Legea nr. 347/2004 − Republicare*)

M. Of. nr. 448 din 30 iunie 2009

 

LEGEA

muntelui

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. – (1) Zona montană a României constituie un teritoriu de interes naţional special economic, social şi de mediu.

(2) Prezenta lege reglementează modalităţile de dezvoltare şi protecţie a zonei montane prin punerea în valoare a resurselor, pentru stabilizarea populaţiei, creşterea puterii economice la nivel local şi naţional, în condiţiile păstrării echilibrului ecologic şi protecţiei mediului natural.

(3) Zona montană, prin limitarea considerabilă a posibilităţilor de utilizare a terenului agricol, din cauza condiţiilor de altitudine sau de altitudine şi pantă, este considerată defavorizată.

(4) Zona montană este delimitată potrivit prevederilor Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 355/2007 privind aprobarea criteriilor de încadrare, delimitării şi listei unităţilor administrativ-teritoriale din zona montană defavorizată, până la intrarea în vigoare a Deciziei Comisiei Europene prin care se aprobă Programul naţional pentru dezvoltare rurală 2007–2013**).

Art. 2. – (1) Stabilirea unor acţiuni unitare la nivel central şi local în domeniul dezvoltării şi protecţiei zonelor montane din România se face în condiţiile Hotărârii Guvernului nr. 318/2003 privind constituirea şi funcţionarea Comitetului interministerial şi a comitetelor judeţene pentru zona montană, cu modificările ulterioare.

(2) Obiectivele dezvoltării durabile a zonei montane se realizează prin Agenţia Naţională a Zonei Montane, structură specializată a Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, şi prin structurile specializate din cadrul direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene.

(3) Structurile prevăzute la alin. (2) colaborează cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi cu organizaţiile neguvernamentale care au ca obiect de activitate dezvoltarea durabilă a zonei montane.

CAPITOLUL II

Scopul, principiile şi obiectivele politicii montane

Art. 3. – (1) Politica montană are ca scop valorificarea durabilă a resurselor muntelui şi contribuie prin menţinerea utilizării agricole a terenurilor la conservarea spaţiului rural, precum şi la salvgardarea şi promovarea metodelor de exploatare durabilă prin măsuri de conservare a peisajului şi a biodiversităţii şi de dezvoltare a activităţilor economice specifice acestei zone.

(2) În concordanţă cu orientările strategice comunitare pentru politica de dezvoltare rurală şi în conformitate cu principiile stabilite prin Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1.698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, obiectivele specifice ale acestei politici vizează:

a) valorificarea optimă a resurselor agricole, piscicole, forestiere, energetice, industriale, artizanale, turistice şi culturale specifice, existente pe teritoriul unei localităţi sau pe un anumit areal ce se constituie ca o entitate naturală în zona montană;

b) diversificarea activităţilor economice şi de producţie din zona montană, fără deteriorarea echilibrului ecologic sau degradarea mediului natural;

c) integrarea activităţilor lucrative la nivel de producător sau prin asocierea producătorilor pentru aplicarea unei politici montane competitive;

d) recunoaşterea existenţei obiective a condiţiilor naturale speciale şi a dreptului comunităţilor din zona montană la o dezvoltare specifică;

e) dezvoltarea şi ridicarea calităţii vieţii din zona montană;

f) asigurarea unui management performant la nivelul cerinţelor Uniunii Europene şi al convenţiilor la care România este parte, a reţelei ecologice a ariilor naturale protejate prin protecţia şi conservarea ariilor naturale protejate, a florei şi faunei sălbatice şi utilizarea durabilă a resurselor naturale disponibile în limitele potenţialului biologic natural de regenerare a acestora.

(3) Politica montană va fi corelată cu documentaţiile de planificare teritorială relevante: liniile directoare ale conceptului, prevederile secţiunilor Planului de amenajare a teritoriului naţional şi Planului de amenajare a teritoriului zonal regional.

CAPITOLUL III

Organizarea instituţională specifică pentru dezvoltarea durabilă a zonei montane şi susţinerea formelor asociative ale agricultorilor montani

Art. 4. – (1) Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, prin structurile sale specializate în dezvoltarea durabilă a zonei montane, asigură:

a) aplicarea strategiei şi politicilor Guvernului în domeniul dezvoltării şi protecţiei populaţiei şi mediului montan din România;

b) colaborarea cu ministerele, cu alte organe ale administraţiei publice centrale şi cu autorităţile administraţiei publice locale în vederea implementării planurilor de acţiune specifice în parteneriate teritoriale;

c) iniţierea şi elaborarea de proiecte de acte normative privind zona montană, precum şi de proiecte şi programe de dezvoltare agricolă, rurală şi integrate pentru zona montană;

d) monitorizarea implementării programelor şi proiectelor de dezvoltare durabilă în zona montană, inclusiv sprijinirea înfiinţării şi bunei funcţionări a organizaţiilor profesionale ale agricultorilor de munte, a cooperativelor de producători şi a altor forme de asociere;

e) reprezentarea intereselor din zona montană în raport cu alte instituţii şi organisme naţionale, precum şi ale României în raporturile internaţionale;

f) coordonarea tehnică, metodologică şi monitorizarea activităţilor agricole şi neagricole din zona montană.

(2) Agenţia Naţională a Zonei Montane coordonează activitatea Centrului de Formare şi Inovaţie pentru Dezvoltare în Carpaţi şi colaborează cu Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” în domeniul dezvoltării durabile a zonei montane.

(3) Centrul de Formare şi Inovaţie pentru Dezvoltare în Carpaţi este instituţie publică cu personalitate juridică, specializată pentru agricultură şi dezvoltare rurală montană durabilă, finanţată de la bugetul de stat, în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, şi poate beneficia de donaţii şi sponsorizări în scopul ameliorării bazei materiale şi activităţilor specifice.

Art. 5. – (1) Reprezentarea intereselor producătorilor agricoli din zona montană şi exercitarea de servicii şi activităţi proprii de aprovizionare, colectare, prelucrare şi valorificare a materiilor prime se vor asigura prin organizarea unor forme de asociere proprii, cu sprijinul structurilor specializate ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.

(2) Autorităţile administraţiei publice locale din localităţile în care îşi au sediul asociaţiile producătorilor agricoli din zona montană pun la dispoziţia acestora, în condiţiile legii, diverse active disponibile pentru sediile acestora, în scopul desfăşurării activităţii, inclusiv pentru organizarea unor depozite sau a altor activităţi de producţie, comerţ ori activităţi cu caracter social.

CAPITOLUL IV

Învăţământul agromontan

Art. 6. – (1) Învăţământul agromontan preuniversitar este parte integrantă a sistemului naţional de învăţământ şi cuprinde următoarele niveluri:

a) învăţământ secundar inferior, prin ciclul inferior al liceului sau şcoala de arte şi meserii, clasele IX–X;

b) învăţământ secundar superior, clasele XII–XIII, precedat de anul de completare;

c) învăţământ postliceal.

(2) Învăţământul agromontan se poate realiza şi în cadrul sistemului de formare profesională continuă, prin organizarea de şcoli de arte şi meserii cu profil de agricultură montană şi turism montan, a căror bază materială va include ferme didactice, conform legii, organizate ca exploataţii agroturistice montane de referinţă. Proiectele de investiţii pentru fermele agroturistice didactice şi dotările aferente vor fi avizate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, printr-o procedură aprobată prin ordin comun.

(3) Strategia de dezvoltare a învăţământului agromontan se include în strategia globală a învăţământului românesc.

(4) Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, prin Agenţia Naţională a Zonei Montane, colaborează cu Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale în domeniul formării profesionale iniţiale şi continue. Condiţiile de colaborare se stabilesc prin ordin comun al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale şi al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale.

Art. 7. – Instituţiile de învăţământ şi de cercetare ştiinţifică din zona montană pot primi în folosinţă gratuită terenuri agricole pentru loturi experimentale, respectiv pentru cercetare, în condiţiile legii, dacă fac dovada că prin activitatea lor contribuie la dezvoltarea zonei montane.

CAPITOLUL V

Dezvoltarea şi protecţia mediului montan

Art. 8. – Producătorii agricoli din zona montană beneficiază de sprijinul financiar din partea statului, acordat potrivit legislaţiei în vigoare.

Art. 9. – La întocmirea proiectelor şi planurilor de management al ariilor naturale şi construite protejate din zona montană vor fi luate în considerare documentaţiile de planificare teritorială relevante şi vor fi implicaţi experţi atestaţi în domeniul planificării urbane şi teritoriale.

Art. 10. – Atribuirea în folosinţă a păşunilor din zona montană, aflate în administrarea consiliilor locale, se face prin contract pentru cel puţin 6 ani consecutivi, cu drept de prelungire, aceluiaşi grup de agricultori sau aceloraşi persoane fizice.

Art. 11. – (1) Asigurarea reproducţiei şi ameliorarea efectivelor de animale din zona montană se realizează în condiţiile Legii zootehniei nr. 72/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Crescătorii de animale, asociaţiile profesionale ale acestora şi consiliile locale din zona montană pot asigura reproducători cu origine cunoscută, autorizaţi de către structurile de specialitate subordonate Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.

Art. 12. – Direcţia pentru agricultură şi dezvoltare rurală, prin structura specializată în dezvoltarea zonei montane, sprijină material şi logistic, în cadrul creditelor bugetare alocate, organizarea de târguri, expoziţii şi conferinţe care ţin cont de tradiţiile şi interesele comunităţii, în colaborare cu consiliile locale.

Art. 13. – Persoanele fizice şi asociaţiile familiale autorizate potrivit legii, care desfăşoară activităţi de turism în structuri de primire de tipul pensiunilor şi fermelor agroturistice, beneficiază de acordarea de către consiliile locale a unor suprafeţe din terenurile disponibile, în condiţiile legii, în vederea construirii, dezvoltării şi exploatării pensiunilor şi gospodăriilor agroturistice.

Art. 14. – (1) În amenajarea teritoriului montan, aplicată în conformitate cu prevederile Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, cu modificările şi completările ulterioare, se au în vedere priorităţile şi nevoile populaţiei montane, în concordanţă cu necesitatea conservării monumentelor istorice şi a siturilor arheologice, a biodiversităţii şi utilizării durabile a resurselor naturale din zonele montane.

(2) La proiectarea construcţiilor în localităţile din zonele rurale montane se asigură specificul arhitectural al zonei, în perspectiva dezvoltării turismului şi agroturismului.

Art. 15. – În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale va elabora Strategia de dezvoltare durabilă a zonei montane, care va fi aprobată prin hotărâre a Guvernului[1].

NOTĂ:

Reproducem mai jos art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2008 pentru modificarea Legii muntelui nr. 347/2004, care nu sunt încorporate în forma republicată a Legii nr. 347/2004 şi care se aplică, în continuare, ca dispoziţii proprii ale acesteia:

„Art. II. – La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă următoarele acte normative:

a) Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. 328/321/2004 pentru aprobarea delimitării municipiilor, oraşelor şi comunelor din zona montană, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 19 august 2004, cu modificările ulterioare;

b) Hotărârea Guvernului nr. 949/2002 pentru aprobarea criteriilor de delimitare a zonei montane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 10 septembrie 2002.”