Legea nr. 348/2003 – Republicare *)

M. Of. nr. 300 din 17 aprilie 2008

 

LEGEA POMICULTURII

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. – Prezenta lege reglementează cadrul de dezvoltare a pomiculturii, înfiinţarea şi exploatarea plantaţiilor pomicole, producerea şi valorificarea fructelor, pe baza fundamentării ştiinţifice şi extensiei progresului tehnic, în condiţiile organizării comune de piaţă în sectorul fructelor. 

Art. 2. – (1) Organul de specialitate al administraţiei publice centrale în domeniu care elaborează strategia de dezvoltare a pomiculturii este Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. 

(2) Obiectivele strategice ale dezvoltării pomiculturii sunt:

a) concentrarea şi specializarea producţiei pomicole;

b) introducerea în cultură a speciilor şi soiurilor competitive pe plan european;

c) dezvoltarea centrelor şi bazinelor cu tradiţie în domeniu, care să asigure specializarea pe produse de calitate cu denumire de origine geografică. 

Art. 3. – (1) Organizarea comună de piaţă în sectorul fructelor conţine reguli privind:

a) patrimoniul pomicol şi potenţialul de producţie pomicolă;

b) siguranţa alimentară şi valorificarea fructelor şi produselor din fructe în condiţii de calitate;

c) organizaţiile profesionale, interprofesionale şi organismele pe filieră;

d) instrumentele şi mecanismele de reglementare a pieţei. 

(2) Speciile de pomi, arbuşti fructiferi şi căpşuni cultivate în România sunt prevăzute în anexa nr. 1. 

CAPITOLUL II

Patrimoniul pomicol

Art. 4. – (1) Patrimoniul pomicol se compune din următoarele grupe: pomi şi arbuşti fructiferi, indiferent de sistemul de cultură, căpşunării, pepiniere pomicole, inclusiv terenurile pentru asolamente, terenurile în pregătire pentru plantare şi terenurile din intravilan plantate cu pomi, arbuşti fructiferi şi căpşuni. 

(2) Păstrarea patrimoniului pomicol, menţinerea şi ridicarea valorii biologice şi a potenţialului productiv al plantaţiilor de pomi, arbuşti fructiferi şi căpşuni şi protejarea mediului înconjurător, a apei, solului şi păstrarea ecosistemului şi biodiversităţii revin cultivatorilor. 

Art. 5. – (1) Patrimoniul pomicol se clasifică în următoarele categorii:

a) plantaţii tinere, până la intrarea pe rod;

b) plantaţii pe rod, în plină producţie;

c) plantaţii pe rod, în declin;

d) pepiniere pomicole;

e) colecţii pomologice, culturi de concurs şi loturi experimentale;

f) terenuri în pregătire pentru înfiinţarea plantaţiilor. 

(2) Sistemul de cultură se defineşte prin densitate, sortimente, tehnologii, performanţe tehnice şi economice şi se clasifică în următoarele grupe:

a) sistem extensiv;

b) sistem intensiv;

c) sistem superintensiv;

d) pomi răzleţi. 

Art. 6. – (1) Plantaţiile de pomi fructiferi, arbuşti fructiferi şi căpşuni se realizează cu precădere în zonele consacrate, pe terenuri cu condiţii ecologice favorabile fiecărei specii, denumite areale pomicole. 

(2) Arealele pomicole reprezintă zona geografică a culturii pomilor şi arbuştilor fructiferi, constituie o categorie distinctă a fondului funciar şi sunt prevăzute în anexa nr. 2. 

(3) Pomii şi arbuştii fructiferi situaţi în curţi, grădini, păşuni, fâneţe, aliniamente şi ale căror produse nu fac obiectul comercializării pe piaţă fac parte din categoria pomi răzleţi şi nu se evidenţiază în cadastrul pomicol. 

(4) Evidenţa pomilor răzleţi se ţine separat, în scop statistic. 

Art. 7. – (1) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Internelor şi Reformei Administrative organizează inventarierea patrimoniului pomicol o dată la 5 ani. 

(2) Procedurile pentru desfăşurarea inventarierii şi modelul formularelor pentru inventarierea plantaţiilor pomicole se stabilesc prin ordin comun al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale şi al ministrului internelor şi reformei administrative. 

Art. 8. – Tehnologiile de înfiinţare şi întreţinere a plantaţiilor pomicole, pe specii, se reactualizează şi se elaborează de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Piteşti Mărăcineni şi se distribuie prin Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă, denumită în continuare ANCA. 

CAPITOLUL III

Înfiinţarea, exploatarea şi defrişarea plantaţiilor pomicole

Art. 9. – (1) Înfiinţarea plantaţiilor de pomi, arbuşti fructiferi şi căpşuni se face în zone consacrate, alegerea speciilor şi soiurilor este opţiunea liberă a oricărui proprietar sau deţinător de teren, la recomandarea specialiştilor autorizaţi în acest scop, conform prevederilor legale. 

(2) Plantarea pomilor fructiferi din categoria pomi răzleţi în grădini şi curţi, precum şi în terenurile din extravilan se face respectându-se distanţele faţă de limita proprietăţii vecinilor, astfel:

a) la 2 m de răzor sau gard, pomi cu talie mică;

b) la cel puţin 3 m de răzor sau gard, pomi cu talie mare. 

Art. 10. – Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi institutul de cercetare-dezvoltare pentru pomicultură, prin ANCA, fac recomandări periodice cu privire la soiurile speciilor pomicole performante, care asigură producţii de calitate, competitive, solicitate de piaţă, pentru a fi introduse în cultură. 

Art. 11. – Proprietarii şi deţinătorii legali de terenuri, care doresc să înfiinţeze plantaţii pomicole, beneficiază de ajutoare financiare din partea statului în conformitate cu legislaţia în vigoare. 

Art. 12. – Amenajarea unor terenuri în pantă, slab fertile şi cu fenomene de eroziune a solului şi valorificarea acestora prin culturi pomicole sunt considerate activităţi de interes naţional pentru protejarea mediului şi se bucură de sprijinul statului, asigurat prin Fondul de ameliorare a fondului funciar, potrivit legislaţiei în vigoare. 

Art. 13. – (1) Plantaţiile de pomi cu suprafaţă mai mare de 0,5 ha şi cele de arbuşti fructiferi de peste 0,2 ha, situate în zone, bazine şi centre consacrate, se înfiinţează în baza autorizaţiei de plantare eliberate de direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene şi, respectiv, a municipiului Bucureşti. 

(2) Pentru plantaţiile de pomi cu suprafaţa mai mare de 2 ha şi pentru plantaţiile de arbuşti fructiferi cu suprafaţa mai mare de 0,5 ha autorizaţia de plantare se eliberează în baza unui proiect de înfiinţare a plantaţiei pomicole elaborat de persoane autorizate şi avizat de institutul de cercetare-dezvoltare pentru pomicultură sau de staţiunea de cercetare-dezvoltare pomicolă din zonă. 

(3) Sunt exceptate de la obţinerea autorizaţiei de plantare colecţiile de pomi şi arbuşti fructiferi, culturile pomicole de concurs şi parcelele experimentale. 

Art. 14. – (1) Defrişarea plantaţiilor de pomi şi arbuşti fructiferi de interes comercial aparţinând persoanelor fizice sau juridice se face numai în baza autorizaţiei de defrişare eliberate de direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene şi, respectiv, a municipiului Bucureşti, în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare, şi are scop statistic.1) 

(2) Condiţiile minime pentru autorizarea defrişării plantaţiilor pomicole sunt:

a) plantaţia prezintă goluri şi pomi uscaţi în proporţie de 60%;

b) plantaţia se află în declin şi prezintă infecţii provocate de micoze, bacterii, viruşi, a căror combatere nu se justifică economic;

c) au durata normală de funcţionare expirată;

d) în cazurile când se solicită defrişarea plantaţiilor de nuc şi de castan comestibil în masiv, cererea de defrişare va fi însoţită de documente privind expertiza tehnică efectuată de un institut de cercetare-dezvoltare pentru agricultură sau de staţiunea de cercetare-dezvoltare pomicolă din zonă; criteriile care stau la baza documentaţiei în vederea autorizării tăierii exemplarelor de nuc şi castan comestibil, precum şi a defrişării lor când sunt în masiv se stabilesc conform prevederilor prezentei legi. 

(3) Cererea pentru obţinerea autorizaţiei de defrişare se depune la direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, cu 3 luni înainte de executarea defrişării. 

(4) Sunt exceptate de la obţinerea autorizaţiei de defrişare colecţiile de pomi şi arbuşti fructiferi, culturile pomicole de concurs şi parcelele experimentale, care se aprobă de consiliile ştiinţifice ale unităţilor respective. 

Art. 15. – (1) Materialul lemnos rezultat din defrişarea plantaţiilor pomicole şi a nucilor este proprietatea fiecărui deţinător legal al plantaţiei şi al pomilor răzleţi, care îl poate comercializa sau utiliza în mod liber. 

(2) În cazul comercializării, materialul lemnos trebuie să fie însoţit de autorizaţia de defrişare eliberată în conformitate cu prevederile prezentei legi, precum şi de avizul de însoţire a materialului lemnos. 

Art. 16. – (1) Durata de funcţionare a plantaţiilor de pomi şi arbuşti fructiferi, în condiţiile de exploatare normală, precum şi modalitatea defrişării acestora sunt prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.2) 

(2) În cazul în care, după defrişare, terenul respectiv nu se replantează, deţinătorii au obligaţia să înainteze la direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene şi, respectiv, a municipiului Bucureşti, cu 3 luni înaintea defrişării, documentaţia necesară pentru schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. 

(3) Regimul de exploatare a plantaţiilor pomicole şi arbuştilor fructiferi aparţinând instituţiilor de învăţământ, cu scop didactic, şi al parcelelor experimentale ale unităţilor de cercetare se va stabili prin planurile de învăţământ, respectiv prin programele de cercetare ale unităţilor respective. 

Art. 17. – Cultura nucului din categoria pomi răzleţi este supusă şi următoarelor prevederi speciale:

a) plantarea nucilor se face cu materialul săditor selecţionat, provenit din pepiniere autorizate; terenurile supuse eroziunii se pot planta şi cu biotipuri locale provenite de la pepiniere silvice;

b) tăierea nucilor şi castanilor comestibili din categoria pomi răzleţi, indiferent de proprietar, se face pe baza autorizaţiei-model prevăzute în anexa nr. 3;

c) cererea pentru tăierea nucilor/castanilor comestibili din categoria pomi răzleţi solicitată de persoanele fizice sau juridice se depune cu cel puţin o lună înaintea executării tăierii, iar aceasta se verifică şi se aprobă de specialiştii direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti;

d) criteriile care stau la baza documentaţiei în vederea autorizării tăierii nucilor răzleţi/castanilor comestibili sunt:

1. pomii sunt îmbătrâniţi şi prezintă ramuri uscate în proporţie de 60% din coroană;

2. pomii sunt amplasaţi într-un perimetru unde urmează să se construiască obiective de interes naţional sau de interes al comunităţii locale;

3. pomii sunt amplasaţi pe aliniamentele drumurilor naţionale şi se pune în pericol siguranţa circulaţiei rutiere. 

Art. 18. – (1) În termen de 90 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, organele abilitate vor organiza inventarierea nucilor şi a castanilor comestibili aflaţi în plantaţii sau ca pomi răzleţi, cu consemnarea proprietarilor şi a parcelelor cadastrale în care se găsesc. 

(2) Nucii şi castanii comestibili pentru care s-a obţinut autorizaţia de defrişare se vor marca după sistemul practicat la marcarea speciilor forestiere. 

Art. 19. – În programele de împădurire şi combatere a eroziunii solului din zonele de cultură a nucului şi castanului se vor introduce şi aceste specii. Regia Naţională a Pădurilor–Romsilva şi alţi deţinători de terenuri forestiere vor utiliza la plantare material săditor din soiuri autorizate şi recomandate, precum şi biotipurile locale. 

CAPITOLUL IV

Valorificarea fructelor

Art. 20. – (1) Fructele destinate a fi livrate pentru consumul uman se clasifică în categorii de calitate, conform standardelor de comercializare, care dobândesc caracterul de obligativitate.3) 

(2) Se supun standardelor de calitate următoarele fructe: cireşele, vişinele, caisele, piersicile şi nectarinele, căpşunile, merele, perele, prunele, gutuile, nucile în coajă, fructele de arbuşti fructiferi, precum şi fructele de orice fel care fac obiectul importului. 

(3) Se exceptează de la cerinţele de conformitate cu standardele de calitate:

a) produsele oferite de către producători la centrul special de pregătire, ambalare, marcare, destinate vânzărilor angro sau în detaliu;

b) produsele expediate în vrac către unităţile şi fabricile de procesare. 

Art. 21. – (1) Comercializarea fructelor, potrivit prevederilor art. 20 alin. (1), este supusă controlului de conformitate pe filiera produsului. 

(2) Controlul de conformitate se face la faţa locului, în toate stadiile de comercializare, de către organismele autorizate prin lege. 

Art. 22. – (1) Analiza fructelor care fac obiectul vânzării pe piaţă pentru consumul uman privind conţinutul de reziduuri de pesticide, contaminanţi şi alte substanţe este obligatorie şi se efectuează de laboratoarele acreditate, cel puţin o dată pe an sau la cererea beneficiarilor. 

(2) Evidenţa tratamentelor şi a substanţelor utilizate în plantaţiile pomicole, destinate comercializării fructelor, se ţine de către producători şi se supune controlului Inspecţiei de stat pentru controlul tehnic în producerea şi valorificarea legumelor şi fructelor, organism autorizat prin lege în acest scop. 

Art. 23. – (1) Fructele proaspete destinate consumului uman, care se comercializează de operatorii economici, vor fi însoţite de documente fiscale în care se vor înscrie de către emitent calitatea şi conformitatea cu standardele de comercializare. 

(2) Micii producători, persoane fizice, care nu sunt organizaţi în forme asociative pot comercializa fructe în pieţele stradale sau tradiţionale organizate şi au obligaţia de a expune la vânzare produsele în condiţii de calitate şi igienă, pentru a asigura protecţia şi siguranţa alimentară a consumatorului. 

(3) Fructele care fac obiectul comercializării la export pentru consum în stare proaspătă vor fi însoţite de un certificat de conformitate cu standardul de comercializare emis de organismul de control autorizat conform legii. 

Art. 24. – (1) Prelucrarea fructelor în scop comercial poate fi făcută de către operatori economici autorizaţi pentru această activitate, cu mijloace proprii sau grupaţi în diferite forme de cooperare. 

(2) Fructele destinate prelucrării industriale circulă însoţite de documente fiscale de conformitate, emise de producător sau comerciant, după caz, pe care se va înscrie destinaţie industrială, şi trebuie să prezinte condiţii minime de calitate. 

(3) Fructele comercializate la export pentru prelucrarea industrială vor fi însoţite de un certificat de destinaţie industrială emis de către organismele de control autorizate conform legii. 

(4) Modelul certificatului de conformitate cu standardele de calitate, precum şi modelul certificatului de destinaţie industrială sunt prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.4)

Art. 25. – (1) Dreptul de folosire de către producători a unor denumiri de origine geografică sau produs tradiţional pentru anumite loturi de fructe proaspete ori prelucrate se acordă prin certificat de atestare a originii geografice, în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare. 

(2) Certificatul prevăzut la alin. (1) se eliberează de către organele abilitate în acest scop, pe baza verificărilor făcute de specialişti împuterniciţi pentru controlul respectării condiţiilor impuse pentru producerea fructelor şi prelucrarea acestora. 

Art. 26. – Statul sprijină constituirea organizaţiilor de producători şi a organizaţiei interprofesionale pentru fructe, pe baza iniţiativei libere a producătorilor, în conformitate cu legislaţia în vigoare. 

CAPITOLUL V

Inspecţia şi controlul calităţii fructelor şi a produselor obţinute din fructe

Art. 27. – (1) În vederea implementării prevederilor prezentei legi se înfiinţează ca direcţie în cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Inspecţia de stat pentru controlul tehnic în producerea şi valorificarea legumelor şi fructelor, denumită în continuare I.S.C.T.P.V.L.F. , cu structuri organizatorice în cadrul direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene şi, respectiv, a municipiului Bucureşti, care se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, cu respectarea numărului de personal, în limita bugetului aprobat.5) 

(2) Atribuţiile I.S.C.T.P.V.L.F. vor fi stabilite prin norme metodologice. 

CAPITOLUL VI

Sancţiuni

Art. 28. – Defrişarea fără autorizaţie a plantaţiilor de pomi fructiferi, indiferent de forma de proprietate, cu o suprafaţă mai mare de 0,5 ha, sau a plantaţiilor de arbuşti fructiferi cu o suprafaţă mai mare de 0,2 ha, precum şi a nucilor sau a castanilor comestibili, indiferent de sistemul de cultură, constituie contravenţie şi se pedepseşte cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei. 

Art. 29. – Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei următoarele fapte:

a) înfiinţarea plantaţiilor cu suprafeţe mai mari de 0,5 ha de pomi fructiferi şi a suprafeţelor mai mari de 0,2 ha de arbuşti fructiferi de fiecare operator economic sau de familie ori extinderea peste această limită a celor existente, fără autorizaţie de plantare, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 13;

b) nerespectarea prevederilor art. 20 privind obligativitatea consemnării în documentele de comercializare a calităţii produsului destinat consumului în stare proaspătă sau a celor destinate prelucrării industriale;

c) nerespectarea prevederilor art. 22 alin. (1) privind analiza conţinutului de reziduuri, contaminanţi şi alte substanţe, precum şi a celor privind evidenţa tratamentelor şi a substanţelor utilizate;

d) nerespectarea prevederilor art. 25 privind folosirea neautorizată a denumirii de origine geografică sau de produs tradiţional. 

Art. 30. – Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.500 lei la 3.500 lei obstrucţionarea inspectorilor I.S.C.T.P.V.L.F. în exercitarea atribuţiilor lor privind controlul respectării reglementărilor în vigoare de către importatorii, exportatorii, comercianţii, producătorii, depozitele şi responsabilii centrelor de expediere sau de oricare altă persoană implicată în producerea sau comercializarea fructelor. 

Art. 31. – Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute în prezenta lege se fac prin proces-verbal încheiat de organele de control abilitate din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerului Economiei şi Finanţelor şi Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, potrivit atribuţiilor ce le revin conform legii. 

Art. 32. – Contravenţiilor prevăzute la art. 29 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. 

CAPITOLUL VII

Dispoziţii finale

Art. 33. – (1) Înfiinţarea, întreţinerea şi defrişarea de plantaţii pomicole, arbuşti fructiferi şi căpşunării, condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească fructele pentru valorificare în stare proaspătă şi conservate, precum şi produsele distilate obţinute din fructe, condiţiile de atribuire a denumirii produselor cu indicaţie geografică, normele de comercializare, precum şi alte măsuri se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi, elaborate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cu avizul Ministerului Sănătăţii Publice, Ministerului Economiei şi Finanţelor, Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi Ministerului Justiţiei. 

(2) Normele metodologice de aplicare a prezentei legi vor fi elaborate în termen de 90 de zile de la publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se supun Guvernului spre aprobare.6)

Art. 34. – (1) Prezenta lege intră în vigoare în termen de 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea pomiculturii nr. 11/1974, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 105 din 29 iulie 1974. 

Art. 35. – Anexele nr. 1–3 fac parte integrantă din prezenta lege. 

NOTĂ:

Reproducem mai jos prevederile art. II din Legea nr. 60/2007 pentru modificarea şi completarea Legii pomiculturii nr. 348/2003, care nu este încorporat în textul republicat al Legii nr. 348/2003 şi care se aplică, în continuare, ca dispoziţii proprii ale Legii nr. 60/2007:

„Art. II. – Normele metodologice de aplicare a prezentei legi se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, în termen de 90 de zile de la publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

 

ANEXA Nr. 1

SPECIILE

de pomi, arbuşti fructiferi şi căpşuni cultivate în România

 

 

ANEXA Nr. 2

ZONAREA SPECIILOR POMICOLE

 

 

ANEXA Nr. 3

AUTORIZAŢIE DE TĂIERE/DEFRIŞARE 

– model –