de interne. 

Art. 68. − (1) Durata întreruperii la cerere a activităţii poliţistului este de până la 2 ani, fără drept de prelungire. 

(2) Înaintea sau la expirarea perioadei de întrerupere a activităţii la cerere, poliţistul va solicita reintegrarea sa la unitatea la care a fost încadrat. 

(3) Reintegrarea poliţistului se face, de regulă, la unitatea de la care i s-a acordat întreruperea sau la o altă unitate care are posturi vacante, similare celui din care a întrerupt activitatea. 

Art. 69. − Încetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului are loc:

a) la împlinirea vârstei şi a vechimii în serviciu, necesare pensiei de serviciu;

b) la pierderea capacităţii de muncă, în condiţiile legii;

c) la cerere;

d) la numirea într-o altă funcţie;

e) prin demisie;

f) la destituirea din poliţie;

g) la acordarea, în 2 ani consecutiv, a calificativului „necorespunzător”;

h) când este condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, cu excepţia cazurilor în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sau amenzii penale pentru infracţiuni săvârşite din culpă, pe baza aprobării persoanelor care au acordat gradele profesionale prevăzute la art. 15;

i) când în urma reorganizării unei unităţi de poliţie sau a reducerii unor posturi de natura celui ocupat de poliţistul respectiv nu sunt posibilităţi pentru ca acesta să fie încadrat într-o funcţie similară în aceeaşi unitate sau în alte unităţi;

j) când nu promovează examenul de definitivare prevăzut la art. 21 alin. (5). 

Art. 70. − Poliţistul care a absolvit o instituţie de învăţământ a Ministerului de Interne şi căruia i-au încetat raporturile de serviciu în primii 10 ani de activitate din motive imputabile lui este obligat să restituie cheltuielile efectuate cu pregătirea sa, proporţional cu perioada rămasă până la 10 ani, potrivit angajamentului încheiat în acest sens. 

CAPITOLUL VI

Dispoziţii finale şi tranzitorii

Art. 71. − (1) Poliţiştii care la data încetării raporturilor de serviciu nu îndeplinesc condiţiile de vârstă şi vechime pentru a li se acorda pensie de serviciu beneficiază de programe de reconversie profesională astfel:

a) în ultimele 6 luni dinaintea adoptării măsurilor prevăzute la art. 69 lit. i);

b) după apariţia situaţiei prevăzute la art. 69 lit. b). 

(2) Reconversia profesională a poliţiştilor aflaţi în situaţiile menţionate la alin. (1) se asigură prin grija Ministerului de Interne, în colaborare cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi cu Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, pe baza protocoalelor încheiate în acest sens. 

(3) Modul de organizare şi desfăşurare a programelor de reconversie profesională se stabileşte prin ordin al ministrului de interne. 

(4) În vederea reconversiei profesionale poliţiştii pot urma gratuit cursuri de calificare, recalificare, perfecţionare sau, după caz, alte forme de pregătire profesională, organizate de Ministerul de Interne, şi, cu suportarea cheltuielilor de către acest minister, cursuri organizate de alte ministere, precum şi de către instituţii ori persoane juridice de drept privat autorizate, potrivit legii, în acest scop. 

(5) Contravaloarea cursurilor organizate în afara Ministerului de Interne în condiţiile alin. (4) se suportă din bugetul acestuia, în limita a 3 salarii brute obţinute de poliţist la data încetării raporturilor de serviciu. 

Art. 72. − (1) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi poliţiştilor aflaţi în funcţie nu le sunt aplicabile dispoziţiile acesteia privind condiţiile de studii şi stagiu în grad, cu excepţia cazurilor în care aceştia fac obiectul unei avansări sau promovări. 

(2) La aceeaşi dată poliţiştilor absolvenţi cu diplomă ai Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” a Ministerului de Interne sau ai altor instituţii de învăţământ superior acreditate le vor fi acordate grade profesionale în condiţiile stabilite prin prezenta lege. 

(3) Poliţiştii vor depune jurământul de credinţă. Refuzul depunerii jurământului de credinţă atrage destituirea din poliţie, acesta fiind consemnat prin încheierea unui proces-verbal, semnat de persoanele prevăzute la art. 23 alin. (1). 

Art. 73. − (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi gradele militare ale poliţiştilor vor fi echivalate cu gradele profesionale, conform pregătirii şi studiilor fiecăruia, cu menţinerea drepturilor câştigate anterior, după cum urmează:

A. Ofiţerii de poliţie:

a) sublocotenent − subinspector de poliţie;

b) locotenent − inspector de poliţie;

c) căpitan − inspector principal de poliţie;

d) maior − subcomisar de poliţie;

e) locotenent-colonel − comisar de poliţie;

f) colonel − comisar-şef de poliţie;

g) general de brigadă − chestor de poliţie;

h) general-maior − chestor principal de poliţie;

i) general-locotenent − chestor-şef adjunct de poliţie;

j) general − chestor-şef de poliţie. 

B. Agenţii de poliţie:

a) maistru militar clasa a IV-a şi sergent-major − agent de poliţie;

b) maistru militar clasa a III-a şi plutonier − agent principal de poliţie;

c) maistru militar clasa a II-a şi plutonier-major − agent şef adjunct de poliţie;

d) maistru militar clasa I şi plutonier adjutant − agent şef de poliţie;

e) maistru militar principal şi plutonier adjutant-şef − agent-şef principal de poliţie. 

(2) Echivalarea gradelor privind agenţii şi ofiţerii de poliţie este valabilă şi în cazul încetării raporturilor de serviciu ale poliţiştilor, precum şi în cazul transferului în interesul serviciului al cadrelor militare sau al poliţiştilor între unităţile de poliţie şi celelalte unităţi ale Ministerului de Interne ori alte instituţii din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, după caz. 

(3) La pensionare poliţistului i se poate acorda gradul profesional următor, în condiţiile legii. 

(4) Poliţiştii ofiţeri care nu au absolvit studii superioare de scurtă sau de lungă durată cu diplomă vor fi încadraţi în funcţii potrivit gradelor profesionale echivalente. 

(5) Ofiţerilor de poliţie stabiliţi la alin. (1) lit. A li se va acorda gradul profesional următor numai după absolvirea studiilor superioare corespunzătoare categoriei din care fac parte. 

(6) Agenţii de poliţie care nu au absolvit studii liceale şi postliceale cu diplomă vor fi încadraţi în funcţii potrivit gradelor profesionale echivalente. 

(7) Agenţii de poliţie care au absolvit studii superioare de lungă durată cu diplomă de licenţă sau echivalentă ori studii superioare de scurtă durată cu diplomă sau echivalentă vor fi încadraţi în categorii şi grade profesionale corespunzătoare studiilor, în condiţiile prezentei legi. 

(8) Perioada acordată poliţiştilor pentru definitivarea studiilor necesare echivalării în gradele corespunzătoare funcţiei pe care o deţin, conform prevederilor alin. (1), este de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dacă după expirarea perioadei de 5 ani poliţiştii nu şi-au definitivat studiile necesare echivalării în gradele profesionale pe care le au, vor fi încadraţi în categorii şi grade profesionale corespunzătoare pregătirii. 

(9) Stagiul în gradul militar avut la data echivalării va fi luat în calcul la acordarea gradelor profesionale, potrivit alin. (1) şi cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. b). 

(10) Acordarea gradelor profesionale pentru poliţişti se face, de regulă, o dată pe an, cu prilejul „Zilei Poliţiei Române”. 

(11) Acordarea gradelor profesionale la încadrarea directă a poliţiştilor se face trimestrial, prin ordin al ministrului de interne. 

(12) Acordarea gradelor profesionale poliţiştilor prevăzuţi la art. 9 alin. (2) şi la art. 54 alin. (2) se poate face în tot cursul anului. 

Art. 74. − (1) Evidenţa poliţiştilor şi a operaţiunilor de mobilizare pe timpul şi după încetarea raporturilor de serviciu, precum şi modalităţile de ţinere a acesteia se stabilesc prin ordin al ministrului de interne. 

(2) La încetarea raporturilor de serviciu poliţistul este obligat ca în termen de 15 zile să se prezinte la centrul militar pe raza căruia domiciliază, pentru a fi luat în evidenţă ca rezervist cu specialitatea „poliţie” şi gradul militar echivalent gradului profesional avut la data respectivă în grupa de evidenţă a Ministerului de Interne. 

(3) Poliţiştii luaţi în evidenţă ca rezervişti pot fi concentraţi sau mobilizaţi pentru completarea efectivelor unităţilor Ministerului de Interne, în condiţiile prevăzute de lege. 

Art. 75. − Descrierea uniformei de poliţist şi a însemnelor distinctive se stabileşte prin hotărâre a Guvernului. 

Art. 76. − Prevederile prezentei legi se aplică şi personalului Poliţiei de Frontieră Române, Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei, Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, Direcţiei generale de informaţii şi protecţie internă, unităţilor de învăţământ ale poliţiei şi structurilor corespondente din cadrul Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”. 

Art. 77. − Plata drepturilor băneşti cuvenite poliţiştilor, prevăzute în prezenta lege, se face din fondurile alocate de la bugetul de stat. 

Art. 78. − (1) Dispoziţiile prezentei legi se completează, după caz, cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarului public, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale altor acte normative în vigoare. 

(2) Până la adoptarea legii privind salarizarea poliţiştilor acestora le sunt aplicabile dispoziţiile legale referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională. 

(3) Până la adoptarea legii privind pensiile poliţiştilor acestora le sunt aplicabile dispoziţiile legale referitoare la pensionarea cadrelor militare. 

(4) Modul de aplicare a prevederilor alin. (2) şi (3) se stabileşte prin ordin al ministrului de interne. 

Art. 79. − În unităţile administrativ-teritoriale în care persoanele aparţinând unor minorităţi naţionale deţin o pondere de peste 20% vor fi angajaţi şi poliţişti care cunosc şi limba respectivă. 

Art. 80. − În condiţiile legii, prin hotărâre a Guvernului, se poate înfiinţa Casa de credit pentru poliţişti. 

Art. 81. − (1) Hotărârile Guvernului şi ordinele ministrului de interne date în aplicarea prezentei legi se vor emite în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia. 

(2) Până la adoptarea hotărârilor Guvernului prevăzute la alin. (1) poliţiştii beneficiază de drepturile corespunzătoare prevăzute în actele normative în vigoare pentru cadrele militare. 

Art. 82. − (1) Prezenta lege va intra în vigoare în termen de 60 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

(2) La aceeaşi dată orice alte dispoziţii contrare se abrogă. 

 

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 13 mai 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României. 

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 14 mai 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României. 

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALER DORNEANU

 

Bucureşti, 6 iunie 2002. 

Nr. 360.