Legea nr. 345/2002 – Republicare*)

M. Of. nr. 653 din 15 septembrie 2003

 

L E G E A  Nr. 345/2002

privind taxa pe valoarea adăugată

 

CAPITOLUL I

Sfera de aplicare

SECŢIUNEA 1

Operaţiuni impozabile

Art. 1. – (1) Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect care se datorează bugetului de stat. Prezenta lege stabileşte regulile referitoare la taxa pe valoarea adăugată.

(2) Se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată operaţiunile care îndeplinesc în mod cumulativ următoarele condiţii:

a) să constituie o livrare de bunuri, o prestare de servicii efectuată cu plată sau o operaţiune asimilată acestora;

b) să fie efectuate de persoane impozabile, astfel cum sunt definite la Art. 2 alin. (1);

c) să rezulte din una dintre activităţile economice prevăzute la Art. 2 alin. (2).

(3) Prin operaţiuni cu plată se înţelege obligativitatea existenţei unei legături directe între operaţiunea efectuată şi contrapartida obţinută.

(4) Se cuprind, de asemenea, în sfera taxei pe valoarea adăugată importurile de bunuri.

Art. 2. – (1) În sensul prezentei legi, prin persoană impozabilă se înţelege orice persoană, indiferent de statutul său juridic, care efectuează de o manieră independentă activităţi economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul şi rezultatul acestor activităţi.

(2) Activităţile economice la care se face referire la alin. (1) sunt activităţile producătorilor, comercianţilor, prestatorilor de servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole şi cele ale profesiunilor libere sau asimilate. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obţinerii de venituri.

(3) În sensul prezentei legi, nu acţionează de o manieră independentă angajaţii sau orice alte persoane care sunt legate de un angajator printr-un contract individual de muncă sau prin orice alte instrumente juridice care stabilesc relaţia angajator-angajat în ceea ce priveşte condiţiile de muncă, remunerarea şi responsabilităţile angajatorului.

(4) Instituţiile publice nu sunt considerate persoane impozabile pentru activităţile lor administrative, sociale, educative, culturale, sportive, de ordine publică, de apărare şi siguranţa statului, pe care le desfăşoară în calitate de autorităţi publice, chiar dacă pentru desfăşurarea acestor activităţi percep taxe, redevenţe, cotizaţii sau onorarii.

(5) Instituţiile publice sunt considerate persoane impozabile pentru operaţiunile efectuate, inclusiv cele prevăzute la alin. (4), în cazurile în care tratarea lor ca persoane neimpozabile pentru aceste operaţiuni conduce la distorsiuni concurenţiale. Instituţiile publice sunt considerate persoane impozabile pentru activităţile menţionate în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.

Art. 3. – (1) Prin livrare de bunuri se înţelege transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor deţinute de proprietar către beneficiar, direct sau prin persoanele care acţionează în numele acestora.

(2) În sensul prezentei legi, prin bunuri la care se face referire la alin. (1) se înţelege:

a) bunurile mobile corporale, cum sunt: materiile prime, materialele, obiectele de inventar, mijloacele fixe care pot fi detaşate;

b) bunurile imobile, cum sunt: locuinţele, construcţiile industriale, comerciale, agricole sau cele destinate pentru alte activităţi, terenurile agricole, terenurile pentru construcţii şi cele adiacente construcţiilor, inclusiv cele aferente localităţilor urbane sau rurale pe care sunt amplasate construcţii sau alte amenajări;

c) bunurile de natură mobilă care nu pot fi detaşate fără a fi deteriorate sau fără a antrena deteriorarea imobilelor înseşi sau care devin bunuri imobiliare prin destinaţie;

d) energia electrică şi termică, gazele, agentul frigorific.

(3) Sunt considerate livrări de bunuri în sensul alin. (1):

a) vânzarea de bunuri cu plata în rate;

b) trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, în condiţiile prevăzute de legislaţia referitoare la proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, în schimbul unei despăgubiri;

c) transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor în urma executării silite.

(4) Este asimilată livrărilor de bunuri preluarea de către persoane impozabile a bunurilor achiziţionate sau fabricate de către acestea pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfăşurată sau pentru a fi puse la dispoziţie altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit, dacă taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor respective sau părţilor lor componente a fost dedusă total sau parţial. Se exceptează de la aceste prevederi bunurile acordate în mod gratuit, în limitele şi potrivit destinaţiilor prevăzute prin lege.

(5) Operaţiunile privind schimbul de bunuri au efectul a două livrări separate. În cazul transferului dreptului de proprietate asupra unui bun de către două sau mai multe persoane impozabile, prin intermediul mai multor tranzacţii, fiecare tranzacţie se consideră o livrare separată, fiind impozitată distinct, chiar dacă bunul respectiv este transferat direct beneficiarului final. Acelaşi regim se aplică în cazul schimbului de bunuri cu servicii.

(6) Nu se consideră livrare de bunuri transferul total sau parţial al activelor şi pasivelor unei persoane impozabile, cu plată sau cu titlu gratuit, efectuat cu ocazia operaţiunilor de fuziune şi divizare a societăţilor comerciale.

(7) Nu se consideră livrare de bunuri aportul în natură la capitalul social al unei societăţi comerciale, în cazul în care beneficiarul este o persoană impozabilă care are dreptul de a deduce total taxa pe valoarea adăugată, dacă taxa ar fi aplicabilă la transferul respectiv. În acest caz beneficiarul este considerat a fi succesorul celui care efectuează transferul. În situaţia în care beneficiarul este o persoană impozabilă care nu are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată sau are dreptul de deducere parţial, potrivit Art. 23, operaţiunea se consideră livrare de bunuri, dacă taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor respective sau părţilor lor componente a fost dedusă total sau parţial.

Art. 4. – (1) Se consideră prestare de servicii orice activitate care nu constituie livrare de bunuri în sensul Art. 3.

Astfel de operaţiuni pot fi:

a) orice muncă fizică sau intelectuală;

b) lucrări de construcţii-montaj;

c) transport de persoane şi mărfuri;

d) servicii de poştă şi telecomunicaţii, de transmisiuni radio şi TV;

e) închirierea, arendarea şi concesionarea de bunuri mobile sau imobile;

f) operaţiuni de intermediere sau de comision;

g) reparaţii de orice natură;

h) cesiuni şi concesiuni ale drepturilor de autor, brevete, licenţe, mărci de fabrică şi de comerţ, titluri de participare şi alte drepturi similare;

i) servicii de publicitate;

j) operaţiuni bancare, financiare, de asigurare şi/sau reasigurare;

k) punerea la dispoziţie de personal;

l) mandatarea;

m) asigurarea sau cedarea unei clientele, exclusivitatea asupra unei vânzări sau cumpărări;

n) angajamentul de a nu exercita o activitate economică sau un drept dintre cele menţionate la lit. h);

o) amenajarea de spaţii de parcare, de depozitare şi de camping;

p) activităţile hoteliere şi de alimentaţie publică;

r) asigurarea accesului la reţelele de comunicaţii şi a posibilităţii de utilizare a acestora;

s) prestaţiile consilierilor, inginerilor, avocaţilor, notarilor publici, executorilor judecătoreşti, auditorilor, experţilor contabili, birourilor de studii şi alte prestaţii similare, precum şi prelucrarea de date şi furnizarea de informaţii;

t) operaţiuni de leasing.

(2) Efectuarea unor servicii, potrivit unui ordin emis de/sau în numele unei autorităţi publice sau potrivit legii, se consideră prestare de servicii în sensul alin. (1).

(3) Următoarele operaţiuni sunt asimilate cu prestările de servicii:

a) utilizarea bunurilor care fac parte din activele persoanei impozabile în alte scopuri decât cele legate de activitatea sa economică sau pentru a fi puse la dispoziţie, în vederea utilizării în mod gratuit, altor persoane fizice sau juridice, dacă taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor bunuri a fost dedusă total sau parţial;

b) prestările de servicii efectuate în mod gratuit de persoana impozabilă în alte scopuri decât cele legate de activitatea sa economică, pentru uzul personal al angajaţilor săi sau al altor persoane, dacă taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor prestări a fost dedusă total sau parţial.

(4) Nu sunt asimilate cu prestările de servicii utilizarea bunurilor şi prestările de servicii menţionate la alin. (3), efectuate în limitele şi potrivit destinaţiilor prevăzute prin lege.

(5) Schimbul de servicii are efectul a două prestări separate, fiecare dintre ele fiind supusă impozitării. În cazul prestării unui serviciu de către mai multe persoane impozabile, prin tranzacţii succesive, fiecare tranzacţie se consideră o prestare separată şi se impozitează distinct, chiar dacă serviciul respectiv este prestat direct către beneficiarul final.

(6) Persoana impozabilă care acţionează în nume propriu, dar în contul unei alte persoane, luând parte la prestări de servicii, se consideră că a primit şi a prestat ea însăşi acele servicii.

Art. 5. – Prin import de bunuri se înţelege introducerea în ţară de bunuri provenind din străinătate de către orice persoană, indiferent de statutul său juridic, direct sau prin intermediari, plasate în regim vamal de import sau în regimuri vamale suspensive.

SECŢIUNEA a 2-a

Locul operaţiunilor impozabile

Art. 6. – (1) Locul unei livrări de bunuri se consideră a fi în România atunci când, potrivit prevederilor alin. (2) şi

(3), este situat pe teritoriul României.

(2) Se consideră a fi locul livrării:

a) locul de unde a pornit expediţia bunurilor sau transportul către beneficiar, indiferent dacă bunurile sunt expediate sau transportate de furnizor, de beneficiar sau de terţi;

b) locul unde se găsesc bunurile în momentul când are loc livrarea, în cazul în care bunurile nu sunt expediate sau transportate.

(3) Prin derogare de la prevederile alin. (2) lit. a), locul livrării bunurilor pentru importatorul definit la Art. 13 alin. (1) se consideră a fi situat în România în cazul în care locul de unde a pornit expediţia sau transportul se află în afara României, însă destinaţia finală este în România.

(4) Livrările şi importurile de bunuri pentru care locul operaţiunii se consideră a fi în România se supun regimurilor de impozitare prevăzute în prezenta lege.

Art. 7. – (1) Locul prestărilor de servicii se consideră a fi în România când prestatorul îşi are stabilit în România sediul activităţii economice sau un sediu stabil de la care sunt prestate serviciile ori, în lipsa unui astfel de sediu, domiciliul sau reşedinţa sa obişnuită, cu următoarele excepţii pentru care locul prestării este:

a) locul unde sunt situate bunurile de natură imobiliară, pentru lucrările de construcţii-montaj executate pentru realizarea, repararea şi întreţinerea bunurilor imobile, indiferent de locul unde este situat sediul prestatorului – în ţară sau în străinătate. Acelaşi regim se aplică şi închirierii de bunuri imobile, operaţiunilor de leasing având ca obiect utilizarea bunurilor imobile, serviciilor de arhitectură, proiectare, de coordonare a lucrărilor de construcţii, precum şi serviciilor prestate de alte persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată cu activitate în domeniul bunurilor imobile – studii, expertize, reparaţii şi alte prestări ale agenţilor imobiliari;

b) locul de plecare a transportului de bunuri sau de persoane, respectiv locul de sosire a transportului aferent bunurilor importate:

1. pentru transportul de bunuri sau de persoane, locul prestării se consideră a fi în România, dacă locul de plecare a transportului se află în România, indiferent dacă locul de sosire a transportului se află în România sau în străinătate;

2. pentru transportul de bunuri cu locul de plecare în străinătate, locul prestării se consideră a fi în România, dacă locul de sosire a transportului se află în România;

c) locul unde beneficiarul are stabilit sediul activităţii sau, în lipsa acestuia, domiciliul beneficiarului. În această categorie se încadrează:

1. închirierea de bunuri mobile corporale;

2. operaţiunile de leasing având ca obiect utilizarea bunurilor mobile;

3. cesiunile şi/sau concesiunile dreptului de autor, de brevete, de licenţe, de mărci de fabrică şi de comerţ şi alte drepturi similare;

4. serviciile de publicitate;

5. serviciile consultanţilor, inginerilor, birourilor de studii, avocaţilor, experţilor contabili şi alte servicii similare;

6. prelucrarea de date, furnizarea de informaţii;

7. operaţiunile bancare, financiare, de asigurare şi/sau de reasigurare;

8. punerea la dispoziţie de personal;

9. telecomunicaţiile. Sunt considerate servicii de telecomunicaţii serviciile având ca obiect transmiterea, emiterea şi recepţia de semnale, înscrisuri, imagini şi sunete sau informaţii de orice natură prin fir, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice, inclusiv cedarea dreptului de utilizare a mijloacelor pentru astfel de transmisii, emiteri sau recepţii. Serviciile de telecomunicaţii cuprind, de asemenea, şi furnizarea accesului la reţelele de informaţii mondiale;

10. serviciile de radiodifuziune şi de televiziune;

11. serviciile furnizate pe cale electronică. Sunt considerate servicii furnizate pe cale electronică: furnizarea şi conceperea de site-uri informatice, mentenanţa la distanţă a programelor şi echipamentelor, furnizarea de programe informatice şi menţinerea la zi a acestora, furnizarea de imagini, de texte şi de informaţii şi punerea la dispoziţie a bazei de date, furnizarea de muzică, de filme şi de jocuri, inclusiv jocuri de noroc sau de bani, şi emisiuni sau manifestări politice, culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, de divertisment şi alte servicii similare. Atunci când furnizorul de servicii şi clientul său comunică prin curier electronic, aceasta nu înseamnă în sine că serviciul furnizat este un serviciu electronic;

12. prestările intermediarilor care intervin în furnizarea serviciilor prevăzute la pct. 1–11;

d) locul unde serviciile sunt prestate efectiv; în această categorie se cuprind următoarele activităţi:

1. culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, educative, de divertisment sau similare, inclusiv serviciile accesorii şi cele ale organizatorilor de astfel de activităţi;

2. prestările accesorii transportului, cum sunt: încărcarea-descărcarea mijloacelor de transport, manipularea, paza şi/sau depozitarea mărfurilor şi alte servicii similare;

3. expertize privind bunurile mobile corporale;

4. lucrări efectuate asupra bunurilor mobile corporale.

(2) Prestările de servicii pentru care locul prestării se consideră a fi în România se supun regimurilor de impozitare prevăzute în prezenta lege.

SECŢIUNEA a 3-a

Regimuri de impozitare

Art. 8. – (1) Operaţiunile impozabile cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se clasifică, din punct de vedere al regimului de impozitare, astfel:

a) operaţiuni taxabile, la care se aplică cota standard a taxei pe valoarea adăugată; nivelul cotei standard se stabileşte prin prezenta lege;

b) operaţiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere, pentru care furnizorii şi/sau prestatorii au dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor şi/sau serviciilor achiziţionate, destinate realizării operaţiunilor respective; în prezenta lege aceste operaţiuni sunt prevăzute la Art. 11 alin. (1) şi la Art. 12;

c) operaţiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată fără drept de deducere, pentru care furnizorii/prestatorii nu au dreptul la deducerea taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor şi/sau serviciilor achiziţionate, destinate realizării operaţiunilor respective; în prezenta lege aceste operaţiuni sunt prevăzute la Art. 9;

d) operaţiuni de import scutite de taxa pe valoarea adăugată; în prezenta lege aceste operaţiuni sunt prevăzute la Art. 10.

(2) Operaţiunile scutite de taxa pe valoarea adăugată sunt reglementate prin lege şi nu se admite extinderea lor prin analogie.

(3) Operaţiunile scutite de la plata taxei pe valoarea adăugată prin alte acte normative decât prin prezenta lege se consideră operaţiuni scutite fără drept de deducere în situaţia în care actele normative respective nu prevăd în mod expres posibilitatea furnizorilor/prestatorilor de a exercita dreptul de deducere.

(4) Operaţiunile desfăşurate în zonele libere se supun regimurilor de impozitare şi regulilor prevăzute în prezenta lege.

(5) De la data intrării în vigoare a prezentei legi operaţiunile la care, prin alte acte normative în vigoare, se prevede aplicarea cotei zero a taxei pe valoarea adăugată se consideră operaţiuni scutite cu drept de deducere.

(6) Se interzice utilizarea noţiunii "cota zero” în actele normative care vor fi elaborate după intrarea în vigoare a prezentei legi.

SECŢIUNEA a 4-a

Operaţiuni scutite

SUBSECŢIUNEA 1

Scutiri în interiorul ţării

Art. 9. – (1) Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată următoarele activităţi de interes general:

a) spitalizarea, îngrijirile medicale, inclusiv veterinare, şi operaţiunile strâns legate de acestea, desfăşurate de unităţi autorizate pentru astfel de activităţi, indiferent de forma de organizare şi de titularul dreptului de proprietate, respectiv: spitale, sanatorii, centre de sănătate rurale sau urbane, dispensare, cabinete şi laboratoare medicale, centre de îngrijire medicală şi de diagnostic, staţii de salvare şi alte unităţi autorizate să desfăşoare astfel de activităţi, precum şi cantinele organizate pe lângă aceste unităţi. Sunt, de asemenea, scutite serviciile de cazare, masă şi tratament prestate cumulat de către persoane impozabile autorizate care îşi desfăşoară activitatea în staţiuni balneoclimaterice şi a căror contravaloare este decontată pe bază de bilete de tratament, precum şi serviciile funerare prestate de unităţile sanitare;

b) prestările de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de către tehnicienii dentari, precum şi livrarea de proteze dentare efectuată de către stomatologi şi de către tehnicienii dentari, indiferent de forma de organizare şi de titularul dreptului de proprietate;

c) prestările de îngrijire şi supraveghere la domiciliu a persoanelor, efectuate de personal specializat cu exercitarea profesiunilor medicale şi paramedicale;

d) livrările de organe, de sânge şi de lapte uman;

e) activitatea de învăţământ prevăzută la Art. 15 alin. (5) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările ulterioare, desfăşurată de unităţile autorizate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi care sunt cuprinse în sistemul naţional de învăţământ, precum şi achiziţionarea de către acestea de documentaţie tehnică şi materiale de construcţii destinate învăţământului de stat şi particular, precum şi de aparatură, utilaje, publicaţii şi dotări pentru procesul didactic. Sunt, de asemenea, scutite cantinele organizate pe lângă unităţile cuprinse în sistemul naţional de învăţământ autorizate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului;

f) prestările de servicii şi livrările de bunuri strâns legate de asistenţa şi protecţia socială, efectuate de instituţiile publice, instituţiile de interes public sau de alte organisme recunoscute ca având caracter social;

g) prestările de servicii şi livrările de bunuri strâns legate de protecţia copiilor şi tinerilor, efectuate de instituţiile publice, instituţiile de interes public sau de alte organisme recunoscute ca având caracter social;

h) prestările de servicii şi livrările de bunuri furnizate membrilor în interesul lor colectiv, în schimbul unei cotizaţii fixate conform statutului, de organizaţii fără scop patrimonial ce au obiective de natură politică, sindicală, religioasă, patriotică, filozofică, filantropică sau civică, în condiţiile în care această scutire nu provoacă distorsiuni de concurenţă;

i) serviciile ce au strânsă legătură cu practicarea sportului sau a educaţiei fizice prestate de organizaţii fără scop patrimonial în beneficiul persoanelor care practică sportul sau educaţia fizică;

j) prestări de servicii culturale şi livrările de bunuri legate nemijlocit de acestea, efectuate de instituţii publice;

k) prestările de servicii şi livrările de bunuri efectuate de unităţi ale căror operaţiuni sunt scutite, conform lit. a) şi lit. e)–j), cu ocazia manifestărilor destinate să le aducă sprijin financiar şi organizate în profitul lor exclusiv, cu condiţia ca aceste scutiri să nu producă distorsiuni concurenţiale;

l) realizarea şi difuzarea programelor de radio şi televiziune, cu excepţia celor de publicitate;

m) vânzarea de filme sau licenţe de filme destinate difuzării prin televiziune, cu excepţia celor de publicitate;

n) transportul bolnavilor sau răniţilor cu vehicule special amenajate şi autorizate în acest sens.

(2) Alte operaţiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată:

a) activităţile de cercetare-dezvoltare şi inovare pentru realizarea programelor, subprogramelor şi proiectelor, precum şi a acţiunilor cuprinse în Planul naţional de cercetare-dezvoltare şi inovare în programele nucleu şi în planurile sectoriale, prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică[1]. Sunt, de asemenea, scutite activităţile de cercetare-dezvoltare şi inovare finanţate în parteneriat internaţional, regional şi bilateral;

b) livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii efectuate de producătorii agricoli individuali;

c) următoarele operaţiuni bancare şi financiare:

1. acordarea de credite, inclusiv acordarea de împrumuturi de asociaţii/acţionarii societăţilor comerciale în vederea asigurării resurselor financiare ale societăţii, precum şi acordarea de împrumuturi de către orice persoană fizică sau juridică, în condiţiile prevăzute la Art. 100 din titlul VI – Regimul juridic al garanţiilor reale mobiliare – din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, cu modificările ulterioare;

2. operaţiunile prevăzute la Art. 8 din Legea bancară nr. 58/1998, cu modificările şi completările ulterioare, efectuate de băncile persoane juridice române, sucursalele din România ale băncilor persoane juridice străine, organisme financiar-bancare internaţionale, casele de economii, casele de ajutor reciproc, cooperativele de credit şi alte societăţi de credit, casele de schimb valutar, precum şi alte pesoane juridice autorizate să desfăşoare activităţi bancare, cu excepţia următoarelor operaţiuni: operaţiunile de leasing financiar, închirierea de casete de siguranţă, tranzacţii în cont propriu sau în contul clienţilor cu metale preţioase, obiecte confecţionate din acestea şi/sau pietre preţioase, expertizare de studii de fezabilitate, acordarea de consultanţă, evaluări de patrimoniu;

3. operaţiunile specifice efectuate de Banca Naţională a României, reglementate în mod expres prin Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Naţionale a României, cu modificările şi completările ulterioare. Nu sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată achiziţiile de aur, argint, alte metale şi pietre preţioase, efectuate de Banca Naţională a României de la persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată;

4. operaţiunile de investiţii financiare, de intermediere financiară, de valori mobiliare şi instrumente financiare derivate, precum şi alte instrumente financiare;

5. intermedierea în plasamentul de valori mobiliare şi oferirea de servicii legate de acesta;

d) gestiunea fondurilor comune de plasament şi a fondurilor comune de creanţă efectuate de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, Fondul Român de Garantare a Creditelor pentru Întreprinzătorii Privaţi – S.A., Fondul de Garantare a Creditului Rural – S.A., Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii – S.A., precum şi de alte organisme constituite în acest scop;

e) operaţiunile de asigurare şi de reasigurare, precum şi prestările de servicii aferente acestor operaţiuni efectuate de intermediarii în operaţiuni de asigurare;

f) activităţile de organizare şi exploatare a jocurilor de noroc, efectuate de Compania Naţională "Loteria Română” – S.A. şi contribuabilii autorizaţi de Comisia de coordonare, avizare şi atestare a jocurilor de noroc;

g) livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii realizate cu deţinuţi de unităţile din sistemul penitenciar;

h) lucrările de construcţii, amenajări, reparaţii şi întreţinere executate pentru monumente comemorative ale combatanţilor, eroilor, victimelor de război şi ale Revoluţiei din decembrie 1989, precum şi pentru muzee, case memoriale, monumente istorice şi de arhitectură;

i) încasările din taxele de intrare la castele, muzee, târguri şi expoziţii, grădini zoologice şi botanice, biblioteci, precum şi operaţiunile care intră în sfera de aplicare a impozitului pe spectacole;

j) editarea, tipărirea şi/sau vânzarea de manuale şcolare şi/sau de cărţi, exclusiv activitatea de publicitate;

k) livrările de proteze de orice fel, accesorii ale acestora, precum şi de produse ortopedice;

l) transportul fluvial al localnicilor în Delta Dunării şi pe relaţiile Orşova–Moldova Nouă, Brăila–Hârşova, Galaţi– Grindu;

m) valorificarea obiectelor şi veşmintelor de cult, tipărirea cărţilor de cult, teologice sau cu conţinut bisericesc, necesare practicării cultului, precum şi a celor asimilate obiectelor de cult, potrivit Art. 1 din Legea nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult, cu modificările ulterioare;

n) transferul dreptului de proprietate al bunurilor către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, ca efect al dării în plată pentru stingerea obligaţiei de plată a debitorului, total sau parţial, conform prevederilor Art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobată şi modificată prin Legea nr. 409/2001, cu modificările şi completările ulterioare[2];

o) arendarea, concesionarea şi închirierea de bunuri imobile, cu următoarele excepţii:

1. operaţiunile de cazare care sunt efectuate în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping;

2. închirierea amplasamentelor pentru staţionarea vehiculelor;

3. închirierea utilajelor şi a maşinilor fixate în bunurile imobile;

4. închirierea seifurilor.

(3) Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată activităţile persoanelor impozabile cu venituri din operaţiuni taxabile declarate sau, după caz, realizate anual, de până la 1,5 miliarde lei inclusiv. În situaţia realizării unor venituri superioare plafonului de impozitare de 1,5 miliarde lei în cursul unui an fiscal, persoanele impozabile au obligaţia să solicite înregistrarea ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

După înscrierea ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată persoanele impozabile respective nu mai beneficiază de scutire chiar dacă ulterior realizează venituri inferioare plafonului de 1,5 miliarde lei. Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, care în anul 2001 au realizat venituri din operaţiuni taxabile sub plafonul de 1,5 miliarde lei, pot solicita scoaterea din evidenţă ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, în condiţiile stabilite prin normele de aplicare a prezentei legi.

(4) Plafonul de impozitare de 1,5 miliarde lei stabilit la alin. (3) este valabil pentru anul fiscal 2002. De la data de 1 ianuarie până la data de 31 decembrie 2003 plafonul de impozitare se stabileşte la suma de 1,7 miliarde lei, iar de la data de 1 ianuarie 2004 şi în continuare plafonul de impozitare se stabileşte la 2 miliarde lei.

(5) Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată livrările de bunuri care au fost destinate exclusiv realizării de operaţiuni scutite în baza prezentului articol, dacă taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor respective nu a fost dedusă.

(6) Persoanele impozabile pot opta pentru plata taxei pe valoarea adăugată în cazul:

a) operaţiunilor de arendare, concesionare şi închiriere de bunuri imobile, prevăzute la alin. (2) lit. o), în condiţiile stabilite prin normele de aplicare a legii;

b) operaţiunilor prevăzute la alin. (3).

SUBSECŢIUNEA a 2-a

Operaţiuni scutite la import

Art. 10. – Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată:

a) bunurile importate destinate comercializării în regim duty-free, precum şi prin magazinele pentru servirea în exclusivitate a reprezentanţelor diplomatice şi a personalului acestora;

b) bunurile introduse în ţară de călători sau de alte persoane fizice cu domiciliul în ţară ori în străinătate, în condiţiile şi în limitele stabilite prin hotărâre a Guvernului, potrivit regimului vamal aplicabil persoanelor fizice;

c) reparaţiile şi transformările la nave şi aeronave româneşti în străinătate, precum şi carburanţii şi alte bunuri, aprovizionate din străinătate, destinate utilizării pe nave şi/sau aeronave;

d) importul de bunuri a căror livrare este scutită de taxa pe valoarea adăugată în interiorul ţării. Acelaşi regim se aplică pentru serviciile efectuate de prestatori cu sediul sau cu domiciliul în străinătate, pentru care locul prestării se consideră a fi în România, potrivit prevederilor Art. 7;

e) licenţe de filme şi programe, drepturi de transmisie, abonamente la agenţii de ştiri externe şi altele de această natură, destinate activităţii de radio şi televiziune;

f) importul de bunuri primite în mod gratuit cu titlu de ajutoare sau donaţii destinate unor scopuri cu caracter umanitar, social, filantropic, religios, de apărare a sănătăţii, cultural, artistic, educativ, ştiinţific, sportiv, de protecţie şi ameliorare a mediului, de protecţie şi conservare a monumentelor istorice şi de arhitectură şi importurile de bunuri finanţate direct din împrumuturi nerambursabile, acordate României de organisme internaţionale, de guverne străine şi/sau de organizaţii nonprofit şi de caritate, în condiţii stabilite prin normele de aplicare a prezentei legi;

g) importul următoarelor bunuri: mostrele fără valoare comercială, materialele publicitare şi de documentare, bunurile de origine română, bunurile străine care, potrivit legii, devin proprietatea statului, bunurile reparate în străinătate sau bunurile care le înlocuiesc pe cele necorespunzătoare calitativ, returnate partenerilor externi în perioada de garanţie, bunurile care se înapoiază în ţară ca urmare a unei expedieri eronate, echipamentele pentru protecţia mediului stabilite prin hotărâre a Guvernului;

h) importul bunurilor efectuate în România de către forţele statelor membre NATO pentru uzul acestor forţe sau al personalului civil însoţitor ori pentru aprovizionarea popotelor lor sau cantinelor, în cazul în care aceste forţe sunt destinate efortului comun de apărare.

SUBSECŢIUNEA a 3-a

Scutiri pentru exporturi sau alte operaţiuni similare şi pentru transportul internaţional

Art. 11. – (1) Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată:

a) exportul de bunuri, transportul şi prestările de servicii legate direct de exportul bunurilor, bunurile comercializate prin magazinele duty-free, precum şi prin magazinele situate în aeroporturile internaţionale după locurile stabilite pentru efectuarea controlului vamal la ieşirea din ţară;

b) transportul internaţional de persoane în şi din străinătate, precum şi prestările de servicii legate direct de acesta;

c) transportul de marfă şi de persoane, în şi din porturile şi aeroporturile din România, cu nave şi aeronave sub pavilion românesc, comandate de beneficiari din străinătate;

d) trecerea mijloacelor de transport de mărfuri şi de călători cu mijloace de transport fluvial specializate, între România şi statele vecine;

e) transportul, prestările de servicii accesorii transportului, precum şi alte prestări de servicii aferente mărfurilor din import şi a căror contravaloare este inclusă în baza de impozitare conform Art. 19 alin. (1) şi (2);

f) livrările de bunuri destinate utilizării pe nave şi aeronave sau încorporării în nave şi aeronave, care prestează transporturi internaţionale de persoane şi de mărfuri;

g) prestările de servicii efectuate pentru nevoile directe ale navelor şi aeronavelor care efectuează transporturi internaţionale de persoane şi de mărfuri, precum şi pentru încărcătura lor;

h) reparaţiile la mijloacele de transport contractate cu beneficiari din străinătate;

i) alte prestări de servicii efectuate de persoane impozabile cu sediul în România, contractate cu beneficiari din străinătate, în condiţiile prevăzute prin normele de aplicare a prezentei legi;

j) prestările de servicii pentru navele aflate în proprietatea companiilor de navigaţie care îşi desfăşoară activitatea în regimul special maritim sau operate de acestea, precum şi livrările de nave în întregul lor către aceste companii;

k) livrările de bunuri şi prestările de servicii în favoarea directă a misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare, precum şi a personalului acestora, pe bază de reciprocitate; livrările de bunuri şi prestările de servicii în favoarea directă a reprezentanţelor internaţionale interguvernamentale acreditate în România, precum şi a personalului acestora;

l) bunurile cumpărate din expoziţiile organizate în România, precum şi din reţeaua comercială, expediate sau transportate în străinătate de către cumpărătorul care nu are domiciliul sau sediul în România;

m) livrările de bunuri şi prestările de servicii finanţate din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile acordate de guverne străine, de organisme internaţionale şi de organizaţii nonprofit şi de caritate din străinătate şi din ţară, inclusiv din donaţii ale persoanelor fizice;

n) construcţia, extinderea, reabilitarea şi consolidarea lăcaşurilor de cult religios;

o) livrările de utilaje, echipamente şi prestările de servicii legate nemijlocit de operaţiunile petroliere, realizate de titularii acordurilor petroliere, persoane juridice străine, în baza Legii petrolului nr. 134/1995;

p) livrările de utilaje, echipamente şi prestările de servicii aferente obiectivului de investiţii "Dezvoltarea şi modernizarea Aeroportului Internaţional Bucureşti–Otopeni”;

r) prestările de servicii efectuate de intermediari care acţionează în numele sau în contul altuia, atunci când intervin în operaţiunile prevăzute în prezentul articol;

s) livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate pentru forţele statelor membre NATO pentru uzul acestora sau al personalului civil însoţitor ori pentru aprovizionarea popotelor lor sau cantinelor, în cazul în care aceste forţe sunt destinate efortului comun de apărare. În cazul în care bunurile nu sunt expediate sau transportate în afara ţării şi pentru prestările de servicii, scutirea se acordă potrivit unei proceduri de restituire a taxei stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.

(2) Pentru operaţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a)–c),

e)–g), i) şi r) justificarea regimului de scutire se realizează pe baza documentelor stabilite prin normele de aplicare a prezentei legi.

(3) Pentru operaţiunile prevăzute la alin. (1) lit. k)–p) aplicarea regimului de scutire se realizează în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.

(4) Pentru lucrările de construcţie de locuinţe, extindere, consolidare şi reabilitare a locuinţelor existente, nefinalizate la data intrării în vigoare a prezentei legi, restituirea taxei pe valoarea adăugată aferente perioadei în care au beneficiat de aplicarea cotei zero, conform prevederilor Art. 17 lit. B.n) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 17/2000 privind taxa pe valoarea adăugată, cu modificările ulterioare, se realizează conform procedurii stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.

SUBSECŢIUNEA a 4-a

Scutiri speciale legate de traficul internaţional de bunuri

Art. 12. – Se scutesc de taxa pe valoarea adăugată următoarele operaţiuni, cu condiţia ca acestea să nu ducă la utilizare şi/sau consumare finală:

a) operaţiunile de perfecţionare activă prevăzute la cap. VII, secţiunea a IV-a din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României;

b) bunurile realizate în regim de perfecţionare activă, potrivit prevederilor cap. VII, secţiunea a IV-a, Art. 111 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 141/1997, de persoane impozabile cu sediul în România, contractate cu beneficiari din străinătate şi care din dispoziţia acestora sunt livrate în antrepozite vamale aflate pe teritoriul României;

c) introducerea în ţară de bunuri plasate în regim vamal suspensiv cu exonerarea totală de la plata drepturilor de import, potrivit prevederilor Codului vamal al României;

d) introducerea de bunuri în zonele libere direct din străinătate, în vederea simplei depozitări a acestora, fără întocmirea de formalităţi vamale;

e) introducerea de mărfuri în zonele libere direct din străinătate, precum şi operaţiunile comerciale de vânzare-cumpărare a acestora între diverşi operatori în perimetrul zonelor libere şi care ulterior acestor operaţiuni părăsesc în aceeaşi stare teritoriul zonelor libere cu destinaţie externă, fără întocmirea de declaraţii vamale;

f) prestările de servicii legate direct de operaţiunile prevăzute la lit. a)–e).

CAPITOLUL II

Persoane obligate la plata taxei pe valoarea adăugată

Art. 13. – (1) Taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat se plăteşte de către:

a) persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, pentru operaţiuni taxabile;

b) titularii operaţiunilor de import de bunuri efectuat direct, prin comisionari sau terţe persoane juridice care acţionează în numele şi din ordinul titularului operaţiunii de import, indiferent dacă sunt sau nu înregistraţi ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată la organele fiscale, cu excepţia importurilor scutite conform Art. 10;

c) persoanele fizice, pentru bunurile introduse în ţară potrivit regulamentului vamal aplicabil acestora;

d) persoanele juridice sau persoanele fizice cu sediul ori cu domiciliul stabil în România, beneficiare ale prestărilor de servicii prevăzute la Art. 7 alin. (1) lit. c), efectuate de prestatori cu sediul sau cu domiciliul în străinătate, cu excepţia celor scutite de taxa pe valoarea adăugată, indiferent dacă sunt sau nu înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată la organele fiscale.

(2) În situaţia în care persoana care realizează operaţiuni taxabile nu are sediul sau domiciliul stabil în România, aceasta este obligată să desemneze un reprezentant fiscal domiciliat în România, care se angajează să îndeplinească obligaţiile ce îi revin conform prevederilor prezentei legi.

(3) Beneficiarii prestărilor de servicii pentru care locul prestării se consideră a fi în România, potrivit criteriilor de aplicare teritorială stabilite la Art. 7, sunt obligaţi la plata taxei pe valoarea adăugată, dacă prestatorii din străinătate nu au îndeplinit obligaţia desemnării unui reprezentant fiscal domiciliat în România.

CAPITOLUL III

Faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată

Art. 14. – Faptul generator al taxei pe valoarea adăugată ia naştere în momentul efectuării livrării de bunuri şi/sau în momentul prestării serviciilor, cu excepţiile prevăzute de prezenta lege.

Art. 15. – Pentru operaţiunile prevăzute mai jos faptul generator al taxei pe valoarea adăugată ia naştere la:

a) data înregistrării declaraţiei vamale, în cazul bunurilor plasate în regim de import;

b) data primirii facturii externe pentru serviciile contractate de persoane impozabile din România cu prestatori cu sediul sau domiciliul în străinătate, pentru care locul prestării se consideră a fi în România;

c) data plăţii prestatorului extern, în cazul plăţilor efectuate fără factură pentru serviciile contractate de persoane impozabile din România cu prestatori cu sediul sau domiciliul în străinătate, pentru care locul prestării se consideră a fi în România;

d) data la care bunurile aflate într-un regim vamal suspensiv sunt plasate în regim de import;

e) data stabilirii debitului pe bază de factură pentru prestările de servicii care dau loc la decontări sau plăţi succesive, acestea fiind considerate că au fost efectuate în momentul expirării perioadelor aferente acestor decontări sau plăţi;

f) data vânzării bunurilor către beneficiari, în cazul operaţiunilor efectuate prin intermediari sau prin consignaţie;

g) data emiterii documentelor în care se consemnează preluarea de către persoane impozabile a unor bunuri achiziţionate sau fabricate de către acestea pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfăşurată de acestea sau pentru a fi puse la dispoziţie altor persoane fizice ori juridice în mod gratuit;

h) data documentelor prin care se confirmă prestarea de către persoane impozabile a unor servicii în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfăşurată de acestea sau pentru alte persoane fizice ori juridice în mod gratuit;

i) data colectării monedelor din maşina pentru mărfurile vândute prin maşini automate;

j) termenele de plată a ratelor prevăzute în contracte pentru operaţiunile de leasing.

Art. 16. – (1) Exigibilitatea este dreptul organului fiscal de a pretinde plătitorului de taxă pe valoarea adăugată, la o anumită dată, plata taxei datorate bugetului de stat.

(2) Exigibilitatea ia naştere concomitent cu faptul generator, cu excepţiile prevăzute de prezenta lege.

(3) Pentru livrările de bunuri cu plata în rate exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervine la data prevăzută pentru plata ratelor.

(4) Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată este anticipată faptului generator atunci când:

a) factura fiscală este emisă înaintea efectuării livrării bunurilor sau prestării serviciilor;

b) contravaloarea bunurilor sau a serviciilor se încasează înaintea efectuării livrării bunurilor sau prestării serviciilor;

c) se încasează avansuri, cu excepţia avansurilor acordate pentru:

1. plata importurilor şi a datoriei vamale stabilite potrivit legii;

2. realizarea producţiei destinate exportului;

3. efectuarea de plăţi în contul clientului;

4. livrări de bunuri şi prestări de servicii scutite de taxa pe valoarea adăugată.

(5) Pentru livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii care se efectuează continuu – energie electrică, energie termică, gaze naturale, apă, servicii telefonice şi altele similare – exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervine la data stabilirii debitului beneficiarului pe bază de factură fiscală sau alt document legal.

(6) Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată aferente avansurilor încasate de persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, care au câştigat licitaţii pentru efectuarea obiectivelor finanţate din credite acordate de organismele financiare internaţionale statului român sau garantate de acesta, ia naştere la data facturării situaţiilor de lucrări.

(7) Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată aferente sumelor constituite drept garanţie pentru acoperirea eventualelor reclamaţii privind calitatea lucrărilor de construcţii-montaj ia naştere la data încheierii procesului-verbal de recepţie definitivă sau, după caz, la data încasării sumelor, dacă încasarea este anterioară acestuia.

(8) Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată pentru lucrările imobiliare intervine la data încasării avansurilor pe bază de situaţii de lucrări, dar antreprenorii pot să opteze pentru plata taxei pe valoarea adăugată la data livrării, în condiţii stabilite prin normele de aplicare a prezentei legi.

Art. 17. – (1) Pentru livrările de maşini industriale, mijloace de transport destinate realizării de activităţi productive, utilaje tehnologice, instalaţii, echipamente, aparate de măsură şi control, automatizări şi produse de software, care au fost produse cu cel mult un an înaintea vânzării şi nu au fost niciodată utilizate, exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată se amână în următoarele condiţii:

a) pe perioada de realizare a investiţiei, până la punerea în funcţiune a acesteia, respectiv până la data de 25 a lunii următoare datei de punere în funcţiune a investiţiei, dar nu mai mult de 12 luni de la data începerii investiţiei, când livrările respective se efectuează către întreprinderile mici şi mijlocii, astfel cum sunt definite în Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările ulterioare, precum şi către societăţile comerciale cu capital majoritar privat, persoane juridice române, persoanele fizice şi asociaţiile familiale autorizate conform Decretului-lege nr. 54/1990 privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice pe baza liberei iniţiative[3], cu modificările ulterioare, care îşi au sediul şi îşi desfăşoară activitatea în zona defavorizată, în vederea efectuării de investiţii în zonele defavorizate;

b) pe perioada de realizare a investiţiei, până la punerea în funcţiune a acesteia, respectiv până pe data de 25 a lunii următoare datei de punere în funcţiune a investiţiei, dar nu mai mult de 30 de luni de la data înregistrării statistice la Ministerul Economiei şi Comerţului, când livrările respective se efectuează către persoane impozabile care realizează investiţii care se încadrează în prevederile Legii nr. 332/2001 privind promovarea investiţiilor directe cu impact semnificativ în economie.

(2) Amânarea exigibilităţii taxei pe valoarea adăugată prevăzută la alin. (1) se realizează astfel:

a) beneficiarii prevăzuţi la alin. (1) au obligaţia să achite în numele furnizorului taxa pe valoarea adăugată direct la bugetul statului, la termenele prevăzute la alin. (1), sau să compenseze această taxă cu taxa de rambursat rezultată din decontul lunii precedente depus la organele fiscale.

Taxa pe valoarea adăugată achitată sau compensată devine deductibilă şi se înscrie în decontul de taxă pe valoarea adăugată din luna respectivă. Cu suma achitată sau compensată se va diminua corespunzător datoria faţă de furnizor. În situaţia în care beneficiarii nu achită sau nu compensează taxa pe valoarea adăugată la termenele prevăzute la alin. (1), vor fi obligaţi să plătească dobânzi şi penalităţi de întârziere în cuantumul stabilit pentru neplata obligaţiilor faţă de bugetul de stat;

b) furnizorii vor înregistra ca taxă neexigibilă taxa pe valoarea adăugată aferentă livrărilor prevăzute la alin. (1), pentru care nu mai au obligaţia de plată la bugetul de stat. În luna în care beneficiarii achită sau compensează taxa pe valoarea adăugată respectivă, taxa devine exigibilă, dar furnizorii îşi vor reduce corespunzător suma taxei colectate şi concomitent vor reduce datoria beneficiarilor consemnată în conturile de clienţi. Furnizorii nu vor fi obligaţi la plata de dobânzi şi penalităţi de întârziere pentru neplata în termen de către beneficiari a sumelor reprezentând taxa pe valoarea adăugată a cărei exigibilitate a fost amânată potrivit prevederilor alin. (1).

(3) Atestarea dreptului de amânare a exigibilităţii taxei pe valoarea adăugată se realizează în condiţii stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.

(4) Prevederile prezentului articol se aplică numai în condiţiile în care beneficiarii livrărilor prevăzute la alin. (1) sunt înregistraţi ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată la organele fiscale.

CAPITOLUL IV

Baza de impozitare

SECŢIUNEA 1

În interiorul ţării

Art. 18. – (1) Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată este constituită din:

a) pentru livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii, altele decât cele prevăzute la lit. b) şi c), din tot ceea ce constituie contrapartida obţinută sau care urmează a fi obţinută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terţ, inclusiv subvenţiile direct legate de preţul acestor operaţiuni, exclusiv taxa pe valoarea adăugată;

b) preţurile de achiziţie sau, în lipsa acestora, preţul de cost, determinat la momentul livrării/prestării, pentru operaţiunile prevăzute la Art. 3 alin. (4) şi la Art. 4 alin. (3);

c) compensaţia pentru operaţiunile prevăzute la Art. 3 alin. (3) lit. b) şi la Art. 4 alin. (2).

(2) Sunt cuprinse în baza de impozitare:

a) impozitele, taxele, dacă prin lege nu se prevede altfel, exclusiv taxa pe valoarea adăugată;

b) cheltuieli accesorii cum ar fi: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport şi asigurare, decontate cumpărătorului sau clientului.

(3) Nu se cuprind în baza de impozitare următoarele:

a) rabaturile, remizele, risturnele, sconturile şi alte reduceri de preţ acordate de furnizori direct clienţilor în vederea stimulării vânzărilor, în condiţiile prevăzute în contractele încheiate;

b) penalizările, precum şi sumele reprezentând daune-interese stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă, solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parţială a obligaţiilor contractuale;

c) dobânzile percepute pentru: plăţi cu întârziere, vânzări cu plata în rate, operaţiuni de leasing;

d) sumele achitate de furnizor sau prestator în contul clientului şi care apoi se decontează acestuia;

e) ambalajele care circulă între furnizorii de marfă şi clienţi, prin schimb, fără facturare.

(4) Baza de impozitare se reduce corespunzător:

a) în cazul refuzurilor totale sau parţiale privind cantitatea, preţurile sau alte elemente cuprinse în facturi ori în alte documente legal aprobate, precum şi în cazul retururilor de până la 15% din presa scrisă;

b) în situaţia în care reducerile de preţ prevăzute la alin. (3) lit. a) sunt acordate conform contractelor încheiate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;

c) în cazul în care cumpărătorii returnează ambalajele în care s-a expediat marfa, pentru ambalajele care circulă prin facturare.

SECŢIUNEA a 2-a

La importul de bunuri

Art. 19. – (1) Pentru bunurile importate baza de impozitare este constituită din valoarea în vamă, determinată potrivit legii, la care se adaugă taxele vamale, comisionul vamal, accizele şi alte taxe datorate potrivit legii.

(2) Sunt cuprinse în baza de impozitare, în măsura în care nu au fost cuprinse în baza de impozitare determinată potrivit alin. (1), cheltuieli accesorii cum ar fi: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport şi asigurare care intervin după intrarea bunului în ţară până la primul loc de destinaţie a bunurilor.

(3) Prin primul loc de destinaţie se înţelege locul care figurează pe documentul de transport care însoţeşte bunurile la intrarea în ţară.

(4) Nu sunt cuprinse în baza de impozitare elementele prevăzute la Art. 18 alin. (3) lit. a)–c) şi e).

(5) În cazul în care elementele care servesc la determinarea bazei de impozitare la import sunt exprimate într-o valută străină, cursul de schimb la care se face evaluarea este cel stabilit pentru calculul valorii în vamă.

CAPITOLUL V

Cotele de impozitare şi calculul taxei pe valoarea adăugată

Art. 20. – (1) În România cota standard a taxei pe valoarea adăugată este de 19% şi se aplică operaţiunilor impozabile, cu excepţia celor scutite de taxa pe valoarea adăugată.

(2) Cota de taxă pe valoarea adăugată aplicabilă este cea în vigoare la data la care ia naştere faptul generator al taxei pe valoarea adăugată.

(3) Pentru cazurile în care exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată nu coincide cu faptul generator, prevăzute la Art. 16 alin. (3)–(6), se aplică cotele în vigoare la data la care taxa devine exigibilă. Pentru operaţiunile prevăzute la Art. 16 alin. (4), în situaţia modificării cotelor, se va proceda la regularizare pentru a se aplica cotele în vigoare la data la care ia naştere faptul generator al taxei pe valoarea adăugată. Regularizarea se efectuează prin refacturarea integrală a contravalorii livrărilor de bunuri şi/sau prestărilor de servicii cu cotele în vigoare la data la care ia naştere faptul generator şi scăderea în cadrul aceleiaşi facturi a sumelor facturate anterior.

Art. 21. – (1) Taxa pe valoarea adăugată se calculează prin aplicarea cotei standard asupra bazei de impozitare determinate în condiţiile stabilite în cap. IV.

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), taxa pe valoarea adăugată se calculează prin aplicarea cotei recalculate, determinată potrivit metodologiei stabilite prin normele de aplicare a prezentei legi, asupra:

a) sumelor obţinute din vânzarea bunurilor comercializate prin comerţul cu amănuntul – magazine comerciale, consignaţii, unităţi de alimentaţie publică sau alte unităţi care au relaţii directe cu populaţia, ale căror preţuri cuprind şi taxa pe valoarea adăugată;

b) sumelor obţinute din unele prestări de servicii – transport, poştă, telefon, telegraf şi altele de aceeaşi natură – ale căror tarife practicate cuprind şi taxa pe valoarea adăugată;

c) sumelor obţinute din vânzarea de bunuri pe bază de licitaţie, pe bază de evaluare sau de expertiză, precum şi pentru alte situaţii similare;

d) compensaţiei, pentru transferul dreptului de proprietate a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile în domeniul public, în condiţiile prevăzute de legislaţia referitoare la proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.

CAPITOLUL VI

Regimul deducerilor

Art. 22. – (1) Dreptul de deducere ia naştere în momentul în care taxa pe valoarea adăugată deductibilă devine exigibilă.

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), pentru operaţiunile prevăzute mai jos dreptul de deducere ia naştere:

a) la data plăţii efective sau, după caz, la data compensării cu taxa pe valoarea adăugată de rambursat din decontul lunii precedente, pentru bunurile din import care beneficiază de suspendarea plăţii taxei pe valoarea adăugată în vamă, prevăzute la Art. 29 lit. D.c);

b) la data plăţii efective sau, după caz, la data compensării cu taxa pe valoarea adăugată de rambursat din decontul lunii precedente, pentru operaţiunile prevăzute la Art. 17.

(3) Au dreptul la deducerea taxei pe valoarea adăugată numai persoanele impozabile înregistrate la organele fiscale teritoriale ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată.

(4) Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată au dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor şi serviciilor destinate realizării de:

a) operaţiuni taxabile;

b) livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii scutite de taxa pe valoarea adăugată prevăzute la Art. 11 alin. (1) şi la Art. 12;

c) acţiuni de sponsorizare, publicitate, protocol, precum şi pentru alte acţiuni prevăzute în legi, cu respectarea limitelor şi destinaţiilor prevăzute în acestea;

d) operaţiuni rezultând din activităţi economice prevăzute la Art. 2 alin. (2), efectuate în străinătate, care ar da drept de deducere dacă aceste operaţiuni ar fi realizate în interiorul ţării;

e) operaţiuni prevăzute la Art. 3 alin. (6) şi (7), dacă taxa pe valoarea adăugată ar fi aplicabilă transferului respectiv.

(5) Taxa pe valoarea adăugată prevăzută la alin. (4) pe care persoana impozabilă are dreptul să o deducă este:

a) taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, şi pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de către o altă persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată;

b) taxa pe valoarea adăugată achitată, pentru bunurile importate prevăzute la Art. 29 lit. D.b);

c) taxa pe valoarea adăugată achitată sau compensată cu taxa de rambursat din decontul lunii precedente, pentru bunurile din import care beneficiază de suspendarea plăţii taxei în vamă prevăzute la Art. 29 lit. D.c);

d) taxa pe valoarea adăugată evidenţiată în decontul privind taxa pe valoarea adăugată, pentru operaţiunile prevăzute la Art. 29 lit. D.d)–f);

e) taxa pe valoarea adăugată achitată de beneficiar în numele furnizorului sau compensată cu taxa de rambursat din decontul lunii precedente, pentru operaţiunile prevăzute la Art. 17.

(6) Bunurile şi serviciile achiziţionate pentru realizarea operaţiunilor prevăzute la alin. (4) cuprind materiile prime şi materialele, combustibilul şi energia, piesele de schimb, obiectele de inventar şi de natura mijloacelor fixe, precum şi alte bunuri şi servicii ce urmează a se reflecta în cheltuielile de producţie, de investiţii sau de circulaţie, după caz.

Art. 23. – (1) Dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor şi/sau serviciilor care sunt utilizate de către o persoană impozabilă pentru efectuarea atât de operaţiuni ce dau drept de deducere, cât şi de operaţiuni care nu dau drept de deducere se determină în raport cu gradul de utilizare a bunurilor şi/sau serviciilor respective la realizarea operaţiunilor care dau drept de deducere.

(2) Modul de determinare a gradului de utilizare a bunurilor şi/sau serviciilor la realizarea operaţiunilor care dau drept de deducere se stabileşte prin normele de aplicare a prezentei legi.

Art. 24. – (1) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată orice persoană impozabilă trebuie să justifice suma taxei cu următoarele documente:

a) pentru deducerea prevăzută la Art. 22 alin. (5) lit. a), cu facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, emise pe numele său, de către persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată;

b) pentru deducerea prevăzută la Art. 22 alin. (5) lit. b), cu declaraţia vamală de import sau actul constatator al organelor vamale;

c) pentru deducerea prevăzută la Art. 22 alin. (5) lit. c), cu declaraţia vamală emisă pe numele său şi documentul care confirmă achitarea taxei pe valoarea adăugată sau, în cazul compensării, decontul de taxă pe valoarea adăugată aferent lunii precedente, din care rezultă taxa de rambursat, şi nota contabilă prin care s-a efectuat compensarea;

d) pentru deducerea prevăzută la Art. 22 alin. (5) lit. d), cu factura externă sau documentul care atestă plata prestatorului extern, în cazul plăţilor fără factură, şi nota contabilă în care se consemnează taxa pe valoarea adăugată aferentă operaţiunilor respective, atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă;

e) pentru deducerea prevăzută la Art. 22 alin. (5) lit. e), cu facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, emise pe numele său de către persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, şi documentul care confirmă achitarea taxei pe valoarea adăugată sau, în cazul compensării, decontul privind taxa pe valoarea adăugată aferent lunii precedente, din care rezultă taxa de rambursat, şi nota contabilă prin care s-a efectuat compensarea.

(2) Nu poate fi dedusă taxa pe valoarea adăugată aferentă intrărilor referitoare la:

a) operaţiuni care nu au legătură cu activitatea economică a persoanelor impozabile;

b) bunuri/servicii achiziţionate de furnizori/prestatori în contul clienţilor şi care apoi se decontează acestora;

c) servicii de transport, hoteliere, alimentaţie publică şi altele de aceeaşi natură, prestate pentru persoane impozabile care desfăşoară activitate de intermediere în turism;

d) băuturi alcoolice şi produse din tutun destinate acţiunilor de protocol;

e) bunurile lipsă sau depreciate calitativ în timpul transportului, neimputabile, pe baza documentelor întocmite pentru predarea-primirea bunurilor de la transportator şi pentru înregistrarea lor în gestiunea persoanei impozabile.

(3) Taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor şi serviciilor achiziţionate, destinate realizării obiectivelor proprii de investiţii, stocurilor de produse cu destinaţie specială finanţate din sumele încasate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale de către persoane impozabile înregistrate la organele fiscale ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, se deduce potrivit prevederilor Art. 22. Cu taxa pe valoarea adăugată dedusă pentru realizarea obiectivelor proprii de investiţii se vor reîntregi în mod obligatoriu disponibilităţile de investiţii. Sumele deduse în cursul anului fiscal pentru obiectivele proprii de investiţii pot fi utilizate numai pentru plăţi aferente aceluiaşi obiectiv de investiţii pentru care s-au primit alocaţiile de la bugetul de stat sau bugetele locale. La încheierea exerciţiului financiar sumele deduse şi neutilizate se virează la bugetul de stat sau la bugetele locale în conturile şi la termenele stabilite prin normele metodologice anuale privind încheierea exerciţiului financiar-bugetar şi financiar-contabil, emise de Ministerul Finanţelor Publice. Unităţile care au la finele anului fiscal taxă de rambursat, rezultată din decontul de taxă pe valoarea adăugată, pot compensa această taxă cu sumele deduse şi neutilizate datorate bugetului de stat sau bugetelor locale pentru operaţiunile prevăzute în acest alineat.

Art. 25. – (1) Dreptul de deducere se exercită lunar prin scăderea taxei deductibile din suma reprezentând taxa pe valoarea adăugată facturată pentru bunurile livrate şi/sau serviciile prestate, denumită taxa colectată.

(2) Exercitarea dreptului de deducere nu se face pentru fiecare operaţiune, ci pentru ansamblul operaţiunilor realizate în cursul unei luni.

(3) Taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat se stabileşte lunar pe bază de deconturi ale plătitorilor de taxă pe valoarea adăugată, ca diferenţă între taxa colectată şi taxa dedusă potrivit legii. În situaţia în care taxa dedusă potrivit legii este mai mare decât taxa colectată, rezultă taxa de rambursat, iar în situaţia în care taxa colectată este mai mare decât taxa dedusă potrivit legii, rezultă taxa de plată la bugetul de stat.

Art. 26. – (1) Taxa de rambursat pentru luna de raportare stabilită prin decontul de taxă pe valoarea adăugată conform Art. 25 alin. (3) se regularizează în ordinea următoare:

a) prin compensarea efectuată de persoana impozabilă în limita taxei rămase de plată rezultate din decontul lunii anterioare sau din deconturile lunilor următoare, după caz, fără avizul organului fiscal, la întocmirea decontului de taxă pe valoarea adăugată;

b)[4]prin compensarea efectuată de organele fiscale la cerere sau din oficiu, după caz, cu obligaţii datorate şi neachitate către bugetul de stat, obligaţii datorate la fondul de risc pentru garanţii de stat pentru împrumuturi externe, inclusiv dobânzile şi penalităţile de orice fel aferente acestora;

c)[4]prin compensarea efectuată de organele fiscale la cerere sau din oficiu, după caz, cu obligaţii datorate şi neachitate către bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul fondului de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru şomaj, bugetele locale, inclusiv dobânzile şi penalităţile de orice fel aferente acestora. Ordonatorii de credite care răspund prin lege de colectarea veniturilor respective vor comunica lunar la organele fiscale teritoriale datoriile pe care le au agenţii economici faţă de aceste bugete şi/sau fonduri;

d) rambursarea efectuată de organele fiscale.

(2) Taxa de plată stabilită prin decontul de taxă pe valoarea adăugată conform Art. 25 alin. (3) se achită bugetului de stat la termenul prevăzut la Art. 29 lit. D.a).

Art. 27. – (1) Persoanele impozabile pot solicita ori rambursarea cu control anticipat, ori rambursarea cu control ulterior a diferenţei de taxă rămase după compensarea efectuată conform Art. 26 alin. (1).

(2) Rambursarea cu control anticipat se efectuează de organele fiscale teritoriale în termen de 30 de zile lucrătoare de la data depunerii cererii de rambursare, pe baza verificărilor efectuate de organele de control fiscal.

(3) Rambursarea cu control ulterior se efectuează de organele fiscale teritoriale în termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii cererii de rambursare, pentru persoanele impozabile care se încadrează în condiţiile stabilite prin normele de aplicare a prezentei legi, cu verificarea ulterioară efectuată de organele de control fiscal în termen de maximum 1 an de la data rambursării efective. Dacă se dovedeşte că suma rambursată este greşită, organele fiscale pot solicita restituirea sumei respective în conformitate cu prevederile pentru taxa pe valoarea adăugată neplătită.

(4) Rambursarea taxei pe valoarea adăugată poate fi solicitată lunar.

Art. 28. – Prin normele de aplicare a prezentei legi se stabilesc condiţiile în care, pentru rambursările de taxă pe valoarea adăugată, organele de control fiscal ale Ministerului Finanţelor Publice pot solicita constituirea de garanţii personale sau solidare, în condiţiile legii.

CAPITOLUL VII

Obligaţiile plătitorilor de taxă pe valoarea adăugată

Art. 29. – Persoanele impozabile care realizează operaţiuni taxabile şi/sau operaţiuni scutite cu drept de deducere au următoarele obligaţii:

A. Cu privire la înregistrarea la organele fiscale:

a) la începerea activităţii, precum şi în cazurile şi în condiţiile stabilite prin prezenta lege, persoanele impozabile sunt obligate să se înregistreze ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, urmând procedurile privind înregistrarea fiscală a plătitorilor de impozite şi taxe;

b) să solicite organului fiscal scoaterea din evidenţă ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, în caz de încetare a activităţii, în termen de 15 zile de la data actului legal în care se consemnează situaţia respectivă.

B. Cu privire la întocmirea documentelor:

a) să consemneze livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii în facturi fiscale sau în alte documente legal aprobate şi să completeze în mod obligatoriu următoarele date: denumirea, adresa şi codul fiscal ale furnizorului/prestatorului şi, după caz, ale beneficiarului, data emiterii, denumirea bunurilor livrate şi/sau a serviciilor prestate, cantităţile, după caz, preţul unitar, valoarea bunurilor/serviciilor fără taxă pe valoarea adăugată, suma taxei pe valoarea adăugată.

Pentru livrări de bunuri sau prestări de servicii cu valoarea taxei pe valoarea adăugată mai mare de 50 milioane lei inclusiv, la aceste documente se anexează şi copia de pe documentul legal care atestă calitatea de plătitor de taxă pe valoarea adăugată;

 b) persoanele impozabile plătitoare de taxă pe valoarea adăugată sunt obligate să solicite de la furnizori/prestatori facturi fiscale ori documente legal aprobate şi să verifice întocmirea corectă a acestora, iar pentru operaţiunile cu o valoare a taxei pe valoarea adăugată mai mare de 50 milioane lei sunt obligate să solicite şi copia de pe documentul legal care atestă calitatea de plătitor de taxă pe valoarea adăugată a furnizorului/prestatorului. Primirea şi înregistrarea în contabilitate de facturi fiscale sau alte documente legal aprobate care nu conţin datele prevăzute a fi completate în mod obligatoriu la lit. a), precum şi lipsa copiei de pe documentul legal care atestă calitatea de plătitor de taxă pe valoarea adăugată a furnizorului/prestatorului în cazul cumpărărilor cu o valoare a taxei pe valoarea adăugată mai mare de 50 milioane lei inclusiv, determină pierderea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente;

c) persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată nu au obligaţia să emită facturi fiscale în cazul următoarelor operaţiuni:

1. transport cu taximetre, precum şi transport de persoane pe bază de bilete de călătorie şi abonamente;

2. vânzări de bunuri şi/sau prestări de servicii consemnate în documente specifice aprobate prin acte normative în vigoare;

3. vânzări de bunuri şi/sau prestări de servicii pentru populaţie pe bază de documente fără nominalizări privind cumpărătorul. La cererea cumpărătorilor, furnizorii/prestatorii pot să emită facturi fiscale pe care vor înscrie: suma încasată, numărul şi data documentului prin care s-a efectuat plata de către beneficiar;

d) importatorii sunt obligaţi să întocmească declaraţia vamală de import, direct sau prin reprezentanţi autorizaţi, să determine baza de impozitare pentru bunurile importate potrivit Art. 19 şi să calculeze taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat.

C. Cu privire la evidenţa operaţiunilor:

a) să ţină evidenţa contabilă potrivit legii, astfel încât să poată determina baza de impozitare şi taxa pe valoarea adăugată colectată pentru livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii efectuate, precum şi cea deductibilă aferentă intrărilor;

b) să asigure condiţiile necesare pentru emiterea documentelor, prelucrarea informaţiilor şi conducerea evidenţelor prevăzute de reglementările în domeniul taxei pe valoarea adăugată;

c) să întocmească şi să depună lunar la organul fiscal, până la data de 25 a lunii următoare inclusiv, decontul privind taxa pe valoarea adăugată, potrivit modelului stabilit de Ministerul Finanţelor Publice;

d) să furnizeze organelor fiscale toate justificările necesare în vederea stabilirii operaţiunilor realizate atât la sediul principal, cât şi la subunităţi;

e) să contabilizeze distinct veniturile şi cheltuielile rezultate din operaţiunile asocierilor în participaţiune. Drepturile şi obligaţiile legale privind taxa pe valoarea adăugată revin asociatului care contabilizează veniturile şi cheltuielile potrivit contractului încheiat între părţi. La sfârşitul perioadei de raportare veniturile şi cheltuielile, înregistrate pe naturi, se transmit pe bază de decont fiecărui asociat, în vederea înregistrării acestora în contabilitatea proprie. Sumele decontate între părţi fără respectarea acestor prevederi se supun taxei pe valoarea adăugată în cotele prevăzute de lege.

D. Cu privire la plata taxei pe valoarea adăugată:

a) să achite taxa pe valoarea adăugată datorată, potrivit decontului întocmit lunar, până la data de 25 a lunii următoare inclusiv;

b) să achite taxa pe valoarea adăugată, aferentă bunurilor plasate în regim de import, la organul vamal, cu excepţia operaţiunilor de import scutite de taxa pe valoarea adăugată;

c) prin derogare de la prevederile lit. b), se suspendă plata taxei pe valoarea adăugată la organele vamale pentru:

1. maşinile industriale, mijloacele de transport destinate realizării de activităţi productive, utilajele tehnologice, instalaţiile, echipamentele, aparatele de măsură şi control, automatizări, care au fost produse cu cel mult un an înainte de intrarea lor în ţară şi nu au fost niciodată utilizate, importate de către întreprinderile mici şi mijlocii astfel cum sunt definite în Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, în vederea realizării de investiţii, pe perioada de realizare a investiţiei, până la punerea în funcţiune a acesteia, dar nu mai mult de 12 luni de la data începerii investiţiei;

2. maşinile industriale, utilajele tehnologice, instalaţiile, echipamentele, aparatele de măsură şi control, automatizări, mijloace de transport destinate realizării de activităţi productive, care au fost produse cu cel mult un an înainte de intrarea lor în ţară şi nu au fost niciodată utilizate, importate de către societăţile comerciale cu capital majoritar privat, persoane juridice române, precum şi de către persoanele fizice şi asociaţiile familiale, autorizate conform Decretului-lege nr. 54/1990, cu modificările ulterioare, care îşi au sediul şi îşi desfăşoară activitatea în zona defavorizată, în vederea efectuării de investiţii în zonele defavorizate, pe perioada de realizare a investiţiei, până la punerea în funcţiune a acesteia, dar nu mai mult de 12 luni de la data începerii investiţiei;

3. maşinile industriale, utilajele tehnologice, instalaţiile, echipamentele, aparatele de măsură şi control, automatizări, mijloace de transport destinate realizării de activităţi productive, care au fost produse cu cel mult un an înainte de intrarea lor în ţară şi nu au fost niciodată utilizate, importate de către persoane impozabile care realizează investiţii care se încadrează în prevederile Legii nr. 332/2001 privind promovarea investiţiilor directe cu impact semnificativ în economie, pe perioada de realizare a investiţiei, până la punerea în funcţiune a acesteia, dar nu mai mult de 30 de luni de la data înregistrării statistice la Ministerul Economiei şi Comerţului;

4. maşinile industriale, utilajele, instalaţiile şi echipamentele care se importă în vederea efectuării şi derulării investiţiilor prin care se realizează o unitate productivă nouă, se dezvoltă capacităţile existente sau se retehnologizează fabrici, secţii, ateliere, precum şi maşinile agricole şi mijloacele de transport destinate realizării de activităţi productive, pe termen de 120 de zile de la data efectuării importului. De asemenea, se suspendă plata taxei pe valoarea adăugată la organele vamale, pe termen de 60 de zile, pentru materiile prime care nu se produc în ţară sau sunt deficitare, importate în vederea realizării obiectului de activitate. Atestarea dreptului de a beneficia de suspendarea plăţii taxei pe valoarea adăugată în vamă pentru importurile prevăzute la pct. 1, 2, 3 şi 4 se face în condiţii stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice;

d) taxa pe valoarea adăugată aferentă operaţiunilor de leasing contractate cu locatori/finanţatori din străinătate se achită de către persoanele care nu sunt înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, indiferent de statutul lor juridic, pe data de 25 a lunii următoare celei în care este prevăzută prin contract data de plată a ratelor şi/sau pe data de 25 a lunii următoare celei în care au avut loc plăţi de avansuri. Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată vor evidenţia taxa aferentă acestor operaţiuni, atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă, în decontul privind taxa pe valoarea adăugată întocmit pentru luna în care este prevăzută prin contract data pentru plata ratelor şi/sau luna în care au loc plăţi de avansuri. Dacă la expirarea contractului de leasing bunurile care au făcut obiectul acestuia trec în proprietatea beneficiarului, taxa pe valoarea adăugată datorată pentru valoarea la care se face transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective se achită la organele vamale;

e) taxa pe valoarea adăugată aferentă serviciilor contractate de beneficiari din România cu prestatori cu sediul sau cu domiciliul în străinătate, pentru care locul prestării se consideră a fi în România, potrivit Art. 7 lit. c), exclusiv operaţiunile de leasing contractate cu locatori/finanţatori din străinătate, care sunt reglementate la lit. d), se achită de către persoanele care nu sunt înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, indiferent de statutul lor juridic, pe data de 25 a lunii următoare celei în care a fost primită factura externă sau pe data de 25 a lunii următoare celei în care a fost efectuată o plată fără factură către prestatorul extern. În cazul persoanelor înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, taxa aferentă acestor operaţiuni se consemnează în decontul privind taxa pe valoarea adăugată, atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă, în luna în care a fost primită factura externă sau a fost efectuată o plată fără factură către prestatorul extern;

f) prevederile lit. e) se aplică şi serviciilor contractate de beneficiari din România cu prestatori cu sediul sau cu domiciliul în străinătate pentru care locul prestării se consideră a fi în România, potrivit Art. 7 lit. a), b) şi d), în situaţia în care prestatorul extern nu şi-a desemnat un reprezentant fiscal în România;

g) să achite taxa datorată bugetului de stat, anterior datei depunerii cererii la organul fiscal pentru scoaterea din evidenţă ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, în caz de încetare a activităţii;

h) în cazul persoanelor impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, dacă din decontul privind taxa pe valoarea adăugată din luna precedentă rezultă taxa de rambursat, acestea au dreptul să compenseze această sumă cu suma datorată potrivit prevederilor lit. c).

CAPITOLUL VIII

Dispoziţii finale

Art. 30. – Modelul şi conţinutul formularelor de facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, jurnale pentru cumpărări, jurnale pentru vânzări, borderouri zilnice de vânzare/încasare şi alte documente necesare în vederea aplicării prevederilor prezentei legi se stabilesc de Ministerul Finanţelor Publice şi sunt obligatorii pentru plătitorii de taxă pe valoarea adăugată.

Art. 31. – (1) Corectarea taxei pe valoarea adăugată determinate în mod eronat, înscrisă în facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, de persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, se va efectua astfel:

a) în cazul în care documentul nu a fost transmis către beneficiar, acesta se anulează şi se emite un nou document;

b) în cazul în care documentul a fost transmis beneficiarului, corectarea erorilor se efectuează prin emiterea unui nou document cu valorile înscrise cu semnul minus, în care se va menţiona numărul documentului corectat şi concomitent se emite un nou document corect. Documentele respective se vor înregistra în jurnalul de vânzări, respectiv de cumpărări, şi vor fi preluate în deconturile întocmite de furnizor şi, respectiv, de beneficiar pentru luna în care a avut loc corectarea.

(2) Reducerea bazei de impozitare prevăzută la Art. 18 alin. (4) se realizează prin emiterea de către furnizorii de bunuri şi/sau prestatorii de servicii a unor noi documente cu valorile înscrise cu semnul minus, care vor fi transmise şi beneficiarului. Documentele respective se vor înregistra în jurnalul de vânzări, respectiv de cumpărări, şi vor fi preluate în deconturile întocmite de furnizor şi, respectiv, de beneficiar pentru luna în care s-a efectuat reducerea.

Art. 32. – (1) Organele de control fiscal au dreptul să efectueze verificări şi investigaţii la persoanele obligate la plata taxei pe valoarea adăugată, privind respectarea prezentei legi, inclusiv asupra înregistrărilor contabile. În acest scop persoanele impozabile au obligaţia să prezinte evidenţele şi documentele aferente.

(2) În situaţia în care, în urma verificării efectuate, rezultă erori sau abateri de la normele legale, organele de control fiscal au obligaţia de a stabili cuantumul taxei pe valoarea adăugată deductibile şi facturate.

(3) În cazul în care facturile fiscale, evidenţele contabile sau datele necesare pentru calcularea bazei de impozitare lipsesc ori sunt incomplete în ceea ce priveşte cantităţile, preţurile şi/sau tarifele practicate pentru livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii, organele de control fiscal vor proceda la impozitare prin estimare.

Art. 33. – Pentru neplata integrală sau a unei diferenţe din taxa pe valoarea adăugată în termenul stabilit, persoanele impozabile datorează majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere calculate conform legislaţiei privind calculul şi plata sumelor datorate pentru neachitarea la termen a impozitelor şi taxelor.

Art. 34. – Actele de control emise de organele de specialitate ale Ministerului Finanţelor Publice pentru constatarea obligaţiilor de plată privind taxa pe valoarea adăugată constituie titluri de creanţă, care devin titluri executorii în condiţiile legii.

Art. 35. – (1) Nerespectarea prevederilor Art. 29 şi 30 se sancţionează conform Legii nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale.

(2) Depunerea cu întârziere a decontului de taxă pe valoarea adăugată se sancţionează conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 68/1997 privind procedura de întocmire şi depunere a declaraţiilor de impozite şi taxe, aprobată şi modificată prin Legea nr. 73/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 36. – Determinarea, cu rea-credinţă, de către persoane impozabile a sumei taxei pe valoarea adăugată de rambursat şi obţinerea nelegală, în acest fel, a unor sume de bani de la organele fiscale constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 7 ani.

Art. 37. – Soluţionarea contestaţiilor asupra sumelor privind taxa pe valoarea adăugată, constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor Publice, se face conform prevederilor legale în vigoare.

Art. 38. – Pentru aplicarea unitară a prevederilor legale privind taxa pe valoarea adăugată se constituie în cadrul Ministerului Finanţelor Publice Comisia centrală fiscală, condusă de secretarul de stat cu atribuţii în domeniul politicii şi legislaţiei fiscale. Componenţa şi atribuţiile comisiei se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice. Deciziile Comisiei centrale fiscale se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 39. – În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi Guvernul, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice, va aproba normele de aplicare a dispoziţiilor acesteia.

Art. 40. – Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 iunie 2002, cu excepţia prevederilor Art. 27 alin. (2) care intră în vigoare la data de 1 octombrie 2002. Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

a) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 17/2000 privind taxa pe valoarea adăugată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 15 martie 2000, aprobată şi modificată prin Legea nr. 547/2001;

b) prevederile Art. 5 referitoare la scutirea de taxă pe valoarea adăugată din Legea nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 1 octombrie 1992, cu modificările ulterioare;

c) prevederile referitoare la scutirea de taxa pe valoarea adăugată ale Art. 42 alin. (1) pentru sursele de finanţare prevăzute la Art. 33 alin. (1) lit. c) din Legea partidelor politice nr. 27/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 29 aprilie 1996, cu modificările ulterioare;

d) prevederile Art. 37 liniuţele 3 şi 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 30/1995 privind regimul de concesionare a construirii şi exploatării unor tronsoane de căi de comunicaţii terestre – autostrăzi şi căi ferate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 1 septembrie 1995, aprobată şi modificată prin Legea nr. 136/1996, cu modificările ulterioare;

e) prevederile Art. 173 alin. (3) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999, cu modificările ulterioare;

f) prevederile Art. 4 alin. 2 referitoare la taxa pe valoarea adăugată din Legea nr. 118/1996 privind constituirea şi utilizarea Fondului special al drumurilor publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 15 aprilie 1998, cu modificările ulterioare;

g) prevederile Art. 4 alin. (2) referitoare la scutirea de taxa pe valoarea adăugată din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/1997 pentru întocmirea bilanţului contabil special şi regularizarea unor credite şi dobânzi clasificate în categoria "pierdere” la Banca Agricolă – S.A., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 14 iulie 1997, aprobată şi modificată prin Legea nr. 166/1998, cu modificările ulterioare;

h) prevederile Art. 3 lit. a), Art. 4 şi Art. 5 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 8/1998 privind constituirea Fondului special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 30 ianuarie 1998, aprobată şi modificată prin Legea nr. 23/2000, cu modificările ulterioare;

i) prevederile Art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 116/1998 privind instituirea regimului special pentru activitatea de transport maritim internaţional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 29 august 1998, cu modificările ulterioare;

j) prevederile Art. 6 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 8 noiembrie 1999, cu modificările ulterioare;

k) prevederile Art. 76 referitoare la scutirea de taxa pe valoarea adăugată din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 9 mai 2000, cu modificările ulterioare;

l) prevederile Art. 26 alin. (2) referitoare la scutirea de taxa pe valoarea adăugată din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 15 decembrie 1998, aprobată şi modificată prin Legea nr. 409/2001, cu modificările şi completările ulterioare;

m) prevederile Art. 21¹ şi 21⁴ din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 297/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 30 decembrie 2001, aprobată şi modificată prin Legea nr. 415/2001;

n) prevederile Art. 2 lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 14/1995 privind unele măsuri pentru stimularea realizării de obiective complexe şi a producţiei cu ciclu lung de fabricaţie, destinate exportului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 3 februarie 1995, aprobată prin Legea nr. 70/1995, cu modificările ulterioare;

o) prevederile Art. 12 alin. (2) din Legea nr. 332/2001 privind promovarea investiţiilor directe cu impact semnificativ în economie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 3 iulie 2001.

 

ANEXĂ

L I S T A

activităţilor la care se referă Art. 2 alin. (5)

1. Telecomunicaţii

2. Furnizarea de apă, gaze, energie electrică, energie termică şi agent frigorific

3. Transportul de bunuri

4. Serviciile prestate de porturi şi aeroporturi

5. Transportul de pasageri

6. Livrarea de bunuri noi produse pentru vânzare

7. Activitatea târgurilor şi expoziţiilor comerciale

8. Depozitarea

9. Activităţile organelor de publicitate comercială

10. Activităţile agenţiilor de călătorie

11. Activitatea magazinelor pentru personal.