Legea nr. 346/2002

M. Of. nr. 454 din 27 iunie 2002

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR                     SENATUL

 

L E G E

privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. – Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale face parte din sistemul de asigurări sociale, este garantată de stat şi cuprinde raporturi specifice prin care se asigură protecţia socială împotriva următoarelor categorii de riscuri profesionale: pierderea, diminuarea capacităţii de muncă şi decesul ca urmare a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.

Art. 2. – Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale garantează un ansamblu de servicii şi prestaţii în beneficiul persoanelor asigurate, în vederea:

a) promovării sănătăţii şi a securităţii în muncă şi prevenirii accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;

b) diminuării şi compensării consecinţelor accidentelor de muncă şi ale bolilor profesionale.

Art. 3. – Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale se fundamentează pe următoarele principii:

a) asigurarea este obligatorie pentru toţi cei ce utilizează forţă de muncă angajată cu contract individual de muncă;

b) riscul profesional este asumat de cei ce beneficiază de rezultatul muncii prestate;

c) fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se constituie din contribuţii diferenţiate în funcţie de risc, suportate de angajatori sau de persoanele fizice care încheie asigurarea, potrivit prevederilor prezentei legi;

d) creşterea rolului activităţii de prevenire în vederea reducerii numărului accidentelor de muncă şi al bolilor profesionale;

e) solidaritatea socială, prin care participanţii la sistemul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale îşi asumă reciproc obligaţii şi beneficiază de drepturi pentru prevenirea, diminuarea sau eliminarea riscurilor prevăzute de lege;

f) asigurarea unui tratament nediscriminatoriu pentru beneficiarii drepturilor prevăzute de lege;

g) asigurarea transparenţei în utilizarea fondurilor;

h) repartiţia fondurilor în conformitate cu obligaţiile ce revin sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale prin prezenta lege.

Art. 4. – (1) Prin asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale răspunderea civilă a persoanei fizice sau juridice pentru prestaţiile prevăzute în prezenta lege şi pentru care s-a plătit contribuţia de asigurare este preluată de asigurător.

(2) În situaţia în care se face dovada unor prejudicii care nu sunt acoperite prin prevederile prezentei legi, în mod subsidiar şi complementar, intră în funcţiune răspunderea civilă, potrivit dreptului comun.

CAPITOLUL II

Raporturile de asigurare şi riscurile asigurate

Art. 5. – Sunt asigurate obligatoriu prin efectul prezentei legi:

a) persoanele care desfăşoară activităţi pe baza unui contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia, inclusiv funcţionarii publici;

b) persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la lit. a);

c) şomerii, pe toată durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor organizate potrivit legii;

d) persoanele care desfăşoară activităţi exclusiv pe bază de convenţii civile de prestări de servicii şi care realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin 3 salarii medii brute pe economia naţională;

e) ucenicii, elevii şi studenţii, pe toată durata efectuării practicii profesionale.

Art. 6. – (1) Se pot asigura în condiţiile prezentei legi, pe bază de contract de asigurare, persoanele asigurate obligatoriu în sistemul public de pensii şi care se află în una sau mai multe dintre următoarele situaţii:

a) asociat unic, asociaţi, comanditari sau acţionari;

b) administratori sau manageri;

c) membri ai asociaţiei familiale;

d) persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente;

e) persoane angajate în instituţii internaţionale;

f) proprietari de bunuri şi/sau arendaşi de suprafeţe agricole şi forestiere;

g) persoane care desfăşoară activităţi agricole în cadrul gospodăriilor individuale sau activităţi private în domeniul forestier;

h) membri ai societăţilor agricole sau ai altor forme de asociere din agricultură;

i) persoane care desfăşoară activităţi în unităţi de cult recunoscute potrivit legii;

j) alte persoane interesate, care îşi desfăşoară activitatea pe baza altor raporturi juridice decât cele menţionate anterior.

(2) Conţinutul contractului de asigurare se stabileşte în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Art. 7. – (1) Prevederile art. 5 sunt aplicabile şi angajaţilor români care prestează muncă în străinătate din dispoziţia angajatorilor români, în condiţiile legii.

(2) Au calitatea de asigurat şi cetăţenii străini sau apatrizii care prestează muncă pentru angajatori români, pe perioada în care au, potrivit legii, domiciliul sau reşedinţa în România.

Art. 8. – (1) Are calitatea de asigurător, potrivit prezentei legi, Fondul Naţional de Asigurare pentru Accidente de Muncă şi Boli Profesionale, denumit în continuare Fondul Naţional.

(2) Fondul Naţional îşi exercită atribuţiile prin fondurile teritoriale de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale sau prin asociaţiile de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, denumite în continuare fonduri teritoriale şi, respectiv, asociaţii profesionale de asigurare.

Art. 9. – (1) Raporturile de asigurare, rezultate în temeiul prezentei legi şi din contractele de asigurare, se stabilesc între:

a) angajatori şi asigurător, pentru persoanele asigurate prevăzute la art. 5 şi 7;

b) asiguraţi şi asigurător, pentru persoanele asigurate prevăzute la art. 6.

(2) Calitatea de asigurat se dobândeşte, iar raporturile de asigurare se stabilesc la data încheierii contractului individual de muncă, a convenţiei civile, a începerii practicii profesionale sau a contractului de asigurare individual, după caz.

Art. 10. – (1) În vederea realizării asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale şi stabilirii cuantumului contribuţiei datorate, angajatorul are obligaţia de a comunica asigurătorului, printr-o declaraţie pe propria răspundere, numărul de angajaţi, domeniul de activitate conform Clasificării Activităţilor din Economia Naţională, fondul de salarii, precum şi orice alte informaţii solicitate în acest scop.

(2) Declaraţia scrisă va fi depusă la sediul asigurătorului cu minimum 15 zile înainte de încheierea contractului de asigurare, pentru stabilirea contribuţiei în condiţiile legii.

Art. 11. – (1) În cazul punerii în funcţiune a unei noi unităţi angajatorul are obligaţia să depună declaraţia în termen de 15 zile de la începerea activităţii.

(2) În cazul oricărei modificări privind nivelul fondului de salarii sau al activităţilor desfăşurate, angajatorul are obligaţia să anunţe asigurătorul în termen de 15 zile.

(3) Contractul de asigurare încheiat între angajator şi asigurător se reînnoieşte la fiecare modificare notificată.

Art. 12. – Persoanele asigurate potrivit art. 6 au obligaţia de a depune declaraţia de venituri în termenul prevăzut la art. 10 alin. (2) şi de a comunica asigurătorului orice modificare intervenită cu privire la venitul asigurat, în termen de 15 zile de la data acesteia.

Art. 13. – Dreptul la prestaţiile şi serviciile de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se naşte de la data stabilirii raporturilor de asigurare şi încetează o dată cu aceste raporturi.

Art. 14. – În cazul în care din culpa angajatorului nu s-a plătit contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, costul prestaţiilor şi al serviciilor de asigurare prevăzute de prezenta lege se suportă de angajator.

Art. 15. – (1) În cazul bolilor profesionale, declarate în condiţiile legii, în timpul activităţii profesionale, dreptul la prestaţiile şi serviciile de asigurare se menţine şi ulterior încetării raporturilor de muncă şi a contractelor de asigurare.

(2) În cazul bolilor profesionale, declarate în condiţiile legii, ulterior încetării raporturilor de muncă şi a contractelor de asigurare, dreptul la prestaţiile şi serviciile de asigurare se acordă dacă fostul asigurat face dovada, cu acte medicale eliberate conform legii, că boala a fost cauzată de factori profesionali specifici locului de muncă.

Art. 16. – Riscurile asigurate în condiţiile prezentei legi sunt accidentele de muncă şi bolile profesionale cercetate, declarate, înregistrate şi evidenţiate potrivit prevederilor Legii protecţiei muncii nr. 90/1996, republicată.

CAPITOLUL III

Obiectivele asigurării

Art. 17. – Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale are următoarele obiective:

a) prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;

b) reabilitarea medicală şi socioprofesională a asiguraţilor, victime ale accidentelor de muncă şi ale bolilor profesionale, precum şi recuperarea capacităţii de muncă a acestora;

c) acordarea de prestaţii în bani pe termen lung şi scurt, sub formă de indemnizaţii şi alte ajutoare, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.

Art. 18. – Asigurătorul are obligaţia de a-şi organiza activitatea pentru realizarea obiectivelor prevăzute la art. 17, precum şi de a păstra confidenţialitatea tuturor informaţiilor la care are acces în scopul realizării acestor obiective.

CAPITOLUL IV

Prestaţii şi servicii de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale

Art. 19. – Asiguraţii sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale au dreptul la următoarele prestaţii şi servicii:

a) reabilitare medicală şi recuperarea capacităţii de muncă;

b) reabilitare şi reconversie profesională;

c) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă;

d) indemnizaţie pentru trecerea temporară în alt loc de muncă;

e) compensaţii pentru atingerea integrităţii;

f) despăgubiri în caz de deces;

g) rambursări de cheltuieli.

Art. 20. – (1) Baza de calcul a indemnizaţiilor de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale este media veniturilor salariale brute ale asiguratului din ultimele 6 luni, pe baza cărora s-a stabilit contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale în lunile respective.

(2) În cazul în care stagiul de cotizare este mai mic de 6 luni, baza de calcul a indemnizaţiilor de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale o constituie venitul salarial brut din ultima lună de activitate şi care a fost luat în calcul la stabilirea contribuţiei de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

(3) Pentru calculul indemnizaţiilor de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se utilizează numărul de zile lucrătoare din luna în care se acordă concediul medical sau, după caz, se solicită alte drepturi de asigurări sociale.

(4) La stabilirea numărului de zile lucrătoare din luna în care se acordă dreptul de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale se vor avea în vedere prevederile legale cu privire la zilele de sărbători legale în care nu se lucrează.

SECŢIUNEA 1

Prestaţii şi servicii pentru reabilitare medicală şi recuperarea capacităţii de muncă

Art. 21. – Asiguraţii au dreptul la tratament medical, precum şi la prestaţii şi servicii pentru reabilitare medicală şi recuperarea capacităţii de muncă.

Art. 22. – (1) Asigurătorul are obligaţia de a achita contravaloarea serviciilor medicale acordate până când se realizează:

a) restabilirea stării de sănătate sau ameliorarea deficienţelor de sănătate survenite în urma unui risc asigurat;

b) prevenirea diminuării ori a pierderii capacităţii de muncă şi a necesităţii de îngrijire permanentă.

(2) Contravaloarea biletelor pentru tratament balnear prescris de medicul asigurătorului celor care se află în incapacitate temporară de muncă, ca urmare în exclusivitate a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, se suportă integral din bugetul asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

Art. 23. – Asiguraţii au dreptul la tratament medical corespunzător leziunilor şi afecţiunilor cauzate prin accidente de muncă sau boli profesionale, după cum urmează:

a) asistenţă medicală de urgenţă la locul accidentului, în mijloace de transport specializate şi în unităţi sanitare;

b) tratament medical ambulatoriu, prescris de medic;

c) analize medicale şi medicamente;

d) servicii medicale, cu prioritate în spitale sau clinici specializate pentru boli profesionale;

e) tratament de recuperare funcţională în unităţi speciale;

f) servicii de chirurgie plastică şi reparatorie;

g) servicii de fizioterapie;

h) cure balneoclimaterice prescrise de medicul asigurătorului.

Art. 24. – În vederea diminuării sau compensării urmărilor deficienţelor de sănătate suferite prin accidente de muncă şi boli profesionale, asiguraţii au dreptul la:

a) materiale sanitare pentru corectarea auzului şi văzului;

b) proteze, orteze şi aparate ortopedice;

c) mijloace auxiliare: scaun, cărucior cu rotile, precum şi alte asemenea mijloace;

d) orice alte materiale, produse sau mijloace destinate unui asemenea scop, a căror listă se stabileşte de asigurător, la propunerea medicului asigurătorului.

Art. 25. – (1) Pentru recuperarea capacităţii de muncă asiguraţii beneficiază de programe individuale de recuperare, stabilite de medicul specialist al asigurătorului, în funcţie de natura şi de pronosticul bolii.

(2) Programul individual de recuperare poate include tratament balnear, în funcţie de tipul bolii.

(3) Durata tratamentului balnear este de 15–21 de zile şi se stabileşte de medicul asigurătorului, în funcţie de tipul afecţiunii şi de natura tratamentului.

(4) Criteriile pe baza cărora se acordă biletele pentru tratament balnear se aprobă anual de Fondul Naţional.

Art. 26. – (1) Asiguraţii au obligaţia să urmeze şi să respecte programele individuale de recuperare stabilite de medicul specialist al asigurătorului.

(2) Dreptul la prestaţii de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale se suspendă în cazul în care asiguraţii nu urmează sau nu respectă programul individual de recuperare.

Art. 27. – Tratamentul medical în perioada programului individual de recuperare, precum şi cazarea şi masa în unităţile medicale se suportă de către asigurător.

Art. 28. – (1) Personalul medical şi unităţile prestatoare de servicii medicale se stabilesc de asigurător în colaborare cu casele de asigurări de sănătate sau, după caz, direct cu unităţi specializate, precum şi cu unităţi medicale proprii.

(2) Tarifele serviciilor medicale se stabilesc între părţile contractante pe baza prevederilor contractului-cadru ce se va stabili prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

SECŢIUNEA a 2-a

Prestaţii şi servicii pentru reabilitare şi reconversie profesională

Art. 29. – Prestaţiile şi serviciile pentru reabilitare şi reconversie profesională se acordă de către asigurător la solicitarea asiguraţilor care, deşi nu şi-au pierdut complet capacitatea de muncă, nu mai pot desfăşura activitatea pentru care s-au calificat, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale.

Art. 30. – Asigurătorul preia în sarcina sa cheltuielile pentru următoarele prestaţii şi servicii de reabilitare şi reconversie profesională:

a) cheltuielile privind serviciile medicale şi psihologice pentru aprecierea stării fizice, mentale şi aptitudinale în vederea reconversiei profesionale;

b) costul cursurilor de calificare sau de reconversie;

c) plata unei indemnizaţii pe durata cursurilor de calificare şi de reconversie.

Art. 31. – (1) Indemnizaţia pe durata cursurilor de calificare sau de reconversie se acordă lunar şi reprezintă 70% din salariul de bază brut al persoanei asigurate, avut la data survenirii accidentului de muncă sau a bolii profesionale.

(2) Indemnizaţia se acordă numai dacă persoana asigurată nu beneficiază, pe durata cursurilor de calificare sau de reconversie, de indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă sau de pensie de invaliditate gradul III, acordată potrivit legii.

Art. 32. – Indemnizaţia pe durata cursurilor de calificare sau de reconversie se acordă numai dacă persoana asigurată respectă dispoziţiile asigurătorului cu privire la:

a) instituţia la care urmează să se desfăşoare cursul;

b) programul de instruire;

c) modalitatea de absolvire.

SECŢIUNEA a 3-a

Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă

Art. 33. – (1) Asiguraţii beneficiază de o indemnizaţie pe perioada în care se află în incapacitate temporară de muncă datorită unui accident de muncă sau unei boli profesionale.

(2) În cazul bolilor profesionale sau al accidentelor de muncă certificatul medical se vizează în mod obligatoriu, prin grija angajatorului, de către direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, respectiv de inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază se află sediul angajatorului sau domiciliul asiguratului.

Art. 34. – (1) Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă reprezintă 100% din media veniturilor salariale brute realizate în ultimele 6 luni.

(2) În cazul asiguraţilor prevăzuţi la art. 6 cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă reprezintă 100% din venitul lunar asigurat.

Art. 35. – Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă în cazul accidentului de muncă sau al bolii profesionale se suportă pentru primele 3 zile de incapacitate de către angajator, iar din a 4-a zi de incapacitate, din fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

Art. 36. – Durata de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă este de 180 de zile în intervalul de un an, socotită din prima zi de concediu medical.

Art. 37. – (1) În situaţii temeinic motivate de posibilitatea recuperării medicale şi profesionale a asiguratului medicul curant poate propune prelungirea concediului medical peste 180 de zile.

(2) Medicul asigurătorului poate decide, după caz, prelungirea concediului medical pentru continuarea programului recuperator, reluarea activităţii în acelaşi loc de muncă sau în alt loc de muncă ori poate propune pensionarea de invaliditate.

(3) Prelungirea concediului medical peste 180 de zile se face pentru cel mult 90 de zile, conform procedurilor stabilite de Fondul Naţional, în raport cu evoluţia cazului şi cu rezultatele acţiunilor de recuperare.

Art. 38. – Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă datorată accidentelor de muncă şi bolilor profesionale se acordă pe baza certificatului medical eliberat conform dispoziţiilor legale.

Art. 39. – În situaţia în care mediul expert al asigurărilor sociale din sistemul public de pensii decide încadrarea într-un grad de invaliditate, indemnizaţia se va acorda până la sfârşitul lunii următoare celei în care s-a dat avizul de pensionare, fără a se depăşi durata maximă de acordare a concediului medical, prevăzută la art. 37.

SECŢIUNEA a 4-a

Indemnizaţia pentru trecerea temporară în alt loc de muncă

Art. 40. – (1) Asiguraţii care, datorită unei boli profesionale sau unui accident de muncă, nu îşi mai pot desfăşura activitatea la locul de muncă anterior manifestării riscului asigurat pot trece temporar în alt loc de muncă.

(2) Indemnizaţia pentru trecerea temporară în alt loc de muncă se acordă în condiţiile în care venitul salarial brut lunar realizat de asigurat la noul loc de muncă este inferior mediei veniturilor sale lunare din ultimele 6 luni, calculate de la momentul depistării afecţiunii.

Art. 41. – Indemnizaţia pentru reducerea timpului de lucru cu o pătrime din durata normală, ca urmare a unor afecţiuni cauzate de accidente de muncă sau boli profesionale, se acordă asiguraţilor care, în aceste condiţii, nu mai pot realiza durata normală de muncă.

Art. 42. – (1) Indemnizaţiile prevăzute la art. 40 alin. (2) şi la art. 41 se acordă la propunerea medicului curant, cu avizul medicului asigurătorului, pentru cel mult 90 de zile într-un an calendaristic, în una sau mai multe etape.

(2) Cuantumul lunar al indemnizaţiilor prevăzute la alin. (1) este egal cu diferenţa dintre media veniturilor salariale din ultimele 6 luni şi venitul salarial brut realizat de asigurat la noul loc de muncă sau prin reducerea timpului normal de muncă, fără a se depăşi 25% din baza de calcul.

SECŢIUNEA a 5-a

Compensaţii pentru atingerea integrităţii

Art. 43. – Au dreptul la o compensaţie pentru atingerea integrităţii asiguraţii care, în urma accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale, rămân cu leziuni permanente, dacă acestea:

a) reduc capacitatea de muncă sub nivelul de 50%; sau

b) nu reduc capacitatea de muncă, dar constituie o mutilare.

Art. 44. – Compensaţia se acordă la solicitarea persoanei îndreptăţite, pe baza deciziei medicului asigurătorului, cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 43.

Art. 45. – (1) Compensaţia reprezintă o sumă fixă în bani şi se acordă integral, o singură dată, fără a afecta celelalte drepturi sau indemnizaţii la care este îndreptăţit asiguratul.

 (2) Cuantumul compensaţiei se stabileşte în funcţie de gravitatea leziunii, în limita unui plafon maxim de 12 salarii medii brute pe economia naţională.

(3) Criteriile şi grilele pe baza cărora se acordă compensaţia se stabilesc de Fondul Naţional, prin norme metodologice, cu acordul Ministerului Sănătăţii şi Familiei.

SECŢIUNEA a 6-a

Despăgubiri în caz de deces

Art. 46. – (1) În cazul decesului asiguratului ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, beneficiază de ajutor de deces o singură persoană, care poate fi, după caz: soţul supravieţuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul, moştenitorul, în condiţiile dreptului comun, sau, în lipsa acesteia, persoana care dovedeşte că a suportat cheltuielile ocazionate de deces.

(2) Cuantumul ajutorului de deces acordat este de 4 salarii medii brute pe economia naţională.

Art. 47. – Cererea pentru obţinerea ajutorului de deces se depune la sediul asigurătorului, însoţită de actele din care rezultă dreptul solicitantului, potrivit legii.

Art. 48. – (1) Admiterea sau respingerea cererii se face prin decizie emisă de asigurător în termen de 20 de zile de la data depunerii cererii.

(2) Decizia se comunică în scris solicitantului în termen de 5 zile de la data emiterii ei.

Art. 49. – Plata ajutorului de deces se face în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei.

SECŢIUNEA a 7-a

Rambursări de cheltuieli

Art. 50. – (1) Asigurătorul acordă rambursări de cheltuieli în următoarele situaţii:

a) transportul de urgenţă, în cazuri temeinic justificate, când salvarea victimei impune utilizarea altor mijloace decât cele uzuale;

b) confecţionarea ochelarilor, a aparatelor acustice, a protezelor oculare şi dentare, în situaţia în care acestea au fost deteriorate datorită unui accident de muncă soldat cu vătămări corporale.

(2) Costurile suportate de asigurător sunt destinate să asigure recuperarea funcţionalităţii organismului celui asigurat, iar cuantumul acestora se va stabili anual de Fondul Naţional, prin Regulamentul privind acordarea rambursării de cheltuieli, elaborat de Fondul Naţional şi care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

CAPITOLUL V

Comunicarea şi constatarea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale

Art. 51. – (1) Angajatorii au obligaţia de a comunica asigurătorului accidentele soldate cu incapacitate de muncă sau cu decesul asiguraţilor.

(2) Comunicarea trebuie realizată de îndată ce angajatorul a luat cunoştinţă despre accident.

(3) Obligaţia privind comunicarea revine şi persoanelor asigurate conform art. 6 sau urmaşilor acestora, în cazul în care accidentul de muncă s-a soldat cu decesul asiguratului.

Art. 52. – Dacă în urma controalelor medicale periodice personalul serviciilor medicale de întreprindere constată că există riscul unei îmbolnăviri profesionale, acesta are obligaţia de a semnala de îndată cazul asigurătorului.

Art. 53. – (1) Pentru constatarea cazului asigurat şi stabilirea drepturilor de asigurare asigurătorul are acces şi recurge la procesul-verbal de cercetare, întocmit, potrivit legii, de autoritatea competentă care efectuează cercetarea accidentelor soldate cu invaliditate şi deces.

(2) Pentru constatarea cazului asigurat şi stabilirea drepturilor de asigurare în cazul accidentelor soldate cu incapacitate temporară de muncă, asigurătorul participă în echipa de cercetare a accidentului sau poate efectua o anchetă proprie, la solicitarea angajatorului.

Art. 54. – Drepturile de asigurare prevăzute de prezenta lege se acordă astfel:

a) pentru accidente de muncă, în baza procesului-verbal de cercetare a accidentului de muncă, întocmit, potrivit legii, de autoritatea competentă;

b) pentru boli profesionale, în baza formularului de declarare finală a bolii profesionale, întocmit, potrivit legii, de autoritatea competentă.

CAPITOLUL VI

Prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale

Art. 55. – Răspunderea pentru asigurarea condiţiilor de securitate şi sănătate la locurile de muncă revine angajatorilor sau, după caz, persoanelor asigurate conform art. 6.

Art. 56. – (1) Angajatorii au obligaţia de a asigura informarea, participarea şi colaborarea angajaţilor pentru adoptarea şi aplicarea măsurilor de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.

(2) Angajaţii au obligaţia de a participa la acţiuni privind adoptarea unor măsuri de securitate şi sănătate în muncă, atunci când sunt solicitaţi în acest scop de către angajatori.

Art. 57. – Angajaţii nu suportă în nici o situaţie costul măsurilor de prevenire aplicate în condiţiile art. 56.

Art. 58. – Angajatorii au obligaţia de a furniza toate informaţiile solicitate de asigurător în legătură cu riscurile de la locurile de muncă.

Art. 59. – Angajaţii sunt obligaţi să cunoască şi să respecte măsurile tehnice şi organizatorice luate de angajatori pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, aduse la cunoştinţă în cadrul instructajului de protecţie a muncii.

Art. 60. – Angajaţii au dreptul, fără ca acest lucru să atragă consecinţe asupra lor, de a sesiza autoritatea de stat competentă, asigurătorul sau comitetele de sănătate şi securitate în muncă, constituite conform art. 31 din Normele generale de protecţie a muncii, aprobate prin Ordinul ministrului muncii şi protecţiei sociale şi al ministrului sănătăţii nr. 578/DB/5.840/1996, asupra neluării de către angajator a unor măsuri de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.

Art. 61. – Asigurătorul are obligaţia de a promova şi de a stimula activitatea de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, în scopul:

a) menţinerii integrităţii fizice şi psihice a persoanelor asigurate;

b) îmbunătăţirii condiţiilor de muncă;

c) eliminării sau reducerii riscurilor de accidente de muncă şi boli profesionale.

Art. 62. – Asigurătorul realizează obiectivele din domeniul prevenirii accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale prin servicii proprii, cu personal specializat, dimensionat corespunzător numărului de asiguraţi.

Art. 63. – Personalul tehnic al asigurătorului, care desfăşoară activităţi de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, atestat de autoritatea de stat competentă potrivit legii, precum şi personalul medical specializat în medicina muncii au următoarele atribuţii:

a) acordă consultanţă şi asistenţă tehnică şi medicală de medicina muncii cu privire la măsurile şi mijloacele de prevenire;

b) iniţiază şi elaborează studii şi analize şi asigură documentaţia privind riscurile şi condiţiile de muncă din unităţi, în vederea fundamentării unor măsuri de prevenire;

c) propun finanţarea, din fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, a unor proiecte sau programe de cercetare pentru fundamentarea ştiinţifică a măsurilor de prevenire necesare;

d) elaborează şi propun angajatorilor instrucţiuni de prevenire şi proceduri de lucru specifice unor locuri de muncă;

e) participă la cercetarea accidentelor de muncă ce au ca urmare incapacitatea temporară de muncă, în comisiile de cercetare numite de angajatori;

f) controlează aplicarea şi respectarea măsurilor de prevenire convenite cu angajatorii;

g) elaborează şi propun forme şi mijloace de educare şi informare pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;

h) ţin evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;

i) propun asigurătorului majorări sau reduceri ale contribuţiei, pentru stimularea activităţii de prevenire;

j) acolo unde este cazul, pot propune asigurătorului încheierea unor convenţii cu angajatorii, în scopul îmbunătăţirii activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.

Art. 64. – În exercitarea atribuţiilor sale personalul tehnic şi medical specializat este autorizat:

a) să dispună de acces liber în sediile angajatorilor sau la locurile de muncă organizate de aceştia şi să fie însoţit de persoanele desemnate de angajator;

b) să beneficieze de concluziile cercetării accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale, efectuată de autorităţile de stat competente;

c) să sesizeze autorităţile de stat când constată încălcări ale legislaţiei în vigoare privind protecţia muncii;

d) să propună angajatorilor dimensionarea compartimentelor de protecţie a muncii în funcţie de riscurile de la locurile de muncă;

e) să consulte rezultatele examenelor medicale la angajare şi ale examenelor medicale periodice ale persoanelor asigurate;

f) să solicite orice informaţii şi documente necesare realizării sarcinilor de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;

g) să recomande angajatorului măsuri de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.

Art. 65. – În activitatea exercitată personalul de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale este obligat să păstreze confidenţialitatea datelor primite de la angajator cu privire la aspectele organizatorice, tehnologice şi de fabricaţie din unitatea controlată, precum şi a celorlalte date furnizate de autorităţile de stat competente sau de orice alt organism ori persoană interesată în activitatea de prevenire, precum şi confidenţialitatea datelor medicale ale angajaţilor.

Art. 66. – (1) Cheltuielile asigurătorului pentru activitatea de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale se evidenţiază într-un cont analitic separat.

(2) Cuantumul maxim alocat în acest scop nu poate depăşi 10% din sumele încasate cu titlu de contribuţie pe parcursul unui an calendaristic.

Art. 67. – Sumele reinvestite de angajatori din profit, în scopul prevenirii accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, sunt scutite de impozit pe profit.

CAPITOLUL VII

Organizarea sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale

Art. 68. – (1) Fondul Naţional se constituie ca instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului.

(2) Fondul Naţional administrează, gestionează, coordonează şi controlează întreaga activitate de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

(3) Sediul Fondului Naţional este în municipiul Bucureşti.

Art. 69. – (1) Fondurile teritoriale sunt servicii publice cu personalitate juridică, în subordinea Fondului Naţional.

(2) Atribuţiile specifice de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se exercită de fondurile teritoriale.

Art. 70. – (1) Atribuţiile specifice de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, în calitate de prestatori de servicii, pot fi realizate, în condiţiile prezentei legi, şi de asociaţii profesionale de asigurare, constituite în acest scop pe sectoare de activitate ale economiei naţionale.

(2) Asociaţiile profesionale de asigurare funcţionează pe bază de statut propriu, cu respectarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii şi ale prezentei legi.

Art. 71. – Angajatorii sau, după caz, persoanele prevăzute la art. 6 pot încheia asigurarea, în funcţie de propria opţiune, fie cu fondurile teritoriale, fie cu asociaţiile profesionale de asigurare.

Art. 72. – Pentru realizarea obiectului său de activitate Fondul Naţional are următoarele atribuţii:

a) coordonează şi controlează activitatea fondurilor teritoriale;

b) îndrumă şi controlează activitatea asociaţiilor profesionale de asigurare;

c) garantează executarea prestaţiilor de asigurare în cazul insolvabilităţii asociaţiilor profesionale de asigurare;

d) poate subvenţiona programe şi proiecte de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, la propunerea fondurilor teritoriale sau a asociaţiilor profesionale de asigurare;

e) aplică măsuri pentru îmbunătăţirea serviciilor şi prestaţiilor de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale;

f) elaborează criteriile şi metodologia care stau la baza calculului contribuţiei de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale;

g) îndrumă şi controlează activitatea de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, desfăşurată de fondurile teritoriale sau de asociaţiile profesionale de asigurare;

h) controlează modul de acordare a prestaţiilor de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, prevăzute de prezenta lege;

i) controlează modul de acordare a stimulentelor pentru încurajarea aplicării măsurilor de prevenire şi reducere a nivelului de risc, stabilit prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi;

j) poate organiza la nivel naţional, la propunerea fondurilor teritoriale sau a asociaţiilor profesionale de asigurare, activitatea de recuperare funcţională, protezare, reorientare şi reconversie, în vederea reintegrării profesionale pentru persoanele care au suferit accidente de muncă şi boli profesionale;

k) ţine evidenţa cazurilor asigurate şi a costurilor de asigurare la nivel naţional;

l) emite şi retrage autorizaţia de funcţionare a asociaţiilor profesionale de asigurare;

m) finanţează la nivel naţional studii de cercetare aplicativă în vederea elaborării de soluţii, dispozitive şi metode de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;

n) organizează instruirea, formarea şi perfecţionarea personalului din domeniul asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale;

o) face propuneri privind elaborarea proiectului bugetului asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale;

p) administrează bugetul asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale şi prezintă Guvernului raportul său de execuţie bugetară.

Art. 73. – Conducerea Fondului Naţional este asigurată de preşedinte şi de consiliul de administraţie.

Art. 74. – (1) Preşedintele Fondului Naţional este numit de ministrul muncii şi solidarităţii sociale pentru un mandat de 4 ani, are rang de secretar de stat şi reprezintă Fondul Naţional în relaţiile cu terţii.

(2) Preşedintele Fondului Naţional este ordonator principal de credite pentru bugetul asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale. Realizarea atribuţiilor ce revin Fondului Naţional, potrivit legii, este supusă controlului Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale.

Art. 75. – Mandatul preşedintelui Fondului Naţional încetează prin demisie, revocare de către ministrul muncii şi solidarităţii sociale sau din alte cauze prevăzute de lege.

Art. 76. – (1) Consiliul de administraţie al Fondului Naţional este format din 15 membri, dintre care:

a) 5 reprezentanţi ai Guvernului, numiţi de prim-ministru;

b) 5 reprezentanţi ai salariaţilor, desemnaţi prin consens de confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional, conform Legii nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată;

c) 5 reprezentanţi ai patronilor, desemnaţi prin consens de confederaţiile patronale reprezentative la nivel naţional, conform Legii nr. 130/1996, republicată;

(2) Membrii consiliului de administraţie îşi desfăşoară activitatea în baza unui mandat pe o durată de 4 ani.

Art. 77. – (1) Conducerea operativă a activităţii Fondului Naţional se exercită de către un director general executiv, numit de preşedinte.

(2) Ocuparea postului de director general executiv se face prin concurs, în condiţiile legii.

Art. 78. – (1) Şedinţele consiliului de administraţie al Fondului Naţional se desfăşoară lunar sau ori de câte ori este nevoie şi sunt conduse pe principiul tripartitismului, prin rotaţie, de către unul dintre membri.

(2) Consiliul de administraţie funcţionează în mod legal în prezenţa a două treimi din numărul membrilor săi, cu condiţia ca fiecare parte – Guvern, salariaţi şi patronat – să fie reprezentată.

Art. 79. – În îndeplinirea atribuţiilor sale Fondul Naţional îşi constituie servicii specializate pentru urmărirea şi asigurarea:

a) activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;

b) activităţii de reabilitare medicală şi socioprofesională şi tratament medical;

c) evidenţei contribuţiilor, prestaţiilor şi serviciilor acordate şi a costurilor de asigurare.

Art. 80. – (1) Fondul Naţional elaborează un statut propriu care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(2) Prin statut se stabilesc atribuţiile consiliului de administraţie, ale preşedintelui, precum şi modul de organizare şi funcţionare a Fondului Naţional şi a fondurilor teritoriale.

Art. 81. – (1) Conducerea operativă a activităţii fondurilor teritoriale este asigurată de către un director executiv, numit de preşedintele Fondului Naţional.

(2) Ocuparea postului de director executiv se face prin concurs, în condiţiile legii.

Art. 82. – Atribuţiile serviciilor specializate se stabilesc prin statutul Fondului Naţional.

Art. 83. – Fondurile teritoriale au următoarele atribuţii principale:

a) prestează servicii în scopul prevenirii accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;

b) elaborează studii şi evaluări privind riscul de accidentare şi îmbolnăvire profesională, la nivel local;

c) acordă prestaţiile de asigurare prevăzute în prezenta lege şi întocmesc documentaţia necesară în vederea acordării acestora;

d) înaintează Fondului Naţional spre aprobare documentaţia şi propunerile privind acordarea stimulentelor pentru încurajarea aplicării măsurilor de prevenire la nivel local;

e) controlează modul de aplicare a stimulentelor economice, în vederea îmbunătăţirii activităţii de prevenire la nivel local;

f) ţin evidenţa accidentelor de muncă, a bolilor profesionale şi a costurilor aferente la nivel local;

g) asigură acordarea de prestaţii medicale prin servicii proprii sau pe bază de contract încheiat cu furnizorii de servicii medicale, potrivit legii;

h) verifică modul în care sunt utilizate prestaţiile băneşti acordate pentru serviciile de reabilitare medicală şi socioprofesională.

Art. 84. – (1) Persoanele care datorează contribuţii de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale pot constitui asociaţii la nivelul sectoarelor de activitate ale economiei naţionale.

(2) Asociaţiile profesionale de asigurare sunt organisme paritare, care se constituie şi funcţionează ca persoane juridice în condiţiile prezentei legi şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000.

(3) Asociaţiile profesionale de asigurare îşi pot elabora regulamente şi instrucţiuni proprii.

(4) În vederea funcţionării asociaţiile profesionale de asigurare sunt obligate să solicite autorizarea de către Fondul Naţional.

Art. 85. – Solicitarea în vederea obţinerii autorizaţiei de funcţionare se depune la sediul Fondului Naţional, însoţită de următoarele documente:

a) actul constitutiv, un memoriu de fundamentare cuprinzând obiectul, scopul activităţii, precum şi orice alte elemente necesare, potrivit cerinţelor prevăzute de normele metodologice de aplicare a prezentei legi;

b) statutul asociaţiei profesionale de asigurare.

Art. 86. – Fondul Naţional analizează solicitarea, luând în considerare criteriile de oportunitate, urmând ca în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii să emită autorizaţia sau să respingă, prin decizie motivată, solicitarea de autorizare.

Art. 87. – Cererea de acordare a personalităţii juridice pentru o asociaţie profesională de asigurare se adresează instanţei judecătoreşti competente teritorial, însoţită de următoarele documente:

a) actul constitutiv al asociaţiei;

b) statutul asociaţiei;

c) actele doveditoare ale sediului şi patrimoniului;

d) avizul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale.

Art. 88. – Asociaţiile profesionale de asigurare exercită următoarele atribuţii:

a) prestează servicii în scopul prevenirii accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;

b) acordă prestaţiile de asigurare prevăzute în prezenta lege şi întocmesc documentaţia necesară în vederea acordării acestora;

c) elaborează studii şi evaluări privind riscul de accidentare şi îmbolnăvire profesională;

d) ţin evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, a prestaţiilor acordate şi a costurilor aferente;

e) asigură acordarea de prestaţii medicale prin servicii proprii sau pe bază de contract încheiat cu furnizorii de servicii medicale, potrivit legii;

f) verifică modul în care sunt utilizate prestaţiile băneşti acordate pentru serviciile de reabilitare medicală şi socioprofesională.

Art. 89. – Patrimoniul asociaţiei profesionale de asigurare se constituie din:

a) cotizaţii de membru, stabilite de comun acord de către membrii asociaţi;

b) donaţii şi alte liberalităţi;

c) subvenţii acordate de la bugetul de stat pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la art. 88 lit. b);

d) orice alte surse legale.

Art. 90. – Asociaţiile profesionale de asigurare pot desfăşura şi activităţi cu scop lucrativ, potrivit legii.

Art. 91. – La şedinţele organului de conducere al asociaţiilor profesionale de asigurare participă un delegat al Fondului Naţional, fără drept de vot.

Art. 92. – Asociaţiile profesionale de asigurare au obligaţia de a supune anual aprobării Fondului Naţional bilanţul contabil şi bugetul de venituri şi cheltuieli.

Art. 93. – (1) În cazul încetării activităţii asociaţiei profesionale de asigurare, destinaţia bunurilor rămase după lichidare şi care au fost dobândite din subvenţii de stat se hotărăşte de către Fondul Naţional, dacă dispoziţiile statutului nu prevăd altfel.

(2) Sumele existente în conturile asociaţiilor profesionale de asigurare în momentul lichidării se preiau de către Fondul Naţional.

(3) În toate cazurile bunurile nu se pot atribui decât unui fond teritorial.

Art. 94. – (1) Salarizarea şi alte drepturi ale preşedintelui şi ale personalului din aparatul propriu al Fondului Naţional şi indemnizaţiile membrilor consiliului de administraţie al acestuia, precum şi salarizarea şi alte drepturi ale personalului fondurilor teritoriale şi indemnizaţiile membrilor consiliilor consultative ale acestora se stabilesc prin lege, al cărei proiect va fi elaborat în termen de 60 de zile de la data înfiinţării Fondului Naţional.

(2) Până la intrarea în vigoare a legii salarizării prevăzute la alin. (1) salarizarea preşedintelui Fondului Naţional, a membrilor consiliilor de administraţie, precum şi a personalului angajat al Fondului Naţional şi al fondurilor teritoriale se stabileşte după cum urmează:

a) salariul preşedintelui, la nivelul indemnizaţiei prevăzute de lege pentru funcţia de secretar de stat;

b) indemnizaţia de şedinţă pentru membrii consiliului de administraţie, cu excepţia preşedintelui, la nivelul de 10% din salariul preşedintelui;

c) salariile personalului angajat al Fondului Naţional şi al fondurilor teritoriale se asigură între limitele prevăzute în anexele la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Totalul sumelor cuvenite unui membru al consiliului de administraţie ca urmare a participării la şedinţe nu poate depăşi, într-o lună, 20% din salariul lunar al preşedintelui.

Art. 95. – Cheltuielile privind salarizarea preşedintelui, a membrilor consiliului de administraţie, precum şi a personalului angajat al Fondului Naţional şi fondurilor teritoriale se suportă din bugetul asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

CAPITOLUL VIII

Contribuţiile de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale

Art. 96. – (1) Datorează contribuţii de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale următorii:

a) angajatorii, pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 5 şi 7;

b) persoanele fizice, pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 6.

(2) Contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale în cazul şomerilor se suportă integral din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de şomaj, la nivelul cotei de 1% aplicate asupra venitului lunar asigurat, dar numai pentru fondul destinat şomerilor pe perioada în care aceştia urmează cursuri de calificare şi de reconversie profesională.

(3) Bază lunară de calcul a contribuţiei de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale pentru şomeri o constituie cuantumul ajutorului de şomaj şi al ajutorului de integrare profesională.

Art. 97. – Contribuţia se stabileşte astfel încât să acopere costul prestaţiilor şi serviciilor pentru cazurile asigurate, cheltuielile pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, precum şi cheltuielile administrative.

Art. 98. – (1) Contribuţiile se stabilesc în funcţie de tarife şi clase de risc.

(2) Tariful de risc se determină pentru fiecare sector de activitate în funcţie de riscul de accidentare şi de îmbolnăvire profesională din cadrul sectorului respectiv.

(3) În cadrul tarifelor de risc diferenţierea pe categorii de activităţi se realizează prin clase de risc.

Art. 99. – (1) Tarifele şi clasele de risc se stabilesc potrivit normelor metodologice de calcul al contribuţiei de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, elaborate de Fondul Naţional şi aprobate prin hotărâre a Guvernului.

(2) Tarifele şi clasele de risc se revizuiesc o dată la 4 ani.

(3) Pentru prima perioadă de funcţionare a Fondului Naţional tarifele şi clasele de risc se pot modifica şi la un interval de timp mai scurt de 4 ani, dar numai o singură dată.

Art. 100. – Încadrarea în clasele de risc se face de către asigurător, corespunzător activităţilor desfăşurate în fiecare unitate.

Art. 101. – (1) Baza de calcul pentru contribuţia datorată de persoanele prevăzute la art. 5 şi 7 o reprezintă fondul brut anual de salarii realizat.

(2) În situaţia în care într-o unitate există activităţi încadrate în mai multe clase de risc, baza de calcul o reprezintă fondul de salarii corespunzător activităţilor încadrate în fiecare clasă de risc.

(3) Cotele de contribuţie datorate de angajatori în funcţie de clasa de risc se vor situa în limita unui procent minim de 0,5% şi a unui procent maxim de 4% aplicat asupra fondului brut de salarii.

(4) Contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale nu se aplică asupra sumelor reprezentând:

a) prestaţii de asigurări sociale care se suportă din fondurile asigurărilor sociale sau din fondurile angajatorului şi care se plătesc direct de către acesta, potrivit legii;

b) drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale în cazul desfacerii contractelor individuale de muncă, al încetării calităţii de funcţionar public sau de membru cooperator;

c) diurnele de deplasare, detaşare şi indemnizaţiile de transfer şi drepturile de autor;

d) sumele obţinute în baza unei convenţii de prestări de servicii sau executări de lucrări de către persoanele care au încheiat contracte individuale de muncă;

e) sumele reprezentând participarea salariaţilor la profit;

f) premii şi alte drepturi exceptate prin legi speciale.

Art. 102. – (1) Contribuţia datorată de persoanele fizice prevăzute la art. 6 este unică, indiferent de activitatea prestată, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Fondului Naţional, de la 0,5% la 1% aplicată asupra venitului lunar asigurat.

(2) Baza de calcul pentru aceste contribuţii o reprezintă venitul lunar asigurat prevăzut în contractul de asigurare, care nu poate fi mai mic de o pătrime din salariul mediu brut lunar pe economia naţională.

Art. 103. – Clasa de risc şi cota de contribuţie datorată pentru fiecare categorie de activităţi se comunică de către asigurător angajatorului anual sau ori de câte ori este nevoie.

Art. 104. – Asigurătorul are dreptul de a verifica, prin serviciile proprii de control, datele comunicate de angajator pentru încadrarea în clasele de risc.

Art. 105. – Contribuţiile se colectează de fondurile teritoriale şi se virează către Fondul Naţional.

Art. 106. – Termenele de plată a contribuţiilor de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale sunt:

a) data stabilită pentru plata drepturilor salariale pentru luna în curs, în cazul angajatorilor care efectuează plata drepturilor salariale lunar;

b) data stabilită pentru plata chenzinei a doua, în cazul angajatorilor care efectuează plata drepturilor salariale chenzinal;

c) până la sfârşitul lunii pentru luna în curs, în cazul asiguraţilor prevăzuţi la art. 6.

Art. 107. – Modificarea termenelor de plată prevăzute la art. 106 lit. a) şi b) se comunică de către angajator fondului teritorial în ziua modificării.

Art. 108. – (1) Neplata contribuţiei de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale la termenele stabilite conform art. 106 generează plata unor majorări calculate pentru fiecare zi de întârziere, până la data achitării sumei datorate inclusiv.

(2) Cota majorărilor de întârziere prevăzută la alin. (1) se stabileşte conform reglementărilor privind executarea creanţelor bugetare.

(3) Sumele reprezentând majorările de întârziere se fac venit la bugetul asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

(4) Calculul majorărilor de întârziere, precum şi urmărirea plăţii acestora se fac de către Fondul Naţional prin intermediul fondurilor teritoriale.

Art. 109. – În cazul neachitării în termenele prevăzute la art. 106 a contribuţiilor datorate, Fondul Naţional, prin intermediul fondurilor teritoriale, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită, conform dispoziţiilor legale privind executarea creanţelor bugetare.

Art. 110. – În cazul reorganizării judiciare sau al falimentului angajatorului, sumele datorate de acesta pentru asigurare vor fi recuperate potrivit legii.

Art. 111. – Neplata contribuţiei de asigurare de către asiguraţii prevăzuţi la art. 6 la termenele stabilite atrage neacordarea drepturilor la prestaţii, până la achitarea contribuţiilor datorate şi a majorărilor de întârziere aferente.

Art. 112. – (1) Fondul Naţional virează fiecărui fond teritorial sumele necesare constituirii bugetelor acestora.

(2) Asociaţiile profesionale de asigurare prestează servicii conform prevederilor prezentei legi, urmând ca decontarea acestora să se efectueze de către fondurile teritoriale pe baza documentelor justificative prezentate de aceste asociaţii.

Art. 113. – (1) Asigurătorul poate să aprobe majorări sau reduceri ale contribuţiilor.

(2) Valoarea majorărilor sau a reducerilor se stabileşte în principal după următoarele criterii:

a) numărul accidentelor de muncă şi al bolilor profesionale pe o perioadă de referinţă;

b) gravitatea consecinţelor accidentelor de muncă şi ale bolilor profesionale;

c) volumul cheltuielilor pentru prestaţii şi servicii.

CAPITOLUL IX

Bugetul asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale

Art. 114. – (1) Bugetul asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale cuprinde veniturile, cheltuielile şi rezultatele financiare.

(2) Guvernul elaborează anual, pe baza propunerilor Fondului Naţional, proiectul bugetului asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale, pe care îl supune spre aprobare Parlamentului.

Art. 115. – Veniturile bugetului asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale se constituie din:

a) contribuţiile persoanelor juridice şi fizice care încheie asigurarea;

b) dobânzi şi majorări pentru plata cu întârziere a contribuţiilor;

c) alte venituri, potrivit legii.

Art. 116. – (1) Din veniturile bugetului asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale se prelevă o cotă de până la 5% pentru constituirea unui fond de rezervă.

(2) Fondul de rezervă se poate utiliza, în cazuri temeinic motivate, numai pentru acoperirea prestaţiilor şi serviciilor de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

(3) Fondul de rezervă se completează pe măsură ce apar venituri, astfel încât să se reîntregească până la 5%.

Art. 117. – Cheltuielile bugetului asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale se constituie din:

a) cheltuieli necesare pentru acoperirea contravalorii prestaţiilor şi serviciilor de asigurare şi a serviciilor de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;

b) cheltuieli de organizare şi funcţionare a sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, în limita unui procent de 3% aplicat veniturilor anuale totale prevăzute în bugetul asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale;

c) cheltuieli pentru finanţarea unor investiţii proprii, cu respectarea dispoziţiilor legale în domeniu.

Art. 118. – Excedentele anuale ale bugetului asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale se utilizează în anul următor astfel:

a) pentru fondul de rezervă, până la reîntregirea acestuia;

b) pentru prevenire–reabilitare;

c) pentru prestaţii suplimentare;

d) pentru acoperirea deficitului anului următor.

Art. 119. – Deficitul bugetului asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale se acoperă, în ordine, din:

a) disponibilităţile bugetului din anii precedenţi;

b) fondul de rezervă;

c) bugetul de stat.

Art. 120. – La nivelul fondurilor teritoriale se constituie bugete de venituri şi cheltuieli anuale, aprobate de Fondul Naţional.

CAPITOLUL X

Răspunderea juridică

Art. 121. – Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz, potrivit legii.

Art. 122. – Fapta persoanei care utilizează sumele destinate asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale în alte scopuri decât cele prevăzute de lege constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

Art. 123. – Furnizarea de informaţii false la stabilirea contribuţiilor datorate sau a prestaţiilor cuvenite potrivit prezentei legi constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte potrivit dispoziţiilor Codului penal.

Art. 124. – (1) Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni, şi se sancţionează cu amendă de la 2.000.000 lei la 5.000.000 lei:

a) nedepunerea la termen a declaraţiei prevăzute la art. 10, art. 11 alin. (1) şi la art. 12;

b) nerespectarea obligaţiei de comunicare prevăzute la art. 11 alin. (2) şi la art. 51;

c) refuzul de a pune la dispoziţie organelor de control informaţiile solicitate potrivit art. 58 şi 104;

d) nerespectarea metodologiei de încadrare în clasele de risc prevăzute la art. 99 şi 100;

e) nerespectarea prevederilor art. 101 alin. (1) şi (3) şi ale art. 102 alin. (2) privind baza de calcul a contribuţiilor;

f) nerespectarea prevederilor art. 98, art. 101 alin. (4) şi ale art. 102 alin. (1) privind stabilirea contribuţiei de asigurare şi a cotelor acestei contribuţii;

g) furnizarea de informaţii eronate la stabilirea contribuţiilor datorate sau a prestaţiilor cuvenite, dacă fapta nu este săvârşită cu intenţie;

h) nerespectarea obligaţiei de plată prevăzute la art. 14.

(2) Cuantumul amenzilor prevăzute la alin. (1) se actualizează în raport cu rata inflaţiei, prin hotărâre a Guvernului.

Art. 125. – (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac prin proces-verbal de către persoanele abilitate în acest scop de Fondul Naţional.

(2) În caz de constatare a unei situaţii care se încadrează la art. 122 şi 123, persoanele abilitate prevăzute la alin. (1) vor sesiza de îndată organele de urmărire penală competente, potrivit legii.

Art. 126. – (1) Procesul-verbal de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunii se comunică contravenientului în termen de 15 zile de la întocmire şi constituie titlu executoriu de la data comunicării.

(2) Împotriva procesului-verbal se poate face plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială a fost săvârşită contravenţia.

Art. 127. – Amenzile contravenţionale, aplicate conform prevederilor prezentei legi, se fac venit la bugetul asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

CAPITOLUL XI

Jurisdicţia asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale

Art. 128. – Jurisdicţia asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale se realizează prin secţiile de asigurări sociale sau, după caz, prin completele specializate pentru asigurări sociale, constituite la nivelul tribunalelor şi curţilor de apel, cu respectarea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 129. – În primă instanţă tribunalele soluţionează litigii privind:

a) modul de calcul al contribuţiei de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale, precum şi majorarea sau micşorarea contribuţiei;

b) înregistrarea şi evidenţa contribuţiei de accidente de muncă şi boli profesionale;

c) încadrarea într-o clasă de risc a angajatorului;

d) refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile la asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale;

e) modul de stabilire şi de plată a prestaţiilor cuvenite beneficiarilor de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale;

f) plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare a contravenţiilor, încheiate conform prezentei legi;

g) orice alte decizii ale asigurătorului, în conformitate cu prevederile prezentei legi.

Art. 130. – (1) Sunt competente teritorial tribunalele în a căror rază se află domiciliul pârâtului.

(2) În cazul în care, prin excepţii, obiectul litigiului îl formează o contestaţie împotriva Fondului Naţional sau fondurilor teritoriale, competenţa teritorială revine tribunalului în a cărui rază se află domiciliul sau sediul reclamantului.

Art. 131. – Împotriva hotărârii tribunalului se poate face recurs la curtea de apel competentă.

Art. 132. – Prevederile prezentei legi referitoare la jurisdicţia asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, ale Legii nr. 92/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu orice alte dispoziţii în materie.

Art. 133. – Acţiunile în instanţă şi toate actele procedurale în legătură cu litigiile având ca obiect drepturi sau obligaţii de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale sunt scutite de taxa judiciară de timbru.

CAPITOLUL XII

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 134. – În înţelesul prezentei legi, salariul mediu pe economie reprezintă salariul mediu comunicat de Institutul Naţional de Statistică, în vigoare la data de 1 ianuarie a anului respectiv.

Art. 135. – Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2004, cu excepţia prevederilor referitoare la constituirea fondului iniţial de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2003.

Art. 136. – (1) În termen de 12 luni de la data aprobării statutului, prin hotărâre a Guvernului, Fondul Naţional preia de la Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale activităţile corespunzătoare funcţionării şi organizării sistemului public de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

(2) Personalul care va fi preluat de Fondul Naţional şi de fondurile teritoriale va fi transferat în interesul serviciului de la Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi de la unităţile sale subordonate.

Art. 137. – (1) Fondul Naţional se organizează şi funcţionează în baza statutului aprobat prin hotărâre a Guvernului, emisă în termen de 60 de zile de la data de 1 ianuarie 2003.

(2) Fondul Naţional se constituie în termen de 12 luni de la data de 1 ianuarie 2003.

(3) Până la constituirea Fondului Naţional Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, prin structurile proprii, va asigura logistic şi organizatoric desfăşurarea activităţilor necesare colectării contribuţiilor şi gestionării fondului iniţial.

(4) În perioada 1 ianuarie 2003 – 1 ianuarie 2004 contribuţiile se colectează de casele de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale judeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz, şi se virează Fondului Naţional.

Art. 138. – Fondurile teritoriale se constituie în termen de 12 luni de la data de 1 ianuarie 2003.

Art. 139. – În primii 3 ani de funcţionare a Fondului Naţional cheltuielile de organizare şi funcţionare a sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, prin excepţie de la prevederile art. 117 lit. b), vor fi stabilite în valori de: 5% pentru primul an de funcţionare, 4,5% pentru cel de-al doilea an şi, respectiv, 4% pentru cel de-al treilea an de funcţionare.

Art. 140. – (1) În perioada 1 ianuarie 2003 – 1 ianuarie 2004 angajatorii datorează o contribuţie fixă de 0,5% raportat la fondul de salarii, destinată exclusiv finanţării organizării activităţii Fondului Naţional şi constituirii fondului iniţial pentru funcţionarea sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

(2) Până la data de 1 ianuarie 2003 Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministerul Finanţelor Publice vor elabora instrucţiuni pentru colectarea fondului iniţial pentru aplicarea prevederilor alin. (1). Instrucţiunile se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 141. – În termen de 6 luni de la data de 1 ianuarie 2003 Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Sănătăţii şi Familiei vor elabora normele metodologice de aplicare a prezentei legi, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 142. – Prezenta lege se completează cu dispoziţiile Legii protecţiei muncii nr. 90/1996, republicată, ale Legii nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, ale legislaţiei privitoare la regimul contravenţiilor, precum şi cu dispoziţiile legislaţiei de asigurări sociale.

Art. 143. – (1) La data intrării în vigoare a dispoziţiilor prezentei legi se abrogă art. 100 alin. (2), art. 102 şi 110 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei legi.

(2) Dispoziţiile art. 98 alin. (1) lit. a), b) şi e) şi alin. (4), art. 104, art. 108 alin. (2), art. 109 alin. (1) lit. a), b), d), e) şi f) şi alin. (2), ale art. 111, 112, 114 şi 115 din Legea nr. 19/2000, cu modificările ulterioare, îşi vor menţine aplicabilitatea pentru toate situaţiile prevăzute în legea sus-menţionată, cu excepţia celor generate de accidente de muncă şi boli profesionale, care sunt preluate prin prezenta lege.

 

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 18 aprilie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 9 mai 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

VIOREL HREBENCIUC

 

Bucureşti, 5 iunie 2002.

Nr. 346.