Legea nr. 356/2001

M. Of. nr. 380 din 12 iulie 2001

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR                                 SENATUL

 

LEGEA PATRONATELOR

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege. 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. − Patronatele sunt organizaţii ale patronilor, autonome, fără caracter politic, înfiinţate ca persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial. 

Art. 2. − În înţelesul prezentei legi, patronul este persoana juridică înmatriculată sau persoana fizică autorizată potrivit legii, care administrează şi utilizează capital, indiferent de natura acestuia, în scopul obţinerii de profit în condiţii de concurenţă, şi care angajează muncă salariată. 

CAPITOLUL II

Constituirea, organizarea şi funcţionarea patronatelor

SECŢIUNEA 1

Constituire şi organizare

Art. 3. − (1) Patronatele sunt constituite pe activităţi economice şi organizate pe secţiuni, diviziuni, ramuri şi la nivel naţional. 

(2) Un număr de cel puţin 15 persoane juridice înmatriculate sau persoane fizice autorizate potrivit legii poate constitui un patronat. 

(3) Se pot constitui patronate şi cu un număr de cel puţin 5 membri în ramurile în care aceştia deţin peste 70% din volumul producţiei. 

(4) Patronatele îşi pot constitui structuri organizatorice teritoriale proprii, cu sau fără personalitate juridică. Structurile organizatorice teritoriale fără personalitate juridică îşi desfăşoară activitatea în baza statutului patronatului din care fac parte. 

Art. 4. − (1) Patronatele se pot constitui în uniuni, federaţii, confederaţii sau în alte structuri asociative. 

(2) Două sau mai multe patronate pot constitui uniuni sau federaţii patronale. 

(3) Mai multe uniuni sau federaţii patronale se pot asocia în confederaţii patronale. 

(4) Patronatele îşi desfăşoară activitatea în baza statutului şi regulamentului proprii, potrivit prevederilor prezentei legi. 

(5) Confederaţiile patronale reprezentative la nivel naţional, potrivit legii, se pot constitui într-un organism de reprezentare a patronatelor, cu statut şi regulament de organizare şi funcţionare proprii, pentru reprezentarea unitară a mişcării patronale la nivel naţional şi internaţional. 

(6) Patronatele au dreptul să se afilieze la organizaţii internaţionale. 

Art. 5. − Demnitarii, precum şi persoanele care deţin funcţii de conducere în structurile administraţiei publice nu pot face parte din organele de conducere ale patronatelor. 

SECŢIUNEA a 2-a

Statutul

Art. 6. − Modul de constituire, organizare, funcţionare şi dizolvare a unui patronat se reglementează prin statutul adoptat de către membrii săi, cu respectarea dispoziţiilor legale. 

Art. 7. − (1) Statutul va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, cel puţin următoarele elemente:

a) denumirea patronatului, sediul principal şi, după caz, structurile teritoriale proprii, cu sau fără personalitate juridică;

b) obiectul de activitate şi scopul;

c) patrimoniul iniţial, mărimea şi compunerea acestuia, cotizaţiile, precum şi alte surse de finanţare legale;

d) drepturile şi obligaţiile membrilor;

e) organele de conducere;

f) răspunderi;

g) dizolvarea şi lichidarea patronatului. 

(2) Personalitatea juridică a patronatului se dobândeşte potrivit legii asociaţiilor şi fundaţiilor; cererea de acordare a personalităţii juridice va fi însoţită de procesul-verbal de constituire, statutul autentificat, tabelul cuprinzând adeziunile, dovada existenţei sediului şi a mijloacelor financiare necesare în vederea desfăşurării activităţii. 

SECŢIUNEA a 3-a

Drepturile şi obligaţiile patronatelor

Art. 8. − Patronatele reprezintă, susţin şi apără interesele membrilor lor în relaţiile cu autorităţile publice, cu sindicatele şi cu alte persoane juridice şi fizice, în raport cu obiectul şi scopul lor de activitate, atât în plan naţional, cât şi internaţional, potrivit propriilor statute şi în acord cu prevederile prezentei legi. 

Art. 9. − La elaborarea proiectelor de acte normative privind activităţile patronale iniţiatorii vor solicita în prealabil avizul consultativ scris şi motivat al structurilor patronale reprezentative. 

Art. 10. − În vederea realizării scopului pentru care sunt înfiinţate, patronatele:

a) reprezintă, promovează, susţin şi apără interesele economice, tehnice şi juridice ale membrilor lor;

b) activează pentru deplina libertate de acţiune a patronilor în scopul dezvoltării şi eficientizării activităţii acestora;

c) promovează concurenţa loială, în condiţiile legii, în scopul asigurării de şanse egale fiecăruia dintre membrii lor;

d) sunt consultate de Guvern la iniţierea, elaborarea şi promovarea programelor de dezvoltare, restructurare, privatizare, lichidare, cooperare economică şi participă în structurile de coordonare şi gestionare a programelor cu Uniunea Europeană;

e) desemnează, în condiţiile legii, reprezentanţi la negocierea şi încheierea contractelor colective de muncă, la alte tratative şi acorduri în relaţiile cu autorităţile publice şi cu sindicatele, precum şi în structurile tripartite de conducere şi de dialog social. 

Art. 11. − (1) Patronatele asigură pentru membrii lor informaţii, facilitarea de relaţii între aceştia, precum şi cu alte organizaţii, promovarea progresului managerial, servicii de consultanţă şi asistenţă de specialitate, inclusiv în domeniul formării forţei de muncă. 

(2) Organizaţiile patronale sunt abilitate să asigure orice alte servicii cerute de membrii lor, cu respectarea legii. 

Art. 12. − (1) Elaborarea statutelor, a regulamentelor de organizare şi funcţionare, alegerea organelor de conducere, organizarea gestiunii şi a activităţii sunt atribute proprii patronatelor. 

(2) Membrilor organelor de conducere alese ale patronatelor li se asigură protecţia legii împotriva oricăror forme de discriminare, condiţionare, constrângere sau limitare a exercitării funcţiilor lor, sub sancţiunea pedepselor prevăzute de lege. 

Art. 13. − Patronatele pot adresa autorităţilor publice competente propuneri de legiferare în domeniile de interes patronal. 

SECŢIUNEA a 4-a

Patrimoniul şi finanţarea activităţii

Art. 14. − Bunurile mobile şi imobile aparţinând patronatelor pot fi folosite numai în interesul acestora şi potrivit scopului pentru care au fost înfiinţate prin lege. 

Art. 15. − (1) Patronatele pot dobândi, în condiţiile prevăzute de lege, cu titlu gratuit sau oneros, orice fel de bunuri mobile sau imobile necesare în vederea realizării scopului pentru care sunt înfiinţate. 

(2) Confederaţiile şi federaţiile patronale reprezentative pot primi în locaţie, pe baza unei cereri motivate, imobile sau spaţii din fondul locativ de stat, pe care le vor folosi ca sedii şi pentru care vor plăti chirie calculată potrivit dispoziţiilor privitoare la locuinţe. Pentru construirea de sedii proprii confederaţiile şi federaţiile patronale reprezentative pot primi în concesiune sau cu chirie terenuri din proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale. Închirierea sau concesionarea se face prin act administrativ emis de autoritatea competentă. 

Art. 16. − Patronatul poate, în condiţiile legii şi ale statutului său:

a) să acorde ajutor şi credit mutual membrilor săi;

b) să editeze şi să tipărească publicaţii proprii;

c) să înfiinţeze şi să administreze, în interesul membrilor săi, unităţi de cultură, învăţământ şi cercetare în domeniul activităţii patronale, unităţi economico-sociale, comerciale, precum şi bancă proprie pentru operaţiuni financiare în lei şi în valută. 

Art. 17. − (1) Activitatea economico-financiară a patronatelor se desfăşoară potrivit bugetului propriu de venituri şi cheltuieli. 

(2) Sursele veniturilor patronatelor sunt: taxe de înscriere, cotizaţii, contribuţii pentru fondul destinat negocierii contractelor colective de muncă şi activităţi specifice, donaţii, sponsorizări şi alte venituri, potrivit statutelor şi legilor în vigoare. 

(3) Taxa de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncă se înregistrează în contabilitate la capitolul cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal pentru cel care le efectuează. 

(4) Veniturile patronatelor sunt destinate realizării scopurilor pentru care au fost înfiinţate şi nu pot fi repartizate membrilor acestora. 

CAPITOLUL III

Reorganizarea şi dizolvarea patronatelor

Art. 18. − În cazul reorganizării unui patronat situaţia patrimoniului va fi soluţionată de organele de conducere ale acestuia ori, în caz de divergenţă, de către instanţa de judecată competentă, potrivit legii. 

Art. 19. − În cazul dizolvării unui patronat patrimoniul acestuia se împarte cu respectarea prevederilor statutului şi ale dreptului comun în materie. 

Art. 20. − (1) În termen de 15 zile de la dizolvare conducătorul patronatului sau lichidatorii patrimoniului sunt obligaţi să solicite instanţei judecătoreşti competente să facă menţiunea dizolvării. 

(2) După expirarea termenului de 15 zile orice persoană interesată poate solicita instanţei judecătoreşti competente operarea menţiunii prevăzute la alin. (1). 

CAPITOLUL IV

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 21. − (1) În termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, patronatele care până la data respectivă au dobândit personalitate juridică vor depune la instanţa de judecată competentă noul statut în concordanţă cu prevederile prezentei legi. 

(2) Nerespectarea prevederilor alin. (1) determină suspendarea dreptului de reprezentare începând cu ziua următoare expirării termenului de 6 luni. 

Art. 22. − Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 503/1991 privind organizaţiile patronale ale regiilor autonome şi societăţilor comerciale cu capital integral de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 26 august 1991. 

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 18 iunie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României. 

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALER DORNEANU

 

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 18 iunie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României. 

 

PREŞEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucureşti, 10 iulie 2001. 

Nr. 356.