Legea nr. 359/2004

M. Of. nr. 839 din 13 septembrie 2004

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR                                   SENATUL

 

L E G E

privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege. 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. – În scopul simplificării procedurilor administrative şi promovării calităţii serviciilor, se instituie prezenta procedură de înmatriculare în registrul comerţului şi de înregistrare fiscală a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice sau de autorizare a funcţionării persoanelor juridice care, potrivit legii, au obligaţia să ceară înmatricularea în registrul comerţului. 

Art. 2. – În sensul prezentei legi, societăţile comerciale, societăţile şi companiile naţionale, grupurile de interes economic, regiile autonome şi organizaţiile cooperatiste, precum şi sucursalele înfiinţate de acestea, denumite în continuare solicitanţi, au obligaţia ca, după înmatricularea în registrul comerţului şi înregistrarea fiscală, să ceară autorizarea funcţionării. 

Art. 3. – (1) Înmatricularea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale în registrul comerţului şi înregistrarea fiscală a acestora se fac pe baza autorizaţiei emise de primăria competentă, prin grija acesteia, potrivit legii speciale, fără a fi necesară pronunţarea de către judecătorul delegat a încheierii prevăzute la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 

(2) Înmatricularea persoanelor juridice prevăzute la art. 2, precum şi a sucursalelor acestora se face potrivit prevederilor Legii nr. 26/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi celorlalte prevederi referitoare la înregistrarea în registrul comerţului. 

Art. 4. – Autorizarea funcţionării solicitanţilor se face cu îndeplinirea procedurilor prevăzute de prezenta lege şi de actele normative speciale care reglementează emiterea fiecărei autorizaţii. 

Art. 5. – Prin autorizarea funcţionării se înţelege fie asumarea de către solicitant a responsabilităţii privitoare la legalitatea desfăşurării activităţii, fie obţinerea actului administrativ emis de autorităţile administraţiei publice competente, strict necesar pentru a permite solicitantului desfăşurarea activităţilor prevăzute în actele constitutive sau modificatoare înregistrate în registrul comerţului. 

CAPITOLUL II

Înregistrarea în registrul comerţului

Art. 6. – (1) Prin înregistrarea în registrul comerţului se înţelege înmatricularea persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice prevăzute la art. 2, înscrierea de menţiuni, precum şi înregistrarea altor operaţiuni care, potrivit legii, se menţionează în registrul comerţului. 

(2) Solicitarea efectuării înregistrării în registrul comerţului se face de către fondatori, administratori sau de reprezentanţii acestora, precum şi de orice persoană interesată, în condiţiile legii, prin întocmirea cererii de înregistrare. 

(3) Înregistrările în registrul comerţului se fac în baza unei încheieri a judecătorului delegat sau a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, în afară de cazul în care legea prevede altfel. 

(4) Persoanele juridice prevăzute la art. 2 dobândesc personalitate juridică de la data pronunţării încheierii judecătorului delegat, prin care se dispune autorizarea constituirii sau înmatricularea în registrul comerţului, dacă legea nu dispune altfel. 

Art. 7. – Prin efectuarea înregistrărilor în registrul comerţului se asigură opozabilitatea actelor înregistrate faţă de terţi, cu excepţia cazurilor în care legea prevede condiţia cumulativă a publicării acestora în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. 

Art. 8. – (1) La înmatriculare, solicitanţilor li se eliberează certificatul de înregistrare conţinând numărul de ordine în registrul comerţului şi codul unic de înregistrare atribuit de către Ministerul Finanţelor Publice, precum şi alte acte prevăzute de prezenta lege. 

(2) La înregistrarea modificărilor actului constitutiv se eliberează certificatul de înscriere de menţiuni, însoţit de încheierea judecătorului delegat, precum şi alte acte prevăzute de prezenta lege. 

(3) Termenul de eliberare a certificatului de înregistrare şi a celui de înscriere de menţiuni este de cel mult 10 zile de la data înregistrării cererii, dacă prin încheieri pronunţate de judecătorul delegat nu se dispune altfel. 

Art. 9. – (1) Certificatul de înregistrare conţinând codul unic de înregistrare este documentul care atestă că persoana juridică a fost luată în evidenţa oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal şi în evidenţa organului fiscal. 

(2) Dacă certificatul de înregistrare conţine şi atributul fiscal „R“, acesta atestă că persoana juridică a fost luată în evidenţa organului fiscal ca plătitor de T.V.A. 

(3) Pe parcursul existenţei persoanei juridice dovada privind starea acesteia, referitoare la funcţionare, dizolvare, reorganizare, lichidare, reorganizare judiciară, faliment sau suspendare temporară a activităţii, se face cu extrasul de registru emis de oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal, valabil 30 de zile de la data emiterii. 

(4) Termenul de eliberare a extrasului de registru este de cel mult 24 de ore de la data înregistrării solicitării. 

(5) Certificatele constatoare că un anumit act sau fapt este sau nu este înregistrat în registrul comerţului vor fi eliberate în termen de 3 zile de la data înregistrării cererii. 

CAPITOLUL III

Atribuirea codului unic de înregistrare

Art. 10. – Solicitarea înregistrării fiscale se face prin depunerea cererii de înregistrare la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal, iar atribuirea codului unic de înregistrare de către Ministerul Finanţelor Publice este condiţionată de admiterea cererii de înregistrare în registrul comerţului de către judecătorul delegat. 

Art. 11. – (1) În vederea atribuirii codului unic de înregistrare de către Ministerul Finanţelor Publice, oficiile registrului comerţului de pe lângă tribunale transmit direct sau prin intermediul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, pe cale electronică, Ministerului Finanţelor Publice, datele referitoare la înregistrările efectuate în registrul comerţului şi cele conţinute în cererea de înregistrare fiscală. 

(2) Pe baza datelor transmise potrivit alin. (1) Ministerul Finanţelor Publice atribuie, în termen de maximum 24 de ore, codul unic de înregistrare. 

Art. 12. – (1) Pentru asociaţiile familiale, precum şi pentru persoanele juridice prevăzute la art. 2 structura codului unic de înregistrare se stabileşte de Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Justiţiei. 

(2) Pentru persoanele fizice codul unic de înregistrare coincide cu codul numeric personal atribuit de Ministerul Administraţiei şi Internelor sau, după caz, cu numărul de identificare fiscală atribuit de Ministerul Finanţelor Publice. 

Art. 13. – Codul unic de înregistrare va fi utilizat de toate sistemele informatice care prelucrează date privind persoanele fizice, asociaţiile familiale şi persoanele juridice prevăzute la art. 2, precum şi de acestea în relaţiile cu terţii, inclusiv cu autorităţile şi instituţiile publice, pe toată durata funcţionării lor. 

Art. 14. – (1) După efectuarea înmatriculării societăţilor comerciale în registrul comerţului, un extras al încheierii judecătorului delegat se comunică, din oficiu, Regiei Autonome „Monitorul Oficial“, spre publicare, pe cheltuiala solicitantului. 

(2) Extrasul încheierii judecătorului delegat va cuprinde următoarele elemente: numărul şi data încheierii, denumirea, sediul social şi forma juridică, numele şi adresa fondatorilor, administratorilor şi, dacă este cazul, a cenzorilor, domeniul şi activitatea principală, capitalul social şi durata de funcţionare. 

(3) Pe extrasul prevăzut la alin. (1) oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunalul care a efectuat înmatricularea va menţiona codul unic de înregistrare atribuit şi numărul de ordine în registrul comerţului, iar acest document poate fi transmis şi pe cale electronică. 

(4) La cererea şi pe cheltuiala solicitantului, încheierea judecătorului delegat se publică integral în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. 

CAPITOLUL IV

Procedura autorizării funcţionării

Art. 15. – (1) La data eliberării de către oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal a certificatului de înregistrare conţinând codul unic de înregistrare sau, după caz, la data eliberării certificatului de înscriere de menţiuni sau înainte de începerea unei activităţi care necesită autorizare, solicitantul are obligaţia de a cere obţinerea următoarelor autorizaţii:

a) actul de autorizare pentru prevenirea şi stingerea incendiilor (P.S.I.), emis de brigăzile şi grupurile de pompieri militari din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor;

b) actul de autorizare sanitară, emis de direcţiile de sănătate publică teritoriale din subordinea Ministerului Sănătăţii sau de ministerele cu reţea proprie de sănătate publică;

c) actul de autorizare veterinară, emis de direcţiile veterinare şi pentru siguranţa alimentelor teritoriale sau, după caz, de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor sau de ministerele cu reţea veterinară proprie;

d) actul de autorizare de mediu, emis de autorităţile publice teritoriale de protecţie a mediului din subordinea Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor;

e) actul de autorizare din punct de vedere al protecţiei muncii, emis de inspectoratele teritoriale de muncă din subordinea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei. 

(2) La cererea solicitantului, documentaţia necesară obţinerii autorizării funcţionării persoanelor juridice sau sediilor secundare poate fi depusă o dată cu cererea de înregistrare, însă termenul de eliberare a autorizaţiilor prevăzute la alin. (1) începe să curgă de la data înregistrării în registrul comerţului a persoanei juridice sau a modificării actelor constitutive. 

(3) În sensul dispoziţiilor prezentei legi, prin act de autorizare se înţelege autorizaţia, avizul sau alt act administrativ emis de autorităţile şi instituţiile publice competente, potrivit legii. 

Art. 16. – Autorităţile publice prevăzute la art. 15 alin. (1), denumite în continuare autorităţi publice implicate, vor delega, în funcţie de volumul activităţii, la birourile unice din cadrul oficiilor registrului comerţului de pe lângă tribunale, unul sau mai mulţi reprezentanţi cu drept de semnătură. 

Art. 17. – (1) Procedura de autorizare a funcţionării se desfăşoară prin intermediul biroului unic din cadrul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunalul din judeţul pe a cărui rază solicitantul are stabilit sediul social principal sau secundar. 

(2) Oficiile registrului comerţului de pe lângă tribunale au obligaţia organizării birourilor unice pentru efectuarea următoarelor activităţi:

a) primirea cererii de autorizare, verificarea existenţei documentelor necesare stabilite de autorităţile publice implicate şi înregistrarea cererilor de autorizare în registrul special;

b) încasarea taxelor şi tarifelor datorate autorităţilor publice implicate în procedura de autorizare a funcţionării;

c) transmiterea la autorităţile publice implicate, dacă este cazul, a cererilor de autorizare şi a documentelor depuse de solicitant, pe bază de borderou şi semnătură;

d) primirea de la autorităţile publice implicate a autorizaţiilor şi a actelor care se eliberează solicitanţilor şi înregistrarea acestora în registrul special;

e) completarea şi emiterea în termen a certificatelor constatatoare privind înregistrarea declaraţiilor pe propria răspundere referitoare la autorizarea funcţionării, potrivit prezentei legi;

f) ţinerea în sistem computerizat a evidenţei privind cererile de autorizare şi modul de soluţionare a acestora;

g) urmărirea termenelor prevăzute de prezenta lege şi eliberarea către solicitanţi a certificatelor constatatoare sau, după caz, a anexei privind autorizarea, care va deveni anexă la certificatul de înregistrare;

h) decontarea, prin Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, cu autorităţile publice implicate a taxelor şi tarifelor de autorizare încasate potrivit lit. b). 

(3) Anexa la certificatul de înregistrare constituie actul administrativ emis de autorităţile publice implicate, care atestă faptul că solicitanţii au obţinut autorizaţiile prevăzute la art. 15 alin. (1), necesare pentru începerea activităţii. 

(4) Pentru sediul social principal şi pentru fiecare sediu social secundar se va elibera câte o anexă la certificatul de înregistrare, care înlocuieşte alte formulare de autorizare utilizate de autorităţile publice implicate, cu excepţia cazurilor strict prevăzute de reglementările armonizate cu legislaţia comunitară şi cuprinse în hotărârea Guvernului prevăzută la art. 43 alin. (4). 

Art. 18. – (1) Cererile de autorizare a funcţionării se depun la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunalul din judeţul pe a cărui rază solicitantul îşi are stabilit sediul social principal sau secundar şi vor fi însoţite de documentele necesare pentru autorizare, precum şi de dovezile privind achitarea taxelor şi tarifelor aferente, datorate autorităţilor publice implicate. 

(2) Personalul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal va verifica existenţa la dosar a cererilor de autorizare, a documentelor şi a dovezilor privind plata taxelor şi tarifelor, după care va înregistra cererea într-un registru special şi, în termen de 24 de ore, o va înainta fiecărei autorităţi publice implicate, împreună cu documentele aferente. 

(3) La înregistrarea cererii se va elibera solicitantului un exemplar cuprinzând numărul de ordine, data înregistrării în registrul special şi termenul de eliberare a anexei referitoare la autorizaţii. 

(4) În cazul prevăzut la art. 15 alin. (2), cererile de autorizare a funcţionării vor fi înaintate autorităţilor publice implicate, în termen de 24 de ore de la data înregistrării în registrul comerţului a persoanei juridice sau a modificării actelor constitutive. 

Art. 19. – (1) Cererea de autorizare a funcţionării se soluţionează, după caz, de oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal sau de către autorităţile publice implicate. 

(2) Oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal va soluţiona cererea după cum urmează:

a) în cazul în care solicitantul nu desfăşoară, la sediul social principal sau secundar, activităţile prevăzute în actul constitutiv sau modificator, va depune o declaraţie pe propria răspundere în acest sens. O dată cu eliberarea certificatului de înregistrare sau de înscriere de menţiuni, oficiul registrului comerţului va elibera solicitantului un certificat constatator care atestă că s-a înregistrat declaraţia pe propria răspundere şi că nu este necesară autorizarea funcţionării;

b) în cazul în care solicitantul depune declaraţie pe propria răspundere, specifică pentru fiecare autoritate publică, că îndeplineşte condiţiile de autorizare, oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal va elibera solicitantului un certificat constatator care atestă înregistrarea declaraţiei pe propria răspundere că îndeplineşte condiţiile de autorizare pentru activitatea sau obiectivul precizat. 

(3) În alte cazuri decât cele prevăzute la alin. (2), autorităţile publice implicate vor soluţiona cererea după cum urmează:

a) în cazul în care constată îndeplinirea cerinţelor legale, vor comunca oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal autorizarea funcţionării solicitantului;

b) în cazul în care constată neregularităţi ale documentaţiei depuse sau neîndeplinirea condiţiilor legale, vor notifica acest fapt solicitantului, la sediul înregistrat, precum şi oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal, acordând un termen de 30 de zile de remediere a neregularităţilor constatate, care curge de la data primirii notificării şi poate fi prelungit la cererea expresă a solicitantului;

c) în cazul în care neregularităţile nu sunt remediate în termenul prevăzut la lit. b), vor respinge cererea şi vor menţiona refuzul de autorizare în anexa la certificatul de înregistrare. 

(4) În registrul comerţului se înregistrează datele privitoare la activităţile pentru care se solicită autorizarea funcţionării, potrivit alin. (2) şi (3). 

(5) În cazul prevăzut la alin. (3) lit. a) şi b), oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal va elibera solicitantului un certificat constatator care să ateste că s-a depus cererea de autorizare şi că aceasta este în curs de soluţionare. 

(6) Certificatele constatatoare prevăzute la alin. (2) şi (5) au regimul prevăzut la art. 4 din Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 

Art. 20. – La data primirii notificării prevăzute la art. 19 alin. (3) lit. b), termenul de aprobare a autorizării se întrerupe, urmând ca, de la data remedierii neregularităţilor semnalate prin notificare, să curgă un nou termen de 20 de zile pentru emiterea autorizaţiei. 

Art. 21. – Termenele de comunicare între oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal şi autorităţile publice implicate a documentelor prevăzute la art. 19 alin. (3) sunt:

a) 15 zile de la data înregistrării cererii de autorizare, pentru actele prevăzute la art. 19 alin. (3) lit. a) şi c), fiind aplicabile dispoziţiile art. 15 alin. (2);

b) 10 zile de la data înregistrării cererii de autorizare, pentru notificarea prevăzută la art. 19 alin. (3) lit. b), fiind aplicabile dispoziţiile art. 15 alin. (2). 

Art. 22. – (1) Eliberarea de către oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal a documentelor prevăzute la art. 19 alin. (2), alin. (3) lit. a) şi c) şi alin. (5) se va face astfel:

a) la data eliberării certificatului de înregistrare, în cazurile prevăzute la art. 19 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (5);

b) în termen de 20 de zile de la data înregistrării cererii de autorizare, în cazul prevăzut la art. 19 alin. (3) lit. a) fiind aplicabile dispoziţiile art. 15 alin. (2);

c) prin excepţie de la prevederile lit. b), în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii de autorizare în registrul special, pentru solicitanţii care funcţionează în mai mult de 5 sedii sociale secundare, precum şi pentru cei cu mai mult de 5 activităţi ce necesită evaluare în vederea autorizării, fiind aplicabile dispoziţiile art. 15 alin. (2). 

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) încep să curgă de la data înregistrării cererii de autorizare a funcţionării la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal şi se calculează pe zile libere, cu excepţia prevăzută la art. 15 alin. (2). 

Art. 23. – În cazul în care una sau mai multe dintre autorităţile publice implicate comunică refuzul emiterii autorizaţiei, oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal va proceda la emiterea anexei la certificatul de înregistrare. Anexa având cuprinsă menţiunea privind refuzul autorizării va fi eliberată solicitantului la termenul legal. 

Art. 24. – În cazul neîndeplinirii de către solicitant a obligaţiilor stabilite de autorităţile publice implicate prin notificarea prevăzută de art. 19 alin. (3) lit. b) ori în cazul refuzului de autorizare, precum şi în cazul reautorizării, solicitantul are obligaţia reluării procedurii de autorizare a funcţionării faţă de autoritatea implicată emitentă a refuzului, potrivit dispoziţiilor art. 18. 

Art. 25. – Oficiile registrului comerţului de pe lângă tribunale asigură condiţiile necesare pentru arhivarea cererilor de autorizare, a documentelor emise în aplicarea procedurii de autorizare a funcţionării, precum şi gestionarea datelor cu privire la activitatea de autorizare a funcţionării, iar arhivarea documentaţiei care a stat la baza autorizării se face de către autorităţile publice implicate. 

CAPITOLUL V

Preschimbarea certificatului de înmatriculare şi a celui de înregistrare fiscală

Art. 26. – Până la data de 30 decembrie 2004, persoanele juridice prevăzute la art. 2 care, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, nu au preschimbat certificatul de înmatriculare şi cel de înregistrare fiscală au obligaţia de a solicita la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunalul din judeţul în a cărui rază au sediul social principal sau secundar preschimbarea acestora cu noul certificat de înregistrare conţinând codul unic de înregistrare. 

Art. 27. – Procedura stabilită prin prezenta lege pentru autorizarea funcţionării se aplică în mod corespunzător şi preschimbărilor prevăzute la art. 26. 

Art. 28. – La data eliberării noului certificat de înregistrare conţinând codul unic de înregistrare, în măsura în care autorizaţiile de funcţionare nu mai sunt valabile sau nu au fost obţinute, se va proceda conform prevederilor art. 18. 

Art. 29. – În cadrul procedurii de preschimbare sau la înfiinţarea sediilor sociale secundare din alte judeţe, autorizarea funcţionării acestora se solicită la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunalul din judeţul în a cărui rază se află acest sediu. 

Art. 30. – (1) Neefectuarea preschimbării certificatului de înmatriculare şi a celui de înregistrare fiscală cu noul certificat de înregistrare conţinând codul unic de înregistrare, până la termenul prevăzut la art. 26, atrage dizolvarea de drept a persoanelor juridice prevăzute la art. 2. 

(2) Constatarea dizolvării de drept se face prin încheierea judecătorului delegat, pronunţată la cererea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului. 

(3) Încheierea judecătorului delegat se înregistrează în registrul comerţului şi se comunică concomitent persoanei juridice la sediul social, Ministerului Finanţelor Publice, la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală pe cale electronică, şi se publică concomitent pe pagina de Internet a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, precum şi la sediul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal. 

Art. 31. – (1) Încheierea de constatare a dizolvării de drept este supusă numai recursului, la cererea oricărei persoane interesate, în termen de 15 zile de la publicarea prevăzută la art. 30 alin. (3). 

(2) Dacă nu s-a declarat recurs sau recursul a fost respins, persoana juridică intră în lichidare potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 

(3) În termen de 6 luni de la data pronunţării încheierii de dizolvare, prevăzută de art. 30 alin. (2), sau, după caz, de la data respingerii recursului formulat împotriva acesteia, reprezentantul legal al persoanei juridice are obligaţia numirii şi înregistrării în registrul comerţului a lichidatorului. 

(4) Dacă nu există reprezentant legal ori acesta nu procedează la numirea lichidatorului în termenul prevăzut la alin. (3), la cererea oricărei persoane interesate, judecătorul delegat numeşte un lichidator de pe Lista practicienilor în reorganizare şi lichidare, remunerarea acestuia urmând a fi făcută din averea persoanei juridice dizolvate sau, în cazul lipsei acesteia, din fondul de lichidare constituit în temeiul Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 

(5) Dacă în termenul prevăzut la alin. (3) judecătorul delegat nu a fost sesizat cu nici o cerere de numire a lichidatorului în condiţiile alin. (3) şi (4), persoana juridică se radiază din oficiu din registrul comerţului, prin încheiere a judecătorului delegat, pronunţată la cererea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului. 

(6) Încheierea de radiere se înregistrează în registrul comerţului, se comunică şi se publică potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (3). 

(7) Bunurile rămase în patrimoniul persoanei juridice după radierea acesteia din registrul comerţului, în condiţiile alin. (5) şi (6), se consideră bunuri abandonate. 

Art. 32. – Certificatele de înregistrare şi anexele la acestea, eliberate conform procedurilor de soluţionare a cererilor existente anterior intrării în vigoare a prezentei legi, îşi păstrează valabilitatea. 

CAPITOLUL VI

Servicii de asistenţă

Art. 33. – În cadrul oficiilor registrului comerţului de pe lângă tribunale se desfăşoară activităţi de asistenţă acordate solicitanţilor, la cererea şi pe cheltuiala acestora, în vederea asigurării îndrumării pentru efectuarea procedurilor necesare înregistrării în registrul comerţului a actelor constitutive sau modificatoare şi a obţinerii autorizării funcţionării de la autorităţile publice implicate. 

Art. 34. – (1) Serviciile de asistenţă se asigură prin personalul specializat din cadrul oficiilor registrului comerţului de pe lângă tribunale. 

(2) Serviciile de asistenţă se acordă în mod facultativ, la cererea şi pe cheltuiala solicitantului, înainte de depunerea cererii de înregistrare sau, după caz, a cererii de autorizare, la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal. 

(3) Serviciile de asistenţă se solicită prin cerere de servicii explicită, cuprinzând serviciile solicitate, obligaţiile părţilor, termenele şi tarifele datorate. 

(4) Modelul şi conţinutul cererii de servicii se stabilesc de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului. 

Art. 35. – (1) Serviciile de asistenţă care se prestează de oficiile registrului comerţului de pe lângă tribunale sunt:

a) îndrumarea prealabilă privind formalităţile legale pentru constituirea şi modificarea actelor constitutive ale firmelor;

b) îndrumarea pentru completarea corectă a cererii de înregistrare, a formularelor tipizate specifice activităţii registrului comerţului, a cererii de autorizare;

c) tehnoredactarea cererii de înregistrare;

d) proiectarea şi execuţia siglei şi a emblemei pentru firme;

e) obţinerea evaluării prin expertiză a bunurilor subscrise ca aport în natură la capitalul social;

f) asigurarea obţinerii, după caz, pentru bunurile imobile, a: 

– dovezii intabulării; 

– certificatului constatator al sarcinilor cu care, eventual, este grevat respectivul bun;

g) redactarea declaraţiei pe propria răspundere a fondatorilor, administratorilor, împuterniciţilor sucursalelor şi a cenzorilor că îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege;

h) redactarea actului constitutiv al persoanelor juridice supuse obligaţiei de înregistrare în registrul comerţului;

i) redactarea statutului pentru societatea cu răspundere limitată cu asociat unic;

j) redactarea actului adiţional sau, după caz, a hotărârii adunării generale a membrilor sau asociaţilor ori acţionarilor, a deciziei consiliului de administraţie privind modificări ale actului constitutiv referitoare la: 

– sediul social; 

– denumirea firmei sau emblema acesteia; 

– durata de funcţionare; 

– forma juridică; 

– domeniul principal de activitate şi activitatea principală; 

– obiectul de activitate sau codificarea ori recodificarea acestuia în conformitate cu Ordinul preşedintelui Institutului Naţional de Statistică nr. 601/2002 privind actualizarea Clasificării activităţilor din economia naţională – CAEN; 

– administratori şi cenzori; 

– alte elemente ale actului constitutiv (nume, domiciliu, participare la profit şi pierderi etc.); 

– primirea, retragerea de membri sau asociaţi; 

– majorarea sau reducerea capitalului social; 

– înfiinţarea sau desfiinţarea de sedii sociale secundare; 

– divizare sau fuziune; 

– dizolvare sau lichidare;

k) obţinerea autentificării actului constitutiv sau a actului adiţional;

l) darea de dată certă pentru actele redactate de serviciile de asistenţă;

m) extragerea din bazele de date de acte normative şi listarea pentru eliberare, la cerere. 

CAPITOLUL VII

Taxe şi tarife

Art. 36. – Prin derogare de la prevederile art. 28 alin. 2 lit. c) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, cu modificările şi completările ulterioare, cuantumul onorariilor pentru autentificarea ori darea de dată certă a actelor constitutive şi declaraţiilor pe propria răspundere ale fondatorilor, administratorilor şi cenzorilor, privind îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, precum şi al celor pentru modificarea actelor constitutive se stabileşte în sumă fixă prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Justiţiei, pe baza propunerilor Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice. 

Art. 37. – Tarifele percepute pentru publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, a actelor prevăzute la art. 14 alin. (1) şi (4) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Finanţelor Publice pe baza propunerii Regiei Autonome „Monitorul Oficial“. 

Art. 38. – (1) Pentru operaţiunile efectuate de oficiile registrului comerţului de pe lângă tribunale pentru obţinerea autorizării funcţionării persoanelor juridice, nivelul taxelor se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Justiţiei. 

(2) Taxele şi tarifele pentru eliberarea autorizaţiilor de funcţionare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerelor în subordinea cărora funcţionează autorităţile publice implicate. 

(3) Taxele şi tarifele datorate de solicitanţi autorităţilor publice implicate se achită la oficiile registrului comerţului de pe lângă tribunale şi se virează de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului în conturile titularilor. 

Art. 39. – Tarifele pentru prestarea serviciilor de asistenţă prevăzute la art. 35 se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei. 

Art. 40. – Cuantumul taxelor, tarifelor şi onorariilor prevăzute la art. 36–39 se poate indexa anual în funcţie de rata inflaţiei. 

CAPITOLUL VIII

Dispoziţii finale

Art. 41. – (1) Constituie contravenţie şi se sancţionează, potrivit legii, cu amendă cuprinsă între 10.000.000 lei şi 100.000.000 lei, desfăşurarea oricărei activităţi de către persoanele juridice prevăzute la art. 2, înaintea obţinerii autorizării funcţionării prevăzute de prezenta lege şi de actele normative speciale, dacă, potrivit legii, fapta nu constituie infracţiune. 

(2) Constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunii prevăzute la alin. (1) se realizează de organele de control ale instituţiilor competente să emită autorizarea de funcţionare. 

(3) Contravenţiei prevăzute la alin. (1) îi sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. 

(4) Pierderea documentelor depuse de solicitant, de către oficiile registrului comerţului sau de către autorităţile publice implicate se sancţionează cu plata unei amenzi judiciare de la 500.000 lei la 5.000.000 lei, prin încheiere pronunţată de judecătorul delegat. 

(5) Dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător. 

Art. 42. – (1) În toate cazurile în care o lege sau un alt act normativ de acelaşi rang prevede radierea de drept a unei persoane juridice înregistrate în registrul comerţului, constatarea dizolvării de drept, ca etapă prealabilă obligatorie, urmează procedura prevăzută la art. 30 alin. (2) şi (3). 

(2) După constatarea dizolvării de drept sunt aplicabile dispoziţiile art. 31. 

(3) În cazul în care un act normativ, ulterior înregistrării unei persoane juridice în registrul comerţului, dispune încetarea de drept a activităţii sau lipsirea de drept de efecte a actului de autorizare, de înfiinţare, de încuviinţare sau de recunoaştere, orice persoană interesată va putea solicita instanţei competente să constate modificarea de drept a actelor constitutive ale persoanei juridice în ceea ce priveşte obiectul de activitate şi, după caz, dacă acest obiect de activitate este unic, să constate dizolvarea de drept a persoanei juridice. 

(4) Prin hotărârea pronunţată potrivit alin. (3), instanţa competentă va dispune înregistrarea în registrul comerţului a hotărârii pronunţate, rămasă irevocabilă, şi publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala persoanei care a făcut cererea. 

(5) În cazul dizolvării de drept prevăzute la alin. (3) sunt aplicabile dispoziţiile alin. (2) privitoare la lichidare şi radiere. 

Art. 43. – (1) Modelul cererii de înregistrare în registrul comerţului şi al certificatului de înregistrare se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei, la propunerea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului. 

(2) Modelul cererii de înregistrare fiscală se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor publice, urmând a fi inclus în cererea de înregistrare în registrul comerţului. 

(3) Modelul cererii de autorizare şi al anexei la certificatul de înregistrare se stabilesc prin ordin comun al ministrului justiţiei, al conducătorilor ministerelor care au în subordine autorităţile publice implicate, precum şi al conducătorilor celorlalte autorităţi ale administraţiei publice implicate, la propunerea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului. 

(4) Procedurile şi anexele la acestea, cuprinzând listele privind activităţile sau obiectivele care necesită autorizarea şi cele privind activităţile sau obiectivele care sunt considerate autorizate pe baza declaraţiei pe propria răspundere, precum şi documentele necesare pentru autorizarea funcţionării, perioada de valabilitate şi modalitatea de reautorizare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerelor în subordinea cărora funcţionează autorităţile publice implicate şi a autorităţilor publice autonome implicate, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. 

(5) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, autorităţile publice implicate vor încheia protocoale cu Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, având ca obiect schimbul de informaţii şi stabilirea procedurilor comune de lucru. 

(6) Autorităţile publice implicate vor comunica oficiilor registrului comerţului de pe lângă tribunale anularea autorizaţiilor de funcţionare, pentru a fi menţionată în registrul comerţului şi în extrasul de registru prevăzut la art. 9 alin. (3). 

(7) Modelul extrasului de registru prevăzut la art. 9 alin. (3), precum şi al certificatului constatator prevăzut la art. 19 alin. (2) şi (5) se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei. 

(8) Oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal va menţiona în registrul comerţului autorizaţiile emise sau anulate de autorităţile publice implicate. 

Art. 44. – (1) Cererile de înregistrare şi cele de autorizare a funcţionării, împreună cu documentele însoţitoare prevăzute de reglementările în vigoare, pot fi transmise şi prin corespondenţă cu valoare declarată, data primirii fiind considerată data înregistrării cererii. 

(2) Corespondenţa va conţine şi dovada privind plata taxelor şi tarifelor legale, care se poate face prin orice instrumente de plată, în contul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, deschis la Direcţia de Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti. 

(3) Comunicarea de către oficiile registrului comerţului a anexei conţinând autorizaţiile de funcţionare emise de autorităţile publice implicate, precum şi orice corespondenţă cu solicitanţii se pot face şi prin poştă, la sediul social principal ori secundar sau la domiciliul ales, declarat în cererea de înregistrare ori autorizare a funcţionării. 

Art. 45. – Cererile de înregistrare depuse la oficiile registrului comerţului de pe lângă tribunale până la data intrării în vigoare a prezentei legi se soluţionează potrivit procedurilor în vigoare la data depunerii. 

Art. 46. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării comercianţilor, aprobată şi modificată prin Legea nr. 370/2002, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 14 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, art. 174 alin. (2) din titlul V – Grupurile de interes economic – al cărţii I – Reglementări generale pentru prevenirea şi combaterea corupţiei – din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare. 

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată. 

 

 

Bucureşti, 8 septembrie 2004. 

Nr. 359.